LEGE
Nr. 7 din 1 iulie 1977
Legea calitatii produselor si serviciilor
ACT EMIS DE: MAREA ADUNARE NATIONALA
ACT PUBLICAT IN: BULETINUL OFICIAL NR. 63 din 9 iulie 1977
Infaptuirea obiectivelor Programului Partidului Comunist Roman de faurire a
societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare a Romaniei spre
comunism, in conditiile promovarii ferme a progresului tehnic, corespunzator
cuceririlor revolutiei tehnico-stiintifice contemporane, impune desfasurarea
unei activitati permanente si sustinute pentru ridicarea calitatii produselor
si serviciilor in toate sectoarele productiei materiale.
Ministerele, celelalte organe centrale si locale, unitatile socialiste
trebuie sa asigure ridicarea necontenita a calitatii produselor si serviciilor,
conditie esentiala a cresterii eficientei economice, a valorificarii superioare
a muncii sociale, a intensificarii participarii Romaniei la circuitul
schimburilor internationale de valori materiale.
Muncitorii, maistrii, tehnicienii si inginerii, toti oamenii muncii -
producatori, proprietari asupra mijloacelor de productie, beneficiari ai
productiei sociale - sunt direct interesati in ridicarea continua a calitatii
produselor si serviciilor, in vederea dezvoltarii permanente a avutiei
nationale si, pe aceasta baza, a satisfacerii in conditii superioare a
cerintelor vietii materiale si spirituale a poporului nostru.
Calitatea produselor si serviciilor reprezinta una din cele mai importante
forme de materializare a capacitatii de creatie, a disciplinei si a aptitudinii
socialiste fata de munca, prin care lucratorii din economie participa la
perfectionarea dotarii tehnice a activitatii economice, cresterea
productivitatii muncii, valorificarea eficienta a resurselor tarii,
satisfacerea cerintelor populatiei, marirea competitivitatii produselor
romanesti pe piata externa.
Statutul stimuleaza opinia de masa a tuturor oamenilor muncii pentru
perfectionarea continua a productiei materiale a societatii, in vederea
realizarii de produse si prestari de servicii de un inalt nivel calitativ, cu
eficienta economica corespunzatoare.
In scopul cresterii contributiei si intaririi raspunderilor ce revin
ministerelor si celorlalte organe centrale si locale, unitatilor economice si
personalului acestora in domeniul calitatii produselor si serviciilor,
Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste Romania adopta prezenta
lege.
CAP. 1
Dispozitii generale
Art. 1
In Republica Socialista Romania perfectionarea calitatii produselor si a
serviciilor constituie o obligatie permanenta a tuturor colectivelor de oameni
ai muncii, a unitatilor economice, ministerelor si celorlalte organe de stat si
obstesti.
Statul asigura, prin planul national unic de dezvoltare economico-sociala,
conditiile necesare pentru imbunatatirea performantelor si competitivitatii
produselor si a calitatii serviciilor in concordanta cu cele mai noi cuceriri
ale revolutiei tehnico-stiintifice contemporane, cu cerintele cresterii
eficientei muncii sociale, valorificarii superioare a materiilor prime,
materialelor, inclusiv a deseurilor, combustibililor si energiei.
Art. 2
Nivelul calitativ al produselor si regulile de baza pentru verificarea
acestuia se stabilesc, in mod unitar, prin standarde, norme tehnice, caiete de
sarcini, care se aproba de organele prevazute de lege sau contracte si sunt
obligatorii pentru toate unitatile economice, producatoare si executante de
lucrari sau beneficiare de produse si servicii, pentru unitatile de cercetare
stiintifica si inginerie tehnologica, de proiectare, organe tehnice de control,
ministere, celelalte organe centrale si locale.
Art. 3
Calitatea produselor se realizeaza prin respectarea cerintelor tehnice,
economice, constructiv - functionale, estetice si de fiabilitate, in continua
perfectionare, care confera acestora un grad inalt de utilitate economica si
sociala.
Realizarea si livrarea de produse sau prestarea de servicii trebuie sa
corespunda parametrilor de calitate prevazuti in standarde, norme tehnice,
caiete de sarcini si contracte. Colectivele de oameni ai muncii, conducerile
unitatilor economice si organele de control, au obligatia sa ia toate masurile
ce se impun pentru nici o abatere de la normele de calitate. Orice incalcare a
parametrilor de calitate se sanctioneaza potrivit legii.
Art. 4
Ministerele, organele centrale si locale, centralele industriale si
intreprinderile au obligatia sa asigure fabricarea si livrarea de produse cu
parametri calitativi ridicati, la nivelul celor mai bune performante realizate
in tara si pe plan mondial, in conditiile reducerii continue a consumurilor de
materii prime, materiale, combustibil si energie, inlocuirii materiilor prime
si materialelor deficitare, cresterii permanente a productivitatii muncii.
De asemenea, sunt obligate sa asigure prestarea de servicii care sa
satisfaca, la un nivel superior calitativ si de eficienta, cerintele populatiei
si nevoile economiei nationale, introducerea metodelor moderne in executarea
lucrarilor, diversificarea serviciilor, cresterea promptitudinii si a
solicitudinii fata de beneficiari.
Art. 5
Pe langa organele colective de conducere din intreprinderi, centrale,
ministere, celelalte organe centrale si comitetele executive ale consiliilor
populare functioneaza consilii tehnico-economice.
Consiliile tehnico-economice sunt obligate sa analizeze multilateral si
complex documentatiile de executie a produselor si de efectuare a lucrarilor,
standardele, normele tehnice si caietele de sarcini si sa propuna solutii
tehnico - economice care sa conduca la ridicarea calitatii produselor si
serviciilor, reducerea consumurilor, imbunatatirea tehnologiilor de fabricatie
si a metodologiilor de control tehnic, cresterea eficientei economice.
Art. 6
Unitatile de cercetare stiintifica si inginerie tehnologica, impreuna cu
unitatile productive, vor elabora, in cadrul documentatiilor tehnice de
executie a semifabricatelor, pieselor, subansamblelor si produselor, programul
tehnologic de control al calitatii, care va cuprinde modul si durata de
efectuare a operatiunilor de control la receptie, pe faze de fabricatie si in
final, al fiecarui produs, mijloacele necesare si calificarea personalului care
executa controlul.
Centralele industriale si intreprinderile sunt obligate ca la introducerea
in fabricatie a produselor noi sa asigure aparatele de masura si control,
standurile de proba si celelalte conditii prevazute in programele tehnologice
de control al calitatii.
Art. 7
Controlul calitatii produselor si serviciilor se efectueaza obligatoriu de
muncitorii care le executa, de maistri si ceilalti conducatori ai procesului de
productie. Acestia raspund de respectarea normelor de calitate in executarea
operatiilor tehnologice la fiecare produs in parte si trebuie sa sesizeze
imediat conducatorului ierarhic defectele aparute in procesul de fabricatie
asupra carora nu pot actiona in mod direct, in vederea inlaturarii lor
operative.
Comisiile pentru calitate din unitati, organisme de lucru ale consiliilor
oamenilor muncii, urmaresc si analizeaza nivelul calitativ al productiei si
sunt obligate sa propuna solutii pentru imbunatatirea continua a acestuia.
Organele de control tehnic al calitatii exercita controlul pe fluxul de
fabricatie si asupra produselor finite, potrivit programelor si metodologiei de
control.
Art. 8
Consiliile oamenilor muncii, organizatiile sindicale, celelalte organizatii
de masa si obstesti vor actiona permanent in vederea mobilizarii initiativei
creatoare a muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor, a intregului personal din
unitatile economice, pentru ridicarea nivelului calitativ al produselor si
serviciilor.
CAP. 2
Conditiile de baza si documentele tehnice normative care definesc calitatea
produselor industriale
Art. 9
Conditiile de baza ale calitatii si documentele tehnice normative ale
produselor industriale, obligatorii pentru toate unitatile de cercetare
stiintifica si inginerie tehnologica, de proiectare, de productie, pentru
ministere, celelalte organe centrale si locale, se stabilesc potrivit
prevederilor prezentei legi.
