LEGE Nr. 150
din 14 mai 2004
privind siguranta
alimentelor si a hranei pentru animale
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 959 din 29 noiembrie 2006
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - (1) Prezenta lege reprezintă baza pentru
asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii publice şi a intereselor
consumatorilor în ceea ce priveşte alimentele, ţinând cont de diversitatea
surselor de alimente, asigurând funcţionarea eficientă a pieţei naţionale.
(2) Prezenta lege stabileşte principii şi
responsabilităţi comune, mijloacele de a asigura o bază ştiinţifică solidă,
cerinţe şi proceduri organizatorice eficiente pentru a susţine luarea celor mai
potrivite decizii în domeniul siguranţei alimentelor şi al hranei pentru
animale.
(3) Pentru scopurile prevăzute la alin. (1), prezenta
lege stabileşte principiile generale care se aplică alimentelor şi hranei
pentru animale, în general, şi siguranţei acestora, în special.
(4) Prezenta lege stabileşte proceduri cu privire la
problemele care au un impact direct sau indirect asupra siguranţei alimentelor
şi a hranei pentru animale.
(5) Prevederile prezentei legi se aplică tuturor
etapelor de producere, prelucrare, distribuţie şi punere pe piaţă a alimentelor
şi hranei pentru animale, cu excepţia producţiei primare pentru uz casnic
privat ori preparării, manipulării sau depozitării alimentelor destinate
consumului casnic privat.
Art. 2. - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor, înfiinţată prin Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004
privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa
alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu
modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Autoritatea, este autoritatea de
reglementare în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, ce
coordonează toate activităţile în acest domeniu, de la producerea materiilor
prime până la consumator. Autoritatea este instituţia de legătură cu
Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor şi acţionează pe bază de
autonomie structurală, funcţională şi decizională.
Art. 3. - (1) In sensul prezentei legi, prin aliment ori
produs alimentar se înţelege orice produs sau
substanţă, indiferent dacă este prelucrat integral, parţial sau neprelucrat,
destinat consumului uman ori preconizat a fi destinat consumului uman.
(2) Alimentele includ şi băuturile, guma de mestecat
şi orice altă substanţă, inclusiv apa, încorporată intenţionat în hrană în
timpul producerii, pregătirii sau tratării acesteia.
(3) In noţiunea de aliment nu se includ:
a) hrana pentru animale;
b) animalele vii, în afara cazului în care acestea
sunt destinate a fi procesate în vederea punerii pe piaţă a produselor
destinate consumului uman;
c) plantele înaintea recoltării;
d) produsele medicinale;
e) produsele cosmetice;
f) tutunul şi produsele din
tutun;
g) substanţele narcotice şi psihotrope;
h) reziduurile şi contaminanţii.
Art. 4. - In înţelesul prezentei legi, următorii
termeni se definesc astfel:
a) legislaţie în domeniul
alimentelor - legi, alte acte normative, precum şi prevederi administrative ce reglementează alimentele, in general, şi siguranţa alimentelor, în
special, inclusiv reziduurile şi contaminanţii prezenţi în alimente şi în hrana
pentru animale, şi se aplică în toate etapele de producere, prelucrare şi
distribuţie a alimentelor, precum şi a hranei pentru animale, produsă sau
utilizată pentru animalele destinate producerii de alimente;
b) activitate în domeniul alimentar - orice activitate corelată cu una dintre etapele de producere,
prelucrare şi distribuţie a alimentelor;
c) întreprindere cu profil alimentar - orice unitate, indiferent dacă are sau nu are drept scop obţinerea
de profit şi indiferent dacă este publică sau privată, care desfăşoară oricare
dintre activităţile legate de una dintre etapele de producere, prelucrare şi
distribuţie a alimentelor;
d) operator cu activitate în domeniul alimentar - persoană fizică sau persoană juridică ce răspunde de îndeplinirea
cerinţelor legislaţiei în domeniul alimentelor în întreprinderea cu profil
alimentar aflată sub controlul acesteia;
e) hrană pentru animale - orice substanţă sau produs, incluzând aditivii, prelucrat integral,
parţial sau neprelucrat, destinat a fi folosit pentru furajarea animalelor;
f) întreprindere având ca profil hrana pentru
animale - orice unitate, indiferent dacă are sau
nu are drept scop obţinerea de profit şi indiferent dacă este publică sau privată,
care desfăşoară oricare dintre activităţile legate de una dintre etapele de
