HOTARARE   Nr. 972 din  4 decembrie 1995

privind aprobarea Planului national de actiune in favoarea copilului

ACT EMIS DE: GUVERNUL ROMANIEI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 290 din 14 decembrie 1995

    Guvernul Romaniei hotaraste:

    Art. 1
    Se aproba Planul national de actiune in favoarea copilului, prevazut in anexa care face parte integranta din prezenta hotarare.
    Art. 2
    Comitetul National pentru Protectia Copilului coordoneaza activitatea de aplicare a Planului national de actiune in favoarea copilului.
    In plan teritorial, Comitetul National pentru Protectia Copilului colaboreaza cu prefecturile si cu serviciile publice descentralizate ale ministerelor interesate, in vederea evaluarii si aplicarii programelor care se deruleaza conform Planului national de actiune in favoarea copilului si Conventiei O.N.U. privind drepturile copilului.
    Art. 3
    Ministerele, in raport cu specificul domeniului lor de activitate, vor introduce in programele proprii directiile mentionate in Planul national de actiune in favoarea copilului.
    Art. 4
    Comitetul National pentru Protectia Copilului va fi consultat la elaborarea actelor normative in legatura cu protectia si drepturile copilului.
    Art. 5
    Organizatiile neguvernamentale, care functioneaza in temeiul Legii nr. 21/1924 privind persoanele juridice si care desfasoara activitati concrete pentru copii, vor respecta continutul Planului national de actiune in favoarea copilului.

                    PRIM-MINISTRU
                   NICOLAE VACAROIU

                             Contrasemneaza:
                             Ministru de stat,
                             ministrul muncii si
                             protectiei sociale,
                             presedintele Comitetului National
                             pentru Protectia Copilului,
                             Dan Mircea Popescu

                             Ministrul sanatatii,
                             Iulian Mincu

                             Ministrul Invatamantului,
                             Liviu Maior

                             Secretar de stat,
                             seful Departamentului pentru
                             Administratie Publica Locala,
                             Octav Cozmanca

    ANEXA 1

           PLAN NATIONAL DE ACTIUNE IN FAVOAREA COPILULUI
    In conformitate cu prevederile Constitutiei Romaniei, aprobata prin Referendumul national din 8 decembrie 1991, avand in vedere ca Romania a ratificat, incepand cu anul 1990, o serie de conventii internationale in domeniul protectiei copilului, recunoscand si garantand drepturile acestuia, Comitetul National pentru Protectia Copilului, in colaborare cu ministerele, organismele internationale si organizatiile neguvernamentale care deruleaza programe pentru copii, va pune in aplicare urmatoarele directii de actiune:

    I. In domeniul drepturilor copilului
    Se va actiona pentru:
    A. Aplicarea recomandarilor Comitetului O.N.U privind drepturile copilului
    1. Urmarirea impactului tranzitiei economice asupra copiilor si luarea unor masuri corespunzatoare de protectie a acestora.
    2. Considerarea actiunilor privind protectia copilului ca o prioritate in procesul de alocare a resurselor bugetare.
    3. Cresterea rolului Comitetului National pentru Protectia Copilului in supravegherea respectarii drepturilor copilului in Romania; intarirea structurilor locale, cu atributii in domeniu; implicarea organizatiilor neguvernamentale (ONG), cu competenta in domeniu.
    4. Continuarea procesului de adaptare a legislatiei din Romania la prevederile Conventiei O.N.U. privind drepturile copilului.
    5. Reconsiderarea rolului familiei si al femeii in societate, dezvoltarea educatiei familiale si a serviciilor sociale pentru sustinerea familiilor aflate in dificultate.
    6. Promovarea cercetarii in domeniul abuzului si al neglijarii copilului, inclusiv in familie, si initierea de masuri de interventie eficienta.
    7. Perfectionarea pregatirii personalului care lucreaza cu copiii, in vederea cunoasterii si respectarii principiilor si normelor conventiei.
    8. Perfectionarea continua a legislatiei nationale referitoare la adoptie, pentru a se evita ca aceasta forma de protectie sa lezeze interesele copilului.
    9. Cresterea rolului autoritatilor publice locale in domeniul protectiei copilului si a familiei.
    10. Constientizarea opiniei publice cu privire la situatia si necesitatile copiilor cu cerinte speciale, inclusiv cu HIV/SIDA.
    11. Imbunatatirea sistemului administrarii justitiei minorilor si pregatirea personalului din acest domeniu, in spiritul Conventiei O.N.U. privind drepturile copilului.
    12. Continuarea politicii active de nediscriminare in domeniul protectiei copilului, cu referire la copiii minoritatilor si, in special, ai minoritatii tiganilor; stimularea participarii acestora la viata sociala si diminuarea impactului social al prejudecatilor existente.
    13. Stimularea copiilor de a se organiza si de a participa la viata sociala.
    B. Monitorizarea respectarii drepturilor copilului in Romania
    1. Comitetul National pentru Protectia Copilului va realiza monitorizarea respectarii drepturilor copilului, in colaborare cu alte autoritati ale administratiei publice centrale si locale, cu structuri neguvernamentale, in cooperare cu Centrul O.N.U. pentru Drepturile Omului si cu alte organisme internationale.
    2. Vor fi organizate periodic (la 2 ani) conferinte, la nivel national, pentru evaluarea stadiului respectarii drepturilor copilului.
    II. In domeniul asigurarii sanatatii copilului
    Factorii responsabili vor urmari:
    A. Ameliorarea asistentei medicale a mamei, a copilului si a adolescentului, care sa determine scaderea mortalitatii si a morbiditatii infantile, precum si a mortalitatii materne, prin:
    - implementarea Programului Ministerului Sanatatii de scadere a mortalitatii materno-infantile;
    - organizarea unei retele nationale de servicii medicale specifice de planificare familiala si de sanatate a reproducerii;
    - asigurarea unor servicii de calitate pentru supravegherea obligatorie a evolutiei sarcinii, a nasterii si a intreruperii de sarcina si generalizarea sistemului "rooming-in" pentru nou-nascutul normal, in toate maternitatile din tara;
    - continuarea programelor nationale de imunizare a sugarilor si copiilor, care sa contribuie la controlul morbiditatii datorate bolilor transmisibile, inclusiv programe de vaccinare impotriva hepatitei B;
    - verificarea calitatii apei potabile, incepand cu localitatile rurale unde sunt organizate institutii de ocrotire a copilului.
    B. Reconsiderarea sistemului de ingrijire medicala acordata copilului:
    - dezvoltarea asistentei medicale primare a copiilor; extinderea serviciilor ambulatorii de specialitate; reducerea numarului de copii spitalizati si a duratei de spitalizare;
    - cresterea ponderii tratamentelor cu administrare orala fata de cele injectabile;
    - luarea in considerare a personalitatii copilului in administrarea oricarui tratament medical; incurajarea relatiilor interpersonale in perioada spitalizarii;