SECTIUNEA 1
Conditiile de baza ale calitatii la principalele grupe de produse
industriale
A. Industria constructiilor de masini
Art. 10
In industria constructiilor de masini, produsele trebuie realizate cu
parametrii tehnico-economici si de fiabilitate ridicati; principalele conditii
de calitate la produsele de larga utilizare sunt:
a) pentru piese turnate, forjate - matritate si tratate termic: forme si
dimensiuni in tolerantele prescrise, caracteristici fizico-mecanice si chimice
conform normelor tehnice, structura omogena si aspect corespunzator, adaosuri
de prelucrare minime, pierderi prin maselote, retele de turnare si bavuri
reduse:
b) pentru utilaje tehnologice complexe, echipamente termo si
hidroenergetice, motoare termice: randament si siguranta in functionare
ridicate, fiabilitate corespunzatoare utilizarii, grad inalt de automatizare si
de protectie anticorosiva, gabarit si greutate specifica reduse, consumuri
minime de combustibili si energie, usurinta in intretinere si reparatii;
c) pentru masini-unelte: calitati dinamice superioare, precizie de
prelucrare, productivitate ridicata, regimuri de lucru economice, grad inalt de
automatizare si dotare cu echipamente auxiliare, gabarit si masa reduse pe
unitate de putere, obtinerea unor forte si momente mari cu impulsuri mici de
comanda, caracteristici ergonomice si estetice superioare, consumuri minime de
energie, pastrarea caracteristicilor calitative in timp, fiabilitate si
protectia omului in procesul de lucru;
d) pentru mijloace de transport: capacitati si viteze optime, securitate
maxima in exploatare, nivel minim de poluare, protectie anticorosiva ridicata,
confort sporit, caracteristici ergonomice si estetice superioare, raport redus
intre greutatea proprie si sarcina utila, consumuri minime de energie,
carburanti si lubrefianti, costuri reduse de intretinere;
e) pentru tractoare: putere de tractiune corespunzatoare, consum redus de
combustibil si lubrefianti, aderenta la teren, adaptabilitate, mobilitate,
manevrabilitate si functionalitate ridicate, caracteristici ergonomice
superioare, costuri reduse de intretinere;
f) pentru masini si utilaje destinate agriculturii si industriei
alimentare: rezistenta in exploatare, adaptabilitate, mobilitate,
manevrabilitate, usurinta la intretinere si reparare, caracteristici ergonomice
ridicate, protectie anticorosiva in conditii de stocare in aer liber;
g) pentru masini de ridicat si transportat: capacitate si rezistenta
optime, grad inalt de automatizare, protectie si siguranta, manevrabilitate si
functionalitate ridicate, greutate specifica redusa;
h) pentru aparataj, motoare si transformatoare electrice: randamente
optime, siguranta in functionare, asigurarea protectiei impotriva
electrocutarii, pierderi specifice minime, miniaturizare, greutate unitara si
consumuri de materiale reduse;
i) pentru frigidere, aspiratoare si alte bunuri de consum de folosinta
indelungata: nivel inalt al parametrilor specifici, randament, durabilitate,
siguranta in functionare, manevrabilitate, caracteristici estetice si
ergonomice ridicate, usurinta in intretinere si reparare, greutate specifica
redusa;
j) pentru televizoare, radio-receptoare, magnetofoane, casetofoane si alte
bunuri de consum electrice: fiabilitate ridicata, sensibilitate, selectivitate
, fidelitate, rezistenta la socuri si vibratii, protectie si finisaje
superioare, costuri reduse de reparatii;
k) pentru componente electronice active si pasive: precizie si stabilitate
ridicata a caracteristicilor specifice, miniaturizare;
l) pentru aparate de masura si control si elementele de automatizare:
precizie, rezistenta la socuri, vibratii si mediu, clasa de protectie ridicata,
mentinerea caracteristicilor in timpul normat, dimensiuni si greutate reduse.
B. Industria extractiva
Art. 11
In industria extractiva, produsele trebuie sa asigure valorificarea
rationala a substantelor minerale utile continute in zacamant si, la
principalele grupe de produse, sa intruneasca urmatoarele caracteristici de
baza:
a) la minereuri: continutul de substante utile, puritatea, granulatia si
caracteristicile fizico-chimice corespunzatoare documentatiilor pentru punerea
in exploatare a zacamintelor respective;
b) la concentrate si alte produse miniere preparate: incadrarea in
continuturile de elemente utile normate si reducerea componentelor considerate
ca impuritati;
c) la carbuni: puterea calorica, continut de cenusa, umiditate, granulatie
si lipsa corpurilor straine, conform actelor normative de valorificare a
zacamintelor respective;
d) la titeiuri brute si tratate: impuritati si continut de sare reduse,
selectionarea corespunzatoare, potrivit cerintelor tehnologiei de prelucrare;
e) la gaz metan: putere calorica si continut de impuritati conform
documentatiilor tehnice de valorificare a zacamintelor respective.
C. Industria metalurgica
Art. 12
In industria metalurgica produsele trebuie sa aiba un grad avansat de
prelucrare, sa asigure valorificarea superioara a metalului, consumuri reduse
de combustibili si energie si sa satisfaca urmatoarele conditii calitative de
baza:
a) pentru laminate din otel obtinute prin deformare plastica la cald sub
forma de profile simple si fasonate, sarme, table, benzi, produse tubulare:
compozitia chimica in limitele prescrise pentru fiecare marca de otel,
caracteristici mecanice, tehnologice si de structura, conditii de forma si de
dimensiuni in limitele tolerantelor prevazute corespunzator destinatiei si
modului de prelucrare;
b) pentru produse din otel obtinute prin deformare plastica la rece sub
forma de tevi, table, benzi, bare, tevi trase, sarme trefilate: precizie
dimensionala ridicata, caracteristici tehnologice si mecanice superioare la
refulare sau la ambutisare, omogenitate structurala;
c) pentru tevi sudate si profile din banda de otel formate la rece:
etanseitatea cusaturii sudate, in conformitate cu normele privind forma geometrica,
dimensiunile si tolerantele prevazute;
d) pentru table, benzi, tevi, bare din oteluri inoxidabile sau refractare:
rezistenta ridicata la coroziune de suprafata si intercristalina, mentinerea
caracteristicilor mecanice la temperaturi ridicate, suprafete cu grad redus de
regozitate;
e) pentru table si benzi din oteluri silicoase: proprietati electrice si
magnetice superioare, dimensiuni cu tolerante restranse;
f) pentru table, benzi, tevi si sarme cu acoperiri de protectie - zincare,
cositorie, plumburie: grosime uniforma, aderenta si omogenitate superioare ale
stratului de protectie, rezistenta ridicata la actiunea agentilor fizico-
chimici;
g) pentru table, benzi, folii, tevi, bare, profile, sarme din metale si
aliaje neferoase: puritate ridicata, compozitie chimica in limitele prevazute,
proprietati mecanice, tehnologice si structurale superioare, rezistivitate
electrica redusa, forma si dimensiuni in tolerante restranse;
h) pentru electrozi, sarme si fluxuri de sudura: compozitie chimica,
proprietati de sudabilitate superioare, adecvate fiecarei marci de otel,
aderenta marita, ambalaj rezistent la agenti atmosferici si aspect competitiv;
i) pentru produse refractare sub forma de caramizi, blocuri, piese special
fasonate, betoane, mortare, prafuri si placi termo-izolante: compozitia chimica
omogena, proprietati fizico-chimice superioare, durabilitatea ridicata si
tolerante restranse;
j) pentru produse abrazive sub forma de discuri, diverse profile si
abrazivi pe suport: granulatie uniforma, aderenta si compactitate ridicate,
rezistenta marita la soc si uzura;
k) pentru electrozi siderurgici si alte produse carbunoase: rezistenta
ridicata la compresiune si socuri, rezistivitate electrica scazuta, forma si
dimensiuni in tolerante restranse, consumuri specifice reduse si durabilitate
marita in timp.
D. Industria chimica
Art. 13
In industria chimica, produsele trebuie sa aiba parametri calitativi care
sa asigure un grad inalt de valorificare a materiilor prime si materialelor; la
principalele grupe de produse conditiile calitative de baza sunt urmatoarele:
a) pentru ingrasaminte chimice si pesticide: continut ridicat de substanta
activa, conservabilitate si selectivitate crescute, toxicitate redusa;
b) pentru produse anorganice de baza: concentratie utila, continut scazut
de impuritati;
c) pentru produse petroliere: randamente ridicate in utilizare,
stabilitatea proprietatilor fizico-chimice;
d) pentru fibre si fire chimice: caracteristici fizico-mecanice si
prelucrabilitate ridicate, capacitate mare de vopsire, stabilitate in timp si
la tratamente umido-termice;
e) pentru cauciuc si mase plastice: omogenitatea structurii, caracteristici
fizico-chimice si randamente crescute in prelucrare;
f) pentru anvelope, camere de aer cu articole tehnice din cauciuc si mase
plastice: rezistenta sporita la uzura, socuri, uleiuri si solventi, siguranta
in exploatare, stabilitate dimensionala si a caracteristicilor fizico-mecanice;
g) pentru medicamente: actiune farmacologica si terapeutica eficace,
continutul prescris de substanta activa, efecte secundare minime, grad inalt de
puritate si sterilizare, corespunzator cerintelor sanitare;
h) pentru lacuri, vopsele si coloranti: putere mare de acoperire, rezistenta
la intemperii, lumina si spalare, omogenitate, timpi redusi de uscare;
i) pentru produse cosmetice: calitati garantate igienico-sanitar,
stabilitate in timp, persistenta olfactiva;
j) pentru produse de spalat, sapun si detergenti: putere de spalare,
conditii igienico-sanitare corespunzatoare, lipsa de toxicitate.
