LEGE
Nr. 202 din 19 mai 2002
privind egalitatea de sanse
si de tratament intre femei si barbati
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 150 din 1 martie 2007
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - (1) Prezenta lege
reglementează măsurile pentru promovarea egalităţii de şanse şi de tratament
între femei şi bărbaţi, în vederea eliminării tuturor formelor de discriminare
bazate pe criteriul de sex, în toate sferele vieţii publice din România.
(2) In sensul prezentei legi, prin egalitate de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi se înţelege luarea în considerare a capacităţilor, nevoilor şi
aspiraţiilor diferite ale persoanelor de sex masculin şi, respectiv, feminin şi
tratamentul egal al acestora.
Art. 2. - Măsurile pentru
promovarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi pentru
eliminarea tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex se
aplică în domeniul muncii, educaţiei, sănătăţii, culturii şi informării,
politicii, participării la decizie, furnizării şi accesului la bunuri şi
servicii, precum şi în alte domenii reglementate prin
legi speciale.
Art. 3. - Prevederile prezentei
legi nu au aplicabilitate în cadrul cultelor religioase şi nu aduc atingere
vieţii private a cetăţenilor.
Art. 4. - Termenii şi
expresiile de mai jos, în sensul prezentei legi, au următoarele definiţii:
a) prin discriminare
directă se înţelege situaţia în care o persoană
este tratată mai puţin favorabil, pe criterii de sex, decât este, a fost sau ar
fi tratată altă persoană într-o situaţie comparabilă;
b) prin discriminare
indirectă se înţelege situaţia în care o
dispoziţie, un criteriu sau o practică, aparent neutră, ar dezavantaja în
special persoanele de un anumit sex în raport cu persoanele de alt sex, cu
excepţia cazului în care această dispoziţie, acest criteriu sau această
practică este justificată obiectiv de un scop legitim, iar mijloacele de
atingere a acestui scop sunt corespunzătoare şi necesare;
c) prin hărţuire se înţelege situaţia în care se manifestă un comportament nedorit,
legat de sexul persoanei, având ca obiect sau ca efect lezarea demnităţii
persoanei în cauză şi crearea
unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor;
d) prin hărţuire sexuală se înţelege situaţia în care se manifestă un comportament nedorit
cu conotaţie sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal,
având ca obiect sau ca efect lezarea demnităţii unei
persoane şi, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant,
umilitor sau jignitor;
e) prin acţiuni pozitive se înţelege acele acţiuni speciale care sunt întreprinse temporar
pentru a accelera realizarea în fapt a egalităţii de şanse între femei şi
bărbaţi şi care nu sunt considerate acţiuni de discriminare;
f) prin muncă de valoare
egală se înţelege activitatea remunerată care, în
urma comparării, pe baza aceloraşi indicatori şi a aceloraşi unităţi de măsură,
cu o altă activitate, reflectă folosirea unor cunoştinţe şi deprinderi
profesionale similare sau egale şi depunerea unei cantităţi egale ori similare
de efort intelectual şi/sau fizic;
g) prin discriminare bazată
pe criteriul de sex se înţelege discriminarea directă şi discriminarea indirectă,
hărţuirea şi hărţuirea sexuală a unei persoane de către o altă persoană la
locul de muncă sau în alt loc în care aceasta îşi desfăşoară activitatea;
h) prin discriminare
multiplă se înţelege orice faptă de discriminare
bazată pe două sau mai multe criterii de discriminare.
Art. 5. - In materia
reglementată de prezenta lege dispoziţiile prevăzute la art. 4 prevalează asupra oricăror prevederi din
alte acte normative, iar în caz de conflicte în domeniu prevalează dispoziţiile
menţionate.
Art. 6. - (1) Constituie
discriminare dispoziţia de a discrimina o persoană pe baza criteriului de sex.
(2) Orice ordin de discriminare împotriva unor persoane
pe criterii de sex este considerat discriminatoriu.
(3) Este interzisă orice formă
de discriminare bazată pe criteriul de sex.
(4) Este interzis ca
deciziile privind o persoană să fie afectate de acceptarea sau respingerea de
către persoana în cauză a unui
comportament ce ţine de hărţuirea sau de hărţuirea sexuală a acesteia.
*) Republicată în temeiul art.
III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între
femei şi bărbaţi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 8 septembrie 2006, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 507/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 8 ianuarie 2007, dându-se
textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 202/2002 a mai fost
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 135 din 14 februarie 2005, şi ulterior a mai fost
modificată prin Legea nr. 340/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între
femei şi bărbaţi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 25 iulie 2006.
(5) Nu sunt considerate
discriminări:
a) măsurile speciale prevăzute de lege pentru
protecţia maternităţii, naşterii şi alăptării;
b) acţiunile pozitive pentru protecţia anumitor
categorii de femei sau bărbaţi;
c) o diferenţă de tratament bazată pe o caracteristică
de sex când, datorită naturii activităţilor profesionale specifice avute în
vedere sau a cadrului în care acestea se desfăşoară, constituie o cerinţă
profesională autentică şi determinantă atât timp cât obiectivul e legitim şi
cerinţa proporţională.
CAPITOLUL II
Egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi
bărbaţi în domeniul muncii
Art. 7. - (1) Prin egalitatea
de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă se înţelege accesul nediscriminatoriu la:
a) alegerea ori exercitarea liberă a unei profesii
sau activităţi;
b) angajare în toate posturile sau locurile de muncă
vacante şi la toate nivelurile ierarhiei profesionale;
c) venituri egale pentru muncă
de valoare egală;
d) informare şi consiliere profesională, programe de
iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi recalificare profesională;
e) promovare la orice nivel ierarhic şi profesional;
f) condiţii de muncă ce respectă normele de sănătate
şi securitate în muncă, conform prevederilor legislaţiei în vigoare;
g) beneficii, altele decât cele de natură salarială,
precum şi la sistemele publice şi private de securitate socială;
h) organizaţii patronale, sindicale şi organisme
profesionale, precum şi la beneficiile acordate de acestea;
i) prestaţii şi servicii sociale, acordate în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) In conformitate cu prevederile alin. (1), de egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în
relaţiile de muncă beneficiază toţi lucrătorii, inclusiv persoanele care
exercită o activitate independentă, precum şi lucrătorii din agricultură.
