LEGE Nr. 24
din 23 februarie 2006
privind ratificarea actelor
adoptate de Congresul Uniunii Postale Universale la Bucuresti la 5 octombrie
2004
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 277 din 28 martie 2006
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. 1. - Se ratifică al şaptelea
Protocol adiţional la Constituţia Uniunii Poştale Universale, adoptat de Congresul Uniunii Poştale Universale la Bucureşti la 5 octombrie 2004, prevăzut în anexa nr. 1.
Art. 2. - Se ratifică Convenţia Poştală Universală şi protocolul său final, adoptate de Congresul Uniunii Poştale Universale la Bucureşti la 5 octombrie 2004, prevăzut în anexa nr. 2.
Art. 3. - Se ratifică Regulamentul interior al congreselor, adoptat de Congresul Uniunii
Poştale Universale la Bucureşti la 5 octombrie 2004, prevăzut în anexa nr. 3.
Art. 4. - Se ratifică Regulamentul general al Uniunii Poştale Universale, adoptat de Congresul Uniunii Poştale Universale la Bucureşti la 5 octombrie 2004, prevăzut în anexa nr. 4.
Art. 5. - Se ratifică Aranjamentul privind serviciile de plată ale poştei,
adoptat de Congresul Uniunii Poştale Universale la Bucureşti la 5 octombrie 2004, prevăzut în anexa nr. 5.
Art. 6. - Următoarele documente vor fi adoptate prin ordin al ministrului
comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei:
- Regulamentul poştei de scrisori şi
protocolul său final;
- Regulamentul privind coletele poştale şi protocolul său
final;
- Regulamentul serviciilor de plată ale poştei.
Art. 7. - Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezenta lege.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din
Constituţia
României, republicată.
PREŞEDINTELE
CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NĂSTASE
p. PREŞEDINTELE
SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ
NOTĂ:
Caracterele aldine care figurează în text marchează modificările decise în cadrul Congresului de la Bucureşti comparativ cu textul care i-a fost
supus spre aprobare în cursul Congresului Doc. 30 ataşament 1 şi Congres Doc. 30 ataşament 1, corectura 1
|
ANEXA Nr. 1
AL ŞAPTELEA
PROTOCOL ADIŢIONAL la Constituţia Uniunii Poştale Universale*)
Plenipotenţiarii guvernelor statelor membre ale Uniunii Poştale Universale, reuniţi la Bucureşti, în baza art. 30.2 din Constituţia Uniunii Poştale
Universale, semnată la Viena
la 1 iulie 1964, au adoptat, sub rezerva ratificării, următoarele
amendamente la această
Constituţie.
ARTICOLUL I
(preambul modificat)
In vederea dezvoltării comunicării
între popoare printr-o funcţionare
eficientă a serviciilor poştale şi pentru a contribui la realizarea scopurilor nobile ale colaborării internaţionale în domeniul economic, social şi cultural, plenipotenţiarii guvernelor statelor membre ale Uniunii Poştale Universale au adoptat, sub rezerva
ratificării, următoarea Constituţie.
Misiunea Uniunii este aceea de a stimula dezvoltarea
durabilă a serviciilor poştale universale de calitate, eficiente şi accesibile, cu scopul de a facilita
comunicarea între locuitorii întregii lumi prin:
- garantarea liberei circulaţii a trimiterilor poştale pe teritoriul poştal unic, compus din reţele interconectate;
- încurajarea adoptării de norme comune rezonabile şi a utilizării
tehnologiei;
*) Traducere.
- asigurarea cooperării şi interacţiunii între participanţi;
- promovarea unei cooperări tehnice eficiente;
- satisfacerea nevoilor evolutive ale consumatorilor.
ARTICOLUL II
(Articolul 1 bis adăugat) Definiţii
1. Pentru scopul actelor Uniunii Poştale Universale, următorii termeni sunt definiţi după cum urmează:
1.1. serviciu poştal: toate serviciile poştale al căror scop
este fixat de către organele
Uniunii.
Principalele obligaţii ale serviciilor poştale constau în îndeplinirea anumitor obiective sociale şi economice ale statelor membre, prin
asigurarea colectării, sortării, transmiterii şi livrării de trimiteri poştale;
1.2. stat membru: un stat care îndeplineşte condiţiile menţionate la
art. 2 din Constituţie;
1.3. teritoriu poştal unic (unul şi
acelaşi teritoriu poştal): Obligaţia părţilor semnatare ale actelor UPU de a
asigura schimbul reciproc de trimiteri ale poştei de scrisori, inclusiv libertatea de tranzit, şi de a trata trimiterile poştale aflate în tranzit din alte state
conform propriilor trimiteri poştale, fără discriminare;
1.4. libertatea de tranzit: principiu conform căruia o administraţie poştală intermediară este obligată să transporte trimiterile poştale primite în tranzit de la altă administraţie poştală UPU, asigurându-le un tratament similar
celui acordat trimiterilor interne;
1.5. trimiterea poştei de scrisori: trimiteri definite în cadrul Convenţiei;
1.6. serviciu poştal internaţional:
operaţiunile sau serviciile poştale reglementate de acte; o parte din
aceste operaţiuni sau
servicii.
ARTICOLUL III
(Articolul 22 modificat) Actele Uniunii
1. Constituţia este Actul fundamental al Uniunii. Ea conţine regulile organice ale Uniunii şi nu va putea face obiectul rezervelor.
2. Regulamentul general conţine dispoziţiile
care asigură aplicarea
Constituţiei şi funcţionarea Uniunii. Este obligatorie pentru toate statele membre şi nu va putea face obiectul rezervelor.
3. Convenţia Poştală Universală, Regulamentul poştei
de scrisori şi Regulamentul
referitor la coletele poştale
conţin regulile comune
aplicabile serviciului poştal
internaţional, precum şi dispoziţiile referitoare la serviciile poştei de scrisori şi
colete poştale. Aceste acte
sunt obligatorii pentru toate statele membre.
4. Aranjamentele Uniunii şi regulamentele lor de aplicare reglementează serviciile, altele decât poşta de scrisori şi coletele poştale,
între statele membre care sunt parte la aranjamentele respective. Acestea nu
sunt obligatorii decât pentru aceste state.
5. Regulamentele care conţin măsurile de
aplicare necesare implementării
Convenţiei şi aranjamentelor sunt adoptate de către Consiliul de Exploatare Poştală, ţinând cont de
deciziile luate de Congres.
6. Eventualele protocoale finale anexate actelor
Uniunii, vizate la paragrafele 3, 4 şi 5, conţin
rezervele la aceste acte.
ARTICOLUL IV
(Articolul 30 modificat) Modificarea Constituţiei
1. Pentru a fi adoptate, propunerile supuse Congresului
şi referitoare la prezenta
Constituţie trebuie aprobate
de către cel puţin două treimi din numărul
statelor membre ale Uniunii cu drept de vot.
2. Amendamentele adoptate de către un congres fac obiectul unui protocol
adiţional şi, cu excepţia cazului în care Congresul decide altfel, intră în vigoare în acelaşi timp cu actele reînnoite cu ocazia
aceluiaşi congres. Ele sunt
ratificate cât mai curând posibil de către statele membre şi instrumentele acestei ratificări sunt tratate conform procedurilor menţionate la art. 26.
ARTICOLUL V
(Articolul 31 modificat) Modificarea Regulamentului
general, a Convenţiei şi aranjamentelor
1. Regulamentul general, Convenţia şi aranjamentele fixează condiţiile ce
trebuie îndeplinite pentru aprobarea propunerilor ce le revin.
2. Convenţia şi aranjamentele
intră în vigoare simultan şi au aceeaşi durată. Din ziua
fixată de către Congres pentru punerea în aplicare a
acestor acte, actele corespunzătoare Congresului precedent sunt abrogate.
ARTICOLUL VI
Aderarea la protocolul adiţional şi la
celelalte acte ale Uniunii
1. Ţările
membre ce nu au semnat prezentul protocol pot să adere în orice moment.
2. Ţările
membre care apar în calitate de părţi în cadrul
actelor reînnoite de către
Congres, dar care nu le-au semnat, sunt obligate să adere în cel mai scurt timp posibil.
3. Documentele de aderare referitoare la cazurile
prezentate la paragrafele 1 şi
2 trebuie să fie adresate directorului general al Biroului Internaţional. Acesta notifică această depunere guvernelor statelor membre.
ARTICOLUL VII
Aplicarea şi durata protocolului adiţional la Constituţia
Uniunii Poştale Universale
Prezentul protocol adiţional va intra în vigoare la 1 ianuarie 2006 şi va rămâne în vigoare pe o durată nedeterminată.
Motiv pentru care plenipotenţiarii guvernelor ţărilor
membre au redactat prezentul protocol adiţional, protocol care va avea aceeaşi forţă şi valoare ca şi cum prevederile sale ar fi fost introduse în textul aceleiaşi constituţii, şi au semnat
prezentul protocol adiţional
într-un singur exemplar original care va fi depus la directorul general al
Biroului Internaţional. O
copie va fi eliberată fiecărei părţi de către Biroul Internaţional al Uniunii Poştale Universale.
Intocmit la Bucureşti la 5 octombrie 2004.
ANEXA Nr. 2
CONVENŢIA
POŞTALĂ UNIVERSALĂ*)
Subsemnaţii, plenipotenţiari
ai guvernelor statelor membre ale Uniunii, conform art. 22.3 al Constituţiei Uniunii Poştale Universale, adoptată la Viena la 10 iulie 1964, au hotărât, de comun acord şi sub rezerva art. 25.4 din cadrul Constituţiei menţionate mai
sus, în prezenta Convenţie,
regulile aplicabile serviciului poştal internaţional.
PARTEA I
Reguli comune aplicabile serviciului poştal internaţional
CAPITOL UNIC
Dispoziţii generale
ARTICOLUL 1
Definiţii
1. Pentru scopurile Convenţiei Poştale
Universale, următorii termeni
sunt definiţi după cum urmează:
1.1. serviciu poştal universal: furnizarea permanentă către clienţi de servicii poştale pe bază de
calitate, în orice punct de pe teritoriul unei ţări, la preţuri
accesibile;
1.2. depeşa închisă: sac sau
ansamblu de saci ori alţi
recipienţi etichetaţi, sigilaţi cu plumb sau casete, conţinând trimiteri poştale;
1.3. tranzit deschis: tranzit, printr-o ţară intermediară, de
trimiteri al căror număr sau greutate nu justifică confecţionarea unei depeşe
închise pentru ţara de destinaţie;
1.4. trimitere poştală: termen
generic ce desemnează fiecare
dintre expediţiile efectuate
de către poştă (trimiterea poştei
de scrisori, colet poştal,
mandat poştal etc);
1.5. taxe finale: remuneraţie datorată
administraţiei poştale de destinaţie de către
administraţia poştală expeditoare drept compensaţie pentru cheltuielile legate de prelucrarea trimiterilor poştei de scrisori primite în ţara de destinaţie;
1.6. taxe de tranzit: remuneraţie pentru prestaţiile
efectuate de către un organism
transportator al ţării
tranzitate (administraţie poştală, alt serviciu sau combinarea celor două) privind tranzitul teritorial, maritim şi/sau aerian al depeşelor;
1.7. cota-parte teritorială de sosire: remuneraţie datorată
administraţiei poştale de destinaţie de către
administraţia poştală expeditoare, cu titlu de compensare a cheltuielilor de prelucrare a
unui colet poştal în ţara de destinaţie;
1.8. cota-parte teritorială de tranzit: remuneraţie datorată pentru
prestaţiile efectuate de un
organism transportator în ţara
tranzitată (administraţie poştală, un alt
serviciu sau combinarea celor două) privind tranzitul teritorial, maritim şi/sau aerian, pentru îndrumarea unui colet poştal pe teritoriul său;
1.9. cota-parte maritimă: remuneraţie
datorată pentru prestaţiile efectuate de un organism
transportator (administraţie
poştală, alt serviciu sau combinarea celor două) care participă la transportul maritim al unui colet poştal.
ARTICOLUL 2
Desemnarea entităţii sau entităţilor
responsabile de îndeplinirea obligaţiilor ce rezultă
din aderarea la Convenţie
1. Ţările
membre notifică Biroului
Internaţional, în termen de 6
luni de la încheierea Congresului, numele şi adresa organismului guvernamental însărcinat să supervizeze
activitatea poştală. In plus, în termen de 6 luni de la
încheierea Congresului, ţările
membre vor comunica Biroului Internaţional numele şi
adresa operatorului sau operatorilor oficial desemnaţi să asigure
exploatarea serviciilor poştale
şi să îndeplinească pe
teritoriul sau pe teritoriile lor obligaţiile rezultate din actele Uniunii. Intre două congrese, orice modificare referitoare la
organismele guvernamentale şi
la operatorii desemnaţi
oficial trebuie să fie
notificată Biroului Internaţional cât mai repede posibil.
ARTICOLUL 3
Serviciul poştal universal
1. Pentru a întări conceptul de unicitate a teritoriului poştal al Uniunii, statele membre veghează ca toţi
utilizatorii/clienţii să se bucure de dreptul la un serviciu poştal universal care corespunde unei oferte
de servicii poştale de bază de calitate, furnizate în mod permanent
în orice punct de pe teritoriul lor, la tarife accesibile.
2. In acest scop, statele membre stabilesc, în cadrul
legislaţiei lor poştale naţionale sau prin alte mijloace obişnuite, dimensiunea serviciilor poştale corespunzătoare,
precum şi condiţiile de calitate şi tarife accesibile, ţinând seama în acelaşi timp de nevoile populaţiei şi de condiţiile lor naţionale.
3. Statele membre veghează ca oferta de servicii poştale şi normele de
calitate să fie respectate de
către operatorii însărcinaţi să asigure
serviciul poştal universal.
4. Statele membre veghează ca furnizarea serviciului poştal universal să
fie asigurată într-o manieră viabilă, garantându-se astfel continuitatea lui.
ARTICOLUL 4
Libertatea de tranzit
1. Principiul libertăţii de tranzit este enunţat în primul articol al Constituţiei. El antrenează
obligaţia, pentru fiecare
administraţie poştală, de a îndruma mereu, pe căile cele mai rapide şi prin mijloacele cele mai sigure pe care le utilizează pentru propriile trimiteri, depeşele închise şi trimiterile poştei
de scrisori în tranzit deschis care îi sunt predate de către o altă administraţie poştală. Acest principiu se aplică, de asemenea, trimiterilor sau depeşelor îndrumate greşit.
2. Statele membre care nu participă la schimbul de scrisori conţinând materii biologice perisabile sau
materii radioactive au posibilitatea să nu admită aceste
trimiteri în tranzit deschis pe teritoriul lor. Acelaşi lucru este valabil şi pentru trimiterile poştei de scrisori, altele decât scrisorile, cărţile poştale şi cecograme. Aceasta se aplică, de asemenea, imprimatelor, periodicelor, revistelor, pachetelor
mici şi sacilor M al căror conţinut nu îndeplineşte
dispoziţiile legale care
reglementează condiţiile publicării lor sau circulaţiei lor în ţara
traversată.
*) Traducere.
3. Libertatea de tranzit a coletelor poştale de îndrumat pe căi terestre şi maritime este limitată în cadrul teritoriului ţărilor care participă la acest serviciu.
4. Libertatea de tranzit a coletelor-avion este
garantată pe întreg teritoriul
Uniunii. Totuşi, statele
membre care nu participă la
serviciul de colete poştale nu
pot fi obligate să asigure
îndrumarea, pe cale de suprafaţă, a coletelor-avion.
5. Dacă un stat membru nu respectă dispoziţiile
referitoare la libertatea de tranzit, celelalte state membre au dreptul să suprime serviciul poştal cu această ţară.
ARTICOLUL 5
Apartenenţa trimiterilor poştale.
Retragerea. Modificarea sau corectarea adresei. Reexpedierea. Returnarea către expeditor a trimiterilor ce nu au fost
distribuite
1. Orice trimitere poştală aparţine expeditorului atâta timp cât nu a fost
distribuită celui în drept, cu
excepţia cazului în care
trimiterea a fost reţinută prin aplicarea legislaţiei ţării de origine sau destinaţie şi, în cazul
aplicării art. 15.2.1.1 sau
15.3, în conformitate cu legislaţia ţării de
tranzit.
2. Expeditorul unei trimiteri poştale poate să o retragă din
serviciu sau poate să modifice
ori să corecteze adresa.
Taxele şi celelalte condiţii sunt prevăzute în regulamente.
3. Statele membre vor asigura redirecţionarea trimiterilor poştale, în cazul în care adresa
destinatarului s-a schimbat, şi
returnarea către expeditor a
trimiterilor ce nu au fost distribuite. Taxele şi celelalte condiţii
sunt prevăzute în regulamente.
ARTICOLUL 6
Taxe
1. Taxele referitoare la diferitele servicii poştale internaţionale şi
serviciile speciale sunt fixate de către administraţiile
poştale, în conformitate cu
principiile enunţate în Convenţie şi în regulamente. Ele trebuie, în principiu, să fie corelate cu costurile aferente furnizării acestor servicii.
2. Administraţia de origine fixează taxele de francare pentru transportul trimiterilor poştei de scrisori şi a coletelor poştale.
Taxele de francare cuprind distribuirea trimiterilor la domiciliul
destinatarilor, dacă acest
serviciu de distribuire este organizat în ţara de destinaţie
pentru trimiterile despre care este vorba.
3. Taxele aplicate, inclusiv cele menţionate cu titlu indicativ în acte, trebuie
să fie cel puţin egale cu cele aplicate trimiterilor din
regimul intern care prezintă
aceleaşi caracteristici
(categorie, cantitate, timp de îndrumare etc).
4. Administraţiile poştale sunt
autorizate să depăşească toate taxele indicative care figurează în acte.
5. Peste limita minimă a taxelor fixate în paragraful 3, administraţiile poştale au posibilitatea de a acorda taxe reduse, bazate pe legislaţia lor internă, pentru trimiterile din categoria poştei de scrisori şi
pentru coletele poştale depuse
în ţara lor. Au mai ales
posibilitatea de a acorda tarife preferenţiale clienţilor lor
care au un trafic poştal
important.
6. Este interzis să se perceapă de la
clienţi taxe poştale indiferent de ce natură, altele decât cele care sunt prevăzute în acte.
7. In afara cazurilor prevăzute în acte, fiecare administraţie poştală păstrează taxele pe
care Ie-a perceput.
ARTICOLUL 7
Scutirea de taxe poştale
1. Principiu
1.1. Cazurile de scutire de taxe poştale, ca scutire de la plata francării, sunt prevăzute în mod expres de către Convenţie. Cu
toate acestea, regulamentele pot fixa dispoziţii care să prevadă atât scutirea de la plata francării, cât şi scutirea de la plata taxelor de tranzit, a taxelor terminale şi a cotelor-părţi de sosire
pentru trimiterile poştei de
scrisori şi colete poştale, referitoare la serviciul poştal, trimise de către administraţiile
poştale şi uniunile restrânse, In plus, trimiterile
poştei de scrisori şi colete poştale expediate de către Biroul Internaţional
al UPU cu destinaţia către uniunile restrânse şi administraţiile poştale sunt
considerate ca trimiteri referitoare la serviciul poştal şi sunt scutite
de toate taxele poştale. Totuşi, administraţia de origine are posibilitatea de a percepe suprataxe aeriene
pentru aceste ultime trimiteri.
2. Prizonieri de război şi internaţii civili
2.1. Sunt scutite de toate taxele poştale, cu excepţia suprataxelor aeriene, trimiterile poştei de scrisori, coletele poştale şi trimiterile
serviciilor financiare poştale
adresate prizonierilor de război
sau expediate de către aceştia, fie direct, fie prin intermediul
birourilor menţionate în
regulamentele Convenţiei şi Acordului privind serviciile de plată ale poştei. Beligeranţii
primiţi şi internaţii într-o ţară neutră sunt asimilaţi
prizonierilor de război
propriu-zişi în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor precedente.
2.2. Dispoziţiile prevăzute la
pct. 2.1 se aplică şi trimiterilor poştei de scrisori, coletelor poştale şi
trimiterilor serviciilor financiare poştale provenind din alte ţări, adresate persoanelor civile internate prevăzute de Convenţia de la Geneva din data de 12 august 1949 referitoare la protecţia persoanelor civile în timp de război sau expediate de către ele fie direct, fie prin intermediul
birourilor menţionate în
regulamentele Convenţiei şi Aranjamentului privind serviciile de
plată ale poştei.
2.3. Birourile menţionate în regulamentele Convenţiei şi
Aranjamentului privind serviciile de plată ale poştei
beneficiază şi de scutire de taxe poştale pentru trimiterile poştei de scrisori, coletelor poştale şi trimiterilor serviciilor financiare poştale în ceea ce priveşte persoanele vizate la paragrafele 2.1 şi 2.2, pe care le expediază sau le primesc, fie direct, fie cu titlu de intermediari.
2.4. Coletele sunt admise cu scutire de taxe poştale până la greutatea de 5 kg. Limita de greutate este extinsă la 10 kg pentru timiterile al căror conţinut este indivizibil şi pentru cele care sunt adresate unui lagăr sau oamenilor săi
de încredere pentru a fi distribuite prizonierilor.
2.5. In cadrul reglării conturilor dintre administraţiile poştale,
coletele de serviciu şi
coletele pentru prizonierii de război şi internaţii civil nu determină alocarea vreunei cote-părţi, excepţie făcând taxele de transport aplicabile
coletelor-avion.
3. Cecograme
3.1. Cecogramele sunt scutite de toate taxele poştale, cu excepţia suprataxelor aeriene.
ARTICOLUL 8
Timbre poştale
1. Termenul „timbru poştal" este protejat în virtutea prezentei Convenţii şi este rezervat exclusiv timbrelor ce îndeplinesc condiţiile acestui articol şi ale regulamentelor.
2. Timbrul poştal:
2.1. este emis exclusiv de către o autoritate emitentă competentă, în
conformitate cu actele UPU; emiterea de timbre poştale include şi
punerea lor în circulaţie;
2.2. este un atribut al suveranităţii şi constituie:
2.2.1. o dovadă a plăţii francării corespunzătoare valorii sale intrinseci, atunci când el este aplicat pe o
trimitere poştală conform actelor Uniunii;
2.2.2. o sursă de venituri suplimentare pentru administraţiile poştale, ca
obiect filatelic;
2.3. trebuie pus în circulaţie pe teritoriul de origine al administraţiei poştale
emitente pentru o utilizare în scopul francării poştale sau în
scop filatelic.
3. Ca atribut al suveranităţii, timbrul poştal
poate conţine:
3.1. numele ţării membre sau teritoriului de care aparţine administraţia
poştală emitentă, în caractere latine;
3.1.1. facultativ, stema oficială a ţării membre de care aparţine administraţia
poştală emitentă;
3.1.2. în principiu, valoarea sa facială în caractere latine sau în cifre arabe;
3.1.3. facultativ, cuvântul „Poştă" în caractere latine sau altele.
4. Stemele de stat, semnele oficiale de control şi emblemele organizaţiilor interguvernamentale care figurează pe timbrele poştale sunt protejate conform Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii
intelectuale.
5. Subiectele şi motivele timbrelor poştale trebuie:
5.1. să fie în conformitate şi în spiritul preambulului Constituţiei UPU şi a
deciziilor luate de către
organele Uniunii;
5.2. să
fie în strânsă legătură cu identitatea culturală a ţării administraţiei poştale emitente sau să contribuie la promovarea culturii ori la menţinerea păcii;
5.3. să aibă, în cazul
comemorării personalităţilor sau evenimentelor străine în ţara ori pe teritoriul administraţiei poştale
emitente, o legătură directă cu respectiva ţară sau teritoriu;
5.4. să fie lipsite de caracter politic sau ofensator pentru o
personalitate ori o ţară;
5.5. să aibă o semnificaţie majoră pentru ţara de
care aparţine administraţia poştală emitentă sau pentru aceasta din urmă.
6. Ca subiect al dreptului de proprietate intelectuală timbrul poştal poate conţine:
6.1. indicaţia dreptului administraţiei poştale
emitente de a utiliza drepturile de proprietate respective, de exemplu:
6.1.1. drepturile de autor, prin aplicarea siglei de
drepturi de autor ©, indicarea proprietarului drepturilor de autor şi menţionarea anului de emitere;
6.1.2. marca înregistrată pe teritoriul ţării
membre de care aparţine
administraţia poştală emitentă, prin
aplicarea siglei de înregistrare a mărcii ® după numele
mărcii;
6.2. numele artistului;
6.3. numele tipografului.
7. Mărcile
francării poştale, amprentele maşinilor de francare şi amprentele preselor de tipografie sau a
altor procedee tipografice ori de timbrare conforme cu actele UPU nu pot fi
utilizate decât cu autorizaţia
administraţiei poştale.
ARTICOLUL 9
Securitate poştală
1. Statele membre adoptă şi pun în
aplicare o strategie de acţiune
în domeniul securităţii, la
toate nivelurile exploatării
poştale, pentru a păstra şi a creşte
încrederea publicului în serviciile poştale şi în
interesul tuturor agenţilor
implicaţi. O astfel de
strategie va trebui să implice
schimbul de informaţii
referitoare la menţinerea
siguranţei şi securităţii transportului şi
tranzitului depeşelor între
statele membre.
ARTICOLUL 10
Mediu
Statele membre trebuie să adopte şi să pună în practică o
strategie de mediu dinamică la
toate nivelurile de exploatare poştală şi să promoveze sensibilizarea faţă de problemele de mediu în cadrul serviciilor poştale.
ARTICOLUL 11
Infracţiuni
1. Trimiteri poştale
1.1. Statele membre se angajează să ia toate măsurile necesare pentru a preveni actele de
mai jos şi pentru a-i urmări şi a-i pedepsi pe autorii lor:
1.1.1. introducerea în trimiterile poştale de stupefiante, substanţe psihotrope sau materiale explozibile, inflamabile
ori alte substanţe
periculoase, neautorizate în mod expres de Convenţie;
1.1.2. introducerea în trimiterile poştale de obiecte cu caracter pedofil sau
pornografic reprezentând copii.
2. Francarea în general şi modalităţile de
francare în particular
2.1. Statele membre se angajează să ia toate măsurile
necesare pentru a preveni, reprima şi pedepsi infracţiunile
referitoare la modurile de francare prevăzute în prezenta Convenţie, respectiv:
2.1.1. timbrele poştale, în circulaţie
sau retrase din circulaţie;
2.1.2. mărcile de francare;
2.1.3. amprentele maşinilor de francare sau preselor de tipografie;
2.1.4. cupoanele-răspuns internaţionale.
2.2. In scopurile prezentei Convenţii, prin infracţiune referitoare la mijloacele de francare se înţelege unul dintre actele de mai jos, comis
cu intenţia de a obţine un câştig ilegal pentru autorul actului sau pentru o terţă persoană. Trebuie pedepsite:
2.2.1. falsificarea, imitarea ori contrafacerea
mijloacelor de francare sau orice alt act ilicit ori care constituie un delict
legat de fabricarea lor neautorizată;
2.2.2. utilizarea, punerea în circulaţie, comercializarea, distribuirea,
difuzarea, transportul, prezentarea sau expunerea, inclusiv în scopuri
publicitare, de mijloace de francare falsificate, imitate ori contrafăcute;
2.2.3. utilizarea sau punerea în circulaţie în scopuri poştale de mijloace de francare deja utilizate;
2.2.4. tentativele care vizează comiterea uneia dintre infracţiunile prezentate mai sus.
3. Reciprocitate
3.1. In ceea ce priveşte sancţiunile,
nici o distincţie nu va fi făcută între actele prevăzute
la paragraful 2, fie că este
vorba despre mijloace de francare naţionale sau străine;
această dispoziţie nu poate fi supusă nici unei condiţii de reciprocitate legale sau convenţionale.
PARTEA a ll-a
Reguli aplicabile poştei de scrisori şi
coletelor poştale
CAPITOLUL I
Oferta de servicii
ARTICOLUL 12
Servicii de bază
1. Statele membre asigură admiterea, prelucrarea, tansportul şi distribuirea trimiterilor poştei de scrisori.
2. Trimiterile poştei de scrisori cuprind:
2.1. trimiteri prioritare şi nonprioritare, până la 2 kg;
2.2. scrisori, cărţi poştale, imprimate şi pachete mici, până la 2 kg;
2.3. cecograme, până la 7 kg;
2.4. saci speciali conţinând ziare, periodice, cărţi şi documente tipărite similar, pe adresa aceluiaşi destinatar şi
aceleiaşi destinaţii, denumiţi „saci M", până la 30 kg.
3. Trimiterile poştei de scrisori sunt clasificate în funcţie de rapiditatea prelucrării lor sau în funcţie de conţinutul
lor, conform Regulamentului poştei de scrisori.
4. Limite de greutate superioare celor indicate în
paragraful 2 se aplică
facultativ anumitor categorii de trimiteri ale poştei de scrisori, în condiţiile specificate de Regulamentul poştei de scrisori.
5. Statele membre asigură şi admiterea,
prelucrarea, transportul şi
distribuţia coletelor poştale până la 20 kg, fie conform dispoziţiilor Convenţiei,
fie, în cazul coletelor pe care le expediază, şi după un acord bilateral, utilizând orice alt
mijloc mai avantajos pentru clientul lor.