E. Industria materialelor de constructii si industria de prelucrare a
lemnului
Art. 14
In industria materialelor de constructii trebuie sa se asigure
valorificarea superioara a resurselor din tara, prin fabricarea de produse
rezistente, usoare, ieftine, care sa inlocuiasca materialele deficitare si
costisitoare, sa conduca la realizarea de constructii economicoase si sa
intruneasca urmatoarele caracteristici principale de calitate:
a) pentru ciment si produse din azbociment: omogenitate si rezistente
mecanice stabile in timp;
b) pentru prefabricate din beton: capacitate portanta ridicata, greutate
redusa, consumuri minime de otel-beton si precizie dimensionala;
c) pentru materiale izolatoare: capacitate ridicata de izolare termica,
hidrofuga, respectiv fonica;
d) pentru produse din ceramica pentru zidarii: rezistenta corespunzatoare
la compresiune, greutate redusa;
e) pentru produse din ceramica fina: forma si culoare adecvate, precizie
dimensionala, finisare uniforma, planeitate si pori in tolerante prescrise;
f) pentru corpuri de incalzire: coeficient de transmisie a caldurii si
etanseitate ridicata, greutate specifica redusa, finisaj corespunzator.
Art. 15
In industria de prelucrare a lemnului, mobila si celelalte produse trebuie
sa intruneasca insusiri fizico-mecanice superioare, durabilitate sporita,
varietate dimensionala adecvata utilizarii, grad ridicat de finisare,
functionalitate multipla, comoditate si aspect estetic, in conditiile
valorificarii optime a masei lemnoase.
Hartiile si cartoanele destinate tiparului trebuie sa intruneasca
caracteristicile de imprimabilitate normate, prin asigurarea unui nivel
superior al parametrilor fizici, mecanici si chimici, a unor variatii minime a
acestora, precum si a unui grad de finisare ridicat care sa permita prelucrarea
optima in procesele de productie poligrafice.
F. Industria usoara si industria alimentara
Art. 16
In industria usoara, productia trebuie diversificata, tinand seama de
exigentele beneficiarilor, de cerintele populatiei de toate virstele, de
necesitatea adaptabilitatii operative la schimbarile modei, in conditiile
valorificarii superioare a materiilor prime, materialelor si realizarii de
produse care sa satisfaca urmatoarele caracteristici calitative de baza:
a) la tesaturi: rezistenta, stabilitate dimensionala, grad de
prelucrabilitate ridicat, pastrarea coloritului in timp si la tratamente
umido-termice, varietatea coloristica si a desenului, greutate redusa;
b) la confectii si tricotaje: grad de finisare ridicat, aspect estetic,
durabilitate, stabilitate dimensionala, comoditate la purtare si intretinere,
pastrarea coloritului in timp, la spalare ori curatire;
c) la incaltaminte si marochinarie: durabilitate, rezistenta la intemperii,
diversitate estetica, comoditate la purtare, intretinere usoara;
d) la articolele de uz casnic si gospodaresc: rezistenta,
multifunctionalitate, siguranta in exploatare, intretinere usoara, aspect
estetic, finisare adecvata utilizarii.
Art. 17
In industria alimentara, produsele trebuie sa aiba valori nutritive
ridicate, sa fie garantate igienico-sanitar, sa corespunda preferintelor
populatiei si sa satisfaca urmatoarele cerinte calitative de baza:
a) la produsele din carne: insusiri gustative superioare, stabilitate a
starii sanitare si sanitar-veterinare pe toata durata de garantie, proprietati
proteinice ridicate;
b) la lapte si produse lactate: continut normat de proteine, grasimi si
incarcatura bacteriana;
c) la conserve de carne, legume, fructe, peste: proportie optima a
componentelor de baza, insusiri gustative si aromatice ridicate, pe toata
perioada de valabilitate;
d) la paine si alte produse de panificatie: prospetime, grad de coacere si
porozitate corespunzatoare, diversitate sortimentala;
e) la produse zaharoase: valori nutritive, gustative si aromatice
superioare, atractivitate, diversitate;
f) la sucuri de fructe si bauturi racoritoare: valori nutritive, gustative
si aromatice superioare, atractive, diversificate.
SECTIUNEA a II-a
Documentele tehnice normative care definesc calitatea produselor
industriale
Art. 18
Parametrii de calitate ai produselor industriale se prevad in standarde,
norme tehnice de ramura, norme tehnice de intreprindere, caiete de sarcini,
aprobate de organele prevazute de lege, precum si in contracte.
Prin documentele tehnice normative prevazute la alin. 1 se stabilesc
conditiile tehnice de calitate, constructive, functionale si de fiabilitate,
regulile si metodele de verificare a calitatii, prescriptiile speciale de
ambalare, marcare, depozitare si transport, ale tuturor produselor, precum si
regulile de protectie specifice conditiilor de clima si mediu ale tarilor in
care urmeaza a fi exportate.
Pentru utilajele care se livreaza in subansamble si se asambleaza la locul
de instalare, in documentele tehnice normative se vor preciza regulile de
montaj si de punere in functiune, care trebuie respectate pentru asigurarea
bunei functionari si realizari a indicatorilor tehnico-economici prevazuti,
precum si verificarile si probele care se fac la locul de instalare in acest
scop.
Art. 19
Ministerele, celelalte organe centrale si locale, centrale industriale si
intreprinderile, unitatile de cercetare si inginerie tehnologica raspund de
nivelul parametrilor de calitate din documentele tehnice normative pe care le
elaboreaza si de stricta aplicare a acestor documente dupa aprobare.
De asemenea, vor actiona pentru revizuirea periodica a parametrilor de
calitate, in vederea aducerii lor la nivelul performantelor realizate de
produse similare, in tara sau pe plan mondial.
Odata cu stabilirea parametrilor calitativi ai produsului de baza, se vor
preciza si parametrii pieselor si subansamblelor componente, care sunt
obligatorii pentru toate unitatile care coopereaza la realizarea produsului
respectiv.
Normele de calitate din industria republicana sunt obligatorii si pentru
unitatile din industria locala si cooperatista, precum si pentru orice alte
unitati socialiste care desfasoara o activitate productiva.
Art. 20
Pe baza normelor de calitate si a documentatiilor tehnice aprobate,
intreprinderile producatoare au obligatia sa intocmeasca "Cartea tehnica a
produsului" pentru masini, utilaje si instalatii, precum si pentru
aparatele si alte bunuri de folosinta indelungata stabilite de ministerul sau
organul central coordonator de ramura.
"Cartea tehnica a produsului" va cuprinde descrierea, parametrii,
durata de utilizare normata, domeniile de utilizare, modul de intretinere si
conditiile de pastrare a acestuia, perioadele de revizie tehnica, seturile de
piese de schimb si subansamblele necesare pentru fiecare categorie de reparatie,
precum si orice alte date privind functionarea la parametrii proiectati ai
produsului.
Unitatile furnizoare si, dupa caz, cele comerciale, sunt obligate sa
livreze produsele numai insotite de "Cartea tehnica a produsului".
Art. 21
Ministerele, centralele industriale, intreprinderile au obligatia sa
asigure ca muncitorii, inginerii, tehnicienii, intregul personal de executie si
de control sa cunoasca temeinic prevederile din standarde, norme tehnice,
caiete de sarcini si contracte, sa isi ridice permanent calificarea
profesionala, in scopul realizarii produselor industriale in stricta
conformitate cu normele de calitate.
Art. 22
In vederea sporirii competitivitatii produselor romanesti pe plan extern,
Ministerul Comertului Exterior si Cooperarii Economice Internationale impreuna
cu Camera de Comert si Industrie vor asigura procurarea normativelor tehnice si
a altor materiale privind calitatea produselor, utilizate pe piata
internationala.
CAP. 3
Asigurarea calitatii produselor
SECTIUNEA I
Respectarea disciplinei tehnologice
Art. 23
Ministerele economice, centralele industriale, intreprinderile si celelalte
unitati economice raspund de respectarea stricta a disciplinei tehnologice in
procesul de fabricatie.
Disciplina tehnologica se realizeaza prin desfasurarea productiei potrivit
documentatiei de executie si procesului tehnologic omologat si executarea
produselor in conditiile prevazute in standarde, norme si normative tehnice,
caiete de sarcini si contracte.
Art. 24
Se interzice unitatilor economice sa aprobe derogari de la documentatia
constructiva si tehnologica omologata, precum si de la prevederile
standardelor, normelor tehnice, caietelor de sarcini si contractelor. Nu
constituie derogari masurile luate pentru reducerea consumurilor, cresterea
productivitatii muncii, modernizarea proceselor tehnologice, tipizarea
pieselor, subansamblelor si produselor, cu conditia sa asigure mentinerea sau
imbunatatirea calitatii produselor.
Derogari de la documentatiile tehnice aprobate, potrivit legii, de
unitatile economice, se pot da in mod exceptional si pe timp limitat de
ministerele sau organele centrale coordonatoare de ramura, cu avizul
institutelor de cercetare stiintifica si inginerie tehnologica de specialitate.
In cazul normelor tehnice de ramura si al altor documentatii tehnice
aprobate de ministere si celelalte organe centrale si locale, derogarile se pot
da in mod exceptional si pe timp limitat de catre ministerul coordonator sau
organul central coordonator de ramura, cu avizul Comitetului National pentru
Stiinta si Tehnologie si Inspectoratului General de Stat pentru Controlul
Calitatii Produselor.