(3) Prevederile prezentei
legi se aplică tuturor persoanelor, funcţionari publici şi personal
contractual, din sectorul public şi privat, inclusiv din instituţiile publice.
Art. 8. - (1) Angajatorii sunt
obligaţi să asigure egalitatea de şanse şi de tratament între angajaţi, femei
şi bărbaţi, în cadrul relaţiilor de muncă de orice fel, inclusiv prin
introducerea de dispoziţii pentru interzicerea discriminărilor bazate pe
criteriul de sex în regulamentele de organizare şi funcţionare şi în
regulamentele interne ale unităţilor.
(2) Angajatorii sunt obligaţi
să îi informeze permanent pe angajaţi, inclusiv prin afişare în locuri
vizibile, asupra drepturilor pe care aceştia le au în ceea ce priveşte
respectarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în
relaţiile de muncă.
Art. 9. - (1) Este interzisă
discriminarea prin utilizarea de către angajator a unor practici care
dezavantajează persoanele de un anumit sex, în legătură cu relaţiile de muncă,
referitoare la:
a) anunţarea, organizarea concursurilor sau
examenelor şi selecţia candidaţilor pentru ocuparea posturilor vacante din
sectorul public sau privat;
b) încheierea, suspendarea, modificarea şi/sau
încetarea raportului juridic de muncă ori de serviciu;
c) stabilirea sau modificarea atribuţiilor din fişa
postului;
d) stabilirea remuneraţiei;
e) beneficii, altele decât cele de natură salarială, precum şi la securitate socială;
f) informare şi consiliere profesională, programe de
iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi recalificare profesională;
g) evaluarea performanţelor profesionale individuale;
h) promovarea profesională;
i) aplicarea măsurilor disciplinare;
j) dreptul de aderare la sindicat şi accesul la
facilităţile acordate de acesta;
k) orice alte condiţii de prestare a muncii, potrivit
legislaţiei în vigoare.
(2) Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin.
(1) lit. a) locurile de muncă în care, datorită
naturii activităţilor profesionale respective sau cadrului în care acestea sunt
desfăşurate, o caracteristică legată de sex este o cerinţă profesională
autentică şi determinantă, cu condiţia ca obiectivul urmărit să fie legitim şi
cerinţa să fie proporţională.
(3) Este considerată discriminare orice dispoziţie de a
discrimina o persoană pe criteriu de sex.
Art. 10. - (1) Maternitatea nu poate constitui un motiv
de discriminare.
(2) Orice tratament mai puţin
favorabil aplicat unei femei legat de sarcină sau de concediul de maternitate
constituie discriminare în sensul prezentei legi.
(3) Este interzis să i se
solicite unei candidate, în vederea angajării, să prezinte un test de
graviditate şi/sau să semneze un angajament că nu va rămâne însărcinată sau că
nu va naşte pe durata de valabilitate a contractului individual de muncă.
(4) Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin.
(1) acele locuri de muncă interzise femeilor gravide
şi/sau care alăptează, datorită naturii ori condiţiilor particulare de prestare
a muncii.
(5) Concedierea nu poate fi
dispusă pe durata în care:
a) femeia salariată este gravidă sau se află în
concediu de maternitate;
b) angajatul se află în concediu de creştere şi
îngrijire a copilului în vârstă de până la 2 ani,
respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap.
(6) Este exceptată de la
aplicarea prevederilor alin. (5) concedierea pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării
judiciare sau a falimentului angajatorului, în condiţiile legii.
(7) La încetarea concediului
de maternitate sau a concediului de creştere şi îngrijire a copilului în vârstă
de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu
handicap, salariata/salariatul are dreptul de a se întoarce la ultimul loc de muncă sau la un loc de muncă echivalent, având
condiţii de muncă echivalente şi, de asemenea, de a beneficia de orice
îmbunătăţire a condiţiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul
absenţei.
Art. 11. - Constituie discriminare bazată pe criteriul de sex orice comportament nedorit, definit drept
hărţuire sau hărţuire sexuală, având ca scop sau efect:
a) de a crea la locul de muncă o atmosferă de
intimidare, de ostilitate sau de descurajare pentru persoana afectată;
b) de a influenţa negativ situaţia persoanei angajate
în ceea ce priveşte promovarea profesională, remuneraţia sau veniturile de
orice natură ori accesul la formarea şi perfecţionarea profesională, în cazul
refuzului acesteia de a accepta un comportament nedorit, ce ţine de viaţa
sexuală.
Art. 12. - Pentru prevenirea şi
eliminarea oricăror comportamente, definite drept discriminare bazată pe
criteriul de sex, angajatorul are următoarele obligaţii:
a) să prevadă în regulamentele interne ale unităţilor
sancţiuni disciplinare, în condiţiile prevăzute de lege, pentru angajaţii care
încalcă demnitatea personală a altor angajaţi prin crearea de medii degradante,
de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensatoare, prin acţiuni de
discriminare, definite la art. 4 lit. a)-e) şi la art. 11;
b) să asigure informarea tuturor angajaţilor cu privire
la interzicerea hărţuirii şi a hărţuirii sexuale la locul de muncă, inclusiv
prin afişarea în locuri vizibile a prevederilor regulamentelor interne ale
unităţilor pentru prevenirea oricărui act de discriminare bazat pe criteriul de
sex;
c) să informeze imediat după ce a fost sesizat
autorităţile publice abilitate cu aplicarea şi controlul aplicării legislaţiei
privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi.