    - umanizarea institutiilor medicale, mai ales acolo unde copiii au nevoie de o spitalizare mai indelungata; acest lucru poate fi realizat prin amenajarea mediului fizic care sa satisfaca cerintele copilului si prin favorizarea relatiilor mama-copil, inclusiv prin crearea de sali de joaca, de lectura, de primire a vizitatorilor etc.;
    - evitarea folosirii spitalului ca institutie de ocrotire sociala; luarea de masuri de ocrotire, de urgenta, pentru copiii in varsta de O-3 ani, care sa evite spitalizarea;
    - valorificarea rolului factorului psihologic in ameliorarea starii de sanatate, in special in domeniul sanatatii mintale;
    - asigurarea educatiei pentru sanatate, prin toate mijloacele, permanent si sistematic, pentru toate varstele.
    III. Cresterea si dezvoltarea copilului
    Se vor avea in vedere:
    - intensificarea educatiei pentru sanatate a viitoarelor mame, pentru promovarea alaptarii la san, ca metoda privilegiata de alimentatie a nou-nascutilor;
    - initierea unor programe de nutritie destinate copiilor si familiilor in dificultate (inclusiv prin institutii de invatamant);
    - diversificarea produselor alimentare pentru copii;
    - stabilirea, la nivel national, a unor linii directoare de alimentatie echilibrata, diversificata pentru femeia gravida si pentru copii; corectarea deficientelor nutritionale prin combaterea deficitului de fier, iod etc.;
    - initierea unui program national pentru imbunatatirea alimentatiei copilului nou-nascut si a sugarului; fabricarea in tara a laptelui praf adaptat;
    - reconsiderarea rolului pe care il are activitatea fizica in cresterea si dezvoltarea copiilor; introducerea activitatii fizice in toate colectivitatile pentru copii, inclusiv in cele prescolare, anteprescolare si in institutiile rezidentiale;
    - urmarirea periodica a starii de sanatate a copiilor si a adolescentilor (bilant privind dezvoltarea staturo-ponderala neuropsihica si de sanatate mintala); optimizarea retelei de medicina scolara.
    IV. Educatia copilului
    Se va actiona pentru:
    - imbunatatirea calitatii invatamantului prescolar, primar si secundar, inclusiv prin manuale scolare noi si prin standarde profesionale;
    - adaptarea curriculumurilor scolare in vederea crearii posibilitatilor de studiere, intelegere si aplicare a Conventiei O.N.U. privind drepturile copilului;
    - alcatuirea unor regulamente scolare care, prin continut si aplicare, sa corespunda exigentelor Conventiei O.N.U. privind drepturile copilului;
    - cresterea receptivitatii pentru a se raspunde cererilor comunitatilor locale de a se organiza unitati de invatamant cu predare in limba materna sau a posibilitatii de a se studia limba materna ca disciplina de invatamant in institutiile de invatamant cu predare in limba romana, pentru copiii de alta nationalitate, in functie de optiunile acestora;
    - necesitatea studierii unor discipline noi, ca: religia, cultura civica si educatia moral-civica, ca raspuns la exigentele societatii civile democratice, pentru integrarea fireasca a copiilor in viata sociala;
    - stimularea activitatilor organizate, inclusiv in palatele si cluburile copiilor, si pastrarea destinatiei acestor spatii; crearea altor asemenea spatii;
    - promovarea unor programe care sa asigure:
        - dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a personalitatii copiilor;
        - prevenirea absenteismului, esecului si abandonului scolar;
        - prevenirea si combaterea consumului de alcool, tutun, droguri;
        - antrenarea familiei in activitatea institutiei de invatamant;
        - promovarea educatiei pentru sanatate, inclusiv a educatiei sexuale;
        - prevenirea si combaterea violentei verbale si fizice, precum si a oricaror forme de comportament antisocial;
        - antrenarea copiilor la viata sociala, organizarea libera a asociatiilor si a consiliilor elevilor;
        - diversificarea activitatilor de timp liber pentru copii, inclusiv pe perioada vacantelor scolare, prin organizarea de tabere, excursii, concursuri, cluburi de vacanta in scoli etc.;
    - adaptarea continutului invatamantului special, in functie de handicap si de cerintele educative speciale ale copiilor;
    - accesul copiilor cu deficiente, in functie de potentialul acestora, la structurile si programele invatamantului obisnuit;
    - separarea institutiilor de invatamant de cele de ingrijire si protectie sociala;
    - accesul fara restrictii la educatie al copiilor aflati in institutiile de ingrijire specializate (inclusiv al copiilor cu HIV pozitiv), prin integrarea acestora in invatamantul obisnuit.