6. Limite de greutate superioară a 20 kg se aplică
facultativ anumitor categorii de colete poştale, în condiţiile specificate de Regulamentul privind coletele poştale.
7. Orice stat ale cărui administraţii
poştale nu oferă serviciul de transport de colete are
libertatea să execute clauzele
Convenţiei utilizând
întreprinderile de transport. In acelaşi timp poate limita acest serviciu la coletele ce provin sau care
sunt destinate localităţilor
deservite de aceste întreprinderi.
8. Prin derogare de la dispoziţiile prevăzute în paragraful 5, ţările care, înainte de 1 ianuarie 2001, nu făceau parte din Acordul cu privire la
coletele poştale nu sunt
obligate să asigure serviciul
de colete poştale.
ARTICOLUL 13
Servicii suplimentare
1. Statele membre asigură următoarele
servicii suplimentare obligatorii:
1.1. serviciu de recomandare pentru trimiterile-avion şi trimiterile prioritare pe care le
expediază în cadrul poştei de scrisori;
1.2. serviciu de recomandare pentru trimiterile poştei de scrisori nonprioritare şi de suprafaţă către destinaţii pentru care nu este prevăzut nici un serviciu prioritar sau de
curier-avion;
1.3. serviciu de recomandare pentru toate trimiterile
poştei de scrisori care sosesc.
2. Furnizarea unui serviciu de recomandare pentru
trimiterile nonprioritare şi
de suprafaţă ale poştei de scrisori pentru destinaţii pentru care un serviciu prioritar sau
de curierat par avion este asigurat este facultativă.
3. Statele membre pot asigura următoarele servicii suplimentare facultative
în cadrul relaţiilor dintre
acele administraţii care au
convenit să asigure aceste
servicii:
3.1. serviciul de trimiteri cu valoare declarată pentru trimiterile poştei de scrisori şi colete;
3.2. serviciul de trimiteri cu predare garantată pentru trimiterile poştei de scrisori;
3.3. serviciul de trimiteri cu plata la primire pentru
trimiterile poştei de scrisori
şi colete;
3.4. serviciul de trimiteri expres pentru trimiterile
poştei de scrisori şi colete;
3.5. serviciul de predare la destinatar pentru
trimiterile poştei de scrisori
recomandate, cu predare garantată sau cu valoare declarată;
3.6. serviciul de trimiteri scutite de taxe şi drepturi pentru trimiterile poştei de scrisori şi colete;
3.7. serviciul de colete fragile şi colete voluminoase;
3.8. serviciul din lotul „de depunere" pentru
trimiterile grupate de la un singur expeditor, destinate străinătăţii.
4. Următoarele trei servicii suplimentare au şi aspecte obligatorii şi facultative:
4.1. serviciul de corespondenţă comercială - răspuns internaţional (C.C.R.I.), care este, în special, facultativ; dar toate
administraţiile sunt obligate
a asigura serviciul de retur pentru trimiterile CCRI;
4.2. serviciul de cupoane-răspuns internaţionale;
aceste cupoane pot fi schimbate în orice stat membru, dar vânzarea lor este
facultativă;
4.3. confirmarea de primire pentru trimiterile poştei de scrisori recomandate sau cu livrare
atestată, pentru colete şi trimiterile cu valoare declarată; toate administraţiile poştale acceptă
confirmările de primire pentru
trimiterile care sosesc; totuşi,
prestarea unui serviciu de confirmare de primire pentru trimiterile care pleacă este facultativă.
5. Aceste servicii şi taxele corespunzătoare
sunt descrise în regulamente.
6. Dacă elementele de serviciu indicate mai jos fac obiectul unor taxe
speciale în regim intern, administraţiile poştale sunt
autorizate să perceapă aceleaşi taxe pentru trimiterile internaţionale, în condiţiile
descrise în cadrul regulamentelor:
6.1. distribuirea pachetelor mici cântărind peste 500 g;
6.2. depunerea de trimiteri ale poştei de scrisori după ultima limită de oră;
6.3. depunerea de trimiteri în afara orelor normale de
deschidere a ghişeelor;
6.4. colectarea la domiciliul expeditorului;
6.5. retragerea unei trimiteri a poştei de scrisori în afara orelor normale de
deschidere a ghişeelor;
6.6. post restant;
6.7. magazinajul trimiterilor poştei de scrisori cântărind mai mult de 500 g şi al coletelor poştale;
6.8. livrarea coletelor ca răspuns la avizul de sosire;
6.9. asigurarea împotriva riscurilor de forţă majoră.
ARTICOLUL 14
Curier electronic, EMS, logistică integrată şi noi servicii
1. Administraţiile poştale pot
conveni între ele să participe
la următoarele servicii, care
sunt descrise în regulamente:
1.1. curier electronic, care este un serviciu ce
implică transmiterea
electronică a mesajelor;
1.2. EMS, care este un serviciu poştal expres destinat documentelor şi mărfurilor şi care
constituie, pe cât este posibil, cel mai rapid dintre serviciile poştale prin mijloace fizice; administraţiile poştale au posibilitatea de a furniza acest serviciu pe baza
Acordului Standard EMS multilateral sau pe baza acordurilor bilaterale;
1.3. serviciul de logistică integrată, care răspunde pe deplin nevoilor clienţilor în materie de logistică şi cuprinde etapele care preced şi care urmează
transmiterii fizice de mărfuri
şi documente;
1.4. marca poştală electronică, care atestă în mod probatoriu realitatea unui fapt electronic, într-o formă dată, la un moment dat, şi la care au luat parte una sau mai multe părţi.
2. Administraţiile poştale pot,
de comun acord, să creeze un
serviciu nou, care nu este prevăzut în mod expres în actele Uniunii. Taxele referitoare la noul
serviciu sunt stabilite de către
fiecare administraţie
interesată, ţinând seama de cheltuielile de exploatare
a serviciului.
ARTICOLUL 15
Trimiteri neadmise. Interdicţii
1. Dispoziţii generale
1.1. Trimiterile care nu îndeplinesc condiţiile cerute prin Convenţie şi regulamente nu sunt admise. De asemenea, nu sunt admise
trimiterile expediate în vederea unui act fraudulos sau cu intenţia de neplată integrală a
sumelor datorate.
1.2. Excepţiile de la interdicţiile anunţate de
prezentul articol sunt prevăzute
în regulamente.
1.3. Toate administraţiile poştale au
posibilitatea extinderii interdicţiilor enunţate în
prezentul articol, care pot fi aplicate imediat după includerea lor în culegerea de acte corespunzătoare.
2. Interdicţii care vizează
toate categoriile de trimiteri 2.1. Introducerea obiectelor menţionate mai jos este
interzisă în toate categoriile de trimiteri:
2.1.1. stupefiantele şi substanţe
psihotrope;
2.1.2. obiectele obscene sau imorale;
2.1.3. obiectele al căror import sau circulaţie este interzisă
în ţara de destinaţie;
2.1.4. obiectele care, prin natura lor sau a
ambalajului lor, pot prezenta pericol pentru agenţi ori marele public, pot păta sau deteriora celelalte trimiteri, echipamentul poştal ori bunurile care aparţin terţilor;
2.1.5. documentele ce au caracter de corespondenţă actuală şi personală schimbate între persoane, altele decât
expeditorul şi destinatarul
sau persoanele care locuiesc cu aceştia.
3. Materiale explozibile, inflamabile sau radioactive şi alte substanţe periculoase
3.1. Introducerea de materiale explozibile, inflamabile
sau radioactive şi alte
substanţe periculoase, precum şi de materiale radioactive este interzisă în toate categoriile de trimiteri.
3.2. In mod excepţional, următoarele
substanţe şi materiale sunt admise:
3.2.1. materialele radioactive expediate în trimiterile
poştei de scrisori şi colete poştale menţionate la
art. 16.1;
3.2.2. substanţele biologice expediate în trimiterile poştei de scrisori menţionate la art. 16.2.
4. Animale vii
4.1. Introducerea de animale vii este interzisă în toate categoriile de trimiteri.
4.2. In mod excepţional, animalele de mai jos sunt admise în trimiterile poştei de scrisori, altele decât trimiterile
cu valoare declarată:
4.2.1. albinele, lipitorile şi viermii de mătase;
4.2.2. paraziţii şi distrugătorii de insecte nocive, destinaţi controlului acestor insecte şi schimbului dintre instituţiile oficial recunoscute;
4.2.3. muştele din familia Drosophilidae utilizate pentru cercetarea
biomedicală şi schimbate între instituţii recunoscute oficial.
4.3. In mod excepţional, următoarele
animale vor fi admise în colete:
4.3.1. animalele vii al căror transport prin poştă este autorizat
prin regulamentele poştale ale
ţărilor interesate.
5. Introducerea corespondenţei în colete:
5.1. Introducerea obiectelor menţionate mai jos este interzisă în coletele poştale:
5.1.1. documentele ce au caracter de corespondenţă actuală şi personală;
5.1.2. corespondenţa de orice natură
schimbată între persoane,
altele decât expeditorul şi
destinatarul sau persoanele care locuiesc cu aceştia.
6. Monede, cecuri de bancă şi alte obiecte
de valoare 6.1. Este interzisă
introducerea de monede, cecuri de bancă, bancnote sau valori la purtător, cecuri de călătorie, platină, aur sau argint, prelucrate ori nu, pietre preţioase, bijuterii şi alte obiecte preţioase;
6.1.1. în trimiterile poştei de scrisori fără valoare declarată;
6.1.1.1. totuşi, dacă legislaţia internă a ţării de origine
şi de destinaţie permite, aceste obiecte pot fi
expediate într-un plic închis ca trimiteri recomandate;
6.1.2. în coletele fără valoare declarată, cu excepţia cazului în care legislaţia internă a ţărilor de origine şi de destinaţie permite;
6.1.3. în coletele fără valoare declarată schimbate între două ţări care admit declaraţia de valoare;
6.1.3.1. în plus, fiecare administraţie are dreptul să
interzică introducerea de lingouri de aur în coletele cu sau fără valoare declarată,
care provin din sau au ca destinaţie teritoriul său
ori sunt transmise în tranzit prin teritoriul său; ea poate limita valoarea reală a acestor trimiteri.
7. Imprimate şi cecograme
7.1. Imprimatele şi cecogramele:
7.1.1. nu pot purta nici o adnotaţie şi nici să conţină vreun element de corespondenţă;
7.1.2. nu pot conţine nici un timbru poştal, nici o formulă
de francare, obliterate sau nu, nici o hârtie reprezentând o valoare, exceptând
cazul în care trimiterea include o carte poştală, un plic sau o
bandă prefrancată pentru returul său şi pe care este
imprimată adresa expeditorului
trimiterii sau a agentului său
în ţara de depunere ori de
destinaţie a trimiterii
originale.
8. Prelucrarea trimiterilor admise din greşeală
8.1. Prelucrarea trimiterilor admise din greşeală este prevăzută în regulamente. Totuşi, trimiterile care conţin obiectele menţionate la paragrafele 2.1.1, 2.1.2 şi 3.1 nu sunt în nici un caz îndrumate la destinaţie, nici distribuite destinatarilor, nici
returnate la origine. Dacă
obiectele menţionate la
paragrafele 2.1.1 şi 3.1 sunt
descoperite între trimiterile în tranzit, acestea din urmă vor fi prelucrate în concordanţă cu legislaţia naţională a ţării de tranzit.
ARTICOLUL 16
Materiale radioactive şi materiale biologice admise
1. Materialele radioactive sunt admise în trimiterile poştei de scrisori şi în coletele poştale
în cadrul relaţiilor dintre
administraţiile poştale care s-au declarat de acord cu
admiterea acestor trimiteri fie în relaţiile lor reciproce, fie într-un singur sens, în următoarele condiţii:
1.1. materialele radiactive sunt condiţionate şi ambalate în conformitate cu dispoziţiile respective din regulamente;
1.2. atunci când sunt expediate în trimiterile poştei de scrisori, ele sunt supuse tarifului
trimiterilor prioritare sau tarifului de scrisori şi de recomandare;
1.3. materialele radioactive conţinute în trimiterile poştei de scrisori sau în coletele poştale trebuie să fie îndrumate pe calea cea mai rapidă, în mod normal pe cale aeriană, sub rezerva achitării suprataxelor aeriene corespunzătoare;
1.4.1. materialele radioactive nu pot fi depuse decât de
expeditori autorizaţi
corespunzător.
2. Materialele biologice sunt admise în trimiterile poştei de scrisori în următoarele condiţii:
2.1. materialele biologice perisabile, substanţele infecţioase şi gazul
carbonic solid (zăpada
carbonică), atunci când este
folosit pentru îngheţarea
substanţelor infecţioase, nu pot fi trimise prin curierat
decât în cadrul schimburilor dintre laboratoarele calificate, oficial
recunoscute. Aceste mărfuri
periculoase pot fi acceptate prin curier în vederea trimiterii lor par avion,
cu condiţia ca legislaţia naţională, instrucţiunile tehnice în vigoare ale Organizaţiei aviaţiei civile internaţionale
(OACI) şi reglementările IATA cu privire la mărfurile periculoase să permită acest lucru;
2.2. materialele biologice perisabile şi substanţele infecţioase
condiţionate şi ambalate conform dispoziţiilor respective din Regulament sunt
supuse tarifului de trimiteri prioritare sau tarifului de scrisoare şi de recomandare. Este permisă supunerea la tratamentul poştal a acestor trimiteri, cu achitarea unei
suprataxe;
2.3. admiterea de materiale biologice perisabile şi de substanţe infecţioase este
limitată la statele membre ale
căror administraţii poştale s-au declarat de acord să accepte aceste trimiteri fie în relaţiile lor reciproce, fie într-un singur sens;
2.4. aceste substanţe sau materii sunt trimise pe calea cea mai rapidă, în mod normal pe cale aeriană, sub rezerva achitării suprataxelor aeriene corespunzătoare şi beneficiind de prioritate la distribuire.
ARTICOLUL 17
Reclamaţii
1. Fiecare administraţie poştală este obligată să accepte reclamaţiile referitoare la o trimitere depusă în serviciul său sau în cadrul unei alte administraţii poştale, cu
condiţia ca aceste reclamaţii să fie prezentate într-un interval de 6 luni începând cu ziua a doua
de la data de depunere a trimiterii. Perioada de 6 luni priveşte relaţiile dintre reclamanţi şi administraţiile poştale şi nu include
transmiterea reclamaţiilor
între administraţiile poştale.
1.1. Totuşi, acceptarea reclamaţiilor privind neprimirea unei trimiteri a poştei de scrisori simple nu este
obligatorie. Astfel, administraţiile poştale care
acceptă reclamaţii referitoare la neprimirea unei
trimiteri a poştei de scrisori
simple au dreptul de a limita anchetele lor în cadrul cercetărilor privind serviciul de rebuturi.
2. Reclamaţiile sunt admise în condiţiile prevăzute de
regulamente.
3. Prelucrarea reclamaţiilor este gratuită.
Totuşi, cheltuielile
suplimentare ocazionate de o cerere de transmisie prin serviciul EMS sunt, în
principiu, în sarcina solicitantului.
ARTICOLUL 18
Control vamal. Drepturi vamale şi alte drepturi
1. Administraţia poştală a ţării de origine şi
cea a ţării de destinaţie sunt autorizate să supună trimiterile controlului vamal, conform legislaţiei din aceste ţări.
2. Trimiterile supuse controlului vamal pot fi supuse,
cu titlu poştal, unei taxe de
prezentare la vamă a cărei valoare indicativă este fixată prin regulamente. Această taxă nu este
percepută decât cu titlul de
prezentare la vamă şi de vămuire a trimiterilor care au fost supuse drepturilor vamale sau oricărui alt drept de aceeaşi natură.
3. Administraţiile poştale care
au obţinut autorizaţia de a efectua vămuirea în numele clienţilor lor sunt autorizate să perceapă de la aceştia o taxă bazată pe
costurile reale ale operaţiei.
4. Administraţiile poştale sunt
autorizate să perceapă de la expeditorii sau destinatarii
trimiterilor, după caz,
drepturile vamale şi orice
alte eventuale drepturi.
ARTICOLUL 19
Schimbul de depeşe închise cu unităţile
militare
1. Depeşele închise ale poştei
de scrisori pot fi schimbate prin intermediul serviciilor teritoriale, maritime
sau aeriene ale altor ţări:
1.1. între oficiile poştale ale unuia dintre statele membre şi comandanţii unităţilor militare puse la dispoziţie Organizaţiei Naţiunilor
Unite;
1.2. între comandanţii acestor unităţi
militare;
1.3. între oficiile poştale ale unuia dintre statele membre şi comandanţii
diviziilor navale, aeriene sau terestre, de nave de război sau de avioane militare ale aceleiaşi ţări, staţionate în străinătate;
1.4. între comandanţii de divizii navale, aeriene sau terestre, de nave de război ori de avioane militare ale aceleiaşi ţări.
2. Trimiterile poştei de scrisori cuprinse în depeşele vizate la paragraful 1 trebuie să fie exclusiv pe adresa sau provenite de la membrii unităţilor militare sau ai statelor majore şi echipajelor de vapoare ori avioane de
destinaţie sau expeditori ai
depeşelor. Tarifele şi condiţiile de expediere la care sunt supuse sunt determinate, conform
propriei reglementări, de către administraţia poştală a ţării care a pus la dispoziţie unitatea militară sau căreia îi aparţin navele ori avioanele.
3. Cu excepţia unei înţelegeri
speciale, administraţia poştală a ţării care a pus
la dispoziţie unitatea militară sau căreia îi aparţin
vapoarele de război ori
avioanele militare este datoare, faţă de administraţiile
implicate, pentru taxele de tranzit al depeşelor, taxele terminale şi taxele de tansport aerian.
ARTICOLUL 20
Norme şi
obiective în materie de calitate a serviciului
1. Administraţiile trebuie să
fixeze şi să publice normele şi obiectivele lor în materie de distribuire a trimiterilor poştei de scrisori şi coteţelor sosite.
2. Aceste norme şi obiective, mărite
cu timpul cerut în mod normal pentru vămuire, nu trebuie să fie mai puţin
favorabile decât cele aplicate trimiterilor comparabile din serviciul lor
intern.
3. Administraţiile de origine trebuie, de asemenea, să fixeze şi să publice normele în totalitate pentru
trimiterile prioritare şi
trimiterile par avion ale poştei
de scrisori, precum şi pentru
coletele şi coletele
economice/de suprafaţă!
4. Administraţiile poştale
evaluează aplicarea normelor
privind calitatea serviciului.
CAPITOLUL 2
Responsabilitate
ARTICOLUL 21
Responsabilitatea administraţiilor poştale. Despăgubiri
1. Generalităţi
1.1. In afara cazurilor prevăzute la art. 22, administraţiile poştale răspund pentru:
1.1.1. pierderea, spolierea sau avarierea trimiterilor
recomandate, a coletelor simple şi a trimiterilor cu valoare declarată;
1.1.2. pierderea trimiterilor cu predare atestată;
1.1.3. returnarea unui colet al cărui motiv de nedistribuire nu a fost
precizat;
1.2. administraţiile poştale nu îşi asumă responsabilitatea dacă este vorba de alte trimiteri decât cele menţionate la paragrafele 1.1.1. şi 1.1.2;
1.3. în toate cazurile ce nu au fost prevăzute de prezenta convenţie, administraţiile poştale nu îşi asumă responsabilitatea.
1.4. Atunci când pierderea sau avaria totală a unei trimiteri recomandate, a unui
colet simplu sau a unei trimiteri cu valoare declarată ce rezultă
dintr-un caz de forţă majoră care nu permite despăgubiri, expeditorul are dreptul la
restituirea taxelor achitate, cu excepţia taxei de asigurare.
1.5. Sumele de despăgubire ce trebuie plătite nu pot fi superioare sumelor menţionate în Regulamentul poştei de scrisori si în Regulamentul privind coletele poştale.
1.6. In caz de responsabilitate, pierderile indirecte
sau beneficiile nerealizate nu sunt luate în considerare în suma despăgubirii ce trebuie plătită.
1.7. Toate dispoziţiile legate de responsabilitatea administraţiilor poştale sunt
stricte, obligatorii şi
complete. Administraţiile poştale nu îşi asumă în nici un
caz responsabilitatea - chiar în caz de greşeală gravă (de eroare gravă) - în afara limitelor stabilite în cadrul Convenţiei şi a regulamentelor.
2. Trimiteri recomandate
2.1. In caz de pierdere, de spoliere totală sau de avariere totală a unei trimiteri recomandate, expeditorul
are dreptul la o despăgubire
stabilită prin Regulamentul poştei de scrisori. Dacă expeditorul reclamă o sumă inferioară celei
fixate prin Regulamentul poştei
de scrisori, administraţiile
au posibilitatea de a plăti
această sumă mai mică şi de a fi
rambursate pe această bază de către celelalte administraţii eventual implicate.
2.2. In caz de spoliere parţială sau de
avariere parţială a unei trimiteri recomandate, expeditorul
are dreptul la o despăgubire
care corespunde, în principiu, valorii reale a spolierii sau avariei.
3. Trimiteri cu predare atestată
3.1. In caz de pierdere, de spoliere totală sau de avarie totală a unei trimiteri cu predare atestată, expeditorul are dreptul numai la
restituirea taxelor achitate.
4. Colete simple
4.1. In caz de pierdere, de spoliere totală sau de avarie totală a unui colet simplu, expeditorul are
dreptul la o despăgubire fixată prin Regulamentul privind coletele poştale. Dacă expeditorul reclamă o sumă inferioară celei fixate în Regulamentul privind
coletele poştale, administraţiile poştale au posibilitatea de a plăti această sumă mai mică şi de a fi
rambursate pe această bază de către celelalte administraţii eventual implicate.
4.2. In caz de spoliere parţială sau de avarie
parţială a unui colet simplu, expeditorul are
dreptul la o despăgubire care
corespunde, în principiu, valorii reale a spolierii sau avariei.
4.3. Administraţiile poştale pot
conveni să aplice în relaţiile lor reciproce valoarea per colet
fixată prin Regulamentul
privind coletele poştale, fără să ia în
considerare greutatea coletului.
5. Trimiteri cu valoare declarată
5.1. In caz de pierdere, de spoliere totală sau de avarie totală a unei trimiteri cu valoare declarată, expeditorul are dreptul la o despăgubire ce corespunde, în principiu, sumei
în DST, a valorii declarate.
5.2. In caz de spoliere parţială sau de avarie
parţială a unei trimiteri cu valoare declarată, expeditorul are dreptul la o despăgubire ce corespunde, în principiu,
valorii reale a spolierii sau avarierii. Ea nu poate totuşi în nici un caz să depăşească suma în DST a
valorii declarate.
6. In cazurile vizate de paragrafele 4 şi 5, despăgubirea este calculată în funcţie de preţul curent, convertit în DST, al obiectelor
sau mărfurilor de aceeaşi natură, în momentul şi în
locul în care trimiterea a fost acceptată pentru transport. In absenţa preţului curent,
despăgubirea este calculată în funcţie de valoarea normală a obiectelor sau mărfurilor evaluate pe aceeaşi bază.
7. Când o despăgubire este datorată pentru pierderea, spolierea totală sau avarierea totală a unei trimiteri recomandate, a unui colet simplu ori a unei
trimiteri cu valoare declarată,
expeditorul sau, după caz,
destinatarul are dreptul, în plus, la restituirea taxelor şi drepturilor achitate, cu excepţia taxei de recomandare ori de asigurare.
La fel se procedează şi pentru trimiterile recomandate, coletele
simple sau trimiterile cu valoare declarată refuzate de către
destinatari din cauza stării
proaste, dacă acest fapt este
imputabil serviciului poştal şi angajează responsabilitatea acestuia.
8. Prin derogare de la dispoziţiile prevăzute la paragrafele 2, 4 şi 5, destinatarul are dreptul la o despăgubire după ce a
primit o trimitere recomandată,
un colet simplu sau o trimitere cu valoare declarată, spoliat ori avariat.
9. Administraţia poştală de origine are posibilitatea de a plăti expeditorilor din ţara sa despăgubirile prevăzute
de legislaţia sa internă pentru trimiterile recomandate şi coletele fără valoare declarată, cu condiţia ca ele să nu fie
inferioare celor care sunt fixate la paragrafele 2.1 şi 4.1. Se aplică
aceleaşi prevederi şi în cazul administraţiei poştale de destinaţie,
atunci când despăgubirea este
plătită destinatarului. Sumele fixate la
paragrafele 2.1 şi 4.1 rămân totuşi aplicabile:
9.1. în caz de recurs împotriva administraţiei responsabile;
9.2. dacă expeditorul renunţă la drepturile sale în favoarea destinatarului sau invers.
10. Nici o rezervă privind plata despăgubirilor către
administraţiile poştale, cu excepţia unui acord bilateral, nu poate fi aplicabilă acestui articol.
ARTICOLUL 22
Cazuri de neangajare a răspunderii administraţiilor poştale
1. Administraţiile poştale
încetează să fie responsabile pentru trimiterile
recomandate, trimiterile cu predare atestată, coletele şi
trimiterile cu valoare declarată cărora Ie-a făcut livrarea în condiţiile prevăzute de reglementarea lor pentru trimiterile de aceeaşi natură. Responsabilitatea este totuşi menţinută:
1.1. atunci când o spoliere sau avarie se constată fie înainte de livrare, fie în timpul
livrării trimiterii;
1.2. atunci când, dacă reglementările
interne o permit, destinatarul, eventual expeditorul, dacă este cazul unui retur la origine,
formulează rezerve la
preluarea unei trimiteri spoliate sau avariate;
1.3. atunci când, dacă reglementările
interne o permit, trimiterea recomandată a fost distribuită
într-o cutie poştală şi când destinatarul reclamă că nu a primit-o;
1.4. când destinatarul sau, în caz de retur la
origine, expeditorul unui colet sau al unei trimiteri cu valoare declarată, în ciuda predării făcute în mod
reglementar, declară fără întârziere administraţiei care i-a livrat trimiterea că a constatat o pagubă; el trebuie să
aducă dovada că spolierea sau avarierea nu s-a produs după livrarea trimiterii; termenul „fără întârziere" este interpretat conform legislaţiei naţionale.
2. Administraţiile poştale nu
sunt responsabile:
2.1. în caz de forţă majoră, sub
rezerva art. 13.6.9;
2.2. când proba responsabilităţii lor nefiind administrată altfel, ele nu pot să îşi dea seama de
trimiteri, ca urmare a distrugerii documenelor de serviciu ca rezultat al unui
caz de forţă majoră;
2.3. când paguba a fost cauzată din greşeala sau neglijenţa
expeditorului ori provine de la natura conţinutului;
2.4. când este vorba de trimiteri care intră sub incidenţa interdicţiilor
prevăzute la art. 15;
2.5. în caz de reţinere, în virtutea legislaţiei ţării de
destinaţie, conform notificării administraţiei acestei ţări;
2.6. când este vorba de trimiteri cu valoare declarată care fac obiectul unei declarări frauduloase declarând valori superioare
în raport cu valoarea reală a
conţinutului;
2.7. când expeditorul nu a formulat nici o reclamaţie în termen de 6 luni începând cu ziua a
doua după depunerea
trimiterii;
2.8. când este vorba de colete ale prizonierilor de război şi ale internaţilor
civili;
2.9. când se bănuieşte că expeditorul a acţionat cu intenţii
frauduloase în scopul de a primi o despăgubire.
3. Administraţiile poştale nu îşi asumă nici o răspundere
cu privire la declaraţiile
vamale, indiferent sub ce formă ar fi făcute, şi de deciziile luate de serviciile vamale
cu ocazia verificării
trimiterilor supuse controlului vamal.
ARTICOLUL 23
Responsabilitatea expeditorului
1. Expeditorul unei trimiteri este responsabil pentru
prejudiciile corporale suportate de agenţii poştali şi pentru toate pagubele cauzate celorlalte
trimiteri poştale, precum şi echipamentului poştal ca urmare a expedierii de obiecte
neadmise în cadrul transportului sau al nerespectării condiţiilor de
admitere.
2. In caz de pagube cauzate altor trimiteri poştale, expeditorul este responsabil în
aceleaşi limite ca şi administraţiile poştale pentru
fiecare trimitere avariată.
3. Expeditorul rămâne responsabil chiar dacă oficiul de depunere a acceptat o astfel de trimitere.
4. In schimb, când condiţiile de acceptare au fost respectate de către expeditor, acesta nu este responsabil în măsura în care a existat o greşeală sau neglijenţă a
administraţiilor poştale sau a transportatorilor în
prelucrarea trimiterilor după
ce au fost acceptate.
ARTICOLUL 24
Plata despăgubirii
1. Sub rezerva dreptului de recurs împotriva
administraţiei responsabile,
obligaţia de a plăti despăgubirea şi de a
restitui taxele şi drepturile
revine, după caz, administraţiei de origine sau administraţiei de destinaţie.
2. Expeditorul are posibilitatea să renunţe la drepturile sale de despăgubire în favoarea destinatarului. Invers, destinatarul are
posibilitatea de a renunţa la
drepturile sale în favoarea expeditorului. Expeditorul sau destinatarul poate
autoriza o terţă persoană să primească despăgubirea dacă legislaţia internă permite acest lucru.