Art. 13. - (1) Constituie
discriminare şi este interzisă modificarea unilaterală de către angajator a
relaţiilor sau a condiţiilor de muncă, inclusiv concedierea persoanei angajate
care a înaintat o sesizare ori o reclamaţie la nivelul unităţii sau care a
depus o plângere, în condiţiile prevăzute la art. 39
alin. (2), la instanţele judecătoreşti competente, în
vederea aplicării prevederilor prezentei legi şi după ce sentinţa
judecătorească a rămas definitivă, cu excepţia unor motive întemeiate şi fără
legătură cu cauza.
(2) Prevederile alin. (1) se
aplică în mod corespunzător şi membrilor organizaţiei sindicale sau
reprezentanţilor salariaţilor care au competenţa să acorde sprijin în
rezolvarea situaţiei la locul de muncă potrivit art. 39
alin. (1).
Art. 14. - Pentru prevenirea
acţiunilor de discriminare bazate pe criteriul de sex în domeniul muncii, atât
la negocierea contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional, de ramură,
cât şi la negocierea contractelor colective de muncă la nivel de unităţi,
părţile contractante vor stabili introducerea de clauze de interzicere a faptelor
de discriminare şi, respectiv, clauze privind modul de soluţionare a
sesizărilor/reclamaţiilor formulate de persoanele prejudiciate prin asemenea
fapte.
CAPITOLUL III
Egalitatea de şanse şi de tratament în ceea ce
priveşte accesul la educaţie, la sănătate, la cultură şi la informare
Art. 15. - (1) Este interzisă
orice formă de discriminare bazată pe criteriul de sex în ceea ce priveşte
accesul femeilor şi bărbaţilor la toate nivelurile de instruire şi de formare
profesională, inclusiv ucenicia la locul de muncă, la perfecţionare şi, în
general, la educaţia continuă.
(2) Instituţiile de
învăţământ de toate gradele, factorii sociali care se implică în procese
instructiv-educative, precum şi toţi ceilalţi furnizori de servicii de formare
şi de perfecţionare, autorizaţi conform legii, vor include în programele
naţionale de educaţie teme şi activităţi referitoare la egalitatea de şanse
între femei şi bărbaţi.
(3) Instituţiile prevăzute la alin. (2) au obligaţia de a institui, în
activitatea lor, practici nediscriminatorii bazate pe criteriul de sex, precum
şi măsuri concrete de garantare a egalităţii de şanse şi de tratament între
femei şi bărbaţi, conform legislaţiei în vigoare.
(4) Restricţionarea accesului
unuia dintre sexe în instituţii de învăţământ publice sau private se face pe
criterii obiective, anunţate public, în conformitate cu prevederile legislaţiei
antidiscriminare.
(5) Este interzis să se
solicite candidatelor, la orice formă de învăţământ, să prezinte un test de
graviditate şi/sau să semneze un angajament că nu vor rămâne insărcinate sau că
nu vor naşte pe durata studiilor.
Art. 16. - (1) Ministerul
Educaţiei şi Cercetării asigură, prin mijloace specifice, instruirea,
pregătirea şi informarea corespunzătoare a cadrelor didactice, la toate formele
de învăţământ, public şi privat, pe tema egalităţii de şanse pentru femei şi
bărbaţi.
(2) Ministerul Educaţiei şi
Cercetării va promova acele manuale şcolare, cursuri' universitare, ghiduri
pentru aplicarea programelor analitice care să nu cuprindă aspectele de
discriminare între sexe, precum şi modelele şi stereotipurile comportamentale
negative în ceea ce priveşte rolul femeilor şi al bărbaţilor în viaţa publică
şi familială.
Art. 17. - Este interzisă orice
formă de discriminare bazată pe criteriul de sex în ceea ce priveşte accesul
femeilor şi bărbaţilor la toate nivelurile de asistenţă medicală şi la
programele de prevenire a îmbolnăvirilor şi de promovare a sănătăţii.
Art. 18 - Direcţiile de
sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt responsabile pentru
aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de şanse şi de tratament între
femei şi bărbaţi în domeniul sănătăţii, în ceea ce priveşte accesul la
serviciile medicale si calitatea acestora, precum şi sănătatea la locul de
muncă.
Art. 19. - (1) Instituţiile
publice de cultură, precum şi orice alte structuri şi formaţiuni care
promovează actul cultural sub orice formă au obligaţia să aplice măsurile
necesare pentru accesul tuturor persoanelor, fără discriminare bazată pe
criteriul de sex, la producţiile culturale.
(2) Sursele de cultură
menţionate la alin. (1) asigură
nediscriminatoriu condiţiile necesare de manifestare şi de valorificare a
aptitudinilor persoanelor de sex masculin si, respectiv, feminin şi tratamentul
egal al acestora in domeniul creaţiei culturale.
Art. 20. - (1) Publicitatea
care prejudiciază după criteriul de sex respectul pentru demnitatea umană,
aducând atingere imaginii unei persoane în viaţa publică şi/sau particulară,
precum şi a unor grupuri de persoane este interzisă.
(2) Este interzisă utilizarea
în publicitate a situaţiilor în care persoanele, indiferent de apartenenţa la
un sex, sunt prezentate în atitudini degradante, umilitoare şi cu caracter pornografic.
(3) Firmele de publicitate au
obligaţia de a cunoaşte şi de a respecta aplicarea principiului egalităţii de
şanse şi de tratament pentru eliminarea stereotipurilor de gen din producţiile
publicitare.