    V. Familia - mediu privilegiat pentru dezvoltarea copilului

    Pentru ca familia sa se adapteze schimbarilor si sa-si indeplineasca rolul, politica sociala trebuie sa tina seama de diferitele nevoi ale sale.
    Masurile de sprijinire a familiei trebuie sa priveasca familia, in general, si familia cu risc, in special.
    Familia trebuie sustinuta prin:
    - informarea si educarea permanenta privind etapele dezvoltarii copilului, nevoile sale psihofizice, cat si rolul parintilor (prin institutii sanitare, de invatamant, centre de planificare si consultanta familiala, mass-media etc.);
    - imbunatatirea si diversificarea formelor de sprijin acordat familiilor cu multi copii;
    - diferentierea mai accentuata a alocatiei speciale care se acorda copiilor cu handicap, in functie de gravitatea handicapului;
    - sprijinirea familiilor tinere (acces la locuinte, credite in conditii favorabile etc.);
    - asigurarea de servicii de calitate si la pret acceptabil pentru ingrijirea copilului (institutii de zi sau prestatii la domiciliu); pastrarea tuturor spatiilor destinate copiilor.
    Familia cu risc trebuie sustinuta prin:
    - ajutor social care sa asigure un venit minim garantat;
    - ajutor de urgenta acordat familiei in perioada de criza;
    - burse de ajutor social pentru copii;
    - servicii gratuite de ingrijire a copilului in institutii de zi; locuri gratuite in crese si gradinite; gratuitati la cantinele care functioneaza in unitati de invatamant;
    - servicii sociale care sa identifice familiile cu risc si care sa intervina pentru prevenirea institutionalizarii si a abandonului, a neglijarii copiilor, a violentei familiale etc.; consiliere familiala si educatie preventiva pentru mentinerea stabilitatii familiei; sustinere sociala si terapeutica a familiilor in dificultate.
    VI. Copiii in dificultate
    Activitatea de protectie si de sprijinire a copiilor aflati in dificultate se va organiza potrivit situatiei in care acestia se afla:
    A. Pentru copiii fara familie - orfani, abandonati, neglijati sau in pericol in propria lor familie - se va porni de la nevoia si dreptul acestora de a creste intr-o alta familie sau intr-un mediu cat mai apropiat de aceasta, indiferent de varsta, boala, handicap sau de scoala pe care o frecventeaza
    Sa se acorde prioritate prevenirii: depistarea familiei cu risc si interventia precoce pentru mentinerea copilului in familia sa naturala. Cand acest lucru nu mai este posibil, sa se acorde prioritate alternativelor de tip familial; intre acestea, este de preferat solutia permanenta (incredintarea in familia largita, adoptia), fata de solutia temporara (plasamentul familial si incredintarea in familii substitutive).
    Pentru copilul deja internat in institutii cu caracter rezidential se incearca succesiv: reintegrarea si incredintarea in familia largita, adoptia, incredintarea si plasamentul copilului in familii ocrotitoare (substitutive).
    Va fi creat un nou cadru administrativ de gestionare unitara, coerenta si descentralizata a problematicii sociale:
    a) toate formele de ocrotire alternativa (mentinerea copilului in familia largita cu sprijin financiar si asistenta, incredintarea, adoptia, plasamentul, institutia cu caracter rezidential) trebuie sa fie organizate si administrate de catre aceeasi autoritate locala;
    b) cadrul normativ si legislativ privind protectia copilului, standardele de ingrijire, evaluarea periodica vor fi realizate de Comitetului National pentru Protectia Copilului, impreuna cu Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
    Dezinstitutionalizarea trebuie sa caracterizeze toate actiunile intreprinse in favoarea ameliorarii vietii copiilor din institutii (inclusiv a copiilor abandonati in institutii medicale). Aceasta se realizeaza pe termen lung, prin prioritate acordata ocrotirii copilului in familia proprie, prin forme alternative de tip familial, institutia rezidentiala fiind o solutie de ultima instanta. Internarea copilului in institutia rezidentiala trebuie sa se faca in interesul acestuia, iar obiectivul principal sa fie mentinerea relatiilor cu familia si pregatirea copilului pentru iesirea din institutie. Pe termen scurt si mediu prin programe locale, se cauta solutii pentru:
    a) reducerea numarului de copii ocrotiti in institutiile rezidentiale clasice, reducerea numarului de zile pe an petrecute de copii in institutie;
    b) diminuarea treptata a abandonului copiilor la nastere.
    Solutii practice: crearea de case de tip familial, separarea scolii de institutia de ocrotire, plasamentul familial si incredintarea pe durata vacantelor, plasamentul familial terapeutic si altele.
    Restructurarea institutiilor rezidentiale este o actiune deja inceputa, dar care trebuie continuata si generalizata.
    Restructurarea trebuie sa porneasca de la respectarea drepturilor copilului ingrijit in institutie, referitor la:
    - internarea justificata de necesitati imperative si nu de situatii de risc;
    - mentinerea relatiilor familiale (parinti, frati, bunici etc.);
    - respectarea specificului cultural si religios;
    - egalitatea sanselor (prevenirea excluderii si a marginalizarii);
    - respectul persoanei (statut juridic clar pentru fiecare copil);
    - participarea la deciziile privind evolutia propriei sale persoane;
    - reintegrarea reusita si timpurie;
    - educatia scolara in comunitate.
    Pentru a permite respectarea acestor drepturi, sunt necesare modificari in ceea ce priveste:
    - criteriile de intrare in institutiile rezidentiale;
    - capacitatea institutiei (diminuarea numarului de locuri) si amplasarea acesteia (evitarea locurilor izolate);
    - organizarea interna a institutiei:
      - importanta asigurarii sanatatii copilului, ca o conditie primordiala a reusitei oricarui proiect pedagogic;
      - realizarea de proiecte pedagogice axate pe dezvoltarea capacitatilor copilului, pe mentinerea contactelor cu realitatea exterioara si pe pregatirea lui pentru integrarea in societate;
      - stabilitatea grupului de copii si a personalului de ingrijire si de educatie;
      - formarea permanenta a personalului;
      - munca in echipa pluridisciplinara si complementaritatea diferitelor discipline;
      - utilizarea eficienta a resurselor disponibile.
    Va fi creat un sistem de formare initiala si permanenta pentru profesiuni sociale, socioeducative, sociomedicale, care sa raspunda adecvat nevoilor copilului aflat in dificultate ei care sa se alinieze practicilor pedagogice moderne.
    B. Pentru sprijinirea copiilor cu deficiente se va actiona in scopul:
    - identificarii si tinerii evidentei, orientarii si reorientarii copiilor cu diferite tipuri de handicap;
    - utilizarii corecte si unitare a notiunilor de: deficienta, incapacitate, handicap, reabilitare, recuperare, invatamant special, educatie speciala si cerinte educative speciale etc.; aceasta va determina delimitarea obiectului de interventie specifica si eliminarea suprapunerilor;
    - reconsiderarii criteriilor de incadrare a copiilor cu handicap in diferite grade de autonomie fata de adult;
    - reorganizarii institutiilor specializate existente;
    - definirii standardelor minime de ingrijire prin servicii specializate ambulatorii si rezidentiale;
    - reconsiderarii conceptului de plasament familial; introducerea plasamentului familial specializat;
    - accesului fara restrictii al copiilor cu deficiente usoare la invatamantul general; crearea de noi scoli ajutatoare sa devina o exceptie, fiind preferabila integrarea grupelor/claselor speciale (de copii cu handicapuri mintale, senzoriale si motorii) in scolile obisnuite;
    - accesului fara restrictii al copiilor cu diferite tipuri de handicap la toate serviciile organizate in comunitate;
    - organizarii in comunitate a unor servicii specializate pentru depistarea handicapului si pentru interventie precoce;
    - alcatuirii unei metodologii unitare de evaluare multidisciplinara a copiilor cu diferite handicapuri.
    C. Pentru copiii inadaptati, inclusiv pentru copiii strazii vor fi avute in vedere urmatoarele:
    - depistarea si interventia precoce, in cazul minorilor neglijati, abuzati sau inadaptati, prin servicii sociale organizate la nivel local;
    - preferarea masurilor alternative la institutionalizare, inclusiv plasamentul familial, concomitent cu dezvoltarea serviciilor de sustinere a minorului si a familiei acestuia;
    - reconsiderarea continutului activitatilor cu minorii internati, in sensul valorificarