LEGE   Nr. 115 din 31 martie 1937

pentru apararea patrimoniului public

ACT EMIS DE: PARLAMENT

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 75 din 31 martie 1937

    TITLUL I
    Instructiunea si judecata

    Art. 1
    Delictele si contraventiunile prin care s-a adus o dauna patrimoniala domeniului public sau privat al Statului, judetelor, comunelor sau oricarei institutiuni publice, sunt supuse in fata instantelor penale, prescriptiunilor legii de fata.
    Art. 2
    Aceste infractiuni, oriunde ar fi comise si oricare ar fi pedeapsa prevazuta de legi, se instruiesc si se judeca in conformitate cu dispozitiunile din codul de procedura penala Regele Carol al II-lea, referitoare la flagrantele delicte, chiar si in cazul cand fara a fi flagrante, rezulta din primele cercetari, dovezi pertinente de vinovatie.
    Cand cauza este trimisa judecatorului de instructie, instructia va fi terminata in cel mult 20 zile. Camera de acuzare va putea insa autoriza o prelungire, conform art. 237 din procedura penala Regele Carol al II-lea.
    Art. 3
    Ministerul public este obligat a se investi din oficiu cu cercetarea ori de cate ori sunt indicii ca o infractiune s-a comis, conform art. 1, in dauna patrimoniului public.
    Art. 4
    Parchetul va desemna un aparator din oficiu, daca inculpatul, lipsit de aparare, cere sa fie asistat.
    Art. 5
    Cand instructia sau judecata ar avea nevoie de parerea unor experti, acestia pot fi chemati cu procedura prevazuta de art. 338 din procedura penala Regele Carol al II-lea, pentru martori; organele de instructie si judecata pot cere numai un raport verbal, ori de cate ori cauza o permite in vederea accelerarii judecatii.
    Art. 6
    Termenul pentru judecare se va fixa la cel mult 10 zile de la primirea dosarului la grefa instantei. Seful instantei este disciplinar responsabil de lipsa de diligenta pentru neemiterea citatiilor la timp si pentru neaducerea dosarelor necesare cauzei; membrii parchetului sunt tot asemenea raspunzatori daca nu pun diligentele necesare in acest scop.
    Art. 7
    Vor fi citati din oficiu ca parti civile Statul roman prin ministerul respectiv sau autoritatile lezate, intrucat sunt persoane juridice distincte.
    In cazul cand stabilirea daunelor ar putea intarzia solutiunea actiunii penale, autoritatea, cu avizul conform al contenciosului public respectiv, poate rezerva printr-o declaratiune expresa dreptul sau de a urmari despagubirea pentru daunele cauzate patrimoniului public, pe cale de actiune principala in fata instantelor civile ordinare.
    Art. 22, precum si alineatele 4, 5, 6 si 7 ale art. 464 din codul de procedura penala Regele Carol al II-lea, nu se aplica in materia prevazuta de prezenta lege.
    Lipsa vreuneia din mentiunile prevazute de art. 318 din codul de procedura penala Regele Carol al II-lea, nu atrage in aceasta materie nulitatea procesului-verbal, ci numai pedeapsa disciplinara.
    Art. 8
    Apelul oricareia din parti pune in miscare si actiunea publica.
    Art. 9
    In materiile care se judeca conform acestei legi, se aplica fata de oricare din parti dispozitiunile art. 46 - 48 din legea accelerarii judecatilor, afara de cazul cand inculpatul ar fi arestat.
    Art. 10
    Daca pana la ora legala, procesul nu s-a putut judeca, va fi amanat in continuare pentru prima sedinta penala urmatoare, fie ca dezbaterile au inceput, fie ca nu au inceput.
    In cazul in care nu au inceput dezbaterile, pot lua parte la sedinta urmatoare si alti judecatori.
    Art. 11
    Amanarea procesului pentru lipsa de aparare este oprita. Instanta de judecata sau Ministerul public vor cere inculpatului toate lamuririle necesare.
    Art. 12
    Procesul se judeca si in lipsa inculpatului regulat citat, afara numai daca justifica in prealabil absenta sa, sau daca este arestat si nu este adus la judecata; in acest din urma caz, instanta este obligata a deferi parchetului functionarii vinovati si ei sunt pasibil de pedeapsa refuzului de serviciu, datorit legalmente.
    Atat timp cat inculpatului nu i s-a luat interogatoriul, se va emite impotriva lui, pe langa citatie, si un mandat de aducere, fara ca eventuala neindeplinire a mandatului de aducere sa fie considerata ca un viciu de procedura.
    Art. 13
    Presedintele va atrage atentiunea expertilor la luarea juramantului ca procesul intereseaza patrimoniul public, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de sedinta. Mentiuni similare se vor face pe citatiile adresate martorilor sau expertilor chemati pentru explicatiuni.
    Facerea expertizei constituie pentru expertii numiti din oficiu public obligatoriu.
    Cand procesul se amana din cauza nedepunerii unei expertize la timp, sau prin neprezentarea martorilor sau expertilor chemati pentru explicatiuni, fara justificare, prin petitie si dovezi depuse la dosar inainte de termenul infatisarii, instanta va fi datoare sa aplice maximul amenzii prevazuta de art. 160 si 166 din codul de procedura penala Regele Carol al II-lea si sa ia si celelalte masuri acolo prevazute, martorii si expertii fiind condamnati si la cheltuielile cauzate de amanarea procesului.
    Justificarea se va putea face si ulterior, conform art. 160, alin. final, numai daca impiedicarea a fost de asemenea natura incat nu a putut fi justificata inainte de termenul de judecata.
    Art. 14
    In cazul cand s-a aplicat fata de expert masura prevazuta in articolul precedent, Tribunalul va putea fie sa schimbe pe expert, fie sa dea un termen scurt pentru depunerea expertizei. La acest nou termen, daca expertiza tot nu este depusa, se va pronunta impotriva expertului o amenda de la 5.000 - 100.000 lei.
    Art. 15
    In caz de neprezentare a martorului, procesul nu se amana, ci se va judeca in continuare la prima sedinta penala.
    Art. 16
    In cazul in care unul sau mai multi martori sau experti chemati la explicatiuni se prezinta si procesul se amana, ei vor fi totusi audiati chiar in lipsa partilor.
    Instanta va asculta pe toti martorii prezenti, ea va ordona ascultarea celorlalti numai daca se dovedeste ca procesul nu se poate solutiona pe baza audierilor facute.
    Art. 17
    In cazul in care procedura nu este completa sau procesul nu se poate judeca dintr-o cauza datorata unui functionar si se poate stabili cine este functionarul vinovat, instanta va aplica o amenda de la 1.000 pana la 10.000 lei, fiind totdeoata condamnat la plata tuturor cheltuielilor ocazionate partilor sau Statului.
    In toate cazurile instanta este datoare sa mentioneze, chiar in jurnalul de sedinta, ce cercetari s-a facut, daca pedeapsa nu s-a putut pronunta pe loc si ce masuri de indreptare s-au luat.
    Art. 18
    Cand inculpatul este in stare de libertate, orice instanta care pronunta o pedeapsa privativa de liberate, chiar nedefinita, mai mare de 6 luni, va putea dispune prin aceeasi hotarare, arestarea preventiva a inculpatului condamnat.
    Art. 19
    Prin derogarea de la dispozitiunile art. 340 din codul de procedura penala Regele Carol al II-lea, despagubirilor cuvenite Statului sau autoritatilor publice, in dauna carora s-a comis delictul, vor fi lichidate prin hotararea instantei penale, afara de cazul cand autoritatea a uzat de procedura art. 8 din prezenta lege.
    Art. 20
    In cazurile de infractiuni contra patrimoniului public, se va acorda prin chiar hotarare de condamnare o cota de cel mult 30 la suta din despagubirile atribuite Statului sau autoritatii publice celor care, denuntand infractiunea, au determinat efectiv o recuperare a unei daune aduse patrimoniului public. Cota fiecaruia va fi in proportie cu utilitatea actiunii lui si va putea fi urmarita direct in contra celor condamnati, pe toate caile legale; in toate urmaririle facute in baza acestor creante de catre denuntator, Statul sau autoritatea lezata se va citi din oficiu.
    In cazul cand autoritatea uzeaza de procedura art. 8, persoanele indicate in alineatul precedent vor putea interveni in procesul special care se va naste pentru lichidarea daunelor.
    Denuntatorii dovediti de rea credinta se vor urmari si pedepsi conform dispozitiunilor din legea pentru controlul averilor.
    Art. 21
    In toate cazurile de urmarire pentru infractiunile prevazute in aceasta lege, Ministerul public este obligat a sesiza comisiunea pentru controlul averilor, spre a verifica provenienta averii inculpatului functionar si complicilor sai functionari.
    Art. 22
    Totodata Ministerul public este obligat a lua masurile prevazute de codul de procedura penala Regele Carol al II-lea, pentru asigurarea eventualelor despagubiri cuvenite Statului.

    TITLUL II
    Infractiuni speciale

    Art. 23
    Se instruiesc si se judeca, conform prezentei legi, fiind supusi sanctiunilor din art. 251 din codul penal Regele Carol al II-lea, daca legea nu prevede o sanctiune mai grava, toti acei care vor fi vinovati de unul din faptele urmatoare:
    1. Functionarii, gestionarii publici si toti acei insarcinati sub orice titlu, cu apararea intereselor Statului, judetelor, comunelor sau institutiunilor publice, care prin acte sau omisiuni contrarii legilor sau aranjamentelor contractuale aduc cu stiinta sau din grava neglijenta o dauna patrimoniului public;
    2. Functionarii care au executat ordine vadit ilegale, daunatoare patrimoniului public, daca inainte de executare nu au atras atentiunea, prin rapoarte inregistrate, sefilor ierarhici;
    3. Functionarii care au consemnat cu stiinta sau din neglijenta, ordine sau dispozitiuni ilegale, daunatoare patrimoniului public, dar nu au atras in prealabil atentiunea semnatarului prin rapoarte inregistrate;
    4. Functionarii care au comis sau au cerut sa se comita antidatarea vreunei inregistrari sau modificarea ulterioara a vreunui raport, act sau document, intrucat aceste fapte sunt in legatura cu o dauna adusa patrimoniului public;
    5. Functionarii care, cu stiinta sau printr-o grava neglijenta, au dat sefilor administrativi sub orice forma, informatiuni scrise neexacte sau necomplete, daunatoare patrimoniului public, sau au omis sa dea informatiunile necesare spre a evita o asemenea dauna, desi erau obligati a le da;
    6. Functionarii, persoanele insarcinate in mod special sau in genere gestionarii care au incheiat in numele unei autoritati publice contracte pentru lucrari sau furnituri depasind suma de 50.000 lei, fara ca acele contracte sa cuprinda proiecte prealabile cu masuratori, devize si caiete de sarcini, in care toate preturile si toate lucrarile de detaliu sa fie specificate in mod normal, atunci cand acestea ar fi cerute de natura conventiunii.
    Toate piesele proiectului (precum proiectul propriu-zis, memoriu, desemnarile, masuratorile, devizele si caietele de sarcini), vor trebui verificate de un al doilea functionar de specialitate, verificarea intinzandu-se la ipotezele si normele de calcul avute in vedere; in caz de lipsa de asemenea functionari, personalul tehnic din judetul respectiv al autoritatilor publice este obligat a face verificarea; aceasta verificare este obligatorie chiar in cazul cand se cere avizul ulterior al Consiliului Tehnic Superior.
    7. Autorii pieselor aratate la numarul precedent, daca cu stiinta sau printr-o grava neglijenta le-au intocmit gresit in defavoarea patrimoniului public, precum si verificatorii care in aceleasi conditiuni au certificat acele piese.
    8. Autorii si verificatorii acelorasi piese, daca executarea lucrarii sau furniturii depaseste prevederile devizelor, fie pe articole, fie in total, cu douazeci la suta, desi sporul de cheltuiala se putea prevedea.
    9. Functionarii publici care au incheiat contracte pentru lucrari sau furnituri, evident inutile sau nepotrivite destinatiunii lor, precum si cei care cu stiinta au propus asemenea lucrari, sau fara a lua masurile legale, le-au executat.
    10. Conducatorii directia ai lucratorilor care nu tin un carnet de santier cu mentiunea zilnica a materialelor intrebuintate si a lucrarilor efectuate in calitatea si cantitatea lor.
    11. Sefii serviciilor tehnice de care depinde lucrarea, care nu vor dispune verificarea prin specialisti a executiunii la intervale de timp utile si normale, in scopul de a se constata conformitatea cu proiectele, pe baza carora s-a contractat si a se identifica partile sau materialele de constructie sau fabricatiune, care nu se mai pot controla ulterior;
    12. Conducatorii directi ai lucrarilor care nu au comunicat prin rapoarte inregistrate lipsa de intarziere verificarilor, prevazute in alineatul precedent;
    13. Verificatorii tehnici care cu rea credinta sau din neglijenta nu si-au indeplinit cu strictete indatoririle lor;
    14. Acei insarcinati cu facerea receptiilor de lucrari sau furnituri, care:
    a) nu au denuntat lipsa controlurilor si pe toti cei vinovati pe baza acestei legi, in legatura cu lucrarea receptionata;
    b) nu si-au indeplinit cu strictete indatoririle lor legale de control, cu rezerva pieselor ce nu se mai pot controla;
    c) au primit, fie lucrari, fie furnituri improprii destinatiunii lor;
    15. Antreprenorii, constructorii sau furnizorii, care, fie total, fie partial, si in dauna patrimoniului public nu au executat lucrarea conform pieselor proiectului contractat, precum si cei care au facut sa se primeasca o constructiune sau o furnitura improprie destinatiunii;
    16. Sefii administrativi care cu buna stiinta sau din neglijenta nu au dat urmarile legale rapoartelor de control si reclamatiilor intemeiate;
    17. Acei care au dispus achitarea materialelor primite sau a lucrarilor efectuate, fara a avea in prealabil certificarea organului chemat sa verifice calitatea materialelor sau lucrarii si atestarea organului insarcinat sa constate calitatea si sa inscrie in inventar materialele predate, precum si acei care cu stiinta sau din neglijenta ar fi dat in mod neexact asemenea certificari sau atestari;
    18. Membrii oricaror comisiuni instituite prin legi sau regulamente, care si-au dat avizul cu rea credinta sau cu rea credinta nu si-au formulat in scris parerea lor deosebita in momentul elaborarii avizului, daca a rezultat o paguba ilegala in patrimoniul public;
    19. Conducatorii de lucrari in regie, cand valoarea acestora este mai mare de un milion lei, care ar acumula in acelasi timp si calitatea de gestionari financiari ai acelor lucrari;
    20. Functionarii care se vor dovedi a fi aratat, cu rea credinta in dauna patrimoniului public o preferinta fata de anume oferte la facerea vreunui contract.
    Prevederile prezentului articol se aplica si ministrilor, in conformitate cu legea raspunderii ministeriale, precum si functionarilor electivi de orice fel.
    Art. 24
    Ori de cate ori instantele judecatoresti in exercitiul functiunii lor, sau organele carora li s-a incredintat un serviciu public, descopera indicii de natura a arata ca un functionar sau un particular a adus o paguba ilegala patrimoniului public, sau s-a inavutit in dauna patrimoniului public, fara o justificare legala, ele sunt obligate a denunta cazul fie instantelor de drept comun, fie instantelor instituite pentru controlul averilor.
    Sefii ierarhici de orice fel, precum si toti titularii unui serviciu de control, care cu stiinta sau din neglijenta nu-si indeplinesc aceasta obligatiune, se pedepsesc ca si complicii. Prefectul de judet are sub aceeasi sanctiune obligatiune de control fata de toti agentii publici, numiti sau alesi in judetul sau. Tot asemenea pentru toate functiunile exercitate in colegii, aceeasi obligatiune incumba presedintilor colegiilor constituite in cazurile determinate de legea controlului averilor.
    Art. 25
    Membrii parchetelor sunt obligati sub sanctiunea pedepsei disciplinare, a exercita supravegherea lor, spre a obtine informatiunile referitoare la eventualele inavutiri ilegale, produse sub orice forma in dauna patrimoniului public.