Art. 21. - (1) Instituţiile
publice, autorităţile publice, precum şi organizaţiile guvernamentale asigură
accesul la informaţiile din sferele lor de activitate, în limitele legii,
solicitanţilor, femei sau bărbaţi, fără discriminare.
(2) Informaţiile distribuite
prin mass-media vor respecta
egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi nu vor conţine,
promova sau provoca nicio formă de discriminare bazată pe criteriul de sex.
CAPITOLUL IV
Egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi în ceea
ce priveşte participarea la luarea deciziei
Art. 22. - (1) Instituţiile şi
autorităţile publice centrale şi locale, civile şi militare, unităţile
economice şi sociale, precum şi partidele politice, organizaţiile patronale şi
sindicale şi alte entităţi nonprofit, care îşi desfăşoară activitatea în baza unor statute proprii, promovează
şi susţin participarea echilibrată a femeilor şi bărbaţilor la conducere şi la
decizie şi adoptă măsurile necesare pentru asigurarea participării echilibrate
a femeilor şi bărbaţilor la conducere şi decizie.
(2) Prevederile alin. (1) se
aplică şi la nominalizarea membrilor şi/sau participanţilor în orice consiliu,
grup de experţi şi alte structuri lucrative manageriale şi/sau de consultanţă.
Art. 23. - (1) Pentru
realizarea în fapt a egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi
bărbaţi, instituţiile şi autorităţile publice centrale şi locale, structurile
de dialog social, patronatele şi sindicatele, partidele politice asigură
reprezentarea echitabilă şi echilibrată a femeilor şi bărbaţilor la toate nivelurile decizionale.
(2) Toate comisiile şi
comitetele guvernamentale şi parlamentare asigură reprezentarea echitabilă şi
paritară ă femeilor şi bărbaţilor în componenţa lor.
(3) Partidele politice au
obligaţia să prevadă în statutele şi regulamentele interne acţiuni pozitive în
favoarea sexului subreprezentat la nivel de decizie, precum şi să asigure
reprezentarea echilibrată a femeilor şi bărbaţilor în propunerea candidaţilor
la alegerile locale, generale şi pentru Parlamentul European.
CAPITOLUL V
Autorităţile publice abilitate cu aplicarea şi
controlul aplicării
legislaţiei privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi
Art. 24. - (1) Se înfiinţează
Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi (ANES),
denumită în continuare Agenţia, ca organ de specialitate al
administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea
Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, finanţată de la bugetul
de stat, cu sediul în municipiul Bucureşti.
(2) Agenţia elaborează şi
propune proiectul de buget propriu şi îl înaintează ministrului muncii,
solidarităţii sociale şi familiei spre aprobare, în condiţiile legii.
(3) Agenţia promovează
principiul egalităţii de şanse şi de tratament între bărbaţi şi femei şi
asigură integrarea activă a perspectivei de gen în toate politicile şi
programele naţionale.
(4) Instituţiile şi
autorităţile prevăzute la art. 22 alin. (1):
a) elaborează semestrial planuri de acţiune pentru
aplicarea prevederilor legale privind egalitatea de şanse şi de tratament între
femei şi bărbaţi atât în politicile interne de gestionare a resurselor umane,
cât şi în politicile, programele şi proiectele specifice domeniului de
activitate;
b) raportează anual Agenţiei progresele obţinute.
(5) Instituţiile,
autorităţile şi organizaţiile prevăzute la art. 23
alin. (1) şi (2) raportează anual Agenţiei stadiul privind reprezentarea femeilor şi
bărbaţilor la nivel decizional, precum şi măsurile propuse şi realizate pentru
îmbunătăţirea situaţiilor care nu respectă principiul reprezentării paritare.
(6) Planurile de acţiune sunt
evaluate şi avizate de Agenţie, care urmăreşte aplicarea lor în practică.
(7) Agenţia va elabora
trimestrial analize şi rapoarte privind participarea femeilor şi bărbaţilor la
activitatea decizională, în administraţia publică, la nivel central şi local,
în sfera economică, socială şi politică.
Art. 25. - Agenţia îndeplineşte
următoarele funcţii:
a) de strategie, prin care se asigură fundamentarea,
elaborarea şi aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniul
egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;
b) de armonizare cu reglementările Uniunii Europene a
cadrului legislativ din domeniul său de activitate;
c) de reprezentare, prin care
se asigură, în numele statului român, reprezentarea pe plan intern şi extern în
domeniul său de activitate;
d) de autoritate de stat, prin care se asigură
integrarea activă şi vizibilă a perspectivei de gen în toate politicile şi
programele naţionale, controlul aplicării şi respectării reglementărilor din
domeniul său de activitate şi funcţionarea organismelor din subordinea şi
coordonarea sa.