ARTICOLUL 25
Recuperarea eventuală a despăgubirii de
la expeditor sau de la destinatar
1. Dacă, după plata despăgubirii, o trimitere recomandată, un colet sau o trimitere cu valoare
declarată ori o parte a conţinutului considerat anterior ca fiind
pierdut a fost regăsit,
expeditorul sau, după caz,
destinatarul este avizat că
trimiterea este ţinută la dispoziţia sa o perioadă de
3 luni, contra rambursării
valorii despăgubirii plătite. In acelaşi timp este întrebat cui trebuie să fie predată trimiterea.
In caz de refuz sau în lipsa răspunsului în termenul prevăzut, acelaşi demers
este efectuat pe lângă destinatar
sau expeditor, după caz,
acordându-i aceeaşi perioadă de răspuns.
2. Dacă expeditorul şi
destinatarul renunţă să preia trimiterea sau nu răspund în limitele de timp fixate în
paragraful 1, aceasta devine proprietatea administraţiei sau, dacă este
cazul, a administraţiilor care
au suportat paguba.
3. In caz de descoperire ulterioară a unei trimiteri cu valoare declarată, al cărei conţinut este
recunoscut ca fiind de valoare inferioară în raport cu suma despăgubirii plătite, expeditorul sau destinatarul, după caz, trebuie să ramburseze
suma acestei despăgubiri
contra preluării trimiterii, fără prejudicierea consecinţelor care decurg din declararea frauduloasă a valorii.
ARTICOLUL 26
Reciprocitate aplicabilă rezervelor privind responsabilitatea
1. Prin derogare de la dispoziţiile art. 22-25, orice stat membru care îşi rezervă dreptul
de-a nu plăti despăgubiri cu titlu de responsabilitate nu are
drept la o despăgubire de
această natură de la alt stat membru care acceptă să îşi asume responsabilitatea conform dispoziţiilor articolelor sus-menţionate.
CAPITOLUL 3
Dispoziţii particulare referitoare la poşta de scrisori
ARTICOLUL 27
Depunerea în străinătate a
trimiterilor poştei de
scrisori
1. Nici un stat membru nu este obligat să îndrume nici să distribuie destinatarilor trimiterile poştei de scrisori pe care expeditorii rezidenţi pe teritoriul lor le depun sau fac să fie depuse într-o ţară străină, cu scopul de a beneficia de condiţiile tarifare mai favorabile, care sunt aplicabile acolo.
2. Dispoziţiile prevăzute la
paragraful 1 se aplică fără distincţie fie
trimiterilor poştei de
scrisori pregătite în ţara de rezidenţă a expeditorului şi
transportate apoi de-a lungul frontierei, fie trimiterilor poştei de scrisori confecţionate într-o ţară străină.
3. Administraţia de destinaţie
are dreptul să solicite
expeditorului şi, în lipsa
acestuia, administraţiei de
depunere, plata tarifelor sale interne. Dacă nici expeditorul nici administraţia de depunere nu acceptă să plătească aceste tarife într-un termen fixat de către administraţia
de destinaţie, aceasta poate
fie să returneze trimiterile
administraţiei de depunere,
având dreptul să fie rambursată cu cheltuielile de retur, fie să le trateze conform propriei legislaţii.
4. Nici un stat membru nu este obligat nici să îndrume, nici să distribuie destinatarilor trimiterile poştei de scrisori pe care expeditorii le-au depus sau au făcut să fie depuse în cantitate mare în altă ţară decât cea în care sunt rezidenţi, dacă valoarea taxelor terminale de încasat se dovedeşte mai mică decât cea care ar fi trebuit încasată în cazul în care trimiterile ar fi fost depuse în ţara de rezidenţă a expeditorului. Administraţiile de destinaţie
au dreptul de a cere administraţiei de depunere o remuneraţie în raport cu costurile suportate, ce nu va putea fi superioară valorii celei mai ridicate din următoarele două formule: fie 80% din tariful intern aplicabil trimiterilor
echivalente, fie 0,14 DST per trimitere plus 1 DST per kilogram. Dacă administraţia de depunere nu acceptă să plătească suma reclamată,
într-un termen fixat de administraţia de destinaţie,
aceasta poate fie să returneze
trimiterile administraţiei de
depunere, având dreptul să fie
rambursată pentru cheltuielile
de retur, fie să le trateze
conform propriei legislaţii.
PARTEA a lll-a
Remuneraţie
CAPITOLUL I
Dispoziţii specifice poştei
de scrisori
ARTICOLUL 28
Cheltuieli terminale. Dispoziţii generale
1. Sub rezerva excepţiilor prevăzute în
regulamente, fiecare administraţie care primeşte de
la o altă administraţie trimiteri din categoria poştei de scrisori are dreptul de a percepe
de la administraţia
expeditoare o remuneraţie
pentru cheltuielile ocazionate de curierul internaţional primit.
2. Pentru aplicarea dispoziţiilor referitoare la plata taxelor terminale, administraţiile poştale sunt clasificate ca ţări şi teritorii din
sistemul vizat sau ţări şi teritorii îndreptăţite să facă parte din
sistemul tranzitoriu, conform listei stabilite pentru acest scop de Congres
prin Rezoluţia sa C 12/2004.
In dispoziţiile referitoare la
cheltuielile terminale, ţările
şi teritoriile sunt denumite „ţări".
3. Dispoziţiile prezentei convenţii, referitoare la plata cheltuielilor terminale, constituie măsuri tranzitorii ce conduc la adoptarea
unui sistem de plăţi care ţine seama de elementele proprii ale fiecărei ţări.
4. Accesul la regimul intern
4.1. Fiecare administraţie pune la dispoziţie
celorlalte administraţii
ansamblul de tarife, termeni şi
condiţii pe care le oferă în regimul său intern, în condiţii
identice, clienţilor săi naţionali.
4.2. O administraţie expeditoare poate, în condiţii comparabile, să
solicite administraţiei de
destinaţie a sistemului vizat
să beneficieze de aceleaşi condiţii pe care aceasta din urmă Ie-a prevăzut
pentru clienţii săi naţionali pentru trimiteri echivalente.
4.3. Administraţiile din sistemul tranzitoriu trebuie să indice dacă ele
autorizează accesul în condiţiile menţionate în paragraful 4.1.
4.3.1. Atunci când administraţia unei ţări din
sistemul tranzitoriu declară că autorizează accesul la condiţiile
oferite în regimul său intern,
această autorizaţie se aplică ansamblului administraţiilor Uniunii într-o manieră nediscriminatorie.
4.4. Administraţiei de destinaţie
îi revine sarcina de a decide dacă condiţiile de
acces la regimul său intern
sunt îndeplinite de către
administraţia de origine.
5. Taxele cheltuielilor terminale corespunzătoare curierului în număr nu trebuie să fie superioare taxelor celor mai avantajoase aplicate de către administraţia de destinaţie în
virtutea acordurilor bilaterale sau multilaterale referitoare la cheltuielile
terminale. Administraţiei de
destinaţie îi revine sarcina
de a decide dacă administraţia de origine a îndeplinit sau nu condiţiile de acces.
6. Remuneraţia pentru cheltuielile terminale se va baza pe performanţele de calitate ale serviciului în ţara de destinaţie. De aceea, Consiliul de Exploatare Poştală va fi
autorizat să acorde prime la
remuneraţia indicata în art.
29 şi 30, cu scopul de a
încuraja participarea la sistemul de control şi pentru a recompensa administraţiile care îşi ating
obiectivul lor de calitate. Consiliul de Exploatare Poştală poate, de
asemenea, să fixeze penalităţi în cazul unei calităţi insuficiente, dar remuneraţia nu poate să fie sub remuneraţia
minimală indicată în art. 29 şi 30.
7. Orice administraţie poate renunţa
total sau parţial la remuneraţia prevăzută la paragraful
1.
8. Administraţiile interesate pot, prin acorduri bilaterale sau multilaterale, să aplice alte sisteme de remunerare pentru
reglarea conturilor cu titlu de cheltuieli terminale.
ARTICOLUL 29
Cheltuieli terminale. Dispoziţii aplicabile schimburilor dintre ţările din sistemul vizat
1. Remuneraţia pentru trimiterile poştei de scrisori, inclusiv curierul în număr, cu excepţia
sacilor M, este stabilită în
funcţie de aplicarea taxelor
per trimitere şi per kilogram,
care reflectă costurile de
prelucrare în ţara de destinaţie; aceste costuri trebuie să fie în relaţie cu tarifele interne. Calculul taxelor se efectuează conform condiţiilor precizate în Regulamentul poştei de scrisori.
2. Taxele per trimitere şi per kilogram sunt calculate pornind de la un procent din taxa unei
scrisori prioritare de 20 g din regimul intern, după cum urmează:
2.1. pentru 2006: 62%
2.2. pentru 2007: 64%
2.3. pentru 2008: 66%
2.4. pentru 2009: 68%
3. Taxele nu vor putea depăşi:
3.1. pentru 2006: 0,226 DST per trimitere şi 1,768 DST per kilogram;
3.2. pentru 2007: 0,231 DST per trimitere şi 1,812 DST per kilogram;
3.3. pentru 2008: 0,237 DST per trimitere şi 1,858 DST per kilogram;
3.4. pentru 2009: 0,243 DST per trimitere şi 1,904 DST per kilogram.
4. Pentru perioada 2006-2009 taxele ce vor fi aplicate
nu vor putea fi inferioare a 0,147 DST per trimitere şi 1,491 DST per kilogram. Cu condiţia ca majorarea taxelor să nu depăşească 100% din taxa unei scrisori prioritare de
20 g în regimul intern al ţării
respective, taxele minime vor atinge următoarele valori:
4.1. pentru 2006: 0,151 DST per trimitere şi 1,536 DST per kilogram;
4.2. pentru 2007: 0,154 DST per trimitere şi 1,566 DST per kilogram;
4.3. pentru 2008: 0,158 DST per trimitere şi 1,598 DST per kilogram;
4.4. pentru 2009: 0,161 DST per trimitere şi 1,630 DST per kilogram.
5. Pentru sacii M, taxa de aplicat este de 0,793 DST
per kilogram.
5.1. Sacii M cântărind mai puţin de 5
kg sunt consideraţi ca având 5
kg pentru remunerarea cheltuielilor finale.
6. O remuneraţie suplimentară de
0,5 DST per trimitere este prevăzută pentru
trimiterile recomandate şi o
remuneraţie suplimentară de 1 DST per trimitere este prevăzută pentru trimiterile cu valoare declarată.
7. Dispoziţiile prevăzute
între ţările din sistemul
vizat se aplică oricărei ţări din sistemul tranzitoriu care declară că doreşte să se alăture
sistemului vizat. Consiliul de Exploatare Poştală poate fixa măsurile tranzitorii în cadrul
Regulamentului poştei de
scrisori.
8. Nici o rezervă, cu excepţia
cazului unui acord bilateral, nu este aplicabilă acestui articol.
ARTICOLUL 30
Cheltuieli terminale. Dispoziţii aplicabile fluxului de curierat spre, de la şi între ţările aflate în sistemul de tranzit
1. Remuneraţia
1.1. Remuneraţia pentru trimiterile poştei de scrisori, cu excepţia sacilor M, este de 0,147 DST per trimitere şi 1,491 DST per kilogram.
1.1.1. Pentru fluxurile inferioare a 100 tone per an,
cele două componente sunt
convertite într-o taxă totală de 3,727 DST per kilogram, pe baza unui
număr mediu mondial de 15,21
trimiteri per kilogram.
1.1.2. Pentru fluxurile superioare a 100 tone per an,
taxa totală de 3,727 DST per
kilogram este aplicată dacă nici administraţia de destinaţie,
nici administraţia de origine
nu cere o revizuire a taxelor pe baza numărului real de trimiteri per kilogram pentru fluxul în cauză. In plus, această taxă se aplică atunci când numărul real de trimiteri per kilogram este situat între 13 şi 17.
1.1.3. Când una dintre administraţii solicită aplicarea numărului
real de trimiteri per kilogram, calculul remuneraţiei fluxului în cauză este efectuat conform mecanismului de revizuire prevăzut în Regulamentul poştei de scrisori.
1.1.4. Revizuirea diminuării taxei totale indicate la paragraful 1.1.2 nu poate fi invocată de o ţară din sistemul
vizat împotriva unei ţări din
sistemul tranzitoriu, cu condiţia ca aceasta din urmă să nu ceară o revizuire în sens invers.
1.2. Pentru sacii M, taxa de aplicat este de 0,793 DST
per kilogram.
1.2.1. Sacii M cântărind mai puţin de 5
kg sunt consideraţi ca având o
greutate de 5 kg pentru remunerarea cheltuielilor terminale.
1.3. O remuneraţie suplimentară de
0,5 DST per trimitere este prevăzută pentru
trimiterile recomandate şi o
remuneraţie suplimentară de 1 DST per trimitere este prevăzută pentru trimiterile cu valoare declarată.
2. Mecanismul de armonizare a sistemelor
2.1. Atunci când o administraţie din sistemul vizat destinatară a unui flux de curier mai mare de 50 tone pe an constată că greutatea anuală a
acestui flux depăşeşte pragul calculat conform condiţiilor precizate în Regulamentul poştei de scrisori, ea poate aplica
curierului care depăşeşte acest prag sistemul de remuneraţie prevăzut la art. 29, cu condiţia să nu fi aplicat
mecanismul de revizuire.
2.2. Atunci când o administraţie din sistemul tranzitoriu, care primeşte într-un an un flux de curier mai mare
de 50 tone de la altă ţară din sistemul tranzitoriu, stabileşte că greutatea
anuală a acestui flux depăşeşte pragul calculat conform condiţiilor precizate în Regulamentul poştei de scrisori, poate aplica curierului care depăşeşte acest prag suplimentul de remuneraţie prevăzut în
cadrul art. 31, cu condiţia ca
ea să nu fi aplicat mecanismul
de revizuire.
3. Curierul în număr
3.1. Remuneraţia pentru curierul în număr în ţările din
sistemul vizat este stabilită
ca urmare a aplicării taxelor
per trimitere şi per kilogram
prevăzute la art. 29.
3.2. Administraţiile din sistemul tranzitoriu pot solicita pentru curierul în număr primit o remuneraţie de 0,147 DST per trimitere şi 1,491 DST per kilogram.
4. Nici o rezervă, excepţie fiind în
cazul unui acord bilateral, nu este aplicabilă acestui articol.
ARTICOLUL 31
Fondul pentru ameliorarea calităţii serviciului
1. Cu excepţia sacilor M şi
trimiterilor în număr,
cheltuielile terminale plăti
bile de către toate ţările şi teritoriile ţărilor
clasate de către Consiliul
Economic şi Social în
categoria ţărilor cel mai puţin dezvoltate fac obiectul unei majorări ce corespunde la 16,5% din taxa de
3,727 DST per kilogram indicată la art. 30, pentru alimentarea Fondului pentru ameliorarea calităţii serviciului în ţările cel mai puţin dezvoltate. Nici o plată de această natură nu are loc între ţările cel mai puţin dezvoltate.
2. Ţările
membre UPU şi teritoriile
cuprinse în Uniune au posibilitatea de a depune în cadrul Consiliului de
administraţie o cerere
justificată pentru ca ţările şi teritoriile lor să fie considerate că
au nevoie de resurse suplimentare. Ţările clasate MCARB 1 (fostele ţări în curs de dezvoltare) au posibilitatea de a prezenta o cerere
Consiliului de administraţie
pentru a beneficia de Fondul pentru ameliorarea calităţii serviciului în aceleaşi condiţii ca si ţările cel mai puţin dezvoltate.
In plus, ţările clasate de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare ca fiind în categoria ţărilor ce contribuie net au posibilitatea
de a prezenta o cerere Consiliului de administraţie pentru a beneficia de Fondul pentru ameliorarea calităţii serviciului în aceleaşi condiţii ca ţările
eligibile în MCARB 1. Cererile acceptate ca fiind favorabile în virtutea
prezentului articol au efect în prima zi a anului civil următor după decizia Consiliului de administraţie. Consiliul de administraţie evaluează
cererea şi decide, pe baza
unor criterii de apreciere severe, dacă b ţară poate sau nu fi considerată ca ţară mai puţin dezvoltată sau eligibilă în
cadrul MCARB 1, în funcţie de
caz, în ceea ce priveşte
Fondul pentru ameliorarea calităţii serviciului. Consiliul de administraţie revizuieşte şi actualizează în fiecare an lista ţărilor membre UPU şi
a teritoriilor cuprinse în cadrul Uniunii.
3. Cu excepţia sacilor M şi a
trimiterilor în număr,
cheltuielile terminale plătibile
de către ţările şi teritoriile clasificate de Congres în categoria ţărilor industrializate în scopul remunerării cheltuielilor terminale către ţările şi teritoriile
clasificate de Programul Naţiunilor
Unite pentru Dezvoltare în categoria ţărilor altele decât ţările cel mai puţin
dezvoltate care pot beneficia de resurse MCARB 1 fac obiectul unei majorări ce corespunde la 8% din taxa de 3,727
DST per kilogram indicată în
art. 30, cu titlu de alimentare a respectivului fond pentru ameliorarea calităţii serviciului în ţările din această ultimă categorie.
4. Cu excepţia sacilor M şi a
trimiterilor în număr,
cheltuielile terminale plătibile
de către ţările şi teritoriile clasificate de Congres în categoria ţărilor industrializate în scopul remunerării cheltuielilor terminale către ţările şi teritoriile
clasificate de acelaşi congres
în categoria ţărilor în curs
de dezvoltare altele decât cele indicate la paragrafele 1 şi 2 fac obiectul unei majorări ce corespunde la 1% din taxa de 3,727
DST per kilogram indicată în
art. 30, cu titlu de alimentare a respectivului fond pentru ameliorarea calităţii serviciului.
5. Ţările
şi teritoriile abilitate să beneficieze de resursele MCARB 1 pot căuta să-şi amelioreze
calitatea serviciului lor prin intermediul proiectelor regionale sau multinaţionale în favoarea ţărilor cel mai puţin dezvoltate şi a ţărilor cu venit scăzut. Aceste proiecte vor fi profitabile
direct tuturor părţilor care contribuie la finanţarea lor prin intermediul Fondului pentru
ameliorarea calităţii
serviciului.
6. Proiectele regionale ar trebui în special să favorizeze concretizarea programelor UPU
de îmbunătăţire a calităţii serviciului şi
de punere în practică a
sistemelor de contabilitate analitică în ţările în curs
de dezvoltare. Consiliul de Exploatare Poştală va adopta în
anul 2006, cel mai târziu, proceduri adaptate pentru finanţarea acestor proiecte.
ARTICOLUL 32
Cheltuieli de tranzit
1. Depeşele închise şi
trimiterile în tranzit deschis, schimbate între două administraţii sau
între două oficii ale aceleiaşi ţări prin intermediul serviciilor uneia sau mai multor administraţii (servicii terţe), sunt supuse plăţii cheltuielilor de tranzit. Acestea constituie o remuneraţie pentru prestaţiile privind tranzitul teritorial, tranzitul maritim şi tranzitul aerian.
CAPITOLUL 2
Alte dispoziţii
ARTICOLUL 33
Taxe de bază şi dispoziţii privind cheltuielile de transport
aerian
1. Taxa de bază ce va fi aplicată
în reglarea conturilor dintre administraţiile pentru transporturi aeriene este aprobată de Consiliul de Exploatare Poştală. Ea este calculată
de către Biroul internaţional conform unei formule specificate în
Regulamentul poştei de
scrisori.
2. Calculul cheltuielilor de transport aerian al depeşelor închise, al trimiterilor prioritare,
al trimiterilor par avion şi
al coletelor par avion în tranzit deschis, precum şi metodele de decontare aferente sunt descrise în Regulamentul poştei de scrisori şi în Regulamentul privind coletele poştale.
3. Cheltuielile de transport pentru tot parcursul
aerian sunt:
3.1. in cazul depeşelor închise, în sarcina administraţiei ţării de
origine, inclusiv atunci când aceste depeşe tranzitează una
sau mai multe administraţii poştale intermediare;
3.2. în cazul trimiterilor prioritare şi al trimiterilor par avion în tranzit
deschis, inclusiv cele care sunt greşit îndrumate, în sarcina administraţiei care predă
trimiterile unei alte administraţii.
4. Aceleaşi reguli sunt aplicabile trimiterilor scutite de cheltuieli de
tranzit teritorial şi maritim,
dacă sunt îndrumate par avion.
5. Fiecare administraţie de destinaţie
care asigură transportul
aerian al curierului internaţional
în interiorul ţării sale are
dreptul la rambursarea costurilor suplimentare ocazionate de acest transport,
cu condiţia ca distanţa medie ponderată a parcursurilor efectuate să depăşească 300 km. Consiliul de Exploatare Poştală poate înlocui distanţa medie ponderată
prin alt criteriu pertinent. In afara unui acord prealabil privind gratuitatea,
cheltuielile trebuie să fie
uniforme pentru toate depeşele
prioritare şi depeşele par avion care provin din străinătate, fie că acest
curier este reîndrumat sau nu pe cale aeriană.
6. Totuşi, când compensarea cheltuielilor terminale percepute de administraţia de destinaţie este bazată în
special pe costurile sau pe tarifele interne, nu se efectuează nici o rambursare suplimentară pentru cheltuielile de transport aerian
intern.
7. Administraţia de destinaţie
exclude, în vederea calculării
distanţei medii ponderate,
greutatea tuturor depeşelor
pentru care calculul compensării
cheltuielilor terminale se bazează în special pe costurile sau tarifele interne ale administraţiei de destinaţie.
ARTICOLUL 34
Cote-părţi teritoriale şi maritime ale coletelor poştale
1. Coletele schimbate între două administraţii poştale sunt
supuse cotelor-părţi teritoriale de sosire, calculate prin
combinarea taxei de bază per
colet şi a taxei de bază per kilogram, stabilite prin Regulament.
1.1. Ţinând cont de taxele de bază de mai sus, administraţiile poştale pot,
în plus, să fie autorizate să beneficieze de taxe suplimentare per
colet şi per kilogram, conform
dispoziţiilor prevăzute în Regulament.
1.2. Cotele-părţi vizate la
paragrafele 1 şi 1.1 sunt în
sarcina administraţiei ţării de origine doar dacă Regulamentul privind coletele poştale nu prevede derogări de la acest principiu.
1.3. Cotele-părţi teritoriale de
sosire trebuie să fie uniforme
pentru ansamblul teritoriului fiecărei ţări.
2. Coletele schimbate între două administraţii sau între două
birouri ale aceleiaşi ţări prin intermediul serviciilor terestre
ale uneia sau mai multor administraţii sunt supuse, în profitul ţărilor ale căror
servicii participă la
transportul teritorial, la cotele-părţi teritoriale de
tranzit fixate prin Regulament, conform treptei de distanţă.
2.1. Pentru coletele în tranzit deschis, administraţiile intermediare sunt autorizate să reclame cota-parte forfetară per trimitere fixată prin Regulament.
2.2. Cotele-părţi teritoriale de
tranzit sunt în sarcina administraţiei ţării de
origine doar dacă Regulamentul
privind coletele poştale nu
prevede derogări de la acest
principiu.
3. Fiecare ţară ale cărei servicii participă la transportul maritim al coletelor este
autorizată să solicite cotele-părţi maritime. Aceste cote-părţi sunt în sarcina
administraţiei ţării de origine doar dacă Regulamentul privind coletele poştale nu prevede derogări de la acest principiu.
3.1. Pentru fiecare serviciu maritim utilizat,
cota-parte maritimă este
stabilită prin Regulamentul
privind coletele poştale
conform treptei de distanţă.
3.2. Administraţiile poştale au
dreptul de a majora cu maximum 50% cota-parte maritimă calculată conform
paragrafului 3.1. Dimpotrivă,
o pot reduce cât doresc.
ARTICOLUL 35
Competenţa Consiliului de Exploatare Poştală de a fixa taxe
şi cote-părţi
1. Consiliul de Exploatare Poştală are
autoritatea de a fixa următoarele
taxe şi cote-părţi, care trebuie plătite
de către administraţiile poştale conform condiţiilor
enunţate în regulamente:
1.1. cheltuieli de tranzit pentru prelucrarea şi transportul depeşelor poştei de scrisori de către cel puţin o ţară terţă;
1.2. taxa de bază şi cheltuielile
de transport aerian aplicabile curierului-avion;
1.3. cotele-părţi teritoriale de
sosire pentru prelucrarea coletelor sosite;
1.4. cotele-părţi teritoriale de
tranzit pentru prelucrarea şi
transportul coletelor de către
ţara terţă;
1.5. cotele-părţi maritime pentru
transportul maritim al coletelor.
2. Revizuirea, care va putea fi făcută graţie unei
metodologii care asigură o remuneraţie
echitabilă administraţiilor care efectuează serviciile, va trebui să se bazeze pe date economice şi financiare fiabile şi reprezentative. Eventuala modificare
care ar putea fi decisă va
intra în vigoare la o dată
stabilită de către Consiliul de Exploatare Poştală.
PARTEA a IV-a
Dispoziţii finale
ARTICOLUL 36
Condiţii
de aprobare a propunerilor privind Convenţia şi regulamentele
1. Pentru a deveni executorii, propunerile supuse
Congresului şi referitoare la
prezenta Convenţie trebuie să fie aprobate de către majoritatea statelor membre prezente şi votante care au dreptul la vot. Cel puţin jumătate din statele membre reprezentate în Congres care au dreptul la
vot trebuie să fie prezente în
momentul votului.
2. Pentru a deveni executorii, propunerile referitoare
la Regulamentul poştei de
scrisori şi la Regulamentul
privind coletele poştale
trebuie să fie aprobate de către majoritatea membrilor Consiliului de
Exploatare Poştală care au drept de vot.
3. Pentru a deveni executorii, propunerile introduse
între două congrese şi referitoare la prezenta Convenţie şi la protocolul său
final trebuie să reunească:
3.1. două treimi din voturi, cel puţin jumătate din
statele membre ale Uniunii care au drept de vot şi au participat la votare, dacă este vorba despre modificări;
3.2. majoritatea voturilor, dacă este vorba despre interpretarea dispoziţiilor.
4. Contrar dispoziţiilor prevăzute la
paragraful 3.1., orice stat-membru a cărui legislaţie naţională este încă incompatibilă cu modificarea propusă are posibilitatea să facă o declaraţie scrisă directorului general al Biroului internaţional, în care să indice faptul că
nu este posibil să accepte
această modificare, în 90 de
zile începând din ziua notificării acesteia.
ARTICOLUL 37
Rezerve prezentate în timpul Congresului
1. Orice rezervă incompatibilă cu
obiectul şi scopul Uniunii nu
va fi autorizată.
2. Ca regulă generală, ţările membre care nu pot să împărtăşească punctul lor de vedere celorlalte ţări membre trebuie să facă eforturi, în măsura
posibilului, să se alăture opiniei majorităţii. Rezerva trebuie să se facă în caz de necesitate absolută şi să fie motivată în mod corespunzător.
3. Rezerva cu privire la articolele prezentei convenţii trebuie să fie supusă
Congresului sub forma unei propuneri scrise, în una dintre limbile de lucru ale
Biroului Internaţional,
conform dispoziţiilor
referitoare la acest lucru ale Regulamentului intern al Congresului.
4. Ca să devină efectivă, rezerva supusă Congresului trebuie să fie aprobată de
majoritatea cerută în acest
caz pentru modificarea articolului la care se referă rezerva.
5. In principiu, rezerva este aplicabilă pe o bază de reciprocitate între ţara membră care a
emis-o şi celelalte ţări membre.
6. Rezerva la prezenta convenţie va fi introdusă
în protocolul final, pe baza propunerii aprobate de Congres.
ARTICOLUL 38
Punerea în aplicare şi durata Convenţiei
1. Prezenta Convenţie va fi pusă în
aplicare la 1 ianuarie 2006 şi
va rămâne în vigoare până la punerea în
aplicare a actelor următorului
congres.
Drept care, plenipotenţiarii guvernelor statelor membre au semnat prezenta Convenţie într-un exemplar, care este depus la
directorul general al Biroului Internaţional. O copie va fi predată fiecărei părţi de către Biroul
Internaţional al Uniunii Poştale Universale.
Intocmit la Bucureşti la 5 octombrie 2004.
PROTOCOLUL FINAL AL CONVENŢIEI POŞTALE UNIVERSALE*)
In momentul semnării Convenţiei Poştale Universale încheiate astăzi, subsemnaţii plenipotenţiari
au convenit cele ce urmează:
ARTICOLUL I
Apartenenţa trimiterilor poştale.
Retragerea. Modificarea sau corectarea adresei
1. Dispoziţiile art. 5.1 şi 2
nu se aplică pentru Antigua şi Barbuda, Bahrain (Regat), Barbados,
Belize, Botswana, Brunei Darussalam, Canada, Hong Kong, China, Dominica, Egipt,
Fidji, Gambia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Teritoriile de peste mare dependente de Marea
Britanie, Grenada, Guiana, Irlanda, Jamaica, Kenya, Kiribati, Kuwait, Lesoto,
Malaiezia, Malawi, Mauritius, Nauru, Nigeria, Noua Zeelandă, Papua-Noua Guinee,
Saint-Cristophe-et-Nevis, St. Lucia, St. Vincent şi Grenadine, Insulele Solomon, Samoa, Seychelles, Sierra Leone,
*) Traducere.
Singapore, Swaziland, Tanzania (Rep. Unită), Trinidad-Tobago, Tuvalu, Uganda, Vanuatu şi Zambia.
2. Dispoziţiile art. 5.1 şi 2
nu se aplică nici pentru
Austria, Danemarca şi Iran
(Rep. Islamică), a căror legislaţie nu permite retragerea sau modificarea adresei trimiterilor poştei de scrisori la solicitarea
expeditorului, începând din momentul în care destinatarul a fost informat de
sosirea unei trimiteri pe adresa sa.
3. Art. 5.1 nu se aplică pentru Australia, Ghana şi Zimbabwe.
4. Art. 5.2 nu se aplică pentru Bahamas, Irak, Myanmar şi Republica Populară Democrată Coreeană, ale căror legislaţii nu
permit retragerea sau modificarea adresei trimiterilor poştei de scrisori la cererea expeditorului.
5. Art. 5.2 nu se aplică în America (Statele Unite).
6. Art. 5.2 se aplică Australiei în măsura
în care este compatibil cu legislaţia internă a
acestei ţări.
7. Prin derogare de la art. 5.2, El Salvador, Panama
(Rep.), Filipine, Rep. Dem. Congo şi Venezuela sunt autorizate să nu returneze coletele poştale după ce
destinatarul a cerut vămuirea
lor, dat fiind că legislaţia lor vamală se opune acestui lucru.
ARTICOLUL II
Taxe
1. Prin derogare de la art. 6, administraţiile poştale din Australia, Canada şi Noua Zeelandă
sunt autorizate să perceapă taxe poştale, altele decât cele prevăzute în regulamente, atunci când taxele respective sunt admisibile
conform legislaţiei ţării lor.
ARTICOLUL III
Excepţie
de la scutirea de taxe poştale
în favoarea cecogramelor
1. Prin derogare de la art. 7, administraţiile poştale din Indonezia, Saint Vincent şi Grenadine şi
Turcia, care nu acordă în
serviciul lor intern scutirea de francare poştală a
cecogramelor, au posibilitatea de a percepe taxele de francare şi taxele pentru serviciile speciale, care
nu pot fi totuşi superioare
celor din serviciul lor intern.
2. Prin derogare de la art. 7, administraţiile poştale din Germania, America (Statele Unite), Australia, Austria,
Canada, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Japonia şi Elveţia au
posibilitatea de a percepe taxele pentru serviciile speciale care sunt aplicate
cecogramelor în serviciul lor intern.
ARTICOLUL IV
Servicii de bază
1. Contrar dispoziţiilor art. 12, Australia nu aprobă extinderea serviciilor de bază la coletele poştale.
2. Dispoziţiile art. 12.2.4 nu se aplică Marii Britanii, a cărei legislaţie naţională impune o limită de
greutate inferioară. Legislaţia referitoare la sănătate şi securitate
limitează la 20 kg greutatea
sacilor de curier.
ARTICOLUL V
Pachete mici
1. Prin derogare de la art. 12 al Convenţiei, administraţia poştală din Afganistan este autorizată să limiteze la i kg greutatea maximă pentru pachetele mici care sosesc şi pleacă.
ARTICOLUL VI
Confirmarea de primire
1. Administraţia poştală din Canada este autorizată să nu aplice art. 13.1.1 în ceea ce priveşte coletele, dat fiind că ea nu oferă
serviciul de confirmare de primire pentru colete în regimul său intern.
ARTICOLUL VII
Serviciul de corespondenţă comercială - răspuns internaţional
(CCRI)
1. Prin derogare de la art. 13.4.1, administraţia poştală din Bulgaria
(Rep.) asigură serviciul CCRI
după o negociere cu administraţia poştală interesată.
ARTICOLUL VIII
Interdicţii (poşta de
scrisori)
1. In mod excepţional, administraţiile
poştale din Liban şi Republica Populară Democrată Coreeană nu acceptă trimiteri recomandate care conţin monede ori bancnote sau orice valoare
la purtător ori cecuri de călătorie sau platină,
aur ori argint, prelucrate sau nu, pietre preţioase, bijuterii şi
alte obiecte preţioase. Ele nu
sunt obligate prin dispoziţiile
Regulamentului poştei de
scrisori, într-un mod riguros, în ceea ce priveşte responsabilitatea lor în caz de spoliere sau de avarie a
trimiterilor recomandate, la fel şi pentru trimiterile care conţin obiecte din sticlă sau fragile.
2. Cu titlu excepţional, administraţiile
poştale din Arabia Saudită, Bolivia, China (Rep. Pop.), cu excepţia regiunii administrative speciale Hong
Kong, Irak, Nepal, Pakistan, Sudan şi Vietnam nu acceptă trimiteri recomandate conţinând monede, bilete de bancă, bancnote sau valori la purtător, cecuri de călătorie, platină, aur, argint, prelucrate ori nu, pietre preţioase, bijuterii şi alte obiecte preţioase.
3. Administraţia poştală din Myanmar îşi rezervă dreptul
de a nu accepta trimiteri cu valoare declarată conţinând
obiectele preţioase menţionate la art. 15.5, pentru că legislaţia sa internă se
opune admiterii acestui gen de trimiteri.
4. Administraţia poştală din Nepal nu acceptă trimiteri recomandate sau cu valoare
declarată conţinând monede ori bancnote, fără un acord special încheiat în acest caz.
5. Administraţia poştală din Uzbekistan nu acceptă trimiteri recomandate sau cu valoare
declarată care conţin monede, bancnote, cecuri, timbre poştale ori monede străine şi îşi declină orice responsabilitate în caz de pierdere
sau de avarie a acestui gen de trimiteri.
5. Administraţia poştală din Iran (Republica Islamică) nu acceptă trimiteri care conţin obiecte ce contravin religiei islamice.
7. Administraţia poştală din Filipine îşi rezervă dreptul
de a nu accepta trimiteri din poşta de scrisori (simple, recomandate sau cu valoare declarată) care conţin monede, bancnote sau orice valoare la purtător, cecuri de călătorie, platină, aur ori argint, prelucrate sau nu,
pietre preţioase ori alte
obiecte preţioase.
8. Administraţia poştală din Australia nu acceptă nici o trimitere poştală care conţine
lingouri sau bilete de bancă,
In plus, ea nu acceptă
trimiterile recomandate având ca destinaţie Australia, nici trimiterile în tranzit deschis care conţin obiecte de valoare, precum bijuterii,
metale preţioase, pietre preţioase sau semipreţioase, titluri, monede ori alte efecte negociabile. Ea îşi declină orice responsabilitate în ceea ce priveşte trimiterile depuse şi care violează
prezenta rezervă.
9. Administraţia poştală din China (Rep. Pop.), exceptând Regiunea
administrativă specială Hong Kong, nu acceptă trimiteri cu valoare declarată care conţin monede, bancnote, bilete de bancă, valori la purtător
sau cecuri de călătorie, în conformitate cu reglementările sale interne.
10. Administraţiile poştale din
Letonia şi Mongolia îşi rezervă dreptul de a nu accepta trimiteri simple, recomandate sau cu
valoare declarată, care conţin monede, bancnote, valori la purtător şi cecuri de călătorie, dat fiind că legislaţia lor naţională se opune acestui lucru.
11. Administraţia poştală din Brazilia îşi rezervă dreptul
de a nu accepta curierul simplu, recomandat sau cu valoare declarată, ce conţine monede, bancnote în circulaţie şi orice valori
la purtător.
12. Administraţia poştală din Vietnam îşi rezervă dreptul de a nu accepta scrisori conţinând obiecte şi mărfuri.
ARTICOLUL IX
Interdicţii (colete poştale)
1. Administraţiile poştale din
Myanmar şi Zambia sunt
autorizate să nu accepte
colete cu valoare declarată,
ce conţin obiectele preţioase menţionate la art. 15.6.1.3.1, dat fiind că reglementările lor
interne se opun acestui lucru.
2. In mod excepţional, administraţiile
poştale din Liban şi Sudan nu acceptă colete care conţin
monede, bancnote şi orice tip
de valori la purtător, cecuri
de călătorie, platină, aur sau argint, prelucrate ori nu, pietre preţioase şi alte obiecte preţioase,
ori care conţin lichide şi elemente uşor lichefiabile sau obiecte din sticlă ori asemănătoare sau fragile. Ele nu sunt obligate să respecte dispoziţiile respective din Regulamentul privind coletele poştale.
3. Administraţia poştală din Brazilia este autorizată să nu accepte colete cu valoare declarată, care conţin
monede şi bancnote în circulaţie, precum şi orice valoare la purtător, dat fiind că
reglementările sale interne se
opun acestui lucru.
4. Administraţia poştală din Ghana este autorizată să nu accepte colete cu valoare declarată, care conţin
monede sau bancnote în circulaţie, dat fiind că
reglementările sale interne se
opun acestui lucru.
5. In plus faţă de obiectele menţionate
la art. 15, administraţia poştală din Arabia Saudită
nu acceptă colete care conţin monede, bancnote sau valori la purtător, cecuri de călătorie, platină, aur ori argint, prelucrate sau nu,
pietre şi alte obiecte preţioase. Ea nu acceptă nici colete care conţin medicamente de orice fel, decât dacă sunt însoţite de o reţetă medicală emisă de o
autoritate oficială competentă; nu acceptă nici produse destinate stingerii focului, lichide chimice sau obiecte
care contravin principiilor religiei islamice.
6. In afara obiectelor citate la art. 15, administraţia poştală din Oman nu
acceptă colete ce conţin:
6.1. medicamente de orice tip, decât dacă ele sunt însoţite de o reţetă medicală emisă de o
autoritate medicală competentă;
6.2. produse destinate stingerii focului şi lichide chimice;
6.3. obiecte ce contravin principiilor religiei
islamice.
7. In afară de obiectele citate la art. 15, administraţia poştală din Iran (Republica Islamică) este autorizată să nu accepte
colete ce conţin obiectele
care contravin principiilor religiei islamice.
8. Administraţia poştală din Filipine este autorizată să nu accepte coletele care conţin monede, bancnote sau orice valoare la purtător, cecuri de călătorie, platină, aur ori argint, prelucrate sau nu,
pietre preţioase ori alte
obiecte preţioase sau care conţin lichide şi elemente uşor
lichefiabile ori obiecte din sticlă sau asimilabile ori fragile.
9. Administraţia poştală din Australia nu acceptă nici o trimitere poştală conţinând lingouri
sau bilete de bancă.
10. Administraţia poştală din China (Rep. Pop.) nu acceptă coletele simple care conţin monede, bancnote sau valori la purtător, cecuri de călătorie, platină, aur ori argint, prelucrate sau nu,
pietre preţioase ori alte
obiecte preţioase. In plus,
mai puţin în ceea ce priveşte Regiunea administrativă specială Hong Kong, coletele cu valoare declarată ce conţin monede,
bancnote, valori la purtător
sau cecuri de călătorie nu sunt nici ele acceptate.
11. Administraţia poştală din Mongolia îşi rezervă dreptul
de a nu accepta, potrivit legislaţiei sale naţionale,
colete ce conţin monede,
bancnote, titluri la vedere şi
cecuri de călătorie.
12. Administraţia poştală din Letonia nu acceptă nici colete simple, nici colete cu
valoare declarată, ce conţin monede, bancnote, valori la purtător (cecuri) sau devize străine, şi îşi declină orice responsabilitate în caz de pierdere
sau de avariere a acestor trimiteri.
ARTICOLUL X
Obiecte pasibile de drepturi vamale
1. Cu referire la art. 15, administraţiile poştale din ţările următoare nu acceptă trimiteri cu valoare declarată, ce conţin obiecte
pasibile de drepturi vamale: Bangladesh şi Salvador.
2. Cu referire la art. 15, administraţiile poştale din ţările următoare nu acceptă scrisori simple şi
recomandate, ce conţin obiecte
pasibile de drepturi vamale: Afganistan, Albania, Azerbaidjan, Belarus,
Cambogia, Chile, Columbia, Cuba, El Salvador, Estonia, Italia, Letonia, Nepal,
Uzbekistan, Peru, Rep. Pop. Dem. Coreană, San Marino, Turkmenistan, Ucraina, Venezuela.
3. Cu referire la art. 15, administraţiile poştale din următoarele
ţări nu acceptă scrisori simple ce conţin obiecte pasibile de drepturi vamale:
Benin, Burkina Fasso, Coasta de Fildeş (Rep.), Djibouti, Mali şi Mauritania.
4. Contrar dispoziţiilor prevăzute la
paragrafele 1 -3, trimiterea de seruri, vaccinuri, precum şi medicamente de necesitate urgentă care sunt dificil de procurat sunt admise
în toate cazurile.
ARTICOLUL XI
Reclamaţii
1. Prin derogare de la art. 17.3, administraţiile poştale din Arabia Saudită, Bulgaria (Rep.), Cap Verde, Egipt, Gabon, Teritoriile de dincolo
de mare dependente de Regatul Unit, Grecia, Iran (Rep. Islamică), Kirghizistan, Mongolia, Myanmar,
Uzbekistan, Filipine, Rep. Pop. Dem. Coreeană, Sudan, Siria (Rep. Arabă), Ciad, Turkmenistan, Ucraina şi Zambia îşi rezervă dreptul de a percepe o taxă de reclamaţie de la clienţii
lor pentru trimiterile poştei
de scrisori.
2. Prin derogare de la art. 17.3, administraţiile poştale din Argentina, Austria, Azerbaidjan, Slovacia şi Cehia (Rep.) îşi rezervă dreptul
de a percepe o taxă specială atunci când, cu ocazia unor demersuri
întreprinse ca urmare a unei reclamaţii, se dovedeşte că aceasta a fost neîntemeiată.
3. Administraţiile poştale din
Afganistan, Arabia Saudită,
Bulgaria (Rep.), Cap Verde, Congo (Rep.), Egipt, Gabon, Iran (Rep. Islamică), Kirghizistan, Mongolia, Myanmar, Uzbekistan,
Sudan, Surinam, Siria (Rep. Arabă), Turkmenistan, Ucraina şi Zambia îşi rezervă dreptul de a percepe o taxă de reclamaţie de la clienţii
lor pentru colete.
4. Prin derogare de la art. 17.3, administraţiile poştale din America (Statele Unite), Brazilia şi Panama îşi rezervă dreptul de a percepe de la clienţii lor o taxă de reclamaţie
pentru trimiterile poştei de
scrisori şi colete poştale depuse în ţările care aplică
acest fel de taxe în concordanţă cu dispoziţiile
paragrafelor 1-3 din cadrul acestui articol.
ARTICOLUL XII
Taxe de prezentare la vamă
1. Administraţia poştală din Gabon îşi rezervă dreptul
de a percepe o taxă de
prezentare în vamă de la clienţii săi.
2. Administraţiile poştale din
Congo (Rep.) şi Zambia îşi rezervă dreptul de a percepe o taxă de prezentare în vamă de la clienţii
lor, pentru colete.
ARTICOLUL XIII
Depunerea în străinătate a
trimiterilor poştei de
scrisori
1. Administraţiile poştale din
America (Statele Unite), Australia, Austria, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Grecia şi Noua Zeelandă îşi rezervă dreptul de a percepe o taxa, în raport cu
costurile de muncă ocazionate,
de la toate administraţiile poştale care, în virtutea art. 27.4, le
returnează obiecte care, la
origine, nu au fost expediate ca trimiteri poştale de către
serviciile lor.
2. Prin derogare de la art. 27.4, administraţia poştală din Canada îşi rezervă dreptul de a percepe de la administraţia de origine o remuneraţie care să îi
permită să recupereze cel puţin costurile care i-au fost ocazionate de
prelucrarea unor astfel de trimiteri.
3. Art. 27.4 autorizează administraţia poştală de destinaţie să reclame administraţiei de depunere o remuneraţie corespunzătoare pentru distribuirea de trimiteri din poşta de scrisori depuse în străinătate în cantitate mare. Australia şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord îşi rezervă dreptul
de a limita această plată la suma corespunzătoare tarifului intern al ţării de destinaţie, aplicabil trimiterilor echivalente.
4. Art. 27.4 autorizează administraţia poştală de destinaţie să reclame administraţiei de depunere o remuneraţie corespunzătoare pentru distribuirea trimiterilor poştei de scrisori depuse în străinătate în
cantitate mare. Următoarele ţări îşi rezervă dreptul să limiteze această
plată
la limitele autorizate în Regulament pentru curierul în număr: America (Statele Unite), Bahamas,
Barbados, Brunei Darussalam, China (Rep. Pop.), Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Teritoriile de dincolo
de mare dependente de Regatul Unit, Grenada, Guiana, India, Malaezia,
Nepal, Noua Zeelandă,
Olanda, Antilele Olandeze şi
Aruba, St. Lucia, Saint-Vincent şi Grenadine, Singapore, Sri Lanka, Surinam şi Tailanda.
5. Contrar rezervelor de la paragraful 4, următoarele ţări îşi rezervă dreptul de a aplica integral dispoziţiile art. 27 al Convenţiei curierului primit din ţările membre ale Uniunii: Germania, Arabia
Saudită, Argentina, Austria,
Benin, Brazilia, Burkina Fasso, Camerun, Cipru, Coasta de Fildeş (Rep.), Danemarca, Egipt, Franţa, Grecia, Guineea, Israel, Italia,
Japonia, Iordania, Liban, Luxemburg, Mali, Maroc, Mauritania, Monaco, Norvegia,
Portugalia, Senegal, Siria (Rep. Arabă) şi Togo.
6. In scopul aplicării art. 27.4, administraţia poştală din Germania îşi rezervă dreptul
de a solicita administraţiei
poştale din ţara de depunere a trimiterilor o remuneraţie cu o valoare echivalentă celei pe care ea ar primi-o de la
administraţia poştală a ţării în care
este rezident expedjtorul.
7. In ciuda rezervelor făcute la art. XIII, China (Rep. Pop.) îşi rezervă dreptul
de a limita orice plată pentru
distribuţia trimiterilor poştei de scrisori depuse în străinătate în cantitate mare, la limitele autorizate de Convenţia UPU şi Regulamentul poştei
de scrisori pentru curierul în număr.
ARTICOLUL XIV
Cote-părţi teritoriale de sosire excepţionale
1. Prin derogare de la art. 34, administraţia poştală din Afganistan
îşi rezervă dreptul de a percepe 7,50 DST drept cotă-parte teritorială de sosire excepţională, suplimentară per colet.
ARTICOLUL XV
Tarife speciale
1. Administraţiile poştale din
America (Statele Unite), Belgia şi Norvegia au posibilitatea de a percepe pentru coletele par avion
cote-părţi teritoriale mai ridicate decât pentru
coletele de suprafaţă.
2. Administraţia poştală din Liban este autorizată să perceapă pentru
colete până la 1 kg taxa
aplicabilă coletelor cântărind peste 1 până la 3 kg.
3. Administraţia poştală din Panama (Rep.) este autorizată să perceapă 0,20 DST
per kilogram pentru colete de suprafaţă transportate pe cale aeriană (S.A.L.) în tranzit.
Drept care plenipotenţiarii de mai jos au redactat prezentul protocol, care va avea aceeaşi forţă şi aceeaşi valoare ca şi cum dispoziţiile
sale ar fi fost incluse în cadrul textului Convenţiei, şi l-au semnat
într-un exemplar, care este depus la directorul general al Biroului Internaţional. O copie va fi predată fiecărei părţi de către Biroul internaţional
al Uniunii Poştale Universale.
Intocmit la Bucureşti la 5 octombrie 2004.
ANEXA Nr. 3
REGULAMENTUL INTERIOR AL CONGRESELOR*)
ARTICOLUL 1
Dispoziţii generale
Prezentul regulament interior, denumit în continuare
„Regulament", este stabilit prin aplicarea actelor Uniunii şi le este subordonat. n caz de divergenţe între una dintre dispoziţiile sale şi o dispoziţie a
actelor, aceasta din urmă are
autoritate.
ARTICOLUL 2
Delegaţii
1. Prin termenul „delegaţie" se înţelege
persoana sau ansamblul de persoane desemnat de un stat membru
*) Traducere.
pentru a participa la Congres. Delegaţia se compune dintr-un şef de delegaţie şi, dacă este cazul, dintr-un adjunct al şefului de delegaţie,
din unul sau mai mulţi delegaţi şi, eventual, din unul sau mai mulţi funcţionari ataşaţi (inclusiv experţi,
secretari etc).
2. Şefii
de delegaţie, adjuncţii lor, precum şi delegaţii sunt
reprezentanţi ai statelor
membre conform art. 14.2 din Constituţie, dacă ei au
puteri care să răspundă condiţiilor fixate
în cadrul art. 3 din prezentul regulament.
3. Funcţionarii ataşaţi sunt admişi la şedinţe şi au dreptul de a participa la deliberări, dar nu au, în principiu, drept de vot. Totuşi, ei pot să fie autorizaţi de
către şeful lor de delegaţie să voteze în numele ţării lor în şedinţele comisiilor. Asemenea autorizaţii trebuie să fie înaintate în scris preşedintelui Comisiei interesate înainte de începerea şedinţei.
ARTICOLUL 3
Puterile delegaţiilor
1. Imputernicirile delegaţilor trebuie să fie
semnate de şeful statului, de şeful guvernului sau de Ministerul
Afacerilor Externe din ţara
interesată. Ele trebuie să fie redactate în forma corectă. Imputernicirile delegaţiilor abilitate să semneze actele (plenipotenţiarii) trebuie să indice
puterea acestei semnături
(semnătura sub rezerva ratificării sau aprobării, semnătură „ad referendum", semnătura definitivă). In absenţa unei
astfel de precizări, semnătura este considerată ca supusă ratificării sau
aprobării. Imputernicirile
care autorizează semnarea
actelor în mod implicit trebuie să cuprindă dreptul
de a decide şi dreptul de vot.
Delegaţii cărora autorităţile competente le-au încredinţat depline puteri fără să precizeze nivelul acestor puteri sunt
autorizaţi să delibereze, să voteze şi să semneze acte numai dacă din textul prin care se acordă împuternicirile nu rezultă contrariul.
2. Imputernicirile trebuie să fie depuse încă de
la deschiderea Congresului pe lângă autoritatea desemnată în acest scop.
3. Delegaţii care nu au împuterniciri sau care şi-au depus împuternicirile lor pot, dacă guvernul lor a anunţat guvernul ţării
gazdă, să ia parte la deliberări şi să voteze în
momentul în care încep să
participe la lucrările
Congresului. Acelaşi lucru va
fi valabil şi pentru cei ale căror împuterniciri prezintă nereguli. Aceşti delegaţi nu vor
mai fi autorizaţi să voteze începând din momentul în care
Congresul a aprobat ultimul raport al Comisiei de verificare a puterilor, care
constată ca împuternicirile
lor sunt greşite sau prezintă nereguli, atât timp cât situaţia nu este regularizată (ultimul raport trebuie să fie aprobat de Congres înainte de
alegeri, altele decât cea a preşedintelui Congresului, şi înainte de aprobarea proiectelor cu privire la acte).
4. Imputernicirile unui stat membru care este
reprezentat la Congres de către
delegaţia unui alt stat membru
(procură) va prezenta aceeaşi formă cu cele menţionate
în paragraful 1.
5. Imputernicirile şi procurile adresate prin telegramă nu sunt admise. In schimb, vor fi acceptate telegramele care răspund unei cereri de informare cu privire
la o problemă ce ţine de împuterniciri.
6. Delegaţia care, după ce şi-a depus puterile, este împiedicată să asiste la una sau mai multe şedinţe are dreptul
să fie reprezentată de către delegaţia unei
alte ţări, cu condiţia să îl informeze în scris pe preşedintele reuniunii. Totuşi, o delegaţie
poate reprezenta doar o singură ţară, alta decât a sa.
7. Delegaţii statelor membre care nu sunt parte la acord pot lua parte, fără drept de vot, la deliberările Congresului referitoare la acel acord.
ARTICOLUL 4
Ordinea de aranjare
1. La şedinţele
Congresului şi comisiilor,
delegaţiile sunt aranjate în
ordinea alfabetică franceză a statelor membre reprezentate.
2. Preşedintele Consiliului de administraţie trage la sorţi,
la momentul oportun, numele statului care va ocupa primul loc în faţa tribunei prezidenţiale cu ocazia şedinţelor
Congresului şi comisiilor.
ARTICOLUL 5
Observatorii de drept
1. Reprezentanţii Organizaţiei Naţiunilor Unite sunt admişi în calitate de observator la lucrările Congresului.
2. Uniunile restrânse sunt admise în calitate de
observator la şedinţele Congresului şi în cadrul comisiilor sale.
3. Liga Statelor Arabe şi Uniunea Africană
(UA) sunt admise ca observatori la şedinţele
Congresului şi în cadrul
comisiilor sale.
4. Membrii Comitetului consultativ vor fi admişi ca observatori la şedinţele Congresului şi
în cadrul comisiilor sale.
5. Observatorii menţionaţi la
paragrafele 1 -4 nu vor putea vota, dar pot lua cuvântul cu permisiunea preşedintelui reuniunii.
6. In situaţii excepţionale,
dreptul observatorilor menţionaţi la paragraful 4 de a participa la
anumite reuniuni sau părţi din cadrul reuniunilor poate fi limitat
dacă este necesar să se păstreze confidenţialitatea
cu privire la subiectul reuniunii. Aceştia vor fi informaţi
în acest sens în cel mai scurt timp posibil. Această restricţie poate
fi decisă de la caz la caz de
oricare organ interesat sau de preşedintele acestuia. Aceste decizii vor fi examinate de Biroul
Congresului, care este abilitat să confirme sau să
infirme aceste decizii printr-un vot cu majoritate simplă.
ARTICOLUL 6
Invitaţi
1. Reprezentanţii agenţiilor
specializate ale Naţiunilor
Unite şi organizaţiile interguvernamentale vor fi desemnate
de Consiliul de administraţie
să ia parte la anumite
întâlniri ale Congresului şi
comisiilor sale atunci când sunt discutate puncte de interes pentru acestea.
2. Reprezentanţii oricărui organism
internaţional, ai oricărei asociaţii ori unităţi sau
orice persoană calificată, desemnaţi de Consiliul de administraţie, vor fi admişi
la anumite întruniri ale Congresului sau ale comisiilor sale.
3. Invitaţii la care se referă paragrafele 1 şi 2
nu vor putea vota, dar vor putea lua cuvântul cu permisiunea preşedintelui reuniunii.
ARTICOLUL 7
Decanul Congresului
1. Administraţia poştală a ţării gazdă a
Congresului va sugera desemnarea decanului Congresului în acord cu Biroul
Internaţional. Consiliul de
administraţie va aproba această numire în timpul necesar.
2. La deschiderea primei şedinţe plenare a
fiecărui Congres, decanul va
prezida Congresul până când
acesta îşi alege preşedintele. El va exercita funcţiile care îi sunt atribuite de prezentul
regulament.
ARTICOLUL 8
Preşedinţii şi vicepreşedinţii Congresului şi ai comisiilor
1. In prima sa adunare plenară, Congresul va alege, la propunerea decanului, preşedintele Congresului, apoi va aproba, la
propunerea Consiliului de administraţie, desemnarea statelor membre care îşi vor asuma vicepresedintia Congresului, precum şi preşedinţia şi vicepresedintia comisiilor. Aceste funcţii sunt atribuite ţinându-se seama, pe cât este posibil, de
repartiţia geografică echitabilă a statelor membre.
2. Preşedinţii deschid şi închid şedinţele pe care le
prezidează, conduc discuţiile, dau cuvântul oratorilor, supun la
vot propunerile şi anunţă ce majoritate este necesară pentru adoptarea lor, proclamă deciziile şi, sub rezerva aprobării Congresului, dau eventual o interpretare acestor decizii.
3. Preşedinţii vor veghea
la respectarea prezentului regulament şi la menţinerea
ordinii în cursul şedinţelor.
4. Orice delegaţie poate să facă apel, în faţa Congresului sau a Comisiei, împotriva unei decizii luate de către preşedintele acestora, pe baza unei dispoziţii din Regulament sau a unei interpretări din cadrul acestuia; decizia preşedintelui va rămâne,
totuşi, valabilă doar dacă ea nu este anulată
de majoritatea membrilor prezenţi care votează.
5. Dacă un stat membru însărcinat cu preşedinţia nu mai este în măsură să îşi asume această funcţie, unul
dintre vicepreşedinţi va fi desemnat de Congres sau de Comisie
să îl înlocuiască.
ARTICOLUL 9 Biroul Congresului
1. Biroul este organul central însărcinat să conducă lucrările Congresului. El este compus din preşedintele şi vicepreşedinţii Congresului, precum şi din preşedinţii comisiilor.
El se reuneşte periodic pentru
a examina derularea lucrărilor
Congresului şi a comisiilor
acestuia şi pentru a formula
recomandări care să favorizeze această desfăşurare. El îl ajută
pe preşedinte să elaboreze ordinea de zi a fiecărei şedinţe plenare şi să coordoneze lucrările
comisiilor. El face recomandări
referitoare la închiderea Congresului.