producere, fabricare, prelucrare, depozitare, transport sau distribuţie de
hrană pentru animale, incluzând orice producător care produce, prelucrează sau
depozitează hrana pentru furajarea animalelor din propria exploataţie;
g) activitate din domeniul hranei pentru animale - orice
activitate de producere, prelucrare, depozitare,
transport sau distribuţie a hranei pentru animale, incluzând activitatea
oricărui producător agricol care produce, prelucrează sau depozitează hrana
pentru animale destinată animalelor din exploataţia proprie;
h) operator cu activitate în domeniul hranei pentru
animale - persoană fizică sau persoană juridică ce
răspunde de îndeplinirea cerinţelor legislaţiei în domeniul alimentelor în
întreprinderea având ca profil hrana pentru animale, aflată sub controlul
acesteia;
i) comerţ cu amănuntul - manipularea şi/sau prelucrarea alimentelor şi depozitarea acestora
în punctele de vânzare ori de livrare către consumatorul final, incluzând
terminalele de distribuţie, operaţiunile de catering, cantinele fabricilor,
unităţile de catering, restaurantele şi alte operaţiuni similare în domeniul
serviciilor alimentare, magazine, centre de distribuţie tip supermarket şi
pieţe de vânzare angro;
j) punere pe piaţă - deţinerea de alimente sau hrană pentru animale în vederea vânzării,
incluzând oferirea spre vânzare sau orice altă formă de transfer, gratuit sau
nu, precum şi vânzarea, distribuţia şi alte forme propriu-zise de transfer;
k) risc - probabilitatea
apariţiei unui efect nociv pentru sănătate, precum şi severitatea acestui
efect, ca urmare a expunerii la un pericol;
l) analiza riscului - procesul
constând din 3 componente intercorelate: evaluarea riscului, managementul
riscului şi comunicarea riscului;
*) Republicată în temeiul art. II
din Legea nr. 412/2004 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 150/2004 privind siguranţa alimentelor, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 27 octombrie 2004, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 150/2004 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 24 mai 2004.
m) evaluarea riscului -
procesul ştiinţific format din 4 etape, şi anume: identificarea pericolului (hazardului),
caracterizarea pericolului (hazardului), evaluarea expunerii şi caracterizarea
riscului;
n) managementul riscului - procesul, distinct de evaluarea riscului, constând în aprecierea
diferitelor politici alternative, în consultare cu părţile interesate, ţinând
cont de evaluarea riscului şi de alţi factori posibili şi, dacă se impune,
selectarea opţiunilor adecvate de prevenţie şi control;
o) comunicarea riscului -
schimbul interactiv de informaţii şi opinii, pe parcursul derulării analizei
riscului, cu privire la pericole şi riscuri, la factorii corelaţi riscurilor şi
la percepţia riscului, între evaluatorii riscului, managerii riscului,
consumatori, întreprinderi cu profil alimentar, întreprinderi având ca profil
hrana pentru animale, comunitatea academică şi alte părţi interesate, incluzând
explicarea rezultatelor evaluării riscului şi a bazei deciziilor de management
al riscului;
p) pericol - un agent
biologic, chimic sau fizic ori o stare a acestuia, prezent în alimente sau în
hrana pentru animale, cu potenţial de a cauza un efect nociv pentru sănătate;
q) trasabilitate -
posibilitatea identificării şi urmăririi, pe parcursul tuturor etapelor de
producere, prelucrare şi distribuţie a unui aliment, a hranei pentru animale, a
unui animal destinat pentru producţia de alimente sau a unei substanţe care
urmează a fi încorporată ori care poate fi încorporată într-un aliment sau în hrana pentru animale;
r) etapele de producere,
prelucrare şi distribuţie - orice etapă, incluzând
importul, pornind de la şi incluzând producerea primară de alimente până la şi
incluzând depozitarea, transportul, vânzarea sau furnizarea acestora către
consumatorul final şi, unde este cazul, importul, producerea, fabricarea,
depozitarea, transportul, distribuţia, vânzarea şi furnizarea de hrană pentru
animale;
s) producţia primară - producerea, creşterea animalelor sau cultivarea plantelor, ca
produse primare, incluzând recoltarea producţiei de la acestea, mulsul şi
producţia rezultată de la animale înainte de tăiere. Producţia primară include,
de asemenea, vânătoarea şi pescuitul, precum şi colectarea produselor de la
animale şi plante sălbatice;
ş) consumatorul final - cel din urmă consumator de produse alimentare care nu foloseşte
alimentul ca parte a unei operaţiuni sau activităţi din domeniul de activitate
al unei întreprinderi cu profil alimentar.
CAPITOLUL II
Legislaţia generală în domeniul alimentelor
SECŢIUNEA 1
Domeniul de aplicare
Art. 5. - (1) Prevederile legislaţiei în domeniul
alimentelor se aplică în toate etapele producerii, prelucrării şi distribuţiei
alimentelor şi hranei pentru animale, destinată sau administrată animalelor
pentru producţia de alimente.
(2) Principiile generale prevăzute la art. 6-11
formează cadrul general ce trebuie urmat atunci când se iau măsuri.
(3) Principiile şi procedurile în vigoare privind
legislaţia din domeniul alimentelor vor fi adaptate în cel mai scurt termen,
dar nu mai târziu de data de 1 ianuarie 2007, în vederea conformării cu
principiile prevăzute la art. 6-11.
(4) Până la data de 1 ianuarie 2007 şi prin excepţie
de la prevederile alin. (2), se aplică legislaţia în vigoare, urmând să se
adapteze principiilor prevăzute la art. 6-11.
(5) In baza prezentei legi, Autoritatea, în colaborare
cu instituţiile abilitate conform legii, va elabora legislaţia specifică în
domeniul siguranţei alimentelor şi hranei pentru animale.
SECŢIUNEA a 2-a
Obiective generale
Art. 6. - (1) Legislaţia în domeniul alimentelor
urmăreşte unul sau mai multe obiective generale privind un nivel înalt de
protecţie a vieţii şi sănătăţii umane, a intereselor consumatorilor, incluzând
practici corecte în comerţul cu alimente, ţinând cont, atunci când este cazul,
de protecţia sănătăţii şi bunăstării animalelor, a sănătăţii plantelor şi a
mediului înconjurător.
(2) Legislaţia în domeniul alimentelor urmăreşte
realizarea liberei circulaţii a alimentelor şi a hranei pentru animale,
fabricate sau puse pe piaţă în conformitate cu principiile şi cerinţele
generale prevăzute în prezentul capitol.
(3) La elaborarea sau adaptarea legislaţiei în
domeniul alimentelor vor fi luate în considerare standardele internaţionale
existente sau în stadiul de a fi adoptate, cu excepţia cazurilor în care aceste
standarde ori părţi relevante ale acestora ar fi mijloace ineficiente sau
inadecvate pentru realizarea obiectivelor legislaţiei în domeniul alimentelor
ori atunci când există o justificare ştiinţifică sau în cazul în care acestea
pot determina un nivel de protecţie diferit de cel stabilit ca adecvat la nivel
comunitar.
Art. 7. - (1) In vederea realizării obiectivului
general care vizează asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii şi
vieţii oamenilor, legislaţia în domeniul alimentelor se bazează pe analiza
riscului, în afara cazului în care această abordare nu este adecvată
circumstanţelor sau naturii măsurii.
(2) Evaluarea riscului este bazată pe informaţiile
ştiinţifice disponibile şi este realizată în mod independent, obiectiv şi
transparent.
(3) Managementul riscului ia în considerare
rezultatele evaluării riscului şi alţi factori relevanţi pentru managementul
riscului şi principiul precauţiei, în scopul realizării obiectivelor generale
privind legislaţia în domeniul alimentelor, stabilite la art. 6.
Art. 8. - (1) In cazurile specifice când, în urma
evaluării informaţiilor existente, este identificată posibilitatea efectelor
dăunătoare asupra sănătăţii, dar subzistă o incertitudine ştiinţifică, pot fi
adoptate măsuri provizorii de management al riscului, necesare pentru
asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii, până la colectarea altor
informaţii ştiinţifice în vederea unei evaluări mai complete a riscului.
(2) Măsurile adoptate în baza prevederilor alin. (1) vor
fi proporţionale cu posibilele efecte ale riscului şi nu vor restricţiona
comerţul cu alimente mai mult decât este necesar pentru asigurarea unui nivel
înalt de protecţie a sănătăţii, cu luarea în calcul a posibilităţilor tehnice
şi economice şi a altor factori relevanţi.
(3) Măsurile adoptate pe baza prevederilor alin. (1)
sunt reexaminate în cadrul unei perioade rezonabile, care depinde de natura
riscului identificat pentru viaţă sau sănătate, precum şi de tipul
informaţiilor ştiinţifice necesare pentru clarificarea incertitudinii
ştiinţifice şi pentru realizarea unei evaluări mai complete a riscului.
Art. 9. - Legislaţia în domeniul alimentelor urmăreşte
să protejeze interesele consumatorilor şi să le furnizeze informaţiile
necesare, pentru a alege în cunoştinţă de cauză alimentele pe care le consumă,
şi vizează prevenirea:
a) practicilor frauduloase sau înşelătoare;
b) falsificării alimentelor;
c) oricăror practici care pot să inducă în eroare
consumatorul.
SECŢIUNEA a 3-a
Principiile transparenţei
Art. 10. - Elaborarea, evaluarea şi modificarea
legislaţiei în domeniul alimentelor trebuie să se realizeze în cadrul unui
proces deschis şi transparent de consultare a publicului, direct sau prin
intermediul Autorităţii, Ministerului Sănătăţii Publice, Autorităţii Naţionale
pentru Protecţia Consumatorilor, Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi
Dezvoltării Rurale, a celorlalte autorităţi implicate în domeniu, precum şi a
instituţiilor reprezentate în Consiliul Consultativ al Autorităţii, cu excepţia
cazurilor în care urgenţa soluţionării nu permite realizarea acestei acţiuni.
Art. 11. - Fără a se aduce atingere prevederilor
aplicabile prin legislaţia naţională privind accesul la documente, atunci când
există motive rezonabile pentru a suspecta că alimentele sau hrana pentru
animale pot prezenta un risc pentru sănătatea consumatorilor ori a animalelor,
Autoritatea ia măsurile necesare, împreună cu celelalte autorităţi competente
în domeniul siguranţei alimentelor, atunci când este cazul, depinzând de natura,
gravitatea şi extinderea acelui risc, pentru a informa publicul larg despre
natura riscului pentru sănătate, identificând cât mai exact alimentul sau hrana
pentru animale ori tipul de aliment sau hrană pentru animale implicat, riscul
pe care acestea îl prezintă, precum şi măsurile ce sunt luate ori sunt
preconizate a fi luate pentru a reduce sau a elimina acel risc.
SECŢIUNEA a 4-a
Obligaţii generale privind comerţul cu alimente
Art. 12. - Alimentele şi hrana pentru animale,
importate în vederea punerii pe piaţă în România, trebuie să fie conforme cu
cerinţele legislaţiei în domeniul alimentelor sau cu cele prevăzute de
acordurile încheiate între România şi ţara exportatoare.
Art. 13. - (1) Alimentele şi hrana pentru animale,
destinate exportului sau reexportului pentru punere pe piaţă într-o ţară terţă,
trebuie să fie conforme cu cerinţele relevante privind legislaţia în domeniul
alimentelor, în afara cazului în care se dispune altfel de către autoritatea
competentă din ţara importatoare sau este stabilit prin legislaţie,
reglementări, standarde, coduri de practică şi alte proceduri legale şi
administrative în vigoare în ţara importatoare.
(2) In alte situaţii, în afara cazului în care
alimentele sunt dăunătoare pentru sănătate sau hrana pentru animale nu este
sigură, acestea pot fi exportate sau reexportate numai în cazul în care
autoritatea competentă din ţara de destinaţie a fost de acord în mod expres,
după ce a beneficiat de toate informaţiile privitoare la motivele şi situaţiile
pentru care alimentele sau hrana pentru animale nu au fost puse pe piaţă în
România.
(3) In cazul în care se
aplică prevederile unui acord bilateral încheiat între România şi o ţară terţă,
alimentele şi hrana pentru animale, exportate din România, trebuie să fie
conforme cu prevederile menţionate.
Art. 14. - In domeniul comerţului cu alimente
Autoritatea are, împreună cu celelalte autorităţi competente în domeniul
siguranţei alimentelor, atunci când este cazul, în principal, următoarele
obligaţii:
a) să contribuie la elaborarea de norme tehnice
pentru alimente şi hrană pentru animale şi la elaborarea de standarde privind
siguranţa alimentelor;
b) să promoveze şi să coordoneze activităţile privind
standardele referitoare la alimente şi hrana pentru animale, elaborate de organizaţiile
guvernamentale şi neguvernamentale internaţionale;
c) să contribuie, dacă este necesar, la elaborarea,
agrearea şi promovarea de acorduri cu privire la recunoaşterea echivalenţei
măsurilor specifice privind alimentele şi hrana pentru animale;
d) să acorde o atenţie deosebită necesităţilor
speciale de dezvoltare, financiare şi comerciale ale ţărilor în curs de
dezvoltare, pentru a se asigura că normele internaţionale nu creează obstacole
inutile în realizarea exporturilor din aceste ţări;
e) să promoveze concordanţa dintre standardele
tehnice internaţionale şi legislaţia în domeniul alimentelor, astfel încăt să
nu fie diminuat nivelul înalt de protecţie.
SECŢIUNEA a 5-a
Cerinţe generale ale legislaţiei alimentelor
Art. 15. - Pentru realizarea siguranţei alimentelor
trebuie respectate următoarele cerinţe:
a) alimentele nu trebuie puse
pe piaţă dacă nu sunt sigure;
b) alimentele sunt considerate nesigure dacă sunt
dăunătoare pentru sănătate sau improprii pentru consum uman;
c) pentru a determina dacă un aliment este nesigur se
va ţine seama de condiţiile normale de utilizare a alimentelor de către
consumator la fiecare etapă a producerii, prelucrării şi distribuţiei, precum
şi de informaţiile furnizate consumatorului, incluzând informaţiile de pe
etichetă sau alte informaţii generale puse la dispoziţie consumatorului,
privind evitarea efectelor specifice dăunătoare sănătăţii, determinate de un
anumit aliment sau de o categorie de alimente;
d) pentru a se determina dacă un aliment este dăunător
sănătăţii trebuie avute în vedere nu numai efectele probabile imediate şi/sau
pe termen scurt şi/sau pe termen lung ale acelui aliment asupra sănătăţii
persoanei care îl consumă, ci şi efectele asupra generaţiilor viitoare,
posibilele efecte toxice cumulative, precum şi sensibilitatea deosebită cu
privire la sănătatea unei categorii specifice de
consumatori atunci când alimentele sunt destinate acelei categorii de
consumatori;
e) pentru a se determina dacă un aliment este
impropriu pentru consum uman trebuie avut în vedere dacă alimentul este
inacceptabil pentru consumul uman în conformitate cu destinaţia de utilizare a
acestuia, din motive de contaminare determinate de factori externi sau nu, de
alterare, deteriorare ori degradare;
f) în cazul în care un aliment nesigur face parte
dintr-un lot, şarjă sau transport de alimente din aceeaşi clasă ori cu aceeaşi
descriere, se presupune că toate alimentele din respectivul lot, şarjă sau
transport sunt, de asemenea, nesigure, în afara cazului în care, în urma unei
evaluări detaliate, nu există nicio dovadă care să indice că şi restul lotului,
şarjei sau transportului este nesigur;
g) alimentele ce satisfac prevederile legislative
specifice care reglementează siguranţa alimentelor sunt considerate că nu
reprezintă un risc cu privire la aspectele la care se referă legislaţia
respectivă;
h) conformitatea unui aliment
cu prevederile specifice aplicabile acelui aliment nu va împiedica Autoritatea,
împreună cu celelalte autorităţi competente în domeniul siguranţei alimentelor,
atunci când este cazul, să ia măsuri corespunzătoare pentru a impune restricţii
privind punerea pe piaţă a acestuia sau să solicite retragerea acestuia de pe
piaţă, în cazul în care există motive de a se suspecta
că, în pofida unei asemenea conformităţi, alimentul
este nesigur.
Art. 16. - Cerinţele privind siguranţa hranei pentru animale sunt:
a) hrana pentru animale nu va fi pusă pe piaţă sau
utilizată în hrana animalelor destinate producţiei de alimente decât dacă este
sigură;
b) hrana pentru animale este considerată nesigură
pentru scopul utilizării acesteia, dacă este estimată a avea un efect dăunător
pentru sănătatea oamenilor sau a animalelor ori face ca alimentele derivate din
animalele destinate producţiei de alimente să devină nesigure pentru consum
uman;
c) în cazul în care hrana pentru animale care a fost
identificată ca nesatisfăcând cerinţele privind
siguranţa hranei pentru animale este parte dintr-un lot, şarjă sau transport de
hrană pentru animale din aceeaşi clasă ori cu aceeaşi descriere, se presupune
că toată hrana pentru animale din lot, şarjă sau transport este afectată, în
afara cazului în care, în urma realizării unei evaluări detaliate, nu există
nicio dovadă că restul lotului, şarjei sau transportului nu satisface cerinţele
de siguranţă a hranei pentru animale;
d) hrana pentru animale ce este conformă cu prevederile legislative specifice care reglementează
siguranţa hranei pentru animale este considerată a fi sigură cu privire la
aspectele la care se referă legislaţia respectivă;
e) conformitatea hranei pentru animale cu prevederile
specifice aplicabile acesteia nu va împiedica
Autoritatea, împreună cu celelalte autorităţi competente în domeniul siguranţei
alimentelor, atunci când este cazul, să ia măsuri corespunzătoare pentru a
impune restricţii privind punerea pe piaţă a acesteia sau de a solicita
retragerea acesteia de pe piaţă, în cazul în care există motive de a se
suspecta că, în pofida unei asemenea conformităţi, hrana pentru animale este
nesigură.
Art. 17. - Fără a se aduce atingere prevederilor
specifice ale legislaţiei privind alimentele, etichetarea, publicitatea şi
prezentarea alimentelor şi hranei pentru animale incluzând forma, aspectul sau
ambalajul acestora, materialele utilizate pentru împachetare, modul de
prezentare şi cadrul în care sunt dispuse, precum şi informaţiile difuzate prin
orice mijloc nu trebuie să inducă în eroare consumatorul.
Art. 18. - (1) Operatorii cu activitate în domeniul
alimentar şi cei cu activitate în domeniul hranei pentru animale trebuie să ia
măsurile necesare ca alimentele şi hrana pentru animale să îndeplinească
cerinţele legislaţiei în domeniul alimentelor şi al hranei pentru animale, care
este relevantă pentru activităţile acestora, să verifice dacă aceste cerinţe
sunt realizate şi să asigure implementarea sistemului de management al
siguranţei alimentelor conform principiilor privind analiza riscurilor şi
punctele critice de control (Hazard Analysis and Criticai Control Point -
HACCP), în toate etapele producerii, prelucrării şi distribuţiei, în cadrul
afacerilor aflate sub control propriu.
(2) Autoritatea trebuie să
asigure aplicarea legislaţiei în domeniul alimentelor. Aceasta coordonează
activitatea autorităţilor competente în domeniul siguranţei alimentelor,
controlează şi verifică respectarea legislaţiei în domeniul alimentelor de
către operatorii cu activitate în domeniul alimentar şi cei cu activitate în
domeniul hranei pentru animale, precum şi implementarea sistemului de
management al siguranţei alimentelor conform principiilor privind analiza
riscurilor şi punctele critice de control (Hazard Analysis and Criticai Control
Point - HACCP), în toate etapele producerii, prelucrării şi distribuţiei. In
acest scop, Autoritatea trebuie să menţină un sistem de control şi alte
activităţi necesare în funcţie de situaţie, incluzând activităţi de comunicare publică cu privire la siguranţa şi riscul
alimentelor şi hranei pentru animale, de supraveghere a siguranţei alimentelor
şi a hranei pentru animale şi alte activităţi de monitorizare care să acopere
toate etapele producerii, prelucrării şi distribuţiei.
(3) Măsurile şi sancţiunile
care se aplică în cazul încălcării prevederilor legislaţiei privind alimentele
şi hrana pentru animale se stabilesc în condiţiile legii. Măsurile şi
sancţiunile trebuie să fie eficiente, proporţionale şi descurajatoare.
Art. 19. - (1) Trasabilitatea
alimentelor, a hranei pentru animale, a animalelor destinate producţiei de
alimente şi a oricăror altor substanţe destinate ori preconizate a fi destinate
încorporării în alimente sau în hrana pentru animale trebuie să fie stabilită
în toate etapele producerii, prelucrării şi distribuţiei.
(2) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar şi
cei cu activitate în domeniul hranei pentru animale trebuie să fie capabili să
identifice orice persoană de la care aceştia şi-au procurat alimente, hrană
pentru animale, animale destinate producerii de alimente sau orice substanţă
destinată ori preconizată a fi încorporată în alimente sau în hrană pentru
animale. In acest scop, astfel de operatori trebuie să aibă în aplicare sisteme
şi proceduri care să le permită ca informaţiile să fie puse ia dispoziţie
Autorităţii, la solicitarea acesteia.
(3) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar şi
cei cu activitate în domeniul hranei pentru animale trebuie să aibă în aplicare
sisteme şi proceduri pentru a se identifica alte activităţi cărora le sunt
destinate produsele lor. Aceste informaţii vor fi puse la dispoziţie
Autorităţii, la solicitarea acesteia.
(4) Alimentele sau hrana pentru animale, care sunt
puse pe piaţă sau care sunt proprii pentru a fi puse pe piaţă, trebuie să fie
etichetate ori identificate în mod adecvat pentru a facilita trasabilitatea
acestora, prin intermediul documentaţiei sau informaţiilor relevante, în
conformitate cu cerinţele şi cu prevederile specifice.
Art. 20. - (1) In cazul în care
un operator cu activitate în domeniul alimentar consideră sau are motive să
creadă că un aliment pe care l-a importat, produs, prelucrat, fabricat sau
distribuit nu este în conformitate cu cerinţele privind siguranţa alimentelor,
va iniţia imediat procedurile de retragere a alimentului respectiv de pe piaţă
dacă acesta nu se mai găseşte sub controlul direct al acelui operator cu
activitate în domeniul alimentar şi va informa Autoritatea despre aceasta. In
cazul în care produsul a ajuns la consumator, acesta trebuie să fie informat în
mod eficient şi exact de către operator privind motivul retragerii alimentului
de pe piaţă şi, dacă este necesar, operatorul va prelua de la acesta alimentele
deja furnizate, atunci când alte măsuri nu sunt suficiente în vederea
asigurării unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii.
(2) Orice operator cu activitate în domeniul
alimentar, responsabil pentru activităţi de vânzare cu amănuntul sau de
distribuţie, va iniţia procedurile de retragere de pe piaţă a produselor care
nu sunt în conformitate cu cerinţele siguranţei alimentelor, în limitele
activităţii proprii, şi va furniza informaţii în vederea asigurării
trasabilităţii acestora, participând la acţiunile întreprinse de producători,
procesatori şi/sau de Autoritate.
(3) Orice operator cu activitate în domeniul alimentar
va informa imediat Autoritatea în cazul în care consideră sau are motive să
considere că un aliment pe care l-a pus pe piaţă poate fi dăunător pentru
sănătatea oamenilor. Operatorii trebuie să informeze Autoritatea cu privire la
măsurile luate pentru a preveni riscurile pentru consumatorul final şi nu va
împiedica ori descuraja nicio persoană să coopereze cu Autoritatea, în
conformitate cu legislaţia
naţională şi cu practicile juridice, în cazul în care această acţiune poate
determina prevenirea, reducerea sau eliminarea unui risc provocat de un
aliment.
(4) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar
trebuie să colaboreze cu Autoritatea în ceea ce priveşte acţiunile întreprinse
pentru evitarea sau reducerea riscului determinat de alimentele pe care le
furnizează sau le-au furnizat.
Art. 21. - (1) In cazul în care un operator cu
activitate în domeniul hranei pentru animale consideră sau are motive să creadă
că hrana pentru animale importată, produsă, prelucrată, fabricată sau
distribuită nu satisface cerinţele privind siguranţa hranei pentru animale,
acesta va iniţia imediat procedurile de retragere a hranei în cauză de pe piaţă
şi va informa Autoritatea despre aceasta. In această situaţie sau în situaţia
prevăzută la art. 16 lit. c), atunci când lotul, şarja sau transportul nu
satisface cerinţele de siguranţă a hranei pentru animale, aceasta trebuie
distrusă, în afara cazului în care Autoritatea decide altfel. Operatorul
trebuie să informeze eficient şi exact utilizatorii hranei pentru animale cu
privire la motivul retragerii de pe piaţă a acesteia şi, dacă este necesar, va
recupera de la aceştia produsele deja furnizate, atunci când alte măsuri nu
sunt suficiente pentru a se obţine un nivel înalt al protecţiei sănătăţii.
(2) Orice operator cu activitate în domeniul hranei
pentru animale, responsabil pentru activităţi de vânzare cu amănuntul sau de
distribuţie, va iniţia procedurile de retragere de pe piaţă a produselor care
nu sunt în conformitate cu cerinţele de siguranţă a hranei pentru animale, în
limitele activităţii proprii, şi va furniza informaţii în vederea asigurării
trasabilităţii acestora, participând la acţiunile întreprinse de producători,
procesatori şi/sau de Autoritate, împreună cu celelalte autorităţi competente
în domeniul siguranţei alimentelor, atunci când este cazul.
(3) Orice operator cu activitate în domeniul hranei pentru
animale va informa imediat Autoritatea în cazul în care consideră sau are
motive să considere că hrana pentru animale pe care a pus-o pe piaţă poate să
nu satisfacă cerinţele de siguranţă a hranei pentru animale. Operatorii trebuie
să informeze Autoritatea cu privire la măsurile luate pentru a preveni
riscurile ce derivă din utilizarea acelei hrane pentru animale şi nu va
împiedica ori descuraja nicio persoană să coopereze cu Autoritatea, în conformitate cu legislaţia naţională
şi cu practicile juridice, în cazul în care această acţiune poate determina
prevenirea, reducerea sau eliminarea unui risc ce rezultă din acea hrană pentru
animale.
(4) Operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru
animale trebuie să colaboreze cu Autoritatea în ceea ce priveşte acţiunile
întreprinse pentru evitarea sau reducerea riscurilor determinate de hrana
pentru animale pe care o furnizează sau au furnizat-o.
Art. 22. - Răspunderea privind siguranţa alimentelor şi
hranei pentru animale revine agenţilor şi operatorilor din industria alimentară
şi din industria hranei pentru animale.
Art. 23. - (1) Autoritatea va coordona sistemul rapid de alertă, activitatea de gestiune a crizelor şi a
situaţiilor de urgenţă în domeniul siguranţei alimentelor şi a hranei pentru
animale.
(2) Autoritatea va aproba, împreună cu Ministerul
Sănătăţii Publice, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin ordin comun,
norme tehnice în vederea punerii în aplicare a prevederilor alin. (1).
(3) Autoritatea, coordonator la nivel naţional al
sistemului rapid de alertă în domeniul alimentelor şi al hranei animalelor,
este punctul de contact cu sistemul rapid de alertă pentru alimente şi hrana
animalelor la nivel european (Rapid Alert System for Food and Feed - RASFF).
Art. 24. - Prin ordin al preşedintelui Autorităţii sau,
după caz, prin ordin comun cu celelalte instituţii abilitate conform legii,
potrivit domeniului de competenţă, se vor elabora şi aproba norme specifice de
aplicare a prezentei legi.
SECŢIUNEA a 6-a
Dispoziţii finale
Art. 25. - Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României,
Partea I.