Derogarile de la standardele de stat se pot da numai de organul care le-a
aprobat, la propunerea ministerelor, celorlalte organe centrale si locale
interesate, inaintata cu acordul Consiliului National pentru Stiinta si
Tehnologie si Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calitatii
Produselor.
Odata cu aprobarea derogarii, organele prevazute la alin. 2 si 3 vor
stabili si masurile necesare pentru eliminarea cauzelor care au generat-o.
In toate cazurile, propunerile de derogare se fac numai cu acordul unitatii
beneficiare ori producatoare.
Art. 25
Centralele industriale, intreprinderile si celelalte unitati economice
raspund de pregatirea si organizarea corespunzatoare a productiei, de acordarea
asistentei tehnice in toate schimburile prin cadre de conducere tehnica si de
specialitate, de optimizarea procesului de fabricatie si a transporturilor
interne, de intarirea ordinii si disciplinei la fiecare loc de munca.
Totodata, sunt obligate sa ia masuri pentru reducerea continua a
consumurilor specifice, in conditiile respectarii stricte a calitatii normate.
SECTIUNEA a II-a
Atributiile si raspunderile ministerelor, celorlalte organe centrale sau
locale si unitatilor economice
Art. 26
Ministerele, celelalte organe centrale si locale raspund de realizarea
nivelului calitativ al productiei unitatilor subordonate, in care scop sunt
obligate sa ia masuri pentru:
a) asigurarea dotarii unitatilor producatoare cu mijloace de productie care
sa aiba precizia si productivitatea necesare, cu aparate de masura si control,
aparatura de laborator, intregul necesar de scule, dispozitive si verificatoare
standuri de probe, prevazute in documentatia tehnologica si de control al
calitatii si promovarea folosirii metodelor stiintifice de verificare a
calitatii si fiabilitatii;
b) crearea conditiilor tehnico-materiale si organizatorice necesare pentru
asigurarea calitatii produselor prin profilarea, specializarea si concentrarea
productiei;
c) organizarea, indrumarea si verificarea activitatii de control tehnic de
calitate si de metrologie in unitatile subordonate;
d) stabilirea modului de verificare, inainte de livrare, a calitatii si
fiabilitatii produselor unicate de mare complexitate, la care nu se pot face
probe complete in uzina producatoare, cu acordul beneficiarilor si unitatilor
de cercetare stiintifica si inginerie tehnologica;
e) asigurarea nivelului calitativ al tuturor produselor din profilul
ramurii de care raspund;
f) elaborarea programelor pentru imbunatatirea continua a calitatii
materiilor prime, semifabricatelor, proceselor tehnologice, produselor finite
si implinirea acestora;
g) realizarea cooperarii intre unitatile producatoare, in conditii care sa
asigure nivelul calitativ al materiilor prime, materialelor, ansamblelor si
subansamblelor care intra in componenta produselor finite;
h) organizarea si asigurarea asistentei tehnice a unitatilor producatoare
pentru montarea, probarea, punerea in functiune si predarea in exploatare a
utilajelor si instalatiilor tehnologice complexe, care se asambleaza si se
probeaza in final la locul de instalare;
i) asigurarea conditiilor necesare pentru pregatirea fortei de munca
calificate la nivelul prevederilor din documentatiile tehnologice, precum si a
asistentei pentru verificarea masinilor si instalatiilor;
j) organizarea urmaririi comportarii in exploatare a produselor livrate,
precum si a prelucrarii datelor rezultate, in vederea utilizarii lor la
imbunatatirea si la reproiectarea produselor sau crearea de produse noi.
Art. 27
Centralele industriale, intreprinderile si celelalte unitati economice
raspund de respectarea prevederilor din standarde, norme tehnice, caiete de
sarcini, alte documentatii tehnice si contracte la fabricarea si livrarea
produselor, in care scop sunt obligate sa ia masuri pentru:
a) introducerea in fabricatia de serie a produselor noi numai dupa
omologare si dupa ce au fost luate toate masurile tehnico-materiale si
organizatorice pentru asigurarea calitatii produselor;
b) efectuarea, in prealabil, a probelor de verificare a parametrilor
tehnico- functionali in vederea respectarii conditiilor calitative stabilite
prin contract, in cazul produselor oferite pentru prima data la export sau la
care partenerul cere conditii tehnice suplimentare fata de normativele interne
in vigoare;
c) elaborarea programelor privind imbunatatirea continua a calitatii
materiilor prime, semifabricatelor, produselor finite, inclusiv a celor care
fac obiectul cooperarii in productie si analiza lunara a indeplinirii acestora;
d) folosirea in fabricatie numai de materii prime si materiale care
corespund conditiilor de calitate prevazute in standarde, celelalte norme
tehnice, caiete de sarcini si in contracte;
e) organizarea si buna functionare a controlului tehnic de calitate in
conformitate cu programele tehnologice de control si asigurarea incadrarii in
aceasta activitate a muncitorilor, maistrilor, tehnicienilor si inginerilor cu
o buna pregatire profesionala si cu experienta in productie;
f) dotarea laboratoarelor si sectiilor de productie cu aparate de masura si
control, aparatura de laborator si cu standuri de proba necesare pentru
determinarea caracteristicilor fizice, mecanice si chimice ale materiilor
prime, materialelor, semifabricatelor si produselor finite;
g) perfectionarea documentatiilor tehnice, programelor tehnologice de
control, intocmirea propunerile de imbunatatire a standardelor si celorlalte
norme tehnice in concordanta cu progresul tehnic si cerintele de calitate;
h) functionarea utilajelor, instalatiilor si aparaturii de masura si control
la parametrii proiectati, modernizarea, verificarea, intretinerea si
certificarea, conform legii, a functionarii acestora, in limitele de precizie
stabilite;
i) asigurarea conditiilor necesare pentru pregatirea muncitorilor si a
personalului mediu de specialitate pentru insusirea cunostintelor teoretice si
practice privind calitatea lucrarilor si produselor;
j) prevederea in contractele economice a caracteristicilor de calitate ale
produselor, corespunzatoare scopului si procesului de prelucrare, a metodelor
de verificare a acestora, a probelor de receptie, a conditiilor si termenelor
de garantie, a duratelor de utilizare, a conditiilor de manipulare, conservare,
ambalare, depozitare si transport, precum si a conditiilor de desfasurare a
asistentei tehnice pentru montarea, probarea, punerea in functiune si predarea
in exploatare a utilajelor si instalatiilor; clasificarea si marcarea
produselor pe clase de calitate, in cazurile prevazute de normele tehnice in
vigoare;
k) urmarirea sistematica a modului de comportare la beneficiari a
produselor livrate si stabilirea, pe aceasta baza, de masuri pentru ridicarea
nivelului calitativ al productiei;
l) analizarea periodica a activitatii desfasurate pentru asigurarea
calitatii produselor in unitati, sectii, ateliere si locuri de munca,
prezentarea de dari de seama in adunarile generale ale oamenilor muncii asupra
nivelului calitativ al produselor, in vederea promovarii initiativei intregului
personal pentru imbunatatirea calitatii produselor.
Art. 28
Consiliile tehnico-economice din ministere, celelalte organe centrale si
locale, din centrale si intreprinderi sunt obligate:
a) sa analizeze nivelul calitativ al produselor din fabricatie si sa
propuna masuri de imbunatatire a acestuia;
b) sa asigure adoptarea unor solutii tehnice care sa conduca la innoirea si
modernizarea produselor, in conditii de eficienta ridicata;
c) sa avizeze numai acele documentatii de executie si documente tehnice
normative care sa asigure realizarea unor caracteristici functionale si
tehnico- economice superioare;
d) sa urmareasca imbunatatirea tehnologiilor de control.
Proiectele documentelor tehnice normative si ale documentatiilor de
executie ale produselor se supun aprobarii organelor colective de conducere
numai insotite de concluziile si propunerile consiliilor tehnico-economice.
Art. 29
Unitatile de cercetare stiintifica si inginerie tehnologica raspund de
calitatea solutiilor tehnice privind proiectarea si pregatirea de fabricatie a produselor,
adoptate in documentatiile pe care le-au elaborat, de asigurarea asistentei
tehnice, de valorificarea rezultatelor urmaririi in exploatare si
perfectionarea continua a produselor din profilul lor de activitate.
Art. 30
Unitatile beneficiare sunt obligate sa efectueze receptie produselor
potrivit prevederilor din contracte si sa preia numai acele care corespund
normelor de calitate.
Incalcarea prevederilor alin. 1 atrage si raspunderea unitatilor
beneficiare pentru paguba adusa avutului obstesc.
Art. 31
Unitatile producatoare raspund pentru orice deficienta de calitate aparuta
in termenul de garantie, precum si de eventualele vicii ascunse rezultate din
fabricatie, aparute in perioada de utilizare normata si sunt obligate sa stabileasca,
in conditiile prevazute in contracte, de comun acord cu beneficiarii si
proiectantii, masuri si termene de remediere sau de inlocuire a produselor
necorespunzatoare. In cazul in care furnizorii nu accepta remedierea sau
inlocuirea produselor, beneficiarii le vor restitui, solicitand despagubirile
legale.