Art. 26. - (1) In exercitarea
funcţiilor prevăzute la art. 25, Agenţia îndeplineşte, în principal, următoarele atribuţii:
a) coordonează aplicarea strategiei şi politicilor
Guvernului în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi;
b) propune Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale
şi Familiei proiecte de acte normative, planuri naţionale de acţiune pentru
egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi asigură aplicarea acestora;
c) avizează, prin intermediul Ministerului Muncii,
Solidarităţii Sociale şi Familiei, proiectele de acte normative, iniţiate de
alte autorităţi, în vederea integrării şi respectării principiului egalităţii de şanse şi de tratament între
femei şi bărbaţi;
d) elaborează rapoarte, studii, analize şi prognoze
independente privind aplicarea principiului egalităţii de şanse şi de tratament
între femei şi bărbaţi în toate domeniile de
activitate;
e) elaborează, propune şi implementează proiecte şi
programe de parteneriat cu finanţare internă şi/sau externa;
f) elaborează, fundamentează şi dezvoltă programe şi
proiecte, aprobate potrivit legii, în domeniul egalităţii de şanse şi de
tratament între femei şi bărbaţi;
g) coordonează implementarea şi, după caz,
implementează programele Uniunii Europene privind egalitatea de şanse şi de
tratament între femei şi bărbaţi;
h) este reprezentată în structurile de coordonare sau
gestionare a fondurilor ori programelor derulate în România de către
instituţiile Uniunii Europene, în vederea respectării principiului egalităţii
de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi la alocarea
resurselor;
i) reprezintă Guvernul României în organismele europene
şi internaţionale din domeniu şi colaborează cu structuri similare din alte
ţări;
j) primeşte reclamaţii/plângeri privind încălcarea
dispoziţiilor normative referitoare la principiul egalităţii de şanse şi de
tratament între femei şi bărbaţi şi al discriminării după criteriul de sex, de
la persoane fizice, persoane juridice, instituţii publice şi private şi le
transmite instituţiilor competente în vederea soluţionării şi aplicării
sancţiunii;
k) cooperează cu autorităţi centrale şi locale, cu
instituţii de învăţământ şi de cercetare, cu organizaţii neguvernamentale;
l) colaborează permanent cu
partenerii sociali, inclusiv cu organizaţiile neguvernamentale implicate în
domeniul egalităţii de gen, la elaborarea şi implementarea politicilor publice,
în vederea realizării egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi
bărbaţi;
m) poate contribui financiar la susţinerea proiectelor
în parteneriat cu organizaţiile neguvernamentale care desfăşoară activităţi în
domeniul egalităţii de gen, în condiţiile legii;
n) sprijină formarea funcţionarilor publici şi
salariaţilor instituţiilor sau organismelor publice ori private în domeniul
aplicării principiului egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi
bărbaţi;
o) elaborează, tipăreşte şi difuzează, în ţară şi în
străinătate, materiale de informare privind politicile guvernamentale în
domeniu, precum şi materiale publicitare ori publicaţii periodice din domeniu;
p) asigură comunicarea informaţiilor din sfera
guvernamentală necesare Comisiei Europene în vederea redactării raportului de
implementare a directivelor europene;
r) urmăreşte, împreună cu instituţiile şi autorităţile
publice responsabile, aplicarea şi respectarea prevederilor tratatelor şi
convenţiilor internaţionale la care România este parte, în domeniul drepturilor
omului şi al egalităţii de şanse. Agenţia contribuie la elaborarea rapoartelor
periodice de evaluare a progreselor în aplicarea documentelor juridice
internaţionale.
(2) In scopul îndeplinirii
atribuţiilor sale, Agenţia poate solicita informaţii de la autorităţi ale
administraţiei publice centrale şi locale, alte instituţii şi autorităţi
publice, societăţi comerciale la care statul este acţionar sau asociat,
organizaţii patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional, acestea
având obligaţia de a furniza datele solicitate.
Art. 27. - (1) Agenţia este
condusă de un preşedinte, cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a
primului-ministru, la propunerea ministrului muncii, solidarităţii sociale şi
familiei, în condiţiile legii.
(2) Mandatul preşedintelui
este de 5 ani şi poate fi
reînnoit o singură dată.
(3) Mandatul preşedintelui
încetează înainte de termen numai în caz de demisie, incompatibilitate cu alte
funcţii publice sau private ori în caz de deces.
(4) Revocarea din funcţie a
preşedintelui poate fi dispusă, prin decizie a primului-ministru, în cazul
neîndeplinirii corespunzătoare a atribuţiilor ce derivă din exercitarea
mandatului, potrivit legii.
(5) Preşedintele conduce
întreaga activitate a Agenţiei şi reprezintă Agenţia în raporturile cu
Guvernul, cu ministerele, cu alte autorităţi ale administraţiei publice, cu
organizaţii, precum şi în raporturile cu persoane fizice şi juridice, române
sau străine.
(6) In exercitarea
atribuţiilor sale preşedintele emite ordine, norme şi instrucţiuni. Ordinele,
normele şi instrucţiunile cu caracter normativ se publică în Monitorul Oficial
al României, Partea I, în
condiţiile legii.
(7) Preşedintele este
ordonator terţiar de credite.
(8) In îndeplinirea
atribuţiilor sale, preşedintele Agenţiei poate consulta experţi/experte în
domeniul egalităţii de gen, cu recunoaştere la nivel naţional şi internaţional.
Art. 28. - (1) Organizarea,
funcţionarea, precum şi alte atribuţii ale Agenţiei, în afara celor prevăzute
în mod expres în prezenta lege, se stabilesc prin statut.
(2) Coordonarea şi atribuţiile
compartimentelor din cadrul Agenţiei se stabilesc prin regulamentul de
organizare şi funcţionare, aprobat prin ordin al preşedintelui.
Art. 29. - (1) Agenţia va
funcţiona cu un număr maxim de 156 de posturi de funcţionari publici şi personal contractual inclusiv
preşedintele, din care: 30 de
posturi existente la începerea funcţionării acesteia, 42
de posturi se asigură prin redistribuire din cadrul
numărului maxim de posturi aprobat Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale
şi Familiei şi 84 de posturi prin suplimentare ca
urmare a prezentei legi.
(2) Repartizarea numărului de
posturi prevăzut la alin. (1) se
stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei.
(3) Salarizarea personalului
Agenţiei se face în conformitate cu prevederile legale aplicabile personalului
din organele de specialitate ale administraţiei publice.
(4) Agenţia coordonează
activitatea structurilor specifice pentru egalitatea de şanse între femei si
bărbaţi prevăzute la alin. (1).
Art. 30. - (1) Agenţia poate
beneficia de donaţii şi sponsorizări în condiţiile legii.
(2) Pentru finanţarea
activităţii Agenţiei pot fi utilizate şi fonduri externe rambursabile şi
nerambursabile.
Art. 31. - (1) Se înfiinţează
Comisia naţională în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi (CONES) a cărei activitate este
coordonată de preşedintele Agenţiei care este şi preşedintele CONES.
(2) CONES preia, de la data
constituirii legale, atribuţiile Comisiei consultative interministeriale în
domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi (CODES).
Atribuţiile CONES, inclusiv cele stipulate de prezenta lege, sunt prevăzute de
regulamentul propriu de organizare şi funcţionare, elaborat de către Agenţie şi
aprobat de CONES, care va fi publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
(3) CONES este alcătuită din
reprezentanţi ai ministerelor şi ai altor organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului sau ai autorităţilor
administrative autonome, ai organizaţiilor sindicale şi ai asociaţiilor
patronale reprezentative la nivel naţional, precum şi din reprezentanţi ai
organizaţiilor neguvernamentale, cu activitate recunoscută în domeniu,
desemnaţi prin consens de acestea.
(4) Componenţa CONES este propusă de preşedintele
Agenţiei, în termen de maximum 30 de zile de la data numirii acestuia, cu consultarea autorităţilor
publice, organizaţiilor şi asociaţiilor prevăzute la alin. (3), şi se aprobă prin decizie a primului-ministru. CONES
este legal constituită la data aprobării de către
primul-ministru a componenţei acesteia.
(5) CONES asigură coordonarea
activităţii comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti în domeniul
egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi (COJES).
(6) Reuniunile CONES se
desfăşoară trimestrial la sediul Agenţiei. Secretariatul CONES este asigurat de compartimentul
desemnat prin ordin al preşedintelui Agenţiei.
(7) In cadrul şedinţelor
trimestriale, CONES analizează
rapoartele periodice transmise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti, în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi (COJES) şi
decide asupra măsurilor necesare pentru eliminarea deficienţelor în asigurarea
egalităţii de şanse între sexe, constatate în teritoriu, în anumite domenii de
activitate.
(8) Preşedintele Agenţiei
prezintă, semestrial, comisiilor parlamentare pentru egalitatea de şanse între
femei şi bărbaţi raportul privind activitatea desfăşurată şi utilizarea
fondurilor bugetare şi extrabugetare, precum şi planul anual de măsuri adoptat
de fiecare instituţie membră a CONES pentru promovarea egalităţii de şanse între bărbaţi şi femei în
domeniul sectorial de activitate.
Art. 32. - (1) In fiecare judeţ
şi în municipiul Bucureşti funcţionează comisia judeţeană, respectiv a
municipiului Bucureşti, în domeniul egalităţii de şanse între femei si bărbaţi
(COJES).
(2) COJES este alcătuită din
reprezentanţi ai serviciilor publice deconcentrate şi ai altor organe de
specialitate ale administraţiei publice locale sau ai autorităţilor
administrative locale, ai organizaţiilor sindicale şi ai asociaţiilor
patronale, precum şi din reprezentanţi ai ONG-urilor, de la nivel local,
desemnaţi de acestea.
(3) Atribuţiile COJES şi
programul de activitate se stabilesc de către preşedintele Agenţiei.
(4) COJES-urile colectează
date relevante în vederea elaborării şi publicării, trimestrial, a rapoartelor
privind condiţia femeilor şi bărbaţilor în diferite domenii de activitate.
(5) Rapoartele sunt înaintate
de către preşedintele COJES preşedintelui ANES pentru a fi dezbătute în
şedinţele CONES, precum şi
pentru a fi date publicităţii.
(6) Preşedintele COJES este
reprezentantul în teritoriu al ANES şi este desemnat în condiţiile prevăzute de
Regulamentul de organizare şi funcţionare al comisiilor judeţene şi a
municipiului Bucureşti, in domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi,
aprobat prin hotărâre a Guvernului.
Art. 33. - Agenţia asigură
respectarea şi exercită controlul asupra aplicării prevederilor prezentei legi
în domeniul său de activitate, prin instituţiile aflate în subordinea, sub
autoritatea sau în coordonarea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi
Familiei, care au în responsabilitate aplicarea de măsuri de promovare a
egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi de eliminare a
discriminării directe şi indirecte bazate pe criteriul de sex, după cum
urmează:
a) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă
asigură respectarea principiului egalităţii de şanse şi de tratament între
femei şi bărbaţi în domeniul aplicării măsurilor pentru stimularea ocupării
forţei de muncă, precum şi în domeniul protecţiei sociale a persoanelor
neîncadrate în muncă;
b) Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de
Asigurări Sociale asigură aplicarea masurilor de respectare a egalităţii de
şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniul administrării şi
gestionării sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale;
c) Inspecţia Muncii asigură
controlul aplicării măsurilor de respectare a egalităţii de şanse şi de
tratament între femei şi bărbaţi în domeniul sau de competenţă;
d) Consiliul Naţional de Formare Profesională a
Adulţilor, autoritate administrativă autonomă cu rol consultativ, asigură
aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de şanse şi de tratament între
femei şi bărbaţi în elaborarea politicilor şi strategiilor privind formarea
profesională a adulţilor;
e) Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei
asigură aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de şanse şi de tratament
între femei şi bărbaţi în domeniul combaterii violenţei în familie;
f) Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în
Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare
pentru Protecţia Muncii „Alexandru Darabont" - Bucureşti, aflate în coordonarea Ministerului Muncii, Solidarităţii
Sociale şi Familiei, sunt responsabile cu promovarea şi asigurarea egalităţii
de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniile lor specifice de
activitate şi pun la dispoziţie datele şi informaţiile pe care le deţin,
necesare elaborării strategiilor şi politicilor în domeniu.
Art. 34. - Ministerul Educaţiei
şi Cercetării, prin inspectoratele şcolare teritoriale, asigură includerea în
planurile de învăţământ şi în alte instrumente curriculare, precum şi în
activitatea curentă a unităţilor de învăţământ a măsurilor de respectare a
principiului egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi.
Art. 35. - Ministerul Sănătăţii
Publice, celelalte ministere şi instituţiile centrale cu reţea sanitară proprie
asigură, prin direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului
Bucureşti, respectiv structurile similare ale acestor direcţii, aplicarea
măsurilor de respectare a egalităţii de şanse si de tratament între femei şi
bărbaţi în domeniul sănătăţii, in ceea ce priveşte accesul la serviciile
medicale şi calitatea acestora, precum şi sănătatea la locul de muncă.
Art. 36. - (1) Institutul
Naţional de Statistică sprijină activitatea şi colaborează cu Agenţia pentru
dezvoltarea statisticii de gen şi pentru implementarea în România a
indicatorilor de gen promovaţi de Comisia Europeană.
(2) Institutul Naţional de
Statistică introduce indicatorul de sex în toate documentele şi lucrările
privind viaţa economică, socială, politică şi culturală şi publică periodic
date statistice, segregate pe
sexe, referitoare la condiţia femeilor şi bărbaţilor în societatea românească.
Art. 37. - Consiliul Economic
şi Social, prin Comisia pentru egalitatea de şanse şi tratament, sprijină, în
conformitate cu atribuţiile sale, integrarea principiului egalităţii de şanse
şi de tratament între femei şi bărbaţi în actele normative cu implicaţii asupra
vieţii economico-sociale.
Art. 38. - (1) Confederaţiile
sindicale desemnează, în cadrul organizaţiilor sindicale din unităţi,
reprezentanţi cu atribuţii pentru asigurarea respectării egalităţii de şanse şi
de tratament între femei şi bărbaţi la locul de muncă.
(2) Reprezentanţii sindicali
desemnaţi primesc de la persoanele care se consideră discriminate pe baza
criteriului de sex sesizări/reclamaţii, aplică procedurile de soluţionare a
acestora şi solicită angajatorului rezolvarea cererilor angajaţilor, în
conformitate cu prevederile art. 39 alin. (1).
(3) In unităţile în care nu
există organizaţie sindicală unul dintre reprezentanţii aleşi ai salariaţilor
are atribuţii pentru asigurarea respectării egalităţii de şanse şi de tratament
între femei şi bărbaţi la locul de muncă.
(4) Opinia reprezentanţilor
sindicali din unităţi, cu atribuţii pentru asigurarea respectării egalităţii de
şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi la locul de munca, se menţionează
în mod obligatoriu în raportul de control privind respectarea prevederilor prezentei legi.
CAPITOLUL VI
Soluţionarea sesizărilor şi reclamaţiilor privind
discriminarea bazată pe criteriul de sex
Art. 39. - (1) Angajaţii au
dreptul ca, în cazul în care se consideră discriminaţi pe baza criteriului de
sex, să formuleze sesizări/reclamaţii către angajator sau împotriva lui, dacă
acesta este direct implicat, şi să solicite sprijinul organizaţiei sindicale
sau al reprezentanţilor salariaţilor din unitate pentru rezolvarea situaţiei la
locui de munca.
(2) In cazul în care această
sesizare/reclamaţie nu a fost rezolvată la nivelul angajatorului prin mediere,
persoana angajată care prezintă elemente de fapt ce conduc la prezumţia
existenţei unei discriminări directe sau indirecte bazate pe criteriul de sex
în domeniul muncii, pe baza prevederilor prezentei legi, are dreptul atât să
sesizeze instituţia competentă, cât şi să introducă cerere către instanţa
judecătorească competentă în a cărei circumscripţie teritorială îşi are
domiciliul sau reşedinţa, respectiv la secţia/completul pentru conflicte de
muncă şi drepturi de asigurări sociale din cadrul tribunalului sau, după caz,
instanţa de contencios administrativ, dar nu mai târziu de un an de la data
săvârşirii faptei.
Art. 40. - (1) Persoana care
prezintă elemente de fapt ce conduc la prezumţia existenţei unei discriminări
directe sau indirecte bazate pe criteriul de sex, în alte domenii decât cel al
muncii, are dreptul să se adreseze instituţiei competente sau să introducă
cerere către instanţa judecătorească competentă, potrivit dreptului comun, şi
să solicite despăgubiri materiale şi/sau morale, precum şi/sau înlăturarea
consecinţelor faptelor discriminatorii de la persoana care Ie-a săvârşit.
(2) Cererile persoanelor care
se consideră discriminate pe baza criteriului de sex, adresate instanţelor
judecătoreşti competente, sunt scutite de taxa de timbru.
Art. 41. - Instanţa
judecătorească competentă sesizată cu un litigiu, în vederea aplicării
prevederilor prezentei legi, poate, din oficiu, să dispună ca persoanele
responsabile să pună capăt situaţiei discriminatorii într-un termen pe care îl
stabileşte.
Art. 42. - (1) Instanţa de
judecată competentă potrivit legii va dispune ca persoana vinovată să plătească
despăgubiri persoanei discriminate după criteriul de sex, într-un cuantum ce
reflectă în mod corespunzător prejudiciul pe care aceasta l-a suferit.
(2) Valoarea despăgubirilor va
fi stabilită de către instanţă potrivit legii.
Art. 43. - (1) Angajatorul care
reintegrează în unitate sau la locul de muncă o persoană, pe baza unei sentinţe
judecătoreşti rămase definitive, în temeiul prevederilor prezentei legi, este
obligat să plătească remuneraţia pierdută datorită modificării unilaterale a
relaţiilor sau a condiţiilor de muncă, precum şi toate sarcinile de plată către
bugetul de stat şi către bugetul asigurărilor sociale de stat, ce le revin atât
angajatorului, cât şi angajatului.
(2) Dacă nu este posibilă
reintegrarea în unitate sau la locul de muncă a persoanei pentru care instanţa
judecătorească a decis că i s-au modificat unilateral şi nejustificat, de către
angajator, relaţiile sau condiţiile de muncă, angajatorul va plăti angajatului
o despăgubire egală cu prejudiciul real suferit de angajat.
(3) Valoarea prejudiciului va
fi stabilită potrivit legii.
Art. 44. - (1) Sarcina probei
revine persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea/reclamaţia sau, după
caz, cererea de chemare în judecată, pentru fapte care permit a se prezuma
existenţa unei discriminări directe sau indirecte, care trebuie să dovedească
neîncălcarea principiului egalităţii de tratament.
(2) Agenţia, sindicatele,
organizaţiile neguvernamentale care urmăresc protecţia drepturilor omului,
precum şi alte persoane juridice care au un interes legitim în respectarea
principiului egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi au, la
cererea persoanelor discriminate, calitate procesuală activă în justiţie şi pot
asista în cadrul procedurilor administrative aceste persoane.
CAPITOLUL VII
Sancţiuni
Art. 45. - Incălcarea
prevederilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă,
contravenţională sau penală, după caz, a persoanelor vinovate.
Art. 46. - (1) Constituie
contravenţii şi se sancţionează cu amendă contravenţională de la 1.500 lei la 15.000 lei încălcarea
dispoziţiilor art. 6 alin. (2) - (4), art. 8, art. 9
alin. (1), art. 10 alin. (1) şi (3), art. 11-14 şi ale art. 15-23.
(2) Discriminarea bazată pe
două sau mai multe criterii, constatată prin acelaşi proces-verbal, se
sancţionează potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2)
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările
ulterioare.
(3) Constatarea şi
sancţionarea contravenţiilor prevăzute de prezenta lege se fac de către:
a) inspectorii de muncă din
cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă, în cazul contravenţiilor constând
în încălcarea dispoziţiilor art. 8, art. 9 alin. (1),
art. 10 alin. (1) şi (3), precum şi ale art. 11-14;
b) Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării,
în cazul contravenţiilor constând în încălcarea dispoziţiilor art. 6 alin. (2) -(4), precum şi ale art. 15-23.
CAPITOLUL VIII
Dispoziţii finale
Art. 47. - Dispoziţiile
prezentei legi referitoare la contravenţii se completează cu cele ale
Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările
ulterioare.
Art. 48. - Prezenta lege intră
în vigoare la 30 de zile de la
data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 49. - Prezenta lege transpune:
a) Directiva Consiliului nr. 76/207/CEE din 9
februarie 1976 pentru implementarea principiului
egalităţii de tratament pentru bărbaţi şi femei referitor la accesul la
ocupare, pregătire profesională, promovare şi condiţii de muncă, publicată în
Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 39 din 14 februarie 1976, cu modificările
şi completările aduse prin Directiva Parlamentului European şi a Consiliului
nr. 2002/73/CE din 23 septembrie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr.
L 269 din 5 octombrie 2002;
b) art. 1, 2, 4, 5, 6 şi 7 din Directiva 75/117/CEE din 10 februarie 1975 pentru aplicarea principiului plăţii egale pentru femei şi bărbaţi,
publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene
(JOCE) nr. L 45 din 19 februarie 1975;
c) art. 10 şi 12 din Directiva Consiliului nr. 92/85/CEE din 19 octombrie 1992 privind implementarea măsurilor de încurajare a îmbunătăţirii
securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătoarelor gravide, lăuze sau care
alăptează;
d) Directiva 97/80/CE din 15 decembrie 1997 privind sarcina probatorie în cazurile de discriminare bazată pe
criteriul de sex, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene
(JOCE) nr. L 14 din 20 ianuarie 1998;
e) Clauza 2, pct. 5 şi 6 din Directiva Consiliului nr. 96/34/CE din 3 iunie 1996 privind Acordul-cadru referitor la concediul pentru creşterea
copilului, încheiat de UNICEF, CEIP şi CES, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 145 din 19 iunie
1996;
f) Directiva 86/613/CEE din 11 decembrie 1986 privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între
bărbaţi şi femei angajaţi într-o activitate independentă, inclusiv agricolă,
precum şi protecţia lucrătoarelor independente în timpul sarcinii şi al maternităţii.
NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederi care nu sunt încorporate
în forma republicată a Legii nr. 202/2002 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale actelor
modificatoare:
- art. IV din Ordonanţa
Guvernului nr. 84/2004 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi:
„Art. IV. - Pe data de 15 aprilie 2005 se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 967/1999
privind constituirea şi funcţionarea Comisiei
consultative interministeriale în domeniul egalităţii de şanse între femei şi
bărbaţi (CODES), publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 583 din 30
noiembrie 1999, cu modificările ulterioare."
- art. II şi III din Legea
nr. 340/2006 pentru modificarea
şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi:
„Art. II. - Prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr.
202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi
bărbaţi, republicată, astfel cum sunt modificate prin prezenta lege, se aplică începând
cu data de 1 ianuarie 2007.
Art. III. - Orice dispoziţii
care încalcă principiul egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi
bărbaţi, cuprinse în contractele individuale sau colective de muncă, în
regulamentele interne ale unităţilor, în statutele profesiilor independente şi
ale organizaţiilor sindicale şi patronale ori ale asociaţiilor nonprofit sau ale celor cu scop lucrativ
sunt şi rămân abrogate."
- art. II din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 56/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002
privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi:
„Art. II. - In termen de 60 de
zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Guvernul,
la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, va aproba
prin hotărâre Statutul Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse între
Femei şi Bărbaţi."