2. Secretarul general al Congresului şi secretarul general adjunct menţionaţi la art. 12.1 asistă la reuniunile Biroului.
ARTICOLUL 10
Membrii comisiilor
1. Statele membre reprezentate în Congres sunt de
drept membre al comisiilor însărcinate cu examinarea propunerilor referitoare la Constituţie, Regulamentul general şi Convenţie.
2. Statele membre reprezentate în Congres care fac
parte din unul sau mai multe acorduri facultative sunt de drept membre ale
Comisiei şi/sau comisiiilor
însărcinate cu revizuirea
acestor acorduri. Dreptul de vot al membrilor acestei sau acestor comisii este
limitat la acordul ori acordurile la care sunt parte.
3. Delegaţiile care nu sunt membre ale comisiilor care se ocupă cu acordurile au posibilitatea să asiste la şedinţele acestor
comisii şi să ia parte la deliberări fără drept de vot.
ARTICOLUL 11
Grupele de lucru
Congresul şi fiecare comisie pot constitui grupe de lucru pentru studiul
problemelor speciale.
ARTICOLUL 12
Secretariatul Congresului şi al comisiilor
1. Directorul general şi directorul general adjunct al Biroului Internaţional îndeplinesc funcţiile de secretar general şi de secretar general adjunct în cadrul
Congresului.
2. Secretarul general şi secretarul general adjunct asistă la şedinţele Congresului şi Biroului Congresului, luând parte la deliberări fără drept de vot. De
asemenea, ei pot, în aceleaşi
condiţii, să asiste la şedinţele comisiilor
sau să fie reprezentaţi în cadrul lor de către un funcţionar (oficial) superior al Biroului Internaţional.
3. Lucrările secretariatului Congresului, Biroului Congresului şi comisiilor sunt asigurate de personalul
Biroului Internaţional, în
colaborare cu administraţia poştală a ţării gazdă.
4. Funcţionarii superiori ai Biroului Internaţional îndeplinesc funcţiile de secretar al Congresului, al Biroului Congresului şi al comisiilor. Ei îl asistă pe preşedinte în timpul şedinţelor şi sunt responsabili cu redactarea rapoartelor.
5. Secretarii Congresului şi comisiilor sunt asistaţi de secretari adjuncţi.
ARTICOLUL 13
Limbile de deliberare
1. Sub rezerva dispoziţiilor prevăzute la
paragraful 2, limbile franceză,
engleză, spaniolă şi rusă sunt admise
pentru deliberări, prin
intermediul unui sistem de interpretare simultană sau consecutivă.
2. Deliberările Comisiei de redactare se desfăşoară în limba
franceză.
3. Sunt autorizate şi celelalte limbi pentru deliberările indicate în paragraful 1. Limba ţării gazdă are drept
de prioritate în această
privinţă. Delegaţiile care utilizează alte limbi asigură interpretarea simultană în una dintre limbile menţionate la paragraful 1, fie prin sistemul
de interpretare simultană,
când pot fi aduse modificări
de ordin tehnic, fie prin interpreţi particulari.
4. Cheltuielile de instalare şi de întreţinere a echipamentului tehnic sunt în sarcina Uniunii.
5. Cheltuielile serviciilor de interpretare sunt
repartizate între statele membre care utilizează aceeaşi limbă, proporţional cu contribuţia
lor la cheltuielile Uniunii.
ARTICOLUL 14
Limbile de redactare a documentelor Congresului
1. Documentele elaborate în timpul Congresului,
inclusiv proiectele de hotărâri
supuse aprobării Congresului,
sunt publicate în limba franceză de secretariatul Congresului.
2. In acest scop, documentele care provin de la delegaţiile statelor membre trebuie să fie prezentate în limba franceză, fie direct, fie prin intermediul
serviciilor de traducere ataşate
secretariatului Congresului.
3. Aceste servicii, organizate pe cheltuiala lor de către grupurile lingvistice constituite
conform dispoziţiilor
corespunzătoare din
Regulamentul general, pot, de asemenea, să traducă documente
ale Congresului în limbile lor respective.
ARTICOLUL 15
Propuneri
1. Toate problemele aduse în faţa Congresului fac obiectul unor propuneri.
2. Toate propunerile publicate de Biroul Internaţional înainte de deschiderea Congresului
sunt considerate ca supuse Congresului.
3. Cu două luni înainte de deschiderea Congresului, nici o propunere nu va fi
luată în consideraţie, în afara celor care sunt supuse
amendamentelor propunerilor anterioare.
4. Se consideră amendament orice propunere de modificare care, fără să modifice fondul
propunerii, comportă o
suprimare, o adăugare la o
parte a propunerii originale sau revizuirea unei părţi a acestei
propuneri. Nici o propunere de modificare nu va fi considerată ca amendament dacă ea este incompatibilă cu sensul sau intenţia propunerii originale. In cazuri
îndoielnice, tranşarea
problemei îi revine Congresului sau Comisiei.
5. Amendamentele prezentate în Congres, referitoare la
propuneri deja făcute, trebuie
să fie înaintate în scris, în
limba franceză, la
secretariat, înainte de ora 12,00 a zilei anterioare în raport cu ziua aleasă pentru deliberarea lor, pentru a fi
distribuite în aceeaşi zi
delegaţilor. Acest termen nu
se aplică amendamentelor ce
rezultă direct din discuţiile în cadrul Congresului sau în Comisie.
In acest ultim caz, dacă se
solicită, autorul
amendamentului trebuie să
prezinte textul în scris în limba franceză sau, în caz de dificultate, în orice limbă aleasă pentru
dezbateri. Preşedintele
interesat va citi sau va prezenta spre citire textul.
6. Procedura prevăzută la paragraful
5 se aplică şi în prezentarea propunerilor care nu
vizează modificarea textului
actelor (proiecte de rezoluţie,
de recomandări, legăminte etc).
7. Orice propunere sau amendament trebuie să primească forma definitivă a
textului care va fi introdus în actele Uniunii, sub rezerva revizuirii de către Comisia de redactare.
ARTICOLUL 16
Examinarea propunerilor în Congres şi în comisii
1. Propunerile de ordin redacţional (al căror număr este urmat de litera R) sunt atribuite
Comisiei de redactare fie direct, dacă din partea Biroului Internaţional nu există
nici o îndoială privind natura
lor (o listă a lor este
stabilită de Biroul Internaţional în atenţia Comisiei de redactare), fie dacă, conform avizului Biroului Internaţional, există
îndoieli privind natura lor, după ce celelalte comisii au confirmat natura lor pur redacţională (o listă a lor
este redactată în atenţia comisiilor interesate). Totuşi, dacă asemenea propuneri sunt legate de alte propuneri de fond ce trebuie
evaluate de Congres sau de alte comisii, Comisia de redactare nu le studiază decât după ce Congresul sau celelalte comisii s-au pronunţat faţă de propunerile de fond corespunzătoare. Propunerile al căror număr nu este
urmat de litera R dar care, după părerea Biroului
Internaţional, sunt propuneri
de ordin redacţional sunt
repartizate direct comisiilor care se ocupă de propunerile de fond corespunzătoare. Aceste comisii decid încă de la începerea lucrărilor care dintre aceste propuneri vor fi atribuite direct Comisiei
de redactare. O listă a
acestor propuneri este redactată de Biroul Internaţional
în atenţia comisiilor în cauză.
2. Dacă aceeaşi problemă face obiectul mai multor propuneri, preşedintele hotărăşte ordinea lor
pentru a fi discutate, începând, în principiu, cu propunerea care se abate cel
mai mult de la textul de bază
şi care comportă cea mai profundă schimbare faţă de
status quo.
3. Dacă o propunere poate fi subdivizată în mai multe părţi, fiecare dintre ele poate, cu acordul
autorului propunerii sau al adunării, să fie
examinată şi supusă separat votului.
4. Orice propunere retrasă din cadrul Congresului sau în Comisie de autorul său poate fi reluată de către delegaţia altui stat membru. De asemenea, dacă un amendament la o propunere este acceptat
de către autorul acesteia, o
altă delegaţie poate relua propunerea originală neamendată.
5. Orice amendament la o propunere, acceptat de către delegaţia care prezintă
această propunere, este
imediat încorporat în textul propunerii. Dacă autorul propunerii originale nu acceptă un amendament, preşedintele hotărăşte dacă trebuie să se
voteze mai întâi asupra amendamentului ori asupra propunerii, plecând de la
redactarea care se abate cel mai mult de la sensul sau intenţia textului de bază şi care produce schimbarea cea mai profundă faţă de status
quo.
6. Procedura descrisă în paragraful 5 se aplică şi atunci când
sunt prezentate mai multe amendamente pentru aceeaşi propunere.
7. Preşedintele Congresului şi preşedinţii comisiilor trimit Comisiei de
redactare, după fiecare şedinţă, textul scris al propunerilor, amendamentelor sau hotărârilor adoptate.
ARTICOLUL 17
Deliberări
1. Delegaţii nu pot lua cuvântul decât după ce au fost autorizaţi de preşedintele
reuniunii. El le recomandă să vorbească lent şi distinct.
Preşedintele trebuie să acorde delegaţiilor posibilitatea de a-şi exprima liber şi
în totalitate părerea lor
asupra subiectului în discuţie,
atât timp cât exprimarea este compatibilă cu derularea normală a deliberărilor.
2. In afara unei decizii contrare luate de majoritatea
membrilor prezenţi şi votanţi, discursurile nu pot să depăşească 5 minute. Preşedintele este autorizat să întrerupă orice
persoană care ia cuvântul şi care depăşeşte timpul acordat
luării de cuvânt. De asemenea,
el poate să invite delegatul să nu se îndepărteze de la subiect.
3. In cursul unei dezbateri, preşedintele poate, cu acordul majorităţii membrilor prezenţi şi votanţi, să declare închisă lista oratorilor după ce i-a dat citire. Când lista este terminată, el declară dezbaterile închise, sub rezerva de a acorda autorului propunerii
în discuţie, chiar după închiderea listei, dreptul de a răspunde oricărui discurs pronunţat.
4. De asemenea, preşedintele poate, cu acordul majorităţii membrilor prezenţi şi votanţi, să limiteze numărul
de intervenţii al uneia din
cadrul aceleiaşi delegaţii asupra unei propuneri sau unui grup de
propuneri determinat, acordând totuşi posibilitatea autorului propunerii de a o prezenta şi de a interveni ulterior, dacă solicită, pentru a aduce elemente noi ca răspuns la intervenţiile
altor delegaţii, în aşa fel încât să poată avea ultimul
cuvânt dacă solicită acest lucru.
5. Cu acordul majorităţii membrilor prezenţi şi votanţi, preşedintele poate limita numărul intervenţiilor
asupra unei propuneri sau a unui grup de propuneri determinat; această limitare nu poate fi mai mică de 5 pentru şi împotriva propunerii în discuţie.
ARTICOLUL 18
Moţiuni
de ordine şi moţiuni de procedură
1. In cursul discuţiei oricărei
probleme şi chiar, dacă este cazul, după încheierea votului, o delegaţie poate să înainteze
o moţiune de ordine pentru a
cere:
- lămuriri
asupra derulării dezbaterilor;
- respectarea Regulamentului interior;
- modificarea ordinii sugerate de preşedinte pentru discutarea propunerilor.
Moţiunea
de ordine are prioritate asupra tuturor problemelor, inclusiv a moţiunilor de procedură menţionate în paragraful 3.
2. Preşedintele face imediat precizările dorite sau ia decizia pe care o consideră necesară cu privire la moţiunea
de ordine. In caz de obiecţii,
hotărârea preşedintelui este imediat supusă votului.
3. In plus, în cursul discutării unei probleme, o delegaţie poate introduce o moţiune de procedură
având ca obiect propunerea pentru:
a) suspendarea şedinţei;
b) închiderea şedinţei;
c) amânarea dezbaterilor asupra problemei în discuţie;
d) închiderea dezbaterilor asupra problemei în discuţie. Moţiunile de procedură
au prioritate, în ordinea stabilită
mai sus, asupra tuturor celorlalte propuneri, în afara
moţiunilor de ordine menţionate în paragraful 1.
4. Moţiunile referitoare la suspendarea sau ridicarea şedinţei nu sunt discutate, fiind supuse imediat la vot.
5. Când o delegaţie propune amânarea sau închiderea dezbaterilor asupra unei probleme
în discuţie, cuvântul este
acordat doar pentru două
persoane care se opun amânării
sau închiderii dezbaterii, după care moţiunea este
supusă la vot.
6. Delegaţia care prezintă o
moţiune de ordine sau de
procedură nu poate, în
intervenţia sa, să trateze fondul problemei în discuţie. Autorul unei moţiuni de procedură
poate să o retragă înainte
ca ea să fie supusă la vot şi orice moţiune
asemănătoare, amendată sau nu, care este retrasă poate fi reluată
de către o altă delegaţie.
ARTICOLUL 19
Cvorum
1. Sub rezerva paragrafelor 2 şi 3, cvorumul necesar pentru deschiderea şedinţelor şi pentru
votare este constituit din jumătate din numărul
statelor membre reprezentate în Congres şi care au drept de vot.
2. In momentul votării modificării
Constituţiei şi a Regulamentului general, cvorumul
necesar este constituit din două treimi din numărul
statelor membre ale Uniunii cu drept de vot.
3. In ceea ce priveşte acordurile, cvorumul necesar pentru deschiderea şedinţelor şi pentru
votare este constituit din jumătate din numărul
statelor membre reprezentate în Congres, care sunt parte la acord şi care au drept de vot.
4. Delegaţiile prezente, care nu participă la un vot determinat sau care declară că nu vor să participe la el, nu sunt considerate ca
absente în vederea determinării
cvorumului solicitat în cadrul paragrafelor 1, 2 şi 3.
ARTICOLUL 20
Principiul şi procedura de vot
1. Problemele care nu pot fi reglate de comun acord sunt
tranşate prin vot.
2. Votul se desfăşoară prin sistemul
tradiţional sau prin
intermediul dispozitivului electronic de votare. In principiu, votul se desfăşoară prin intermediul dispozitivului electronic, atunci când acesta este
la dispoziţia adunării. Totuşi, pentru votul secret, recurgerea la sistemul tradiţional poate avea loc dacă cererea prezentată în acest sens de către o delegaţie este sprijinită
de majoritatea delegaţiilor
prezente şi cu drept de vot.
3. Pentru sistemul tradiţional, procedura de votare este următoarea:
a) prin ridicarea mâinii: dacă rezultatul unei astfel de votări produce îndoieli, preşedintele poate, în cazul în care doreşte sau la cererea unei delegaţii, să procedeze
imediat la votarea prin apel nominal cu privire la aceeaşi problemă;
b) prin apel nominal: la cererea unei delegaţii sau la dorinţa preşedintelui.
Apelul se face în ordinea alfabetică franceză a statelor
membre reprezentate, începând cu statul al cărui nume a fost tras la sorţi de către preşedinte. Rezultatul votului, cu lista statelor
în funcţie de natura votului,
este consemnat în raportul şedinţei;
c) prin scrutin secret, folosind buletinul de vot, la
cererea a două delegaţii; în acest caz, preşedintele reuniunii desemnează 3 persoane care să numere voturile şi ia măsurile
necesare pentru a asigura secretul votului.
4. Prin intermediul dispozitivului electronic,
procedura de votare este următoarea:
a) vot neînregistrat: înlocuieşte un vot prin ridicarea mâinii;
b) vot înregistrat: înlocuieşte un vot prin apel nominal; totuşi, nu se procedează
la apelul nominal al ţărilor
decât dacă o delegaţie solicită acest lucru şi dacă propunerea este sprijinită de majoritatea delegaţiilor prezente şi cu drept de vot;
c) vot secret: înlocuieşte un vot secret prin buletin de vot.
5. Oricare ar fi sistemul utilizat, votarea prin
scrutin secret are prioritate asupra oricărei alte proceduri de votare.
6. Când începe votarea, nici o delegaţie nu poate să o întrerupă, decât
dacă este vorba de o moţiune de ordine referitoare la modalitatea
conform căreia se efectuează votarea.
7. După votare, preşedintele
poate autoriza delegaţiile să îşi explice votul.
ARTICOLUL 21
Condiţii
de aprobare a propunerilor
1. Pentru a fi adoptate, propunerile referitoare la
modificarea actelor trebuie să
fie aprobate:
a) pentru Constituţie: de către cel puţin două treimi din numărul
statelor membre ale Uniunii cu drept de vot;
b) pentru Regulamentul general: de către majoritatea statelor membre
reprezentate în Congres cu drept de vot;
c) pentru Convenţie: de către
majoritatea statelor membre prezente şi cu drept de vot;
d) pentru acorduri: de către majoritatea statelor membre prezente şi cu drept de vot, care sunt părţi la acorduri.
2. Problemele de procedură care nu pot fi rezolvate de comun acord sunt hotărâte de majoritatea statelor membre
prezente care au drept de vot. Acelaşi lucru este valabil şi pentru deciziile care nu privesc modificarea actelor, cu condiţia ca în Congres majoritatea statelor
membre prezente şi cu drept de
vot să nu decidă altfel.
3. Sub rezerva dispoziţiilor prevăzute în
paragraful 5, prin „State membre prezente şi cu drept de vot" trebuie să se înţeleagă statele membre cu drept de vot care
votează „pentru" sau
„împotrivă", abţinerile nefiind luate în considerare la
calculul voturilor necesare pentru constituirea majorităţii, la fel şi buletinele albe sau nule în caz de vot prin scrutin secret.
4. In caz de egalitate de sufragii, propunerea este
considerată respinsă.
5. Când numărul de abţineri şi de buletine albe sau nule depăşeşte jumătate din numărul sufragiilor exprimate (pentru,
împotrivă, abţineri), examinarea problemei este amânată pentru o şedinţă ulterioară în cursul căreia abţinerile,
precum şi buletinele albe sau
nule nu vor mai fi luate în considerare.
ARTICOLUL 22
Alegerea membrilor Consiliului de administraţie şi ai Consiliului de Exploatare Poştală
Pentru departajarea ţărilor care au obţinut
acelaşi număr de voturi în alegerea membrilor
Consiliului de administraţie şi ai Consiliului de Exploatare Poştală, preşedintele
procedează prin tragere la sorţi.
ARTICOLUL 23
Alegerea directorului general şi a directorului general adjunct ai Biroului Internaţional
1. Alegerea directorului general şi a directorului general adjunct ai
Biroului Internaţional au loc
prin scrutin secret, succesiv, în una sau mai multe şedinţe ţinute în aceeaşi zi. Este ales candidatul care obţine majoritatea sufragiilor exprimate de către statele membre prezente şi cu drept de vot. Se organizează atâtea scrutine câte sunt necesare pentru ca un candidat să obţină această majoritate.
2. Sunt considerate „state membre prezente şi cu drept de vot" cele care votează pentru unul dintre candidaţii anunţaţi în mod
regulamentar, abţinerile şi buletinele necompletate sau nule nefiind
luate în considerare la calculul voturilor necesare pentru constituirea majorităţii.
3. Dacă numărul de abţineri şi de buletine necompletate sau nule şi cele anulate depăşeşte jumătate din numărul de sufragii exprimate conform dispoziţiilor paragrafului 2, alegerea este amânată pentru o şedinţă ulterioară, în cursul căreia
abţinerile şi buletinele necompletate sau nule şi cele anulate nu mai sunt luate în
considerare.
4. Candidatul care la un tur de scrutin a obţinut cele mai puţine voturi este eliminat.
5. In caz de egalitate de voturi se realizează un scrutin suplimentar ori un al doilea
scrutin suplimentar, pentru a departaja candidaţii, votarea executându-se doar pentru aceşti candidaţi. Dacă rezultatul nu este concludent, se decide
prin tragere la sorţi, de către preşedinte.
ARTICOLUL 24
Rapoarte
1. Rapoartele şedinţelor plenare
ale Congresului reproduc demersul şedinţelor, prezintă pe scurt intervenţiile, menţionează propunerile
şi rezultatul deliberărilor.
2. Deliberările şedinţelor comisiilor fac obiectul rapoartelor
adresate Congresului.
Ca regulă generală,
grupurile de lucru redactează
un raport în atenţia organelor
care le-au creat.
3. Totuşi, fiecare delegat are dreptul să solicite introducerea analitică sau in extenso cu privire la rapoartele oricărei declaraţii făcute de el, cu
condiţia să depună textul în limba franceză sau engleză, la
secretariat, în cel târziu două ore de la sfârşitul
şedinţei.
4. Din momentul în care au fost distribuite proiectele
de rapoarte, delegaţii dispun
de un termen de 24 de ore pentru a prezenta observaţiile lor secretariatului care, eventual, este intermediar între
persoana interesată şi preşedintele şedinţei respective.
5. In general şi sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 4, la începutul fiecărei şedinţe a Congresului, preşedintele supune aprobării raportul şedinţei precedente.
Aceiaşi lucru este valabil şi pentru rapoartele comisiilor. Rapoartele
ultimelor şedinţe care nu ar putea fi aprobate în cadrul
Congresului sau în comisie sunt aprobate de preşedinţii respectivi
ai acestor reuniuni. Biroul Internaţional va ţine seama
şi de eventualele observaţii pe care delegaţii statelor membre le comunică în termen de patruzeci de zile de la trimiterea respectivelor
rapoarte.
6. Biroul Internaţional este autorizat să rectifice în rapoartele şedinţelor
Congresului şi comisiilor
erorile materiale care nu au putut fi evidenţiate cu ocazia aprobării lor conform dispoziţiilor paragrafului 5.
ARTICOLUL 25
Apelul împotriva deciziilor adoptate de comisii şi de Congres
1. Orice delegaţie poate formula un apel împotriva deciziei referitoare la propuneri
(acte, rezoluţii etc.) care au
fost aprobate sau respinse în cadrul comisiei. Notificarea cu privire la apel
va fi înmânată în scris preşedintelui Congresului, în 48 de ore de la
încheierea şedinţei comisiei în care propunerea a fost
aprobată sau respinsă. Apelul va fi discutat în următoarea şedinţă plenară.
2. Atunci când o propunere a fost adoptată sau respinsă de Congres, aceasta poate fi reexaminată de către acelaşi congres numai dacă apelul este sprijinit de cel puţin 10 delegaţii. Acest apel trebuie acceptat cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor prezenţi şi votanţi cu drept de vot. Această posibilitate va fi limitată la acele propuneri înaintate direct în şedinţele plenare, înţelegându-se
faptul că o singură întrebare nu poate conduce la mai mult de
un apel.
ARTICOLUL 26
Aprobarea de către Congres a proiectelor de hotărâri (acte, rezoluţii
etc.)
1. In general, fiecare proiect de acte prezentat de către Comisia de redactare este examinat
articol cu articol. Preşedintele
poate, cu acordul majorităţii,
să folosească o procedură mai rapidă, de
exemplu capitol cu capitol.
Fiecare act va putea fi considerat ca adoptat numai după un vot de ansamblu favorabil. Articolul
21.1 este aplicabil acestui vot.
2. Biroul Internaţional este autorizat să rectifice în actele definitive erorile materiale care nu au putut
fi evidenţiate cu ocazia
examinării proiectelor de
acte, numerotarea articolelor şi a paragrafelor, precum şi referinţele.
3. Proiectele de decizii, altele decât cele care
modifică actele, prezentate de
către Comisia de redactare,
sunt în general examinate în mod global. Dispoziţiile paragrafului 2 sunt aplicabile şi proiectelor acestor decizii.
ARTICOLUL 27
Atribuirea de studii Consiliului de administraţie şi Consiliului de Exploatare Poştală
La recomandarea biroului său, Congresul atribuie studii Consiliului de administraţie şi Consiliului de Exploatare Poştală, conform alcătuirii şi competenţelor
respective ale acestor două
organe, aşa cum sunt ele
descrise în art. 102 şi 104
din Regulamentul general.
ARTICOLUL 28
Rezervele actelor
1. Rezervele trebuie să fie prezentate secretariatului sub forma unei propuneri scrise în
una dintre limbile de lucru ale Biroului Internaţional (propuneri privind protocolul final), în cel mai scurt timp
posibil după adoptarea
propunerii privind articolul la care se referă rezerva.
2. Pentru ca propunerile privind rezervele să poată fi distribuite tuturor statelor membre înaintea adoptării protocolului final de către Congres, Secretariatul Congresului va
fixa un termen limită pentru prezentarea
rezervelor şi îl va aduce la
cunoştinţă statelor membre.
3. Rezervele la actele Uniunii, prezentate după acest termen limită fixat de secretariat, nu vor fi luate în
considerare nici de secretariat, nici de Congres.
ARTICOLUL 29 Semnarea actelor
Actele aprobate definitiv de către Congres sunt supuse semnării plenipotenţiarilor.
ARTICOLUL 30
Modificarea regulamentului
1. Fiecare congres poate modifica Regulamentul
interior. Pentru a fi supuse deliberărilor, propunerile de modificare a prezentului regulament, cu condiţia ca ele să nu fie prezentate de către un organ al UPU abilitat să introducă propuneri,
trebuie să fie sprijinite în
Congres de cel puţin 10 delegaţii.
2. Pentru a fi adoptate, propunerile de modificare a
prezentului regulament trebuie să fie aprobate de cel puţin două treimi din
numărul statelor membre
reprezentate în Congres şi
care au drept de vot.
ANEXA Nr. 4
REGULAMENTUL GENERAL AL UNIUNII POŞTALE UNIVERSALE*)
Subsemnaţii, plenipotenţiari
ai guvernelor statelor membre ale Uniunii, în virtutea art. 22.2 din Constituţia Uniunii Poştale Universale, adoptată la Viena la 10 iulie 1964, au hotărât de comun acord şi sub rezerva art. 25.4 din sus-numita Constituţie, în prezentul Regulament general, următoarele dispoziţii care asigură
aplicarea Constituţiei şi funcţionarea Uniunii.
CAPITOLUL I
Funcţionarea
organelor Uniunii
ARTICOLUL 101
Organizarea şi convocarea congreselor şi congreselor extraordinare (Const. 14 şi 15)
1. Reprezentanţii statelor membre se reunesc în Congres nu mai târziu de 4 ani de
la sfârşitul anului în cursul
căruia precedentul congres a
avut loc.
2. Fiecare stat membru este reprezentat la Congres de
unul sau mai mulţi plenipotenţiari însărcinaţi de către guvernul lor cu puterile necesare. El
poate, la nevoie, să fie
reprezentat de către delegaţia unui alt stat membru. Totuşi, se înţelege că o delegaţie nu poate reprezenta decât un singur
stat membru, altul decât al său.
3. In deliberări fiecare stat membru dispune de un vot, sub rezerva sancţiunilor prevăzute la art. 129.
4. In principiu, fiecare congres desemnează ţara în care va avea loc congresul următor. Dacă această desemnare este inaplicabilă, Consiliul de administraţie este autorizat să desemneze ţara în care va avea loc Congresul, după consultarea cu aceasta din urmă.
5. După consultarea cu Biroul Internaţional, guvernul care invită fixează data
definitivă şi locul exact ale Congresului. In
principiu, cu un an înaintea acestei date guvernul care invită trimite o invitaţie guvernului fiecărui
stat membru al Uniunii. Această invitaţie poate fi
adresată fie direct, fie prin
intermediul unui alt guvern, fie prin intermediul directorului general al
Biroului Internaţional.
6. Când un congres trebuie să fie convocat fără să existe un guvern gazdă, Biroul Internaţional,
cu acordul Consiliului de administraţie şi după consultarea cu Guvernul Confederaţiei Elveţiene, va lua măsurile
necesare pentru a convoca şi a
organiza Congresul în ţara în
care îşi are sediul Uniunea.
In acest caz, Biroul Internaţional
exercită funcţiile guvernului gazdă.
7. Locul reuniunii unui congres extraordinar este
fixat, după o consultare cu
Biroul Internaţional, de către statele membre care au iniţiat acest congres.
8. Dispoziţiile prevăzute la
paragrafele 2 - 6 sunt aplicabile prin analogie cu congresele extraordinare.
ARTICOLUL 102
Alcătuirea,
funcţionarea şi reuniunile Consiliului de administraţie (Const. 17)
1. Consiliul de administraţie se compune din 41 de membri care îşi exercită funcţiile în timpul perioadei dintre două congrese succesive.
2. Preşedinţia este
acordată de drept ţării gazdă a Congresului. Dacă această ţară nu acceptă, ea
devine membru de drept şi,
datorită acestui fapt, grupul
geografic căreia îi aparţine dispune de un loc suplimentar pentru
care nu sunt aplicabile restricţiile din paragraful 3. In acest caz, Consiliul de administraţie alege la preşedinţie unul dintre
membrii grupului geografic din care face parte ţara gazdă.
3. Ceilalţi 40 de membri ai Consiliului de administraţie sunt aleşi de
Congres pe baza unei repartiţii
geografice echitabile. Cel puţin
jumătate din numărul membrilor sunt reînnoiţi cu ocazia fiecărui congres; nici un stat membru nu poate fi ales succesiv de către 3 congrese.
4. Fiecare membru al Consiliului de administraţie îşi desemnează
reprezentantul, care trebuie să fie competent în domeniul poştal.
*) Traducere.
5. Funcţiile de membru al Consiliului de administraţie nu sunt plătite.
Cheltuielile de funcţionare
ale acestui consiliu sunt în sarcina Uniunii.
6. Consiliul de administraţie are următoarele
atribuţii:
6.1. să supervizeze toate activităţile Uniunii în intervalul dintre congrese, ţinând cont de deciziile Congresului, studiind problemele referitoare
la politicile guvernamentale în materie poştală şi ţinând seama de evoluţia reglementărilor
internaţionale, cum ar fi cele
referitoare la comercializarea serviciilor şi la concurenţă;
6.2. să examineze şi să aprobe, în cadrul competenţelor sale, orice acţiune considerată ca necesară pentru
salvarea şi întărirea calităţii serviciului poştal
internaţional şi pentru modernizarea lui;
6.3. să favorizeze, să
coordoneze şi să supervizeze toate formele de asistenţă tehnică poştală în cadrul
cooperării tehnice, internaţionale;
6.4. să examineze şi să aprobe bugetul şi conturile bianuale ale Uniunii;
6.5. să autorizeze, dacă
împrejurările o solicită, depăşirea plafonului de cheltuieli conform art. 128 paragrafele 3, 4 şi 5;
6.6. să stabilească
Regulamentul financiar al Uniunii;
6.7. să stabilească
regulile care guvernează
Fondul de rezervă;
6.8. să stabilească
regulile care guvernează
Fondul special;
6.9. să stabilească
regulile care guvernează
Fondul pentru activităţi
speciale;
6.10. să stabilească
regulile care guvernează
Fondul voluntar;
6.11. să asigure controlul activităţii Biroului Internaţional;
6.12. să autorizeze, dacă
se solicită, alegerea unei
clase de contribuţie
inferioare, conform condiţiilor
prevăzute la art. 130.6;
6.13. să autorizeze schimbarea grupului geografic, dacă o ţară solicită, ţinând cont de avizul exprimat de către statele membre ale grupelor geografice în cauză;
6.14. să elaboreze statutul personalului şi condiţiile de
serviciu ale oficialilor aleşi;
6.15. să creeze sau să
suprime posturile de muncă din
cadrul Biroului Internaţional,
ţinând seama de restricţiile legate de plafonul fixat de
cheltuieli;
6.16. să stabilească
Regulamentul Fondului social;
6.17. să aprobe rapoartele bienale prezentate de Biroul Internaţional asupra activităţilor Uniunii şi a gestiunii financiare şi să prezinte, dacă este cazul, comentarii asupra acestor
subiecte;
6.18. să decidă contactele
ce vor fi stabilite cu administraţiile poştale pentru
îndeplinirea funcţiilor sale;
6.19. după consultarea Consiliului de Exploatare Poştală, să decidă asupra contactelor ce vor fi realizate cu organismele care nu sunt
observatori de drept, să examineze
şi să aprobe rapoartele Biroului Internaţional asupra relaţiilor
UPU cu celelalte organisme internaţionale, să ia
deciziile pe care le consideră
necesare asupra gestionării
acestor relaţii şi acţiunile ce trebuie întreprinse în legătură cu ele; să desemneze, în timp util, după consultarea Consiliului de Exploatare Poştală şi a secretarului
general, organizaţiile internaţionale, asociaţiile, întreprinderile şi persoanele calificate care vor fi invitate să fie reprezentate în cadrul anumitor lucrări ale Congresului şi comisiilor acestuia, atunci când este în
interesul Uniunii sau al lucrărilor
Congresului, precum şi să îl însărcineze pe directorul general al Biroului să trimită invitaţiile necesare;
6.20. să hotărască, în cazul în care consideră util, principiile de care Consiliul de
Exploatare Poştală trebuie
să ţină seama când va studia problemele ce au repercusiuni financiare
importante (taxe, cheltuieli terminale, cheltuieli de tranzit, taxă de bază pentru transportul aerian al curierului şi prezentarea în străinătate a
trimiterilor de corespondenţă),
să urmărească îndeaproape studiul acestor probleme, să examineze şi să aprobe, pentru a le asigura conformitatea
cu principiile sus-citate, propunerile Consiliului de Exploatare Poştală referitoare la aceste subiecte;
6.21. să studieze, la cererea Congresului, a Consiliului de Exploatare Poştală sau a administraţiilor
poştale, problemele de ordin
administrativ, legislativ şi
juridic care interesează
Uniunea sau serviciul poştal
internaţional; Consiliului de
administraţie îi revine
decizia, în domeniile sus-menţionate,
dacă este oportun sau nu să întreprindă studiile solicitate de administraţiile poştale în
intervalul dintre congrese;
6.22. să formuleze propuneri care să fie supuse aprobării
fie Congresului, fie administraţiilor poştale,
conform art. 124;
6.23. să aprobe, în cadrul competenţelor sale, recomandările Consiliului de Exploatare Poştală privind
adoptarea, dacă este necesar,
a unor noi reglementări sau a
unei noi proceduri până când
Congresul ia o decizie în această problemă;
6.24. să examineze raportul anual pregătit de Consiliul de Exploatare Poştală şi propunerile supuse de acesta;
6.25. să supună examinării Consiliului de Exploatare Poştală subiecte de studiu, conform art. 104 paragraful 9.16;
6.26. să desemneze ţara
gazdă a viitorului congres, în
cazul prevăzut de art. 101
paragraful 4;
6.27. să determine, în timp util şi după consultarea
Consiliului de Exploatare Poştală, numărul de comisii necesare pentru buna conducere a lucrărilor Congresului şi să fixeze atribuţiile
acestora;
6.28. să desemneze, după
consultarea Consiliului de Exploatare Poştală şi sub rezerva aprobării Congresului, statele membre
susceptibile:
- să îşi asume vicepreşedinţia
Congresului, precum şi preşedinţiile şi vicepreşedinţiile comisiilor, ţinând
seama pe cât este posibil de repartiţia geografică
echitabilă a statelor membre;
- să
facă parte din comisiile
restrânse ale Congresului;
6.29. să examineze şi să aprobe proiectul Planului strategic ce va
fi prezentat în Congres şi
elaborat de Consiliul de Exploatare Poştală cu ajutorul
Biroului Internaţional; să examineze şi să aprobe
revizuirile anuale ale Planului aprobat de Congres pe baza recomandărilor Consiliului de Exploatare Poştală şi să lucreze împreună cu Consiliul de Exploatare Poştală la elaborarea şi actualizarea anuală a Planului;
6.30. să stabilească cadrul
general pentru organizarea Comitetului consultativ şi să aprobe
organizarea Comitetului consultativ în conformitate cu prevederile art. 106;
6.31. să stabilească
criteriile de aderare pentru a fi membru în Comitetul consultativ şi să aprobe sau să respingă, după caz, cererile de aderare ca membru în conformitate cu aceste
criterii, asigurându-se că
aceste decizii vor fi realizate conform unei proceduri rapide, între reuniunile
Consiliului de administraţie;
6.32. să desemneze acei membri care vor fi membri ai Comitetului
consultativ;
6.33. să primească şi să discute raporturile şi recomandările
Comitetului consultativ şi să ia în considerare recomandările acestuia către Congres.
7. La prima sa reuniune, care va fi convocată de către preşedintele
Congresului, Consiliul de administraţie alege dintre membrii săi 4 vicepreşedinţi şi hotărăşte Regulamentul interior.
8. La convocarea preşedintelui său,
Consiliul de administraţie se
reuneşte, în principiu, o dată pe an la sediul Uniunii.
9. Preşedintele, vicepreşedinţii, preşedinţii de comisii
ai Consiliului de administraţie,
precum şi preşedintele Grupului de planificare strategică formează Comitetul de gestiune. Acest comitet pregăteşte şi conduce lucrările fiecărei
sesiuni a Consiliului de administraţie. Comitetul de gestiune aprobă, în numele Consiliului de administraţie, raportul bianual întocmit de Biroul Internaţional asupra activităţilor Uniunii şi îşi asumă orice altă sarcină pe care
Consiliul de administraţie
decide să i-o încredinţeze sau a cărei necesitate apare pe parcursul planificării strategice.
10. Reprezentantul fiecăruia dintre membrii Consiliului de administraţie care participă la sesiunile acestui organ, cu excepţia reuniunilor care au loc în timpul Congresului, are dreptul la
rambursarea fie a preţului
unui bilet de avion dus-întors clasa economică sau al unui bilet de cale ferată clasa 1, fie la costul călătoriei prin orice
alt mijloc, cu condiţia ca
această valoare să nu depăşească preţul biletului de avion dus-întors clasa
economică. Acelaşi drept este acordat reprezentantului fiecărui membru al comisiilor sale, al
grupurilor sale de lucru sau al altor organe ale sale atunci când acestea se
reunesc în afara Congresului şi
sesiunilor Consiliului.
11. Preşedintele Consiliului de Exploatare Poştală reprezintă acest consiliu la şedinţele Consiliului de administraţie pe a căror
ordine de zi figurează
problemele legate de organul pe care îl conduce.
12. Preşedintele Comitetului consultativ va reprezenta acest comitet la
reuniunile Consiliului de administraţie, când pe ordinea de zi sunt puncte de interes pentru Comitetul
consultativ.
13. Cu scopul de a asigura o legătură eficace între lucrările celor două
organe, Consiliul de Exploatare Poştală poate desemna
reprezentanţi pentru a asista
la reuniunile Consiliului de administraţie în calitate de observator.
14. Administraţia poştală a ţării în care se reuneşte Consiliul de administraţie este invitată să participe la reuniuni în calitate de
observator, dacă această ţară nu este membră a Consiliului de administraţie.
15. Consiliul de administraţie poate să invite
la reuniunile sale, fără drept de vot, orice organism internaţional, orice reprezentant al unei asociaţii sau întreprinderi ori orice persoană calificată care doreşte să se asocieze lucrărilor sale. De asemenea, el poate să invite în aceleaşi
condiţii una sau mai multe
administraţii poştale ale ţărilor interesate în problemele prevăzute pe ordinea sa de zi.
16. La cerere, în cadrul sesiunilor plenare şi lucrărilor în comisii ale Consiliului de administraţie, pot participa ca observatori indicaţi mai jos, fără drept de vot:
16.1. membrii Consiliului de Exploatare Poştală;
16.2. membrii Comitetului consultativ;
16.3. organizaţii interguvernamentale interesate de lucrările Consiliului de administraţie;
16.4. alte state membre ale Uniunii.
17. Pentru motive logistice, Consiliul de administraţie poate limita numărul de participanţi ca observatori. Poate, de asemenea, să limiteze dreptul acestora de a lua cuvântul în timpul dezbaterilor.
18. Membrii Consiliului de administraţie participă în mod efectiv la activităţile acestuia. Observatorii pot, la cererea lor, să fie autorizaţi să colaboreze la
studiile întreprinse, respectând condiţiile pe care Consiliul poate să le stabilească
pentru a asigura randamentul şi
eficacitatea muncii sale. De asemenea, ele pot fi solicitate pentru a prezida
echipe de proiect şi grupe de
lucru, atunci când cunoştinţele sau experienţa lor justifică
acest lucru. Participarea observatorilor se va face fără cheltuieli
suplimentare pentru Uniune.
19. In situaţii excepţionale,
observatorii pot fi excluşi de
la întreaga sau numai de la o parte din întrunire ori li se poate restricţiona dreptul de a primi documente, dacă este necesară asigurarea confidenţialităţii
subiectului întrunirii sau a documentului. Această restricţie poate
fi decisă de la caz la caz de
către orice organism sau de către preşedintele acestuia. Cazurile diferite vor fi raportate Consiliului de
administraţie şi Consiliului de Exploatare Poştală atunci când este vorba de probleme cu un interes deosebit pentru
Consiliul de Exploatare Poştală. Dacă va considera necesar, Consiliul de administraţie poate reexamina restricţiile, consultându-se cu Consiliul de
Exploatare Poştală acolo unde este cazul.
ARTICOLUL 103
Informarea cu privire la activităţile Consiliului de administraţie
1. După fiecare sesiune Consiliul de administraţie informează
statele membre ale Uniunii, uniunile restrânse şi membri Comitetului consultativ asupra activităţilor lui, trimiţându-le o analiză
analitică, precum şi rezoluţiile şi deciziile
lui.
2. Consiliul de administraţie va face un raport Congresului privind ansamblul activităţii sale şi îl va transmite statelor membre ale Uniunii şi membrilor Consiliului consultativ cu cel
puţin două luni înainte de deschiderea Congresului.
ARTICOLUL 104
Alcătuirea,
funcţionarea şi reuniunile Consiliului de Exploatare Poştală (Const. 18)
1. Consiliul de Exploatare Poştală se compune din
40 de membri care îşi exercită funcţiile pe timpul perioadei care separă două congrese
succesive.
2. Membrii Consiliului de Exploatarea Poştală sunt aleşi de
Congres, în funcţie de repartiţia geografică specifică. 24 de
locuri sunt rezervate ţărilor
în curs de dezvoltare şi 16 ţărilor dezvoltate. Cel puţin o treime din numărul membrilor este reînnoită cu ocazia fiecărui congres.
3. Fiecare membru al Consiliului de Exploatare Poştală îşi va desemna reprezentantul, care va avea responsabilitatea de a
presta serviciile prevăzute în
actele Uniunii.
4. Cheltuielile de funcţionare a Consiliului de Exploatare Poştală sunt în
sarcina Uniunii. Membrii săi
nu primesc nici o remuneraţie.
Cheltuielile de voiaj şi de
sejur ale reprezentanţilor
administraţiilor poştale care participă la Consiliul de Exploatare Poştală sunt în sarcina acestora. Totuşi, reprezentantul fiecăreia dintre ţările
considerate ca defavorizate conform listelor stabilite de Organizaţia Naţiunilor Unite are dreptul, în afara reuniunilor care au loc în
timpul Congresului, la rambursarea fie a preţului unui bilet de avion dus-întors clasa economică sau al unui bilet de cale ferată clasa 1, fie la costul călătoriei prin orice alt mijloc, cu condiţia ca această
valoare să nu depăşească preţul unui bilet
de avion dus-întors clasa economică.
5. In prima sa reuniune, care este convocată şi deschisă de preşedintele Congresului, Consiliul de
Exploatare Poştală alege dintre membrii săi un preşedinte, un vicepreşedinte,
preşedinţii comisiilor şi preşedintele
Grupului de Planificare Strategică.
6. Consiliul de Exploatare Poştală îşi va stabili regulamentul interior.
7. In principiu, Consiliul de Exploatare Poştală se reuneşte în
fiecare an la sediul Uniunii. Data şi locul reuniunii sunt fixate de preşedinte sau pe baza unui acord cu preşedintele Consiliului de administraţie şi cu directorul
general al Biroului Internaţional.
8. Preşedintele, vicepreşedintele
şi preşedinţii comisiilor Consiliului de Exploatare Poştală şi preşedintele Grupului de Planificare Strategică formează Comitetul
de gestiune. Acest comitet pregăteşte şi conduce lucrările fiecărei
sesiuni a Consiliului de Exploatare Poştală şi îşi asumă toate
sarcinile pe care acesta din urmă hotărăşte să i le încredinţeze şi a căror necesitate apare în timpul procesului de planificare strategică.
9. Atribuţiile Consiliului de Exploatare Poştală sunt următoarele:
9.1. să conducă studiul
celor mai importante probleme de exploatare, comerciale, tehnice, economice şi de cooperare tehnică, care prezintă interes pentru administraţiile poştale ale
tuturor statelor membre ale Uniunii, în special problemele care au repercusiuni
financiare importante (taxe, cheltuieli terminale, cheltuieli de tranzit, taxă de bază pentru transportul aerian al curierului, cote-părţi ale coletelor poştale
şi depunerea în străinătate a trimiterilor poştei de scrisori), să elaboreze informaţii
şi avize asupra lor şi să recomande măsurile
ce trebuie luate în privinţa
lor;
9.2. să procedeze la revizuirea regulamentelor Uniunii în următoarele 6 luni după închiderea Congresului, dacă acesta nu hotărăşte altfel. In
caz de necesitate urgentă,
Consiliul de Exploatare Poştală poate să modifice respectivele regulamente şi în alte sesiuni; în ambele cazuri Consiliul de Exploatare Poştală rămâne subordonat
directivelor Consiliului de administraţie în ceea ce priveşte politicile şi
principiile fundamentale;
9.3. să coordoneze măsurile
practice pentru dezvoltarea şi
ameliorarea serviciilor poştale
internaţionale;
9.4. să întreprindă, sub
rezerva aprobării Consiliului
de administraţie în cadrul
competenţelor acestuia din urmă, orice acţiune considerată
necesară pentru salvarea şi întărirea calităţii
serviciului poştal internaţional şi pentru modernizarea lui;
9.5. să formuleze propuneri care vor fi supuse spre aprobare fie
Congresului, fie administraţiilor
poştale, conform art. 125; aprobarea
Consiliului de administraţie
este solicitată atunci când
propunerile se referă la
probleme ce ţin de competenţa acestuia din urmă;
9.6. să examineze la cererea administraţiei poştale a unui
stat membru orice propunere pe care această administraţie poştală o transmite Biroului Internaţional conform art. 124, să pregătească comentariile aferente şi să însărcineze Biroul
Internaţional să le anexeze la respectiva propunere
înainte de a fi supusă aprobării administraţiilor poştale ale
statelor membre;
9.7. să recomande, dacă
este necesar, şi, eventual,
după aprobarea de către Consiliul de administraţie şi consultarea administraţiilor poştale,
adoptarea reglementărilor sau
a unei noi practici, aşteptând
ca Congresul să decidă în această materie;
9.8. să elaboreze şi să prezinte, sub formă de recomandări, administraţiilor
poştale norme în materie
tehnică, de exploatare şi în alte domenii ce ţin de competenţa sa, acolo unde este indispensabilă o practică uniformă. La fel procedează, în caz de nevoie, şi pentru normele pe care deja Ie-a
stabilit;
9.9. să examineze prin consultare cu Consiliul de administraţie şi cu aprobarea acestuia proiectul de Plan strategic al Uniunii,
elaborat de Biroul Internaţional
şi supus Congresului; în
fiecare an să revizuiască planul aprobat de către Congres, cu ajutorul Grupului de
Planificare Strategică şi al
Biroului Internaţional, precum
şi cu aprobarea Consiliului de
administraţie;
9.10. să aprobe acele părţi ale raportului anual asupra activităţilor Uniunii, stabilit de Biroul Internaţional, care interesează responsabilităţile şi funcţiile Consiliului de Exploatare Poştală;
9.11. să decidă asupra
contactelor ce vor fi stabilite cu administraţiile poştale în
vederea îndeplinirii funcţiilor
sale;
9.12. să procedeze la studierea problemelor de învăţământ şi formare
profesională care interesează ţările noi şi ţările în curs de dezvoltare;
9.13. să ia măsurile
necesare în vederea studierii şi difuzării
experienţelor şi progreselor realizate de anumite ţări în domeniul tehnicii, exploatării, economiei şi formării
profesionale care interesează
serviciile poştale;
9.14. să studieze situaţia
actuală şi nevoile serviciilor poştale în ţările noi şi în ţările în curs de dezvoltare şi să elaboreze recomandările
convenabile asupra căilor şi mijloacelor de ameliorare a serviciilor
poştale în aceste ţări;
9.15. să ia, după înţelegerea cu Consiliul de administraţie, măsurile corespunzătoare
în domeniul cooperării tehnice
cu toate statele membre ale Uniunii, în special cu ţările noi şi cu ţările în curs de dezvoltare;
9.16. să examineze orice probleme care îi sunt supuse de către un membru al Consiliului de Exploatare
Poştală, de către Consiliul de administraţie sau oricare administraţie poştală a unui stat membru;
9.17. să primească şi să discute rapoartele, precum şi recomandările
Consiliului consultativ şi, în
situaţia în care interesele
Consiliului de Exploatare Poştală o cer, să examineze şi să comenteze asupra recomandărilor Comitetului consultativ în vederea
înaintării către Congres;
9.18. să desemneze membrii care vor face parte din Comitetul consultativ.
10. Pe baza Planului strategic al Uniunii adoptat de
Congres şi, în particular, a părţii aferente strategiilor organelor permanente ale Uniunii, Consiliul
de Exploatare Poştală stabileşte, în prima sesiune după Congres, un program-proiect de lucru de bază, care va conţine un anumit număr
de tactici vizând realizarea strategiei. Acest program de bază, care va conţine un număr
limitat de studii asupra subiectelor de actualitate şi interes comun, va fi revizuit în fiecare an în funcţie de realităţi şi priorităţi, precum şi de modificările
aduse Planului strategic.
11. Pentru a asigura o legătură eficace între
lucrările celor două organe, Consiliul de administraţie poate desemna reprezentanţi pentru a asista în calitate de
observatori la reununile Consiliului de Exploatare Poştală.
12. La cerere, următoarele categorii de observatori pot participa la şedinţele plenare şi la
cele ale comisiilor Consiliului de Exploatare Poştală, fără drept de vot:
12.1. membrii Consiliului de administraţie;
12.2. membrii Comitetului consultativ;
12.3. organizaţii interguvernamentale interesate de lucrările Consiliului de Exploatare Poştală;
12.4. alte state membre ale Uniunii.
13. Pentru motive logistice, Consiliul de Exploatare Poştală poate limita numărul
de participanţi ca
observatori. Acesta poate, de asemenea, să limiteze acestora dreptul de a vorbi în timpul dezbaterilor.
14. Membrii Consiliului de Exploatare Poştală participă efectiv
la activităţile acestuia.
Observatorilor li se poate permite, la cererea lor, să colaboreze la studiile întreprinse, respectând condiţiile pe care Consiliul poate să le stabilească pentru a asigura randamentul şi eficacitatea muncii sale. Ei pot fi solicitaţi pentru a prezida echipe de proiect şi grupuri de lucru atunci când cunoştinţele sau experienţa
lor justifică acest lucru.
Participarea observatorilor va avea loc fără a determina
costuri suplimentare din partea Uniunii.
15. In situaţii excepţionale,
observatorii pot fi excluşi de
la întreaga sau numai de la o parte din întrunire ori li se poate restricţiona dreptul de a primi documente dacă este necesar pentru a se asigura confidenţialitatea subiectului întrunirii ori a
documentului, după caz. Această restricţie poate fi decisă,
de la caz la caz, de către
orice organism sau de preşedintele
acestuia. Aceste situaţii vor
fi raportate Consiliului de administraţie şi Consiliului
de Exploatare Poştală. Dacă va considera necesar, Consiliul de administraţie poate reexamina restricţiile, consultându-se cu Consiliul de
Exploatare Poştală, acolo unde este cazul.
16. Preşedintele Comitetului consultativ va reprezenta această organizaţie la întrunirile Consiliului de Exploatare Poştală când pe ordinea de zi se află puncte de interes pentru Comitetul consultativ.
17. Consiliul de Exploatare Poştală poate invita la reuniunile sale fără drept de vot:
17.1. orice organism internaţional sau orice persoană calificată pe care
doreşte să o asocieze la lucrările sale;
17.2. administraţiile poştale ale
statelor membre care nu aparţin
Consiliului de Exploatare Poştală;
17.3. orice asociaţie sau întreprindere pe care doreşte să o consulte
asupra problemelor cu privire la activităţile sale.
ARTICOLUL 105
Informarea cu privire la activităţile Consiliului de Exploatare Poştală
1. După fiecare sesiune, Consiliul de Exploatare Poştală informează
administraţiile poştale ale statelor membre ale Uniunii,
uniunile restrânse şi membrii
Comitetului consultativ asupra activităţilor sale, adresându-le un raport analitic, precum şi rezoluţiile şi hotărârile sale.
2. Consiliul de Exploatare Poştală întocmeşte, pentru Consiliul de administraţie, un raport anual asupra activităţilor sale.
3. Consiliul de Exploatare Poştală stabileşte în atenţia Congresului un raport asupra ansamblului activităţii sale şi îl transmite administraţiilor poştale ale
statelor membre ale Uniunii şi
membrilor Comitetului consultativ, cu cel puţin două luni
înainte de deschiderea Congresului.
ARTICOLUL 106
Alcătuirea,
funcţionarea şi reuniunile Comitetului consultativ
1. Scopul Comitetului consultativ va fi de a reprezenta
interesele sectorului poştal
internaţional în sensul larg
al cuvântului şi de a asigura
un cadru general pentru un dialog eficient între părţile interesate.
Acesta este alcătuit din
organizaţii nonguvernamentale
reprezentând interesele consumatorilor, furnizorilor de servicii de distribuire,
organizaţiilor lucrătorilor, furnizorilor de bunuri şi servicii către sectorul poştal,
precum şi ale organizaţiilor similare şi ale companiilor interesate cu privire la serviciile poştale internaţionale. Dacă aceste
organizaţii sunt înregistrate,
trebuie să fie înregistrate
într-un stat membru al Uniunii.
Consiliul de administraţie şi Consiliul de
Exploatare Poştală îşi vor desemna membrii respectivi în
Comitetul consultativ. Pe lângă membrii desemnaţi
de Consiliul de administraţie şi de Consiliul de Exploatare Poştală, aderarea la Comitetul consultativ este determinată printr-un proces de depunere a cererii şi de acceptare a acesteia, stabilit de
Consiliul de administraţie, ce
se va desfăşura în
conformitate cu art. 102.6.31.
2. Fiecare membru al Comitetului consultativ îşi va desemna reprezentantul.
3. Costurile de funcţionare a Comitetului consultativ sunt repartizate între Uniune şi membrii Comitetului conform celor
stabilite de Consiliul de administraţie.
4. Membrii Comitetului consultativ nu vor primi
remuneraţie sau vreo altă formă de compensare.
5. Comitetul consultativ se va reorganiza după fiecare Congres, urmând cadrul general
stabilit de Consiliul de administraţie. Preşedintele
Consiliului de administraţie
va prezida şedinţele de organizare ale Comitetului
consultativ, care îşi va alege
preşedintele din cadrul
Comitetului.
6. Comitetul consultativ îşi va stabili organizarea internă şi va întocmi regulamentul intern, luând în considerare principiile
generale ale Uniunii şi cu
acordul Consiliului de administraţie, după
consultarea Consiliului de Exploatare Poştală.
7. Consiliul consultativ se va întâlni de două ori pe an. In principiu, reuniunile vor
fi ţinute la sediul Uniunii în
acelaşi timp cu cele ale
Consiliului de administraţie şi, respectiv, ale Consiliului de
Exploatare Poştală. Data şi locul fiecărei
reuniuni vor fi stabilite de preşedintele Comitetului consultativ, de comun acord cu preşedintele Consiliului de administraţie, respectiv al Consiliului de Exploatare
Poştală, precum şi cu directorul general al Biroului Internaţional.
8. Comitetul consultativ îşi va stabili propriul program, în limitele cadrului general, cu următoarele funcţii:
8.1. să examineze documente şi rapoarte ale Consiliului de administraţie şi ale
Consiliului de Exploatare Poştală. In situaţii excepţionale,
dreptul de a primi anumite texte şi documente poate fi restricţionat, dacă acest
lucru este necesar pentru păstrarea
confidenţialităţii cu privire la subiectul reuniunii sau
a documentului. Această
restricţie poate fi decisă, de la caz la caz, de către orice organism interesat sau de către preşedintele acestuia. Cazurile diferite vor fi raportate Consiliului de
administraţie şi Consiliului de Exploatare Poştală, dacă există probleme care privesc Consiliul de
Exploatare Poştală. Dacă se va considera necesar, Consiliul de administraţie va putea modifica ulterior aceste
restricţii, consultând şi Consiliul de Exploatare Poştală, dacă este cazul;
8.2. să elaboreze studii şi
să dezbată probleme importante pentru membrii
Comitetului consultativ;
8.3. să ia în dezbatere probleme care afectează sectorul serviciilor poştale şi să emită rapoarte privind aceste aspecte;
8.4. să colaboreze la lucrările Consiliului de administraţie şi ale
Consiliului de Exploatare Poştală, inclusiv prin prezentarea de rapoarte şi recomandări, puncte de vedere, la cererea celor două consilii;
8.5. să facă recomandări Congresului, sub rezerva aprobării Consiliului de administraţie, şi, atunci când este vorba de probleme de interes pentru Consiliul de
Exploatare Poştală, sub rezerva examinării şi comentariilor Consiliului de Exploatare Poştală.
9. Preşedintele Consiliului de administraţie şi preşedintele Consiliului de Exploatare Poştală vor reprezenta aceste organe la reuniunile Comitetului
consultativ atunci când pe ordinea de zi se află puncte de interes pentru aceste organe.
10. Pentru a asigura o legătură eficientă cu organismele Uniunii, Comitetul
consultativ poate desemna reprezentanţi pentru a participa la reuniunile Congresului, ale Consiliului de
administraţie şi ale Consiliului de Exploatare Poştală, precum şi la cele
ale comisiilor acestora, în calitate de observatori fără drept de vot.
11. Membrii Comitetului consultativ, la cerere, pot
participa la şedinţele plenare şi la reuniunile comisiilor Consiliului de administraţie şi ale Consiliului de Exploatare Poştală, în
conformitate cu prevederile art. 102.16 şi 104.12. Aceştia
pot, de asemenea, participa la lucrările echipelor de proiect şi ale grupurilor de lucru în condiţiile prevăzute la
art. 102.18 şi 104.14. Membrii
Comitetului consultativ pot participa la Congres ca observatori fără drept de vot.
12. La cerere, pot participa la sesiunile Comitetului
consultativ, fără drept de vot, următorii:
12.1. membri ai Consiliului de Exploatare Poştală şi ai Consiliului
de administraţie;
12.2. organizaţii interguvernamentale interesate de lucrările Comitetului consultativ;
12.3. uniunile restrânse;
12.4. alte state membre ale Uniunii.
13. Pentru motive logistice, Comitetul consultativ
poate limita numărul de
participanţi ca observatori;
poate, de asemenea, limita dreptul acestora de a lua cuvântul în timpul dezbaterilor.
14. In situaţii excepţionale,
observatorii pot fi excluşi de
la întreaga sau de la o parte a unei întruniri ori li se poate restricţiona accesul la documente, dacă este necesar să se asigure confidenţialitatea subiectului întrunirii sau a documentului. Această restricţie poate fi decisă,
de la caz la caz, de către
oricare corp interesat sau de către preşedintele
acestuia. Cazurile diferite vor fi raportate Consiliului de administraţie şi Consiliului de Exploatare Poştală atunci când
este vorba de probleme de interes pentru Consiliul de Exploatare Poştală. Dacă va fi
considerat necesar, Consiliul de administraţie va putea modifica aceste restricţii, consultând Consiliul de Exploatare Poştală acolo unde
este cazul.
15. Biroul Internaţional, sub coordonarea directorului general, va asigura
secretariatul Comitetului consultativ.
ARTICOLUL 107
Informarea asupra activităţilor Comitetului consultativ
1. După fiecare sesiune, Comitetul consultativ va informa Consiliul de
administraţie şi Consiliul de Exploatare Poştală despre activităţile
sale, prin transmiterea către
preşedinţii acestor organe, inter alia, a
unui raport despre reuniunile, recomandările şi opiniile
Consiliului.
2. Comitetul consultativ va transmite Consiliului de
administraţie un raport anual
de activitate şi o copie către Consiliul de Exploatare Poştală. Acest raport va fi inclus în documentaţia Consiliului de administraţie către statele
membre ale Uniunii şi ale
uniunilor restrânse, în conformitate cu art. 103.
3. Comitetul consultativ va întocmi pentru Congres un
raport general asupra activităţii sale şi îl va
transmite administraţiilor poştale ale statelor membre ale Uniunii cu
cel puţin două luni înainte de deschiderea Congresului.
ARTICOLUL 108
Regulamentul interior al congreselor (Const. 14)
1. Pentru organizarea lucrărilor sale şi a
conducerii deliberărilor sale,
Congresul aplică Regulamentul
intern al congreselor.
2. Fiecare congres poate modifica acest regulament în
condiţiile fixate în regulamentul
său intern.
ARTICOLUL 109
Limbile de lucru ale Biroului Internaţional
Limbile de lucru ale Biroului Internaţional sunt franceza şi engleza.
ARTICOLUL 110
Limbile utilizate pentru documentaţie, deliberări şi corespondenţă oficială
1. Pentru documentaţia Uniunii sunt utilizate limbile franceză, engleză, arabă şi spaniolă. Sunt,
de asemenea, utilizate limbile germană, chineză,
portugheză şi rusă, cu condiţia ca
documentele în aceste ultime limbi să se limiteze la documentaţia de bază cea mai
importantă. Sunt utilizate, de
asemenea, şi alte limbi, cu
condiţia ca statele membre
care solicită acest lucru să suporte toate costurile aferente.
2. Statul sau statele membre care solicită o limbă, alta decât limba oficială, constituie un grup lingvistic.
3. Documentaţia este publicată
de către Biroul Internaţional în limba oficială şi în limbile grupurilor lingvistice constituite, fie direct, fie
prin intermediul birourilor regionale ale acestor grupuri, conform modalităţilor convenite cu Biroul Internaţional. Publicarea în diferite limbi este
realizată conform aceluiaşi model.
4. Documentaţia publicată direct
de către Biroul Internaţional este, în măsura posibilului, distribuită simultan în diferitele limbi solicitate.
5. Corespondenţa dintre administraţiile poştale şi Biroul Internaţional şi dintre
acesta din urmă şi terţi poate fi schimbată în oricare limbă
pentru care Biroul Internaţional
dispune de un serviciu de traduceri.
6. Cheltuielile de traducere într-o limbă, indiferent care ar fi ea, inclusiv cele
care rezultă din aplicarea
dispoziţiilor paragrafului 5,
sunt suportate de grupul lingvistic care a solicitat această limbă. Statele membre utilizatoare ale limbii oficiale virează, cu titlu de traducere a documentelor
neoficiale, o contribuţie
forfetară a cărei valoare pe unitate contributivă este egală celei suportate de statele membre care au recurs la o altă limbă de lucru la Biroul internaţional. Toate celelalte cheltuieli aferente furnizării documentelor sunt suportate de Uniune.
Plafonul cheltuielilor ce va fi suportat de Uniune pentru producerea
documentelor în limbile germană, chineză,
portugheză şi rusă este fixat printr-o rezoluţie a Congresului.
7. Cheltuielile ce urmează a fi suportate de un grup lingvistic sunt repartizate între membrii
acestui grup în mod proporţional
cu contribuţia lor la
cheltuielile Uniunii. Aceste cheltuieli pot fi repartizate între membrii
grupului lingvistic conform unui instrument de repartiţie, cu condiţia ca
cei interesaţi să se înţeleagă asupra
acestui subiect şi să notifice hotărârea lor către
Biroul Internaţional prin
intermediul unui purtător de
cuvânt al grupului.
8. Biroul Internaţional dă curs oricărei schimbări în alegerea limbii solicitate de către un stat membru, după o perioadă care nu
trebuie să depăşească 2 ani.
9. Pentru deliberările reuniunilor organelor Uniunii, limbile franceză, engleză, spaniolă şi rusă sunt admise, prin intermediul unui sistem de interpretare - cu sau
fără echipament electronic - a cărui alegere este lăsată la aprecierea organizatorilor reuniunii,
după consultarea directorului
general al Biroul Internaţional
şi a statelor membre
interesate.
10. Celelalte limbi sunt în general autorizate pentru
deliberările şi reuniunile indicate la paragraful 9.
11. Delegaţiile care utilizează alte limbi îşi
asigură interpretarea simultană în una dintre limbile menţionate la paragraful 9, fie prin sistemul
indicat în acelaşi paragraf,
când modificări de ordin
tehnic necesare pot fi aduse, fie prin interpreţi particulari.
12. Cheltuielile pentru serviciile de interpretare
sunt repartizate între statele membre care utilizează aceeaşi limbă, proporţional cu contribuţia
lor la cheltuielile Uniunii. Totuşi, cheltuielile de instalare şi întreţinere a echipamentului
tehnic sunt suportate de Uniune.
13. Administraţiile poştale pot să se înţeleagă asupra
limbii ce va fi utilizată în
corespondenţa de serviciu în
relaţiile reciproce. In lipsa
unei asemenea înţelegeri,
limba utilizată va fi
franceza.
CAPITOLUL II
Biroul Internaţional
ARTICOLUL 111
Alegerea directorului general şi a directorului general adjunct ai Biroului Internaţional
1. Directorul general şi directorul general adjunct ai Biroului Internaţional sunt aleşi de Congres pentru perioada care separă două congrese
succesive, durata minimă a
mandatului lor fiind de 4 ani. Mandatul lor poate fi reînnoit
O singură dată. Cu excepţia unei decizii contrare a Congresului,
data intrării lor în funcţie este fixată pentru
1 ianuarie a anului după Congres.
2. Cu cel puţin 7 luni înainte de deschiderea Congresului, directorul general al
Biroul Internaţional adresează o notă guvernelor statelor membre, invitându-le să prezinte eventualele candidaturi pentru posturile de director
general şi director general
adjunct şi să indice în acelaşi timp dacă
directorul general sau directorul general adjunct în funcţie este interesat de o eventuală reînnoire a mandatului iniţial. Candidaturile însoţite de un curriculum vitae trebuie să ajungă la Biroul Internaţional
cu cel puţin două luni înainte de deschiderea Congresului.
Candidaţii trebuie să aparţină statelor membre
care îi prezintă. Biroul
Internaţional elaborează documentaţia necesară pentru
Congres. Alegerea directorului general şi a directorului general adjunct are loc cu scrutin secret, prima
alegere fiind realizată pentru
postul de director general.
3. In caz de eliberare a postului de director general,
directorul general adjunct îşi
asumă funcţiile directorului general până la sfârşitul mandatului prevăzut pentru acesta; el este eligibil în acest post şi admis din oficiu drept candidat, sub
rezerva ca mandatul său iniţial ca director general adjunct să nu fi fost deja reînnoit o dată de către Congresul precedent şi ca el să îşi manifeste interesul de a fi considerat
drept candidat la postul de director general.
4. In caz de eliberare simultană a posturilor de director general şi director general adjunct, Consiliul de
administraţie alege, pe baza
candidaturilor primite, în urma unui concurs, un director general adjunct
pentru perioada care urmează
până la viitorul Congres.
Pentru prezentarea candidaturilor, se aplică prin analogie paragraful 2.
5. In cazul eliberării postului de director general adjunct, Consiliul de administraţie îl însărcinează, la
propunerea directorului general, pe unul dintre directorii de grad D2 ai Biroul
Internaţional să îşi asume, până la
viitorul Congres, funcţiile
directorului general adjunct.
ARTICOLUL 112
Funcţiile
directorului general
1. Directorul general organizează, administrează şi conduce Biroul
Internaţional al cărui reprezentant legal este. El este
competent pentru a clasa posturile de gradele G1 la D2 şi pentru a numi şi promova funcţionari
în aceste grade. Pentru numirile în gradele P1 la D2, el trebuie să ia în consideraţie calificările
profesionale ale candidaţilor
recomandaţi de administraţiile poştale din statele membre de a căror naţionalitate
sunt sau în care îşi exercită activitatea profesională, ţinând seama de o echitabilă repartiţie
geografică continentală şi de limbă.
Posturile de director de grad D2 trebuie, în măsura posibilului, să fie ocupate de candidaţi provenind din regiuni diferite, altele decât cele din care provin
directorul general şi
directorul general adjunct, ţinând
cont de considerente privind eficienţa Biroului Internaţional.
In cazul posturilor care solicită calificări
speciale, directorul general poate să se adreseze în afară. El ţine seama, cu
ocazia numirii unui nou funcţionar,
de faptul ca, în principiu, persoanele care ocupă posturile gradelor D2, D1 şi P5 trebuie să
provină din diferite state
membre ale Uniunii. Cu ocazia promovării unui funcţionar
al Biroului Internaţional în
gradele D2, D1 şi P5, nu este
obligatoriu să se aplice acelaşi principiu. In plus, cerinţele referitoare la o distribuţie echitabilă din punct de vedere geografic şi lingvistic sunt mai puţin importante decât calificarea în procesul de recrutare. Directorul
general informează Consiliul
de administraţie o dată pe an, în raportul asupra activităţilor Uniunii, despre numirile şi promovările în gradele P4 la D2.
2. Directorul general are următoarele atribuţii:
2.1. să asigure funcţiile
de depozitar al actelor Uniunii şi de intermediar în procedura de aderare şi admitere în Uniune, precum şi de ieşire din
aceasta;
2.2. să notifice deciziile luate de Congres tuturor guvernelor statelor
membre;
2.3. să notifice tuturor administraţiilor poştale
regulamentele hotărâte sau
revizuite de Consiliul de Exploatare Poştală;
2.4. să pregătească proiectul bugetului anual al Uniunii la
un nivel cât mai scăzut
posibil, compatibil cu nevoile Uniunii, şi să îl supună în timp necesar examinării Consiliului de administraţie; să comunice bugetul guvernelor statelor membre ale Uniunii după aprobarea acestuia de către Consiliul de administraţie şi să îl execute;
2.5. să execute activităţile
specifice cerute de organele Uniunii şi pe cele care îi sunt atribuite prin acte;
2.6. să ia iniţiative care
să vizeze realizarea
obiectivelor fixate de organele Uniunii, în cadrul politicii stabilite şi al fondurilor disponibile;
2.7. să supună sugestii şi propuneri Consiliului de administraţie sau Consiliului de Exploatare Poştală;
2.8. după închiderea Congresului, să înainteze Consiliului de Exploatare Poştală propuneri privind modificările Regulamentului ca urmare a deciziilor Congresului, în
conformitate cu Regulile de procedură ale Consiliului de Exploatare Poştală;
2.9. să pregătească, pentru Consiliul de Exploatare Poştală şi pe baza
directivelor date de către
acesta din urmă, proiectul
Planului strategic ce urmează
să fie supus Congresului şi proiectul de revizuire anuală a planului;
2.10. să asigure reprezentarea Uniunii;
2.11. să servească drept
intermediar în relaţiile
dintre:
- UPU şi uniunile restrânse;
- UPU şi Organizaţia Naţiunilor Unite;
- UPU şi organizaţiile
internaţionale a căror activitate prezintă un interes pentru Uniune;
- UPU şi organismele internaţionale, asociaţiile
sau întreprinderile pe care organele Uniunii doresc să le consulte sau să
le asocieze la lucrările lor;
2.12. să îşi asume funcţia de secretar general al organelor
Uniunii şi să supravegheze cu acest titlu, ţinând seama de dispoziţiile speciale ale prezentului regulament,
în special:
- pregătirea şi
organizarea lucrărilor
organelor Uniunii;
- elaborarea, producerea şi distribuirea documentelor, rapoartelor şi proceselor-verbale;
- funcţionarea secretariatului în timpul reuniunilor organelor Uniunii;
2.13. să asiste la şedinţele organelor Uniunii şi să ia parte la deliberări fără drept de vot, cu posibilitatea de a se
face reprezentat.
ARTICOLUL 113
Funcţiile
directorului general adjunct
1. Directorul general adjunct îl asistă pe directorul genera] şi este responsabil faţă de el.
2. In caz de absenţă sau impediment din partea directorului general, directorul general
adjunct exercită puterile
acestuia. Acelaşi lucru se
întâmplă şi în cazul eliberării postului de director general prevăzut la art. 111.3.
ARTICOLUL 114
Secretariatul organelor Uniunii (Const. 14, 15, 17, 18)
Secretariatul organelor Uniunii este asigurat de Biroul
Internaţional sub
responsabilitatea directorului general. El adresează toate documentele publicate cu ocazia fiecărei sesiuni administraţiilor poştale
membre ale organului Uniunii, administraţiilor poştale ale ţărilor care, fără să fie membre ale organului Uniunii,
colaborează la studiile
întreprinse, uniunilor restrânse, precum şi celorlalte administraţii poştale ale
statelor membre care au solicitat.
ARTICOLUL 115
Lista ţărilor membre
Biroul Internaţional stabileşte şi ţine la zi lista guvernelor statelor membre ale Uniunii, indicând în
ea clasa lor de contribuţie,
grupul lor geografic şi situaţia lor în raport cu actele Uniunii.
ARTICOLUL 116
(Const. 20; Regulamentul general 124, 125, 126)
Informaţii. Opinii. Cereri de interpretare şi amendare a actelor. Anchete. Intervenţia în lichidarea conturilor
1. Biroul Internaţional este tot timpul la dispoziţia Consiliului de administraţie, a Consiliului de Exploatare Poştală şi a administraţiilor poştale
pentru a le furniza toate informaţiile utile asupra problemelor referitoare la serviciu.
2. El este însărcinat, în special, să reunească, să coordoneze, să publice şi să distribuie informaţii de orice natură, care interesează
serviciul poştal internaţional, să emită la cererea părţilor în cauză un
aviz asupra problemelor litigioase, să dea curs cererilor de interpretare şi de modificare a actelor Uniunii şi, în general, să
realizeze studii şi lucrări de redactare sau documentare pe care
respectivele acte i le atribuie ori care ar fi în interesul Uniunii.
3. El realizează şi anchetele care
sunt solicitate de administraţiile
poştale în vederea cunoaşterii opiniei celorlalte administraţii poştale asupra unei probleme determinate. Rezultatul unei anchete nu
face obiectul unui vot şi nu
va avea un caracter legal oficial.
4. El poate interveni, cu titlul de oficiu de
compensare, în lichidarea conturilor de orice natură referitoare la serviciul poştal.
ARTICOLUL 117
Cooperare tehnică (Const. 1)
Biroul Internaţional este însărcinat,
în cadrul cooperării tehnice
internaţionale, să dezvolte asistenţa tehnică poştală sub toate formele ei.
ARTICOLUL 118
Formulare furnizate de Biroul internaţional (Const. 20)
Biroul Internaţional este însărcinat
să conceapă şi să confecţioneze cupoanele-răspuns internaţionale şi să aprovizioneze cu ele, la preţ de cost, administraţiile poştale care solicită
acest lucru.
ARTICOLUL 119
Actele uniunilor restrânse şi acordurile speciale (Const. 8)
1. Două exemplare din actele uniunilor restrânse şi din aranjamentele speciale încheiate prin aplicarea art. 8 din
Constituţie trebuie să fie transmise Biroului Internaţional de către oficiile acestor uniuni sau, în lipsă, de către una
dintre părţile contractante.
2. Biroul Internaţional are grijă ca
actele uniunilor restrânse şi
aranjamentele speciale să nu
prevadă condiţii mai puţin favorabile pentru public decât cele care sunt prevăzute în actele Uniunii şi să informeze administraţiile poştale despre
existenţa uniunilor şi a aranjamentelor susmenţionate. El semnalează Consiliului de administraţie orice neregulă constatată în
virtutea prezentei dispoziţii.
ARTICOLUL 120
Revista Uniunii
Biroul Internaţional redactează,
cu ajutorul documentelor care îi sunt puse la dispoziţie, o revistă în
limbile germană, engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză şi rusă.
ARTICOLUL 121
(Const. 20; Regulamentul general 102.6.17)
Raportul bianual asupra activităţilor Uniunii
Biroul Internaţional întocmeşte
asupra activităţilor Uniunii
un raport bianual care este comunicat, după aprobarea lui de către Consiliului de administraţie, administraţiilor
poştale, uniunilor restrânse şi Organizaţiei Naţiunilor
Unite.
CAPITOLUL III
Procedura de introducere şi examinare a propunerilor
ARTICOLUL 122
Procedura de prezentare a propunerilor către Congres
1. Sub rezerva excepţiilor prevăzute în
paragrafele 2 şi 5, procedura
următoare reglează introducerea propunerilor de orice natură ce vor fi supuse Congresului de către administraţiile poştale ale
statelor membre:
a) sunt admise propunerile care parvin Biroului
Internaţional cu cel puţin 6 luni înainte de data fixată pentru Congres;
b) nici o propunere de ordin redacţional nu este admisă în perioada de 6 luni care precedă data fixată pentru Congres;
c) propunerile de fond care parvin Biroului Internaţional în intervalul cuprins între 6 şi 4 luni înainte de data fixată pentru Congres nu sunt admise decât dacă sunt sprijinite de cel puţin două administraţii poştale;
d) propunerile de fond care parvin Biroului Internaţional în intervalul cuprins între 4 şi 2 luni care precedă data fixată pentru Congres nu sunt admise decât dacă sunt sprijinite de cel puţin 8 administraţii
poştale; propunerile care îi
parvin acestuia ulterior nu sunt admise;
e) declaraţiile de sprijin trebuie să parvină Biroului
Internaţional în acelaşi timp cu propunerile la care se referă.
2. Propunerile privind Constituţia sau Regulamentul general trebuie să parvină Biroului Internaţional
cu cel puţin 6 luni înainte de
deschiderea Congresului; acelea care îi parvin acestuia ulterior acestei date,
dar înainte de deschiderea Congresului, nu pot fi luate în consideraţie decât dacă Congresul decide astfel cu majoritate de două treimi din numărul ţărilor
reprezentate în Congres şi dacă sunt respectate condiţiile prevăzute în paragraful 1.
3. Fiecare propunere nu trebuie să aibă, în principiu, decât un obiectiv şi să nu conţină decât modificări
referitoare la acest obiectiv.
4. Propunerile de ordin redacţional sunt prevăzute
în antet de către administraţiile poştale care le prezintă, cu menţiunea
„Propunere de ordin redacţional",
şi publicate de Biroul Internaţional sub un număr urmat de litera R. Propunerile neprevăzute cu această menţiune, dar care, după părerea Biroului Internaţional, nu sunt decât redacţionale, sunt publicate cu o menţiune corespunzătoare;
Biroul Internaţional întocmeşte pentru Congres o listă a acestor propuneri.
5. Procedura descrisă în paragrafele 1 şi
4 nu se aplică nici
propunerilor privind Regulamentul interior al congreselor, nici amendamentelor
la propunerile deja făcute.
ARTICOLUL 123
Procedura de înaintare a propunerilor către Consiliul de Exploatare Poştală privind pregătirea
noilor regulamente, având în vedere deciziile adoptate de Congres
1. Regulamentele Convenţiei Poştale
Universale şi Aranjamentul
privind serviciile de plată poştale vor fi redactate de Consiliul operaţional poştal, în lumina deciziilor adoptate de Congres.
2. Propunerile care rezultă din amendamentele propuse la Convenţie sau la Aranjamentul privind serviciile de plată poştale vor fi înaintate Biroului Internaţional, împreună cu
propunerile către Congres la
care acestea fac referire. Aceste propuneri pot fi depuse de o singură administraţie poştală a unui singur stat membru fără sprijinul altor administraţii poştale din alte
state. Asemenea propuneri vor fi distribuite tuturor administraţiilor poştale din statele membre cu nu mai puţin de o lună
înainte de Congres.
3. Alte propuneri privind regulamentele, propuneri
aflate în studiu în cadrul Consiliului operaţional poştal pentru
pregătirea regulamentelor în
următoarele 6 luni de la
terminarea Congresului vor fi înaintate Biroului Internaţional cu cel puţin două luni
înainte de Congres.
4. Propunerile privind modificarea regulamentelor ca
urmare a deciziilor Congresului, care sunt redactate de administraţiile poştale ale statelor membre, vor trebui să ajungă la Biroul
Internaţional nu mai târziu de
două luni înaintea deschiderii
lucrărilor Consiliului operaţional poştal. Astfel de propuneri vor fi distribuite tuturor statelor membre
nu mai târziu de o lună
înaintea deschiderii lucrărilor
Consiliului operaţional poştal.
ARTICOLUL 124
Procedura de prezentare a propunerilor între două congrese (Const. 29; Regulamentul general
116)
1. Pentru a fi luate în consideraţie, propunerile privind Convenţia sau acordurile, introduse de către o administraţie poştală între două congrese, trebuie să fie sprijinite de către cel puţin alte
două administraţii poştale. Aceste propuneri rămân fără urmare atunci când Biroul Internaţional nu primeşte, în acelaşi
timp, declaraţiile de sprijin
necesare.
2. Aceste propuneri sunt adresate celorlalte administraţii poştale prin intermediul Biroului Internaţional.
3. Propunerile privind regulamentele nu au nevoie de
sprijin, dar nu sunt luate în consideraţie de Consiliul de Exploatare Poştală decât dacă acesta le aprobă în urgentă necesitate.
ARTICOLUL 125
Examinarea propunerilor între două congrese (Const. 29; Regulamentul general
116, 124)
1. Orice propunere referitoare la Convenţie, acorduri şi protocoalele lor finale este supusă următoarei
proceduri: atunci când o administraţie poştală a unui stat membru a transmis o propunere
Biroului Internaţional, acesta
din urmă o va înainta tuturor
administraţiilor poştale ale statelor membre pentru analiză. Un termen de două luni este lăsat la dispoziţie
administraţiilor poştale ale statelor membre pentru examinarea
propunerii şi, eventual,
pentru a transmite Biroului Internaţional observaţiile
lor. Nu sunt admise amendamente. După expirarea acestui termen, Biroul Internaţional va înainta tuturor administraţiilor poştale din
statele membre toate observaţiile
primite şi va invita fiecare
administraţie poştală a statului membru să voteze pentru sau împotriva propunerii. Acele administraţii poştale ale statelor membre care nu au făcut să parvină votul lor în termen de două luni sunt considerate că se abţin. Termenele sus-menţionate încep să
curgă de la datele
circularelor Biroului Internaţional.
2. Propunerile de modificare a regulamentelor sunt
tratate de Consiliul de Exploatare Poştală.
3. Dacă propunerea priveşte
un aranjament sau protocolul său final, numai administraţiile poştale ale
statelor membre care sunt parte la acest acord pot lua parte la operaţiunile descrise în paragraful I.
ARTICOLUL 126
Notificarea deciziilor adoptate între două congrese
1. Modificările aduse la Convenţie, aranjamentele şi
protocoalele finale la aceste acte sunt consacrate printr-o notificare a
directorului general al Biroului Internaţional către
guvernele statelor membre.
2. Modificările aduse de către
Consiliul de Exploatare Poştală regulamentelor şi protocoalelor lor finale sunt notificate administraţiilor poştale de către
Biroul internaţional. Acelaşi lucru este valabil pentru interpretările vizate în art. 36.3.2 din
Convenţie şi dispoziţiile corespunzătoare
din cadrul acordurilor.
ARTICOLUL 127
Punerea în vigoare a regulamentelor şi a celorlalte decizii adoptate între
congrese
1. Regulamentele intră în vigoare la aceeaşi dată şi au aceeaşi durată ca şi actele emise de Congres.
2. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 1, deciziile de modificare a actelor Uniunii care
sunt adoptate între două congrese
nu sunt executorii decât la cel puţin 3 luni după notificarea
lor.
CAPITOLUL IV
Finanţe
ARTICOLUL 128
Fixarea şi reglarea cheltuielilor Uniunii
1. Sub rezerva paragrafelor 2 - 6, cheltuielile anuale
aferente activităţilor
organelor Uniunii nu trebuie să depăşească următoarele sume pentru anii 2005 şi următorii:
37.000.000 franci elveţieni
pentru anii 2005-2008. Limita de bază pentru anul 2008 se va aplica şi următorilor ani,
dacă Congresul din anul 2008
se va amâna.
2. Cheltuielile aferente reuniunilor viitorului
congres (deplasarea secretariatului, cheltuieli de transport, cheltuieli de
instalare tehnică a interpretării simultane, cheltuieli de reproducere a
documentelor în timpul Congresului etc.) nu trebuie să depăşească limita de 2.900.000 franci elveţieni.
3. Consiliul de administraţie este autorizat să depăşească limitele fixate din paragrafele 1 şi 2 pentru a ţine seama de majorările
treptelor de prelucrare, de contribuţii cu titlu de pensii sau indemnizaţii, inclusiv indemnizaţii de post, admise de Naţiunile Unite pentru a fi aplicate personalului lor în funcţie la Geneva.
4. Consiliul de administraţie este, de asemenea, autorizat să ajusteze în fiecare an valoarea cheltuielilor, altele decât cele
referitoare la personal, în funcţie de indicele elveţian al preţului de
consum.
5. Prin derogare de la paragraful 1, Consiliul de
administraţie sau, în caz de
extremă urgenţă, directorul general poate autoriza depăşirea limitelor fixate pentru a face faţă reparaţiilor importante şi
neprevăzute ale clădirii Biroului Internaţional, fără ca valoarea depăşirii să poată trece de
125.000 franci elveţieni pe
an.
6. Dacă apar ca insuficiente creditele prevăzute în paragrafele 1 şi 2 pentru a asigura buna funcţionare a Uniunii, aceste limite nu pot fi depăşite decât cu aprobarea majorităţii statelor membre ale Uniunii. Orice
consultaţie trebuie să comporte o expunere completă a faptelor care justifică o asemenea cerere.
7. Ţările
care aderă la Uniune sau care
sunt admise în calitate de membru al Uniunii, precum şi cele care ies din Uniune trebuie să îşi achite cotizaţia pentru întregul an în cursul căruia admiterea sau ieşirea lor trebuie efectuată.
8. Statele membre plătesc în avans partea lor contributivă la cheltuielile anuale ale Uniunii, pe baza bugetului stabilit de
Consiliul de administraţie.
Aceste părţi contributive trebuie să fie plătite cel mai târziu în prima zi a exerciţiului financiar la care se raportează bugetul. Depăşit
acest termen, sumele datorate sunt producătoare de dobânzi în profitul Uniunii, respectiv 3% pe an în timpul
primelor 6 luni şi 6% pe an
începând cu a şaptea lună.
9. Atât timp cât arieratele la contribuţiile obligatorii, în afara dobânzilor
datorate Uniunii de către un
stat membru, sunt egale sau superioare sumei contribuţiilor respectivului stat membru pentru două exerciţii
financiare anterioare, acest stat membru poate ceda irevocabil către Uniune în totalitate sau o parte din
creanţele sale asupra altor
state membre, conform modalităţilor fixate de Consiliul de administraţie. Condiţiile
creanţelor se definesc ca
urmare a unui acord convenit între statul membru, debitori/creditori şi Uniune.
10. Statele membre care, din motive juridice sau
altele, sunt în imposibilitate să efectueze o astfel de cesiune, se angajează să încheie un plan
de amortizare a arieratelor lor.
11. In afara unor circumstanţe excepţionale,
recuperarea arieratelor la contribuţiile obligatorii datorate Uniunii nu pot fi extinse la mai mult de
10 ani.
12. In împrejurări excepţionale,
Consiliul de administraţie
poate absolvi un stat membru, total sau numai de o parte din dobânzile
datorate, dacă acesta a achitat
integral datoriile restante.
13. Un stat membru poate, de asemenea, să fie absolvit, în cadrul unui plan de
amortizare a conturilor sale întârziate aprobat de către Consiliul de administraţie, total sau de o parte din dobânzile acumulate ori invers; absolvirea
este totuşi subordonată executării complete şi
punctuale a planului de amortizare într-un termen convenit la maximum 10 ani.
14. Pentru a acoperi insuficienţele de trezorerie ale Uniunii, s-a
constituit un fond de rezervă
a cărui valoare este fixată de Consiliul de administraţie. Acest fond este alimentat în primul
rând prin excedente bugetare. El poate servi şi pentru echilibrarea bugetului sau reducerea valorii contribuţiilor statelor membre.
15. In ceea ce priveşte insuficienţele
trecătoare ale trezoreriei,
Guvernul Confederaţiei Elveţiene face în termen scurt avansurile
necesare, conform condiţiilor
care sunt fixate de comun acord. Acest guvern supraveghează fără remuneraţie contabilitatea conturilor financiare, precum
şi contabilitatea Biroului
Internaţional, în limitele
condiţiilor fixate de Congres.
ARTICOLUL 129
Sancţiuni
automate
1. Orice stat membru, găsindu-se în imposibilitate de a efectua obligaţia prevăzută la art. 128.9 şi care nu acceptă
să se
supună unui plan de amortizare
propus de Biroul Internaţional
conform art. 128.10 sau nu îl respectă, îşi pierde în mod
automat dreptul la vot în Congres şi la reuniunile Consiliului de administraţie sau ale Consiliului de Exploatare Poştală şi nu mai este eligibil în aceste două consilii.
2. Sancţiunile automate sunt ridicate din oficiu şi cu efect imediat ce statul membru în cauză se achită în
întregime de arieratele la contribuţiile obligatorii datorate Uniunii, în capital şi dobânzi, sau care acceptă să se supună unui
plan de amortizare a arieratelor sale.
ARTICOLUL 130
Clasele de contribuţie (Const. 21; Regulamentul general 115, 128)
1. Statele membre contribuie la acoperirea cheltuielilor
Uniunii conform clasei de contribuţie de care aparţin.
Aceste clase sunt următoarele:
clasa de 50 unităţi
clasa de 45 unităţi
clasa de 40 unităţi
clasa de 35 unităţi
clasa de 30 unităţi
clasa de 25 unităţi
clasa de 20 unităţi
clasa de 15 unităţi
clasa de 10 unităţi
clasa de 5 unităţi
clasa de 3 unităţi
clasa de 1 unitate
clasa de 0,5 unităţi, rezervată ţărilor mai puţin avansate, enumerate de Organizaţia Naţiunilor
Unite, şi altor ţări desemnate de Consiliul de administraţie.
2. In afara claselor de contribuţie enumerate la paragraful 1, orice stat
membru poate alege să plătească mai mult de 50 de unităţi.
3. Statele membre sunt înscrise în una dintre clasele
de contribuţie de mai sus, în
momentul admiterii lor sau aderării lor la Uniune, conform procedurii vizate la art. 21.4 din
Constituţie.
4. Statele membre pot schimba ulterior clasa de
contribuţie, cu condiţia ca această schimbare să fie
notificată Biroului Internaţional cu cel puţin două luni
înainte de deschiderea Congresului. Această notificare, care este adusă la cunoştinţă Congresului, va avea efect la data intrării în vigoare a dispoziţiilor financiare, hotărâtă de Congres. Statele membre care nu şi-au făcut cunoscută intenţia de a schimba clasa de contribuţie în perioada prevăzută sunt menţinute în clasa de contribuţie la care au aparţinut până la acel moment.
5. Statele membre nu pot să solicite să fie
declasate mai mult cu o clasă
în acelaşi timp.
6. Totuşi, în împrejurări
excepţionale, cum ar fi
catastrofe naturale care necesită programe de ajutor internaţional, Consiliul de administraţie poate autoriza declasarea temporară cu o clasă de
contribuţie o singură dată între două
congrese, la cererea unui stat membru, dacă acesta dovedeşte că nu îşi mai poate menţine
contribuţia conform clasei
alese iniţial. In aceleaşi condiţii, Consiliul de administraţie poate să
autorizeze, de asemenea, declasarea temporară a statului membru care nu aparţine categoriei ţărilor
mai puţin avansate deja
incluse în clasa 1, trecându-l în clasa 0,5 unităţi.
7. In aplicarea paragrafului 6, declasarea temporară poate fi autorizată de Consiliul de administraţie pentru o perioadă de maximum 2 ani sau până la viitorul congres, dacă acesta are loc până la sfârşitul acestei perioade. La expirarea perioadei fixate, ţara în cauză se reintegrează automat
în clasa sa iniţială.
8. Prin derogare de la paragrafele 4 şi 5, surclasările nu sunt supuse nici unei restricţii.
ARTICOLUL 131
Plata documentelor furnizate de Biroul Internaţional (Regulamentul general 118)
Serviciile pe care Biroul Internaţional le oferă contra plată
administraţiilor poştale trebuie să fie plătite în cel
mai scurt timp posibil şi cel
mai târziu în termen de 6 luni începând din prima zi ce urmează după cea de transmitere a contului de către Birou. Depăşit
acest termen, sumele datorate sunt producătoare de dobânzi în folosul Uniunii, respectiv 5% pe an, începând
din ziua expirării termenului
sus-mentionat.
CAPITOLUL V
Arbitraje
ARTICOLUL 132
Procedura de arbitraj (Const. 32)
1. In caz de diferend ce trebuie reglat prin arbitraj,
fiecare dintre administraţiile
poştale în cauză alege o administraţie poştală a unui stat
membru care nu este direct interesată în litigiu. Când mai multe administraţii poştale fac
cauza comună, ele sunt
considerate, pentru aplicarea acestor dispoziţii, ca fiind o singură administraţie poştală.
2. In cazul în care una dintre administraţiile poştale în cauză nu dă curs unei propuneri de arbitraj în termen
de 6 luni, Biroul Internaţional,
în situaţia în care cererea
i-a fost adresată, determină la rândul său desemnarea unui arbitru prin administraţia poştală sau îi desemnează el însuşi unul din
oficiu.
3. Părţile în cauză pot să se înţeleagă pentru a desemna un arbitru unic care poate fi Biroul Internaţional.
4. Deciziile arbitrilor sunt luate cu majoritate de
voturi.
5. In cazul unor păreri împărţite, arbitrii aleg pentru a tranşa diferendul o altă administraţie poştală dezinteresată în litigiu. In lipsa unei înţelegeri asupra alegerii, această administraţie poştală este desemnată de
Biroul Internaţional dintre
administraţiile poştale nepropuse de către arbitri.
6. Dacă este vorba de un diferend privind unul dintre acorduri, arbitrii nu
pot fi desemnaţi în afara
administraţiilor poştale care sunt parte la acest acord.
CAPITOLUL VI
Dispoziţii finale
ARTICOLUL 133
Condiţii
de aprobare a propunerilor privind Regulamentul general
Pentru a deveni efective, propunerile supuse Congresului
şi referitoare la prezentul
regulament general trebuie să
fie aprobate de majoritatea statelor membre reprezentate la Congres şi care au drept de vot. Cel puţin două treimi din numărul
statelor membre ale Uniunii cu drept de vot trebuie să fie prezente în momentul votului.
ARTICOLUL 134
Propuneri privind acordurile cu Organizaţia Naţiunilor Unite
Condiţiile
de aprobare vizate la art. 133 se aplică şi propunerilor
de modificare a acordurilor încheiate între Uniunea Poştală Universală şi Organizaţia Naţiunilor Unite, în măsura în care aceste acorduri nu prevăd condiţiile de modificare a dispoziţiilor pe care le conţin.
ARTICOLUL 135
Punerea în aplicare şi durata Regulamentului general
Prezentul regulament general va fi pus în aplicare la 1
ianuarie 2006 şi va rămâne în vigoare pe o perioadă nedeterminată.
Drept care, plenipotenţiarii guvernelor statelor membre au semnat prezentul regulament
general într-un exemplar, care este depus la directorul general al Biroului
Internaţional. O copie va fi
acordată fiecărei părţi de către Biroul Internaţional.
Intocmit la Bucureşti la 5 octombrie 2004.
ANEXA Nr. 5
ARANJAMENT PRIVIND SERVICIILE DE PLATĂ ALE POŞTEI*)
Subsemnaţii plenipotenţiari
ai guvernelor statelor membre ale Uniunii, în baza art. 23.4 din Constituţia Uniunii Poştale Universale, încheiată la Viena la 10 iulie 1964, de comun acord şi sub rezerva art. 26.4 din Constituţie, au hotărât următorul aranjament.
CAPITOLUL I
Dispoziţii preliminare
ARTICOLUL 1
Obiectul aranjamentului şi produsele vizate
1. Prezentul aranjament reglementează ansamblul prestaţiilor poştale care
vizează transferul de fonduri.
Ţările contractante convin de
comun acord asupra produselor din cadrul prezentului aranjament pe care se înţeleg să le introducă în
relaţiile lor reciproce.
2. Organismele nepoştale pot participa, prin intermediul administraţiei poştale, al serviciului de cecuri poştale sau al unui organism care administrează o reţea de
transfer de fonduri poştale,
la schimburile reglementate prin dispoziţiile prezentului aranjament. Acestor organisme le revine obligaţia de a se stabili cu administraţia poştală din ţara lor, pentru asigurarea executării complete a tuturor clauzelor
aranjamentului şi, în cadrul
acestei înţelegeri,
exercitarea drepturilor şi
îndeplinirea obligaţiilor ce
le revin în calitate de administraţie poştală, definite în cadrul prezentului
aranjament.
Administraţia poştală le serveşte, este intermediarul lor în relaţiile cu administraţiile
poştale ale celorlalte ţări contractante şi cu Biroul Internaţional. In cazul în care o administraţie poştală nu va furniza serviciile financiare
descrise în prezentul aranjament sau în situaţia în care calitatea serviciului nu corespunde exigenţelor clienţilor, administraţiile
poştale pot coopera cu
organisme nepoştale din ţara respectivă.
3. Statele membre notifică Biroului Internaţional,
în termen de 6 luni de la încheierea Congresului, numele şi adresa organului guvernamental însărcinat cu supravegherea serviciilor
financiare poştale, precum şi numele şi adresa operatorului sau operatorilor desemnat/desemnaţi în mod oficial să asigure serviciile financiare poştale şi să îndeplinească obligaţiile ce rezultă din
actele Uniunii pe teritoriul lor.
3.1. Statele membre notifică Biroului Internaţional,
în termen de 6 luni de la încheierea Congresului, datele persoanelor
responsabile cu exploatarea serviciilor financiare poştale şi cu
serviciul cu privire la reclamaţii.
3.2. Intre două congrese, orice schimbare cu privire la organele guvernamentale, la
operatorii şi persoanele responsabile
care au fost numite oficial trebuie să fie notificată
Biroului Internaţional în cel
mai scurt timp posibil.
4. Prezentul aranjament reglementează următoarele produse poştale
de plată:
4.1. mandatul poştal, inclusiv mandatul de ramburs;
4.2. viramentele cont la cont.
5. Administraţiile poştale
interesate pot furniza alte prestaţii reglementate prin acorduri bilaterale sau multilaterale.
CAPITOLUL II
Mandatul poştal
ARTICOLUL 2
Definirea produsului
1. Mandatul poştal simplu
1.1. Clientul care dă ordinul depune fondurile la ghişeul unui oficiu poştal
sau ordonă debitarea contului
său şi solicită plata
sumei integrale fără nici o deducere în numerar la beneficiar.
2. Mandatul de vărsământ
2.1. Clientul care dă ordinul depune fondurile la ghişeul unui oficiu poştal
şi solicită ca ele să fie vărsate
integral şi fără reţineri în contul
beneficiarului gestionat de o administraţie poştală sau într-un cont gestionat de alte
organisme financiare.
3. Mandatul de ramburs
3.1. Destinatarul unei „trimiteri cu plata la
primire" depune fondurile sau ordonă debitarea contului său şi solicită plata integrală a sumei fără nici o reţinere către
expeditorul „trimiterii cu plata la primire".
ARTICOLUL 3
Depunerea ordinelor
1. In lipsa unei înţelegeri speciale, valoarea mandatelor poştale este exprimată
în moneda ţării de destinaţie.
2. Administraţia poştală emitentă fixează taxa de
schimb a monedei sale în cea a ţării de destinaţie.
3. Valoarea maximă a mandatelor poştale
este fixată bilateral.
4. Administraţia poştală emitentă are toată
libertatea de a stabili documentele şi modalităţile de
depunere a mandatelor poştale.
Dacă mandatul trebuie să fie transferat prin curier, trebuie să fie utilizate numai formularele prevăzute în cadrul Regulamentului.
ARTICOLUL 4
Taxe
1. Administraţia poştală emitentă determină în mod
liber taxa ce va fi percepută
în momentul emiterii.
2. Mandatele poştale schimbate, prin intermediul unei ţări care face parte din prezentul aranjament, între o ţară contractantă şi o ţară necontractantă, pot fi supuse de către o administraţie intermediară la
o taxă suplimentară, determinată de aceasta din urmă în funcţie de
costurile generate de operaţiunile
efectuate, a cărei valoare
este convenită între
administraţiile poştale respective şi este dedusă din
valoarea mandatului poştal;
această taxă poate totuşi să fie percepută de la expeditor şi atribuită administraţiei poştale din ţara
intermediară dacă administraţiile poştale s-au
pus de acord în acest sens.
3. Sunt scutite de toate taxele documentele, titlurile
şi ordinele de plată referitoare la transferurile de fonduri
poştale schimbate între
administraţiile poştale pe cale poştală, în condiţiile prevăzute la art. RL 110 şi 111.
*) Traducere.
ARTICOLUL 5
Obligaţiile
administraţiei poştale emitente
1. Administraţia poştală emitentă trebuie să se
conformeze normelor cu privire la serviciile prevăzute în Regulament pentru a furniza servicii satisfăcătoare clienţilor.
ARTICOLUL 6
Transmiterea ordinelor
1. Mandatele poştale sunt schimbate prin intermediul reţelelor electronice stabilite de Biroul Internaţional al UPU sau de alte organisme.
2. Schimburile electronice se operează pe trimitere adresată direct către oficiul plătitor
sau către un birou de schimb.
Securitatea şi calitatea
schimburilor trebuie să fie
garantate prin specificaţiile
tehnice referitoare la reţelele
folosite sau printr-un acord bilateral între administraţiile poştale.
3. Administraţiile poştale pot
conveni să schimbe mandate poştale cu ajutorul formularelor de hârtie
prevăzute de Regulament şi expediate în regim prioritar.
4. Administraţiile poştale pot
conveni să utilizeze şi alte mijloace de schimb.
ARTICOLUL 7
Prelucrarea în ţara de destinaţie
1. Plata mandatelor poştale este efectuată
în conformitate cu reglementările
ţării de destinaţie.
2. De regulă, întreaga sumă a
mandatului poştal trebuie să fie plătită
beneficiarului; taxele facultative pot fi percepute dacă acesta solicită servicii speciale suplimentare.
3. Valabilitatea mandatelor poştale electronice trebuie să fie fixată prin
acorduri bilaterale.
4. Valabilitatea mandatelor poştale emise pe suport de hârtie se aplică, de regulă, până la sfârşitul primei luni ce urmează după data emiterii.
5. După perioada menţionată mai sus, un mandat poştal neachitat trebuie să fie returnat imediat administraţiei poştale emitente.
ARTICOLUL 8
Remunerarea administraţiei poştale plătitoare
1. Pentru fiecare mandat poştal achitat, administraţia emitentă acordă administraţiei poştale plătitoare o remuneraţie a cărei taxă este fixată în Regulament.
2. In loc de taxa forfetară prevăzută în Regulament, administraţiile poştale pot conveni taxe de remuneraţie diferite.
3. Transferurile de fonduri efectuate cu scutire de
taxe nu acordă dreptul la nici
o remuneraţie.
4. Atunci când există un acord între administraţiile poştale
interesate, transferurile de fonduri de ajutor scutite de taxe de către administraţia poştală emitentă pot fi scutite de remuneraţie.
ARTICOLUL 9
Obligaţiile
administraţiei poştale plătitoare
1. Administraţia poştală plătitoare trebuie să îndeplinească
normele cu privire la servicii prevăzute în Regulament pentru a furniza servicii satisfăcătoare clienţilor.
CAPITOLUL III
Viramentul poştal
ARTICOLUL 10
Definiţia
produsului
1. Titularul unui cont poştal solicită, prin
debitarea contului său,
înscrierea unei sume în contul creditului beneficiarului ţinut de către administraţia
poştală sau în cadrul unui alt cont, prin
intermediul administraţiei poştale din ţara de destinaţie.
ARTICOLUL 11
Depunerea ordinelor
1. Suma viramentului trebuie să fie exprimată în moneda ţării de
destinaţie sau într-o altă monedă, conform acordului convenit între administraţiile poştale emitente şi
primitoare.
2. Administraţia poştală emitentă fixează rata de
schimb a monedei sale în moneda în care este exprimată suma din virament.
3. Valoarea viramentelor este nelimitată, cu excepţia deciziilor luate de administraţiile poştale
interesate.
4. Administraţia poştală emitentă are toată
libertatea să precizeze
documentele şi metodele pentru
emiterea viramentelor.
ARTICOLUL 12
Taxe
1. Administraţia poştală emitentă determină în mod
liber taxa ce va fi percepută
în momentul emiterii. La această taxă principală ea va adăuga eventual taxele aferente serviciilor speciale oferite
expeditorului.
2. Viramentele efectuate prin intermediul unei ţări ce face parte din prezentul
aranjament, între o ţară contractantă şi o ţară necontractantă,
pot fi supuse de către
administraţia intermediară la o taxă suplimentară.
Valoarea acestei taxe este decisă între administraţiile
respective şi dedusă din suma totală a viramentului. Cu toate acestea, această taxă poate fi
percepută de la expeditor şi atribuită administraţiei ţării intermediare, dacă administraţiile interesate s-au pus de acord în acest sens.
3. Documentele, instrumentele şi ordinele de plată referitoare la viramentele poştale efectuate între administraţiile poştale pe cale poştală sunt scutite de orice taxă, în condiţiile prevăzute la
art. RL 110 şi 111.
ARTICOLUL 13
Obligaţiile
administraţiei poştale emitente
1. Administraţia poştală emitentă trebuie să îndeplinească normele cu privire la servicii prevăzute în Regulament pentru a furniza
servicii satisfăcătoare clienţilor.
ARTICOLUL 14
Transmiterea ordinelor
1. Viramentele trebuie să fie efectuate prin intermediul reţelelor electronice stabilite de Biroul Internaţional al UPU sau de alte organisme,
conform specificaţiilor
tehnice adoptate de administraţiile interesate.
2. Securitatea şi calitatea schimburilor trebuie să fie garantate prin caracteristicile tehnice referitoare la reţelele folosite sau printr-un acord
bilateral între administraţiile
poştale emitente şi plătitoare.
3. Administraţiile poştale pot
decide să efectueze viramente
prin intermediul formularelor pe suport hârtie prevăzute de Regulament şi expediate în regim prioritar.
4. Administraţiile poştale pot
conveni să utilizeze şi alte mijloace de schimb.
ARTICOLUL 15
Prelucrarea în ţara de destinaţie
1. Viramentele care sosesc trebuie să fie tratate conform reglementărilor în vigoare ale ţării de destinaţie.
2. In general, drepturile exigibile în ţara de destinaţie trebuie să fie
plătite de beneficiar; totuşi, această taxă poate fi
percepută de la expeditor şi atribuită administraţiei poştale a ţării de destinaţie,
conform unui acord bilateral.
ARTICOLUL 16
Remunerarea administraţiei poştale plătitoare
1. Pentru fiecare virament administraţia poştală plătitoare poate solicita plata unei taxe de
sosire. Această taxă poate să fie sau debitată
din contul beneficiarului sau preluată de administraţia
poştală emitentă, prin debitarea contului său curent poştal de
legătură.
2. Viramentele efectuate cu scutire de taxe nu dau naştere nici unei remuneraţii.
3. In baza unui acord între administraţiile poştale interesate, viramentele de fonduri de ajutor scutite de taxe de
către administraţia poştală emitentă pot fi scutite de remuneraţie.
ARTICOLUL 17
Obligaţiile
administraţiei poştale plătitoare
1. Administraţia poştală plătitoare trebuie să
răspundă normelor cu privire la serviciile prevăzute în Regulament pentru a furniza
servicii satisfăcătoare clienţilor.
CAPITOLUL IV
Conturile de legătură,
conturile lunare, reclamaţii, responsabilitate
ARTICOLUL 18
Relaţiile
financiare dintre administraţiile
poştale participante
1. Administraţiile poştale convin
între ele asupra mijloacelor tehnice ce vor fi utilizate pentru reglarea creanţelor lor.
2. Conturile de legătură
2.1. In general, atunci când administraţiile poştale dispun de o instituţie de cecuri poştale,
fiecare dintre ele va deschide în numele său, în cadrul administraţiei corespondente, un cont de legătură, prin
intermediul căruia sunt
lichidate datoriile şi creanţele reciproce ce rezultă din schimburile efectuate pentru
serviciul de viramente şi de
mandate poştale şi pentru toate celelalte operaţiuni pe care administraţiile poştale vor conveni să
le plătească prin acest mijloc.
2.2. Atunci când administraţia poştală a ţării de destinaţie
nu dispune de un sistem de cecuri poştale, contul curent de legătură poate fi
deschis în cadrul altei administraţii.
2.3. Administraţiile poştale pot
conveni să regleze schimburile
lor financiare prin intermediul administraţiilor desemnate printr-un acord multilateral.
2.4. In cazul în care un cont curent de legătură este descoperit, sumele datorate sunt producătoare de dobânzi, la taxa fixată în Regulament.
2.5. Un cont de legătură ce prezintă un sold creditor trebuie să fie producător de dobânzi.
3. Conturi lunare
3.1. In lipsa unui cont de legătură, fiecare
administraţie poştală plătitoare întocmeşte pentru fiecare administraţie poştală emitentă un cont lunar al sumelor plătite pentru mandatele poştale. Conturile lunare sunt incluse
periodic într-un cont general ce face posibilă determinarea unui sold.
3.2. Reglementarea conturilor poate avea loc, de
asemenea, pe baza conturilor lunare, fără compensare.
4. Nu se pot prejudicia prin nici o măsură unilaterală, cum
ar fi moratoriu, interdicţie
de transfer etc, dispoziţiile
prezentului articol şi cele
din Regulament, care decurg din aceasta.
ARTICOLUL 19
Reclamaţii
1. Reclamaţiile sunt admise în termen de 6 luni începând cu ziua a doua de la
depunerea unui mandat poştal
sau de la executarea unui virament.
2. Administraţiile poştale au
dreptul de a percepe de la clienţii lor o taxă de
reclamaţie pentru mandatele poştale sau viramente.
ARTICOLUL 20
Responsabilitate
1. Principiul şi întinderea responsabilităţii
1.1. Administraţia poştală este responsabilă pentru sumele vărsate
la ghişeu sau înscrise în
debitul contului trăgătorului până în momentul în care mandatul a fost plătit regulamentar sau contul beneficiarului a fost creditat.
1.2. Administraţia poştală este responsabilă pentru indicaţiile
eronate pe care Ie-a furnizat şi care au antrenat fie o neplată, fie erori în executarea transferului de fonduri. Responsabilitatea
se întinde asupra erorilor de conversie şi asupra erorilor de transmitere.
1.3. Administraţia poştală este absolvită de orice responsabilitate:
1.3.1. în caz de întârziere care se poate produce în
transmiterea, expedierea sau plata titlurilor şi ordinelor;
1.3.2. când, în urma distrugerii documentelor de
serviciu ca rezultat al unui caz de forţă majoră, ea nu
poate dovedi executarea unui transfer de fonduri, cu condiţia ca proba responsabilităţii sale să nu fie administrată în alt fel;
1.3.3. când expeditorul nu a formulat nici o reclamaţie în termenul prevăzut la art. 19;
1.3.4. când termenul de prescriere a mandatelor în ţara de emitere a expirat.
1.4. In caz de rambursare, indiferent care ar fi cauza,
suma rambursată expeditorului
nu poate depăşi suma pe care a
vărsat-o sau care a fost
debitată din contul său.
1.5. Administraţiile poştale pot
conveni între ele să aplice
condiţii mai ample de responsabilitate
adaptate nevoilor serviciilor lor interne.
1.6. Condiţiile pentru aplicarea principiului responsabilităţii şi, în special, problemele determinării responsabilităţii,
plata sumelor datorate, recursurile, termenul de plată şi dispoziţiile privind rambursarea către administraţia care a intervenit sunt cele prevăzute în Regulament.
CAPITOLUL V
Reţele electronice
ARTICOLUL 21
Reguli generale
1. Pentru transmiterea ordinelor de plată pe cale electronică, administraţiile poştale
folosesc reţeaua UPU sau orice
altă reţea ce permite efectuarea viramentelor în
mod fiabil, rapid şi sigur.
2. Serviciile financiare electronice ale UPU sunt
reglementate între administraţiile
poştale, în baza acordurilor
bilaterale. Regulile generale de funcţionare a serviciilor financiare electronice ale UPU sunt supuse
dispoziţiilor corespunzătoare ale actelor Uniunii.
CAPITOLUL VI
Dispoziţii diverse
ARTICOLUL 22
Cerere de deschidere a unui cont curent poştal în străinătate
1. Pentru deschiderea unui cont poştal în străinătate sau a unui
alt tip de cont ori când o cerere este făcută pentru a obţine un produs financiar în străinătate, organismele poştale ale statelor ce fac parte din acest aranjament decid să furnizeze asistenţă în utilizarea produselor avute în vedere.
2. Părţile pot conveni în mod bilateral asupra
asistenţei pe care o pot oferi
una alteia în cadrul procedurii detaliate ce trebuie urmată şi convin asupra cheltuielilor referitoare la furnizarea unei astfel
de asistenţe.
CAPITOLUL VII
Dispoziţii finale
ARTICOLUL 23
Dispoziţii finale
1. Convenţia este aplicabilă,
după caz, prin analogie,
pentru tot ceea ce nu este reglementat în mod expres prin prezentul aranjament.
2. Art. 4 din Constituţie nu este aplicabil prezentului aranjament.
3. Condiţii de aprobare a propunerilor privind prezentul aranjament şi Regulamentul său
3.1. Pentru a deveni executorii, propunerile supuse
Congresului, referitoare la prezentul aranjament, trebuie să fie aprobate de majoritatea ţărilor membre prezente şi care votează având drept de vot şi care fac parte din aranjament. Cel puţin jumătate din
aceste ţări membre
reprezentate în Congres şi
care au drept de vot trebuie să fie prezente în momentul votului.
3.2. Pentru a deveni executorii, propunerile
referitoare la Regulamentul acestui aranjament trebuie să fie aprobate de majoritatea membrilor
Consiliului de Exploatare Poştală care fac parte din aranjament şi care au drept de vot.
3.3. Pentru a deveni executorii, propunerile introduse
între două congrese şi referitoare la prezentul aranjament
trebuie să reunească:
3.3.1. două treimi din numărul
voturilor, cel puţin jumătate din numărul ţărilor membre,
care fac parte din aranjament şi cu drept de vot, care au participat la vot, în cazul în care este
vorba despre adăugarea de noi
dispoziţii;
3.3.2. majoritatea voturilor, cel puţin jumătate din numărul ţărilor membre, care fac parte din
aranjament şi cu drept de vot,
care au participat la vot, dacă este vorba despre modificări la dispoziţiile
prezentului aranjament;
3.3.3. majoritatea voturilor, dacă este vorba despre interpretarea dispoziţiilor prezentului aranjament.
3.4. Fără a aduce
prejudicii dispoziţiilor prevăzute la paragraful 3.3.1 orice ţară membră a cărei legislaţie naţională este încă incompatibilă cu
adăugarea propusă are posibilitatea de a face o declaraţie scrisă directorului general al Biroului Internaţional, indicând imposibilitatea acceptării acestei adăugări, în termen de 90 de zile de la data
notificării acesteia.
4. Prezentul aranjament va fi aplicat la 1 ianuarie 2006
şi va rămâne în vigoare până la punerea în aplicare a actelor
viitorului Congres.
Drept care, plenipotenţiarii guvernelor ţărilor
contractante au semnat prezentul aranjament într-un singur exemplar care va fi
depus la directorul general al Biroului Internaţional.
O copie va fi predată fiecărei părţi de către Biroul
Internaţional.
Intocmit la Bucureşti la 5 octombrie 2004.