Prin termen de garantie se intelege limita de timp in cadrul careia
reconditionarea sau inlocuirea produsului se face pe seama si cheltuiala
unitatii producatoare, daca nu se dovedeste ca deficienta de calitate nu ii
este imputabila.
Termenul de garantie curge de la data livrarii produsului. In cazul
utilajelor si instalatiilor complexe realizate prin cooperare in productie,
termenul de garantie curge, fata de toti furnizorii, de la data livrarii
acestor utilaje sau instalatii.
Prin perioada de utilizare normata se intelege intervalul in cadrul caruia
produsul, in conditiile de exploatare, depozitare si transport stabilite
potrivit normelor si normativelor tehnice, trebuie sa-si mentina nemodificate
caracteristicile functionale.
La produsele cu termene de utilizare limitata, unitatile producatoare sunt
obligate sa inscrie pe produs sau pe ambalajul produsului, dupa caz, anul si
luna in care expira durata de garantie sau perioada de utilizare normata.
Art. 32
Unitatile comerciale raspund, potrivit legii, de calitatea marfurilor
vandute, asigurand remedierea sau inlocuirea produselor necorespunzatoare pe
seama unitatilor producatoare.
Termenul de prescriptie a actiunii unitatii comerciale fata de unitatea
producatoare, pentru recuperarea daunelor rezultate din neindeplinirea de catre
producator a conditiilor de calitate, curge de la data platii daunelor de catre
unitatea comerciala.
Art. 33
Furnizorul raspunde fata de beneficiar, in perioada de garantie, pentru
daunele aduse prin nerealizarea parametrilor proiectati datorita deficientelor
de calitate ale utilajelor, instalatiilor si bunurilor de folosinta indelungata
livrate.
Art. 34
Unitatile de transport, precum si cele care preiau pastreaza si desfac
produsele, raspund de mentinerea integritatii si calitatii acestora, de corecta
lor manipulare si depozitare, de la preluare pana la predare.
Art. 35
Unitatile producatoare si unitatile de comert exterior sunt obligate sa
asigure respectarea cu strictete a conditiilor privind calitatea si
performantele tehnice ale marfurilor destinate exportului, potrivit
prevederilor contractuale.
Ministerul Comertului Exterior si Cooperarii Economice Internationale si
intreprinderile de comert exterior vor controla, prin reprezentati proprii, la
uzine si fabrici, modul cum se pun in productie si se realizeaza marfurile
contractate pentru export si vor participa la stabilirea si infaptuirea
programelor de masuri pentru adaptarea operativa a productiei la cerintele de
calitate impuse de piata externa.
Intreprinderile de comert exterior sunt obligate sa receptioneze si sa
preia de la unitatile producatoare numai produsele care se incadreaza in
parametrii de calitate. Intreprinderile de comert exterior poarta intreaga
raspundere, potrivit legii, pentru preluarea de la producator si livrarea catre
clientii externi a unor marfuri care nu corespund conditiilor contractuale.
SECTIUNEA a III-a
Atributiile si raspunderile personalului unitatilor economice
Art. 36
Directorii si ceilalti conducatori ai unitatilor economice raspund de
indeplinirea tuturor sarcinilor ce revin unitatii in domeniul calitatii si au
obligatia sa asigure toate conditiile materiale, tehnice si organizatorice
necesare pentru realizarea productiei in stricta conformitate cu documentatia
tehnica, executarea exigenta a controlului tehnic in procesul de fabricatie,
livrarea de produse corespunzatoare calitativ.
In caz de abateri de la normele de calitate, vor lua masuri pentru oprirea
fabricatiei, inlaturarea deficientelor in vederea reluarii productiei si
stabilirea raspunderii persoanelor vinovate.
Art. 37
Sefii de sectii si ateliere au obligatia sa asigure fiecarei formatii de lucru
in subordine conditiile tehnico-materiale necesare realizarii calitatii
produselor si desfasurarii procesului de productie potrivit tehnologiei de
fabricatie si de control, sa acorde asistenta tehnica de specialitate, sa ia
masurile necesare pentru eliminarea cauzelor care pot genera abateri de la
normele de calitate si raspund, impreuna cu maistrii, de calitatea produselor
fabricate si livrate.
Art. 38
Maistrii si ceilalti conducatori ai formatiilor de lucru au obligatia sa
asigure buna organizare si desfasurare a procesului de productie, sa ia masuri
ca la fiecare loc de munca sa se respecte riguros disciplina de productie si
tehnologiile de fabricatie de catre muncitori, sa controleze produsele
executate de acestia, sa nu admita circulatia unor produse necorespunzatoare pe
fluxul de fabricatie si sa dispuna oprirea executarii operatiilor in cazul unor
abateri de la normele de calitate.
Maistrii raspund impreuna cu muncitorii pentru orice deficienta de calitate
rezultata din incalcarea disciplinei tehnologice.
In scopul prevenirii unor asemenea deficiente, maistri trebuie sa analizeze
cauzele abaterilor de la normele de calitate, sa ia masuri pentru eliminarea
acestora si sa organizeze dezbateri privind realizarea parametrilor calitativi
ai produselor in cadrul formalitatilor de lucru pe care le conduc.
Art. 39
Muncitorii raspund de calitatea produselor realizate si au obligatia sa
respecte cu strictete disciplina tehnologica, sa execute operatiile conform
documentatiei tehnice, sa verifice prin autocontrol calitatea acestora si sa
remedieze deficientele constatate, sa prezinte prima piesa sau produs la
controlul maistrului, sa fie exigenti fata de orice abateri de la normele de
calitate.
De asemenea, trebuie sa participe activ la toate actiunile organizate
pentru ridicarea nivelului calitativ al productiei si perfectionarea
tehnologiilor de fabricatie.
Art. 40
Cercetatorii, tehnologii si alti specialisti care participa la elaborarea
si avizarea documentatiilor tehnice raspund de valorile parametrilor de
calitate si de eficienta economica a produselor proiectate, pana la realizarea
acestora in productie.
Proiectantul si tehnologul raspund de introducerea in proiecte a solutiilor
tehnice stabilite de cercetatori, prin documentatia omologata.
Art. 41
Personalul unitatilor cu activitate de comert exterior care se face vinovat
de contractarea la export a unor produse necorespunzatoare conditiilor
specifice tarii de destinatie, precum si prevederea in contractele externe a
unor caracteristici calitative diferite de cele oferite de producator,
raspunde, potrivit legii, pentru pagubele cauzate.
CAP. 4
Controlul tehnic al calitatii produselor
SECTIUNEA I
Organizarea, atributiile si raspunderile personalului de control tehnic al
calitatii
Art. 42
Activitatea de control tehnic al calitatii se organizeaza, potrivit legii,
ca serviciu, birou, colectiv independent, laboratoare de control si formatii de
lucru, in functie de complexitatea si tehnicitatea produselor, de numarul
muncitorilor, maistrilor, tehnicienilor si specialistilor cu studii superioare
rezultat ca necesar din documentatiile tehnice si tehnologice de executie.
Serviciile, birourile si colectivele independente de control tehnic al calitatii
sunt subordonate conducatorului unitatii si inspectoratelor judetene si al
municipiului Bucuresti pentru controlul calitatii produselor.
Art. 43
Personalul din activitatea de control tehnic al calitatii trebuie sa fie
autorizat de catre inspectoratele judetene si al municipiului Bucuresti pentru
controlul calitatii produselor, pe baza verificarii cunostintelor de
specialitate.
Numirea, schimbarea din functie, sanctionarea disciplinara sau desfacerea
contractului de munca al personalului din serviciile, birourile si colectivele
independente de control tehnic al calitatii se fac de catre conducatorul
unitatii, cu acordul inspectoratului judetean sau al municipiului Bucuresti
pentru controlul calitatii produselor. Pentru seful acestor compartimente este
necesar acordul Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calitatii
Produselor si al organului ierarhic superior al unitatii.
Art. 44
Personalul unitatilor care exercita controlul tehnic al calitatii are
urmatoarele obligatii:
a) verifica calitatea materiilor prime, materialelor, reperelor si
subansamblelor la aprovizionarea si introducerea lor in fabricatie, reglajul si
precizia mijloacelor de productie si ale aparaturii de masura si control,
respectarea stricta a normelor de calitate la ambalarea si expedierea
produselor;
b) respinge produsele cu deficiente de calitate, sesizeaza seful ierarhic
in cazul unor abateri grave de la normele de calitate si propune luarea
masurilor necesare pentru eliminarea deficientelor;
c) participa la stabilirea tehnologiilor de control, verifica dotarea cu
aparatura de masura si control, cu standuri de proba si platforme de montaj,
solicita conducerii unitatii imbunatatirea documentatiilor de fabricatie.
Art. 45
Seful compartimentului de control tehnic al calitatii are obligatia de a
asigura buna desfasurare a intregii activitati de control al calitatii din
unitate, in care scop:
a) raspunde de organizarea controlului calitatii produselor in toate fazele
de fabricatie, urmareste respectarea programelor tehnologice de control al
calitatii produselor;
b) promoveaza folosirea metodelor moderne de control si initiaza actiuni
pentru ridicarea calificarii profesionale a controlorilor de calitate;
c) sesizeaza conducerea unitatii si organele Inspectoratului General de
Stat pentru Controlul Calitatii Produselor asupra abaterilor privind calitatea
produselor; propune sistarea fabricatiei si opreste livrarea produselor care nu
corespund calitativ;
d) organizeaza si conduce activitatea laboratorului din unitate destinat
verificarii calitatii materiilor prime, materialelor, pieselor, subansamblelor
si produselor finite;
e) verifica, la incheierea contractelor economice, parametrii de calitate
ai materiilor prime, materialelor, semifabricatelor, lucrarilor si prestatiilor
prevazute in acestea si le vizeaza daca corespund normelor de calitate.
Art. 46
Personalul cu atributii de control tehnic al calitatii din ministere si
centrale are obligatia de a urmari indeplinirea masurilor din programele pentru
ridicarea nivelului calitativ al produselor si de a controla modul de asigurare
a calitatii produselor in unitatile subordonate.
SECTIUNEA a II-a
Efectuarea controlului si confirmarea calitatii
Art. 47
Controlul tehnic al calitatii se efectueaza asupra materiilor prime,
materialelor, pieselor, semifabricatelor, subansamblelor, pe intregul flux de
fabricatie si la produsele finite, potrivit metodelor, frecventei si cu
mijloacele prevazute in documentatia tehnica a produsului. Confirmarea
calitatii se face prin aplicarea vizei de control pe produse sau pe documentele
de insotire a acestora pe fluxul de fabricatie si in final.
Raportarea ca productie marfa a produselor respinse la controlul calitatii
este interzisa.
Art. 48
Unitatile beneficiare sunt obligate sa verifice calitatea executarii
utilajelor tehnologice, instalatiilor si altor produse de complexitate tehnica
ridicata, pe faze de fabricatie si in final, sa semnalizeze eventualele
deficiente de calitate si sa participe la stabilirea masurilor necesare pentru
remedierea lor.
In cazul instalatiilor complexe, operatiile de control vor putea fi
efectuate si de catre unitati de cercetare stiintifica si inginerie
tehnologica, pe baza de contracte incheiate cu unitatea beneficiara.
Pentru anumite produse, in special masini si utilaje cu un grad ridicat de
complexitate, operatiile de control se vor efectua, pe baza de contracte
incheiate cu unitatea beneficiara, de catre unitati specializate prin profilul
lor de activitate in exploatarea unor asemenea produse.
Pentru produsele destinate exportului, intreprinderile de comert exterior
vor efectua controlul calitatii cu organe specializate de control, pe baza de
contract, conform legii.
Art. 49
Produsele se livreaza numai insotite de certificate de calitate, de
garantie, buletine de analiza sau alte documente de certificare a calitatii
emise de unitatile producatoare si de bazele de aprovizionare
tehnico-materiala, sub semnatura conducatorului unitatii si sefului
compartimentului de control. In cazul in care conducatorul unitatii sau seful
compartimentului de control deleaga altor persoane dreptul de a semna
documentul de certificare, raspund impreuna cu acestea.
Continutul si forma documentelor de certificare a calitatii se stabilesc de
organul central al unitatii producatoare cu acordul Inspectoratului General de
Stat pentru Controlul Calitatii Produselor.
Confirmarea calitatii produselor vandute populatiei se face prin certificate
de garantie, in cazul produselor de folosinta indelungata sau prin documentele
de certificare a calitatii, elaborate de producator, la livrarea cu ridicata
catre unitatea de comert, in cazul celorlalte produse.
Art. 50
Pentru stimularea fabricarii de produse de calitate superioara, cu un grad
inalt de competitivitate, se instituie marca de calitate.
Marca de calitate este un simbol care se aplica pe produse, prin care se
atesta de producator ca acestea au caracteristici la nivelul celor mai bune
performante realizate in tara si pe plan mondial.
Dreptul de aplicare a marcii de calitate se stabileste prin certificatul de
marca eliberat de Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calitatii
Produselor.
Nomenclatorul produselor la care se aplica marca de calitate se aproba prin
planul national unic de dezvoltare economico-sociala.
Unitatea care aplica pe produse simbolul marcii de calitate raspunde de
indeplinirea de catre aceste produse a caracteristicilor din certificatul de
marca.
Art. 51
Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calitatii Produselor,
ministerele si celelalte organe centrale vor controla respectarea de catre
unitati a cerintelor legale privind aplicarea marcii de calitate.
In cazul in care produsele nu se incadreaza in prevederile certificatului
de marca sau performantele lor tehnico-economice sunt inferioare celor
realizate pe plan mondial, inspectoratul va retrage unitatii producatoare
dreptul de aplicare a marcii de calitate.
Art. 52
Acordarea si retragerea marcii de calitate se fac potrivit legii.
SECTIUNEA a III-a
Atributiile si raspunderile Inspectoratului General de Stat pentru
Controlul Calitatii Produselor
Art. 53
Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calitatii Produselor
infaptuieste, impreuna cu ministerele, celelalte organe centrale si locale,
politica partidului si statului in domeniul calitatii si al controlului tehnic
de calitate al produselor si exercita urmatoarele atributii principale:
a) asigura, impreuna cu ministerele si celelalte organe centrale sau
locale, organizarea si executarea controlului calitatii produselor, elaborarea
si indeplinirea programelor pentru imbunatatirea calitatii, stabilirea si
realizarea indicatorilor de calitate ce se includ in planurile cincinale si
anuale;
b) controleaza activitatea de asigurare a calitatii produselor, efectueaza
operatii de control cu personal propriu, initiaza actiuni pentru ridicarea
calificarii profesionale a personalului de control tehnic al calitatii din
unitati;
c) indruma si controleaza elaborarea programelor tehnologice de control al
calitatii produselor, promoveaza folosirea metodelor moderne de control;
d) controleaza, in conditiile prevazute de lege, activitatea de asigurare a
calitatii marfurilor din import;
e) interzice livrarea produselor care nu corespund din punct de vedere
calitativ si stabileste masuri pentru eliminarea deficientelor de calitate si
pentru recuperarea pagubelor de la persoanele vinovate, sesizand despre aceasta
organele bancare;
f) elaboreaza normative privind controlul tehnic al calitatii produselor;
autoriza, indruma si controleaza activitatea laboratoarelor care executa
masurari, incercari si analize pentru verificarea calitatii produselor;
g) organizeaza, impreuna cu conducerile unitatilor, cu comisiile pentru
calitate si cu organizatiile sindicale si de tineret, dezbaterea la locurile de
munca a cazurilor de abateri de la normele de calitate.
Art. 54
Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calitatii Produselor
dispuse, cu incunostintarea prealabila a organelor centrale sau locale de
resort, oprirea fabricatiei in cazul in care:
a) au fost introduse in fabricatie produse neomologate in conditiile legii;
b) produsul nu intruneste parametrii de calitate si fiabilitate aprobati la
omologare;
c) creste sistematic volumul rebuturilor si al operatiilor de remediere; d)
lipseste aparatura de masura si control sau aceasta functioneaza
necorespunzator;
e) persista deficiente grave in fabricatie si in controlul tehnic de
calitate si metrologie.
De asemenea, interzice trecerea la fabricatie de serie a produselor noi in
cazul cand constata ca nu au fost realizate prevederile programului tehnologic
de control al calitatii produsului.
Masurile prevazute la alin. 1 si 2 se inscriu in registrul unic de control
al unitatii.
Ministerele, celelalte organe centrale si locale, centralele industriale si
intreprinderile sunt obligate sa aplice masuri operative pentru eliminarea
cauzelor care au determinat oprirea sau interzicerea fabricatiei si sa
stabileasca raspunderea persoanelor vinovate.
Art. 55
Inspectorii pentru controlul calitatii produselor raspund potrivit legii
pentru:
a) neefectuarea verificarilor care intra in sarcina lor;
b) inscrierea in documentele de control a unor constatari care nu corespund
realitatii;
c) nesemnalarea incalcarii dispozitiilor legale in vigoare constatata cu
ocazia controlului sau neluarea la timp, in conditiile prevazute de lege, a
masurilor care se impun pentru asigurarea calitatii produselor.
CAP. 5
Asigurarea si controlul calitatii serviciilor
Art. 56
Unitatile prestatoare de servicii sunt obligate sa asigure ca lucrarile
executate sa corespunda parametrilor de calitate prevazuti in norme tehnice,
normative sau contracte, necesitatilor si preferintelor si sa intruneasca
urmatoarele conditii de baza la principalele grupe de prestatii:
a) pentru reparatii si alte lucrari de intretinere la cladiri: rezistenta
si durabilitate in timp, izolatie hidrofonica si termica, etanseitate, aspect
corespunzator;
b) pentru reparatii la instalatii de incalzire, apa, gaze, electricitate si
alte lucrari aferente: restabilirea in termenul normat a functionalitatii, securitatii,
sigurantei si continuitatii in exploatare;
c) pentru confectii la comanda si reconditionari de imbracaminte,
incaltaminte si marochinarie: executarea tuturor operatiunilor prevazute in
normativele tehnice de calitate, folosirea materialelor auxiliare in
concordanta cu materia prima de baza, care sa asigure rezistenta la purtare,
aspectul estetic, finisajul superior, respectarea modelului si a altor conditii
convenite cu beneficiarii;
d) pentru lucrari de intretinere si reparatii la autoturisme, frigidere,
televizoare si alte bunuri de folosinta indelungata si gospodaresti: asigurarea
conditiilor de functionare si siguranta la parametrii normati;
e) pentru operatiile efectuate de spalatorii, curatatorii si vopsitorii:
asigurarea formei, culorii, esteticii si conditiilor de igiena a obiectului.
Art. 57
Normele tehnice de calitate pentru lucrarile de reparatii si intretinere a
bunurilor de folosinta indelungata si regulile de verificare a acesteia se
stabilesc de unitatea prestatoare, impreuna cu unitatea producatoare, care sunt
obligate sa asigure documentatia tehnica, piese de schimb, precum si
specializarea personalului. Aceste norme se aproba de organele centrale sau
locale coordonatoare ale unitatilor in cauza, cu acordul Consiliului de
coordonare a productiei bunurilor de larg consum.
Pentru celelalte categorii de prestatii, conditiile de calitate si regulile
de verificare se prevad in normative, aprobate de organele in subordinea carora
functioneaza unitatile prestatoare de servicii, cu acordul inspectiilor de
specialitate sau, dupa caz, al Inspectoratului General de Stat pentru Controlul
calitatii Produselor.
La cererea beneficiarilor, conditiile de calitate se stabilesc si la
contractarea prestatiei.
Art. 58
Pentru lucrarile realizate in cadrul prestatiilor de servicii, unitatile
garanteaza, potrivit legii, calitatea acestora si sunt obligate sa efectueze
remedierile reclamate in cadrul termenului de garantie, in mod gratuit.
Certificarea calitatii si termenele de garantie vor fi inscrise pe
documentele de plata.
Unitatile sunt obligate ca, la cererea, reclamatia sau sesizarea
cumparatorilor, sa execute reparatia, intretinerea sau revizia periodica, la
timp si de buna calitate, a produselor vandute prin unitatile comerciale.
Art. 59
Muncitorii unitatilor prestatoare de servicii au datoria sa execute
operatiile conform prevederilor din normative, contracte sau comenzi, sa
verifice calitatea lucrarilor, sa-si imbunatateasca continuu cunostintele profesionale
si sa participe activ la actiunile organizate pentru ridicarea calitatii
serviciilor.
Personalul unitatilor prestatoare de servicii trebuie sa aiba o comportare
civilizata, demna, respectuoasa si corecta, sa manifeste solicitudine in
relatia cu populatia.
Art. 60
Conducatorii unitatilor prestatoare de servicii, inginerii, tehnicienii si
maistri raspund de organizarea muncii, de aprovizionarea ritmica cu materiale
si piese de schimb, de buna functionare a utilajelor si instalatiilor si de
prestarea serviciilor, cu respectarea conditiilor de calitate prevazute in
normative, contracte si comenzi.
Art. 61
Prevederile art. 42-45 privind organizarea si atributiile personalului de
control tehnic al calitatii se aplica in mod corespunzator si in activitatea de
control tehnic al calitatii prestarilor de servicii.
Controlul tehnic al calitatii prestatiilor se efectueaza potrivit metodelor
si cu mijloacele stabilite prin normele tehnice si normativele prevazute la
art. 57.
Art. 62
Ministerele, celelalte organe centrale, comitetele executive ale
consiliilor populare, cooperatia mestesugareasca si cooperatia de consum vor
lua masuri pentru satisfacerea in conditii de calitate superioara a cerintelor
populatiei in domeniul prestarilor de servicii, prin organizarea de unitati
specializate, fixe si mobile, largirea si modernizarea retelei, atat in
localitatile urbane, cat si in cele rurale.
In acest scop, organele prevazute la alin. 1, cu sprijinul Consiliului
pentru coordonarea si indrumarea activitatii de aprovizionare si prestari de
servicii catre populatie, vor intocmi nomenclatoare de servicii si vor actiona
pentru imbunatatirea lor periodica, astfel incat sa asigure modernizarea si
diversificarea serviciilor de toate categoriile, extinderea serviciilor pentru
usurarea muncii casnice, reducerea duratelor de prestare a acestora,
economisirea timpului cetatenilor.
Art. 63
In activitatea de transporturi, posta si telecomunicatii, comert, turism si
alimentatie publica asigurarea si controlul calitatii prestatiilor se
realizeaza potrivit reglementarilor specifice acestora.
Art. 64
Controlul calitatii serviciilor se exercita de organele de control
specializate, de persoane imputernicite in acest scop de catre conducatorii
unitatilor economice si de personalul cu atributii de control din ministere si
celelalte organe centrale sau locale coordonatoare.
CAP. 6
Raspunderea materiala pentru incalcarea normelor privind calitatea
produselor si serviciilor
Art. 65
Personalul unitatilor socialiste raspunde material, potrivit legii, pentru
orice paguba provocata ca urmare a livrarii sau receptionarii de produse cu
deficiente de calitate.
Costul remedierilor si bonificatiilor platite clientilor externi, precum si
costurile remedierilor pentru produsele destinate beneficiarilor interni, in
vederea stingerii reclamatiilor privind calitatea, se vor evidentia separat,
conducatorii unitatilor fiind obligati sa asigure recuperarea lor de la
persoanele vinovate.
Art. 66
Seful compartimentului de control tehnic al calitatii raspunde material,
impreuna cu directorul unitatii, pentru oricare paguba produsa ca urmare a
livrarii de produse sau executarii de lucrari cu deficiente de calitate.
Art. 67
Personalul ministerelor, celorlalte organe centrale si locale si
inspectorii din cadrul Inspectoratului General de Stat pentru Controlul
Calitatii Produselor raspund material pentru admiterea expedierii unor produse
cu deficiente de calitate, in masura in care au contribuit la producerea
pagubei sau, dupa caz, proportional cu retributia tarifara de incadrare a
persoanelor vinovate.
Art. 68
Persoanele incadrate in munca raspund, in conditiile prezentei legi, pentru
pagubele cauzate de incalcarea, din vina lor, a normelor de calitate, prin
provocarea de rebuturi sau partiale ori de produse declasate.
Art. 69
Rebut definitiv se considera produsul care nu corespunde prevederilor din
standarde, norme tehnice, caiete de sarcini sau contracte si nu poate fi utilizat
decat, eventual, ca materie prima sau ca material pentru producerea altor
bunuri.
Prin rebut partial se intelege produsul care nu corespunde prevederilor din
standarde, norme tehnice, caiete de sarcini sau contracte si care, supus unor
operatii de remediere, eficiente sub aspect economic, devine un produs
corespunzator sau poate fi valorificat ca produs declasat.
Produs declasat se considera produsul care nu corespunde prevederilor din
standarde, norme tehnice, caiete de sarcini sau contracte, dar poate fi
valorificat, potrivit normelor legale, la pret redus.
In sensul prezentului articol, prin produse se inteleg semifabricatele,
piesele, subansamblele si produsele finite.
Art. 70
Prin planul national unic de dezvoltare economico-sociala se vor stabili
limitele maxime de pierderi tehnologice pentru produsele specifice ramurii,
precum si criteriile de defalcare a acestora pe unitati, de catre ministerele
si organele centrale coordonatoare.
In intelesul prezentei legi, produsele ale caror defecte de calitate sunt
inerente tehnologiei utilizate constituie pierderi tehnologice.
Pe masura modificarii factorilor specifici, ministerele si celelalte organe
centrale coordonatoare sunt obligate sa reduca limitele maxime stabilite potrivit
alin. 1.
Art. 71
Conducatorii unitatilor economice, personalul de executie si personalul cu
atributii de control al calitatii, raspund material integral pentru pagubele
cauzate din vina lor, prin provocarea de rebuturi sau produse declasate, ca
urmare a incalcarii atributiilor ce le revin potrivit legii si regulamentului
de organizare si functionare a unitatii.
Art. 72
Muncitorii care prin nerespectarea disciplinei de productie sau tehnologice
au provocat, din vina lor, rebuturi sau produse declasate nu vor fi retribuiti
pentru munca prestata la operatia care a determinat rebutul sau produsul
declasat, chiar daca acesta se incadreaza in limitele maxime admisibile
stabilite in conformitate cu art. 70.
Maistrul sau conducatorul direct al procesului de productie care a
constatat rebutul ori produsul declasat si a stabilit persoana vinovata de
provocarea acestuia nu va inscrie in bonul de lucru valoarea manoperei ce i
s-ar fi cuvenit, in cazul muncitorilor care lucreaza in acord sau va scadea din
foaia de pontaj timpul aferent operatiei, in cazul muncitorilor retribuiti in
regie.
Art. 73
Muncitorii raspund material integral pentru pagubele cauzate din vina lor
prin provocarea de rebuturi sau produse declasate peste limitele maxime
admisibile, stabilite in conformitate cu dispozitiile art. 70.
Raspunderea materiala se stabileste la propunerea maistrilor ori a
celorlalti conducatori directi ai procesului de productie, care au constatat
rebutul sau produsul declasat si persoana care le-a provocat.
Art. 74
In situatia in care rebutul sau produsul declasat a fost cauzat de mai
multe persoane, raspunderea fiecareia se stabileste tinandu-se seama de masura
in care a contribuit la provocarea pagubei.
Daca nu poate fi determinata masura in care fiecare persoana a contribuit
la provocarea rebutului sau produsului declasat, partea din valoarea totala a
pagubei, astfel cauzata, de care urmeaza sa raspunda fiecare, se stabileste
proportional cu retributia tarifara de incadrare a fiecaruia, de la data
constatarii pagubei.
Art. 75
Evaluarea pagubelor cauzate prin rebuturi sau produse declasate se face
dupa cum urmeaza:
a) daca rebutul partial poate fi remediat pentru a corespunde
prescriptiilor din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini sau contracte,
se iau in calcul cheltuielile efectuate in acest scop;
b) daca produsul declasat poate fi valorificat, potrivit dispozitiilor
legale , la un pret redus, se ia in calcul diferenta dintre pretul produsului
corespunzator calitativ si pretul ce se obtine prin valorificare;
c) daca rebutul partial supus unor operatii de remediere poate fi
valorificat ca produs declasat, la cheltuielile prevazute la lit. a) se adauga
diferenta de pret calculata potrivit prevederilor de la lit. b);
d) daca rebutul definitiv poate fi valorificat ca materie prima sau
material pentru producerea altor bunuri, se ia in calcul diferenta de pret
dintre costurile de productie ale produsului rebutat si pretul materiei prime
sau materialului pe care l-a inlocuit;
e) daca rebutul definitiv nu poate fi valorificat nici ca materie prima, se
iau in calcul costurile de productie ale produsului rebutat.
Art. 76
In aplicarea prevederilor art. 75 lit b) si c) se ia in calcul pretul cu
amanuntul legal stabilit pentru produsele corespunzatoare calitativ.
In cazul produselor care nu au pret cu amanuntul legal stabilit, dar au
pret de livrare, se ia in calcul acest pret, la care se aplica coeficientul de
1,05. Daca pretul de livrare este egal cu pretul de productie, coeficientul
este de 1,25.
In cazul raspunderii penale, evaluarea pagubei se va face adaugandu-se la
suma stabilita potrivit prevederilor alin. 1 si 2 si ale art. 75, foloasele
nerealizate de unitate. Daca suma astfel calculata nu acopera costurile de
productie ale bunurilor respective, se vor lua in calcul aceste costuri.
Art. 77
Raspunderea materiala pentru provocarea de rebuturi sau produse declasate
se stabileste prin decizie de imputare sau angajament de plata, in conditiile
prevazute de Codul muncii.
Art. 78
Raspunderea pentru provocarea de rebuturi sau produse declasate nu atrage
si aplicarea, pentru aceleasi fapte, a diminuarii retributiei potrivit legii
retribuirii dupa cantitatea si calitatea muncii.
CAP. 7
Sanctiuni
Art. 79
Incalcarea normelor privind calitatea produselor si serviciilor atrage
obligarea persoanelor vinovate la plata despagubirilor stabilite potrivit
legii.
Art. 80
Incalcarea cu intentie sau din culpa a normelor privind calitatea
produselor si serviciilor, care fapta constituie infractiune, se pedepseste
potrivit legii penale.
Art. 81
Constituie contraventii la prevederile prezentei legi si se sanctioneaza cu
amenda:
I. De la 3.000 la 6.000 urmatoarele fapte:
a) livrarea de produse respinse sau sustrase controlului tehnic de
calitate;
b) neorganizarea pe fluxul de fabricatie a punctelor de control fixe si
mobile, precum si a controlului final;
c) neasigurarea aparaturii de masura si control, a standurilor de probe si
platformelor de montaj, a documentatiei tehnice normative, de executie si
control;
d) elaborarea, avizarea si aprobarea de documentatii tehnice care nu
cuprind tehnologiile de control si conditiile necesare efectuarii acestuia;
e) neanalizarea cauzelor care genereaza produse de calitate
necorespunzatoare si neluarea masurilor pentru eliminarea acestora, precum si
nerespectarea termenelor de aplicare a masurilor stabilite.
II. De la 1.000 la 3.000 lei urmatoarele fapte:
f) neinscrierea in contracte a parametrilor de calitate si a metodelor de
verificare a acesteia;
g) neefectuarea receptiei produselor de catre beneficiari sau a receptiei
la furnizor, pe faze de fabricatie si in final, potrivit prevederilor din contract;
h) introducerea in fabricatie a unor componente ori subansamble fara
aplicarea vizei controlului tehnic de calitate sau fara documente de insotire
confirmate de acesta;
i) nerespectarea documentatiei de executie sau a metodologiei de control;
j) neasigurarea conditiilor pentru mentinerea integritatii si calitatii
produselor;
k) impiedicarea sub orice forma a organelor de control de a-si exercita
atributiile prevazute de lege.
III. De la 500 la 1.000 lei urmatoarele fapte:
l) livrarea sau receptia de produse fara certificat de calitate, precum si
livrarea produselor fara carte tehnica sau fara aplicarea pe ambalaj, in
conditiile legii, a datei de fabricatie si a duratei de utilizare sau a datei
de valabilitate;
m) certificarea calitatii printr-o atestare neconforma prevederilor din
standarde, norme tehnice sau contracte;
n) efectuarea necorespunzatoare a probelor, analizelor sau a incercarilor
de calitate; pastrarea contraprobelor in alte conditii decat cele prevazute in
documentatiile tehnice;
o) nerespectarea normelor de calitate in executarea prestatiilor de
servicii;
p) nementionarea pe documentele de plata, in cadrul prestatiilor de
servicii, a datelor privind garantia lucrarilor.
Faptele prevazute in prezentul articol constituie contraventii daca nu au
fost comise in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa fie
considerate infractiuni.
Art. 82
Constatarea contraventiilor prevazute la art. 81 lit. a) - n), precum si
aplicarea sanctiunilor, se fac de catre:
a) inspectorii sefi si inspectorii sefi adjuncti din cadrul Inspectoratului
General de Stat pentru Controlul Calitatii Produselor, pentru contraventiile
savarsite de catre personalul ministerelor, celorlalte organe centrale si locale,
centralelor si unitatilor economice;
b) inspectorii sefi si adjunctii lor din inspectoratele judetene si al
municipiului Bucuresti pentru controlul calitatii produselor si inspectorii din
cadrul Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calitatii Produselor,
pentru contraventiile savarsite de personalul unitatilor economice, cu exceptia
directorilor generali ai centralelor industriale;
c) inspectorii din inspectoratele judetene si al municipiului Bucuresti,
pentru contraventiile savarsite de personalul unitatilor economice, cu exceptia
directorilor generali, directorilor, inginerilor sefi si contabililor sefi.
Constatarea contraventiilor prevazute la art. 81 lit. o) si p) si aplicarea
sanctiunilor se fac de catre personalul cu atributii de control din cadrul
inspectiilor specializate, in conditiile prevazute de lege, precum si de
personalul ministerelor, celorlalte organe centrale si locale, care au in
subordine unitati prestatoare de servicii sau coordoneaza activitatea de
prestatii de servicii, imputernicit de conducatorii acestora.
Art. 83
Constatarea contraventiilor prevazute la art. 81 si aplicarea sanctiunilor
se prescriu in termen de un an de la data savarsirii faptei. In cazul
utilajelor si instalatiilor tehnologice, termenul de prescriptie este de 2 ani.
Art. 84
Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei se poate face
plangere in termen de 15 zile de la data comunicarii acestuia. Plangerea,
insotita de copie de pe procesul-verbal, se depune la organul din care face
parte agentul constatator.
Art. 85
In masura in care prezenta lege nu dispune, contraventiilor prevazute la
art. 81 le sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si
sanctionarea contraventiilor.
Art. 86
Incalcarea normelor privind calitatea produselor si serviciilor atrage si
aplicarea sanctiunilor disciplinare prevazute in Codul muncii.
In cazul aprobarii unei derogari de la parametrii de calitate, cu
incalcarea prevederilor art. 24, se va aplica persoanei vinovate sanctiunea
desfacerii disciplinare a contractului de munca.
CAP. 8
Dispozitii finale
Art. 87
Dispozitiile legii de fata se aplica si organizatiilor cooperatiste si
celorlalte organizatii obstesti.
Art. 88
Prezenta lege intra in vigoare la 30 zile de la publicare.
Pe data intrarii in vigoare se abroga Legea nr. 2/1970 privind asigurarea
si controlul calitatii produselor, publicata in Buletinul Oficial, Partea I,
nr. 28 din 28 martie 1970, Decretul nr. 282/1973 privind certificarea calitatii
produselor, lucrarilor si serviciilor, publicat in Buletinul Oficial, Partea I,
nr. 71 din 17 mai 1973, si Hotararea Consiliului de Ministri nr. 2502/1969
pentru stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele privind conditiile
calitative prevazute pentru produsele din import si export, publicata in
Buletinul Oficial, Partea I, nr. 159 din 31 decembrie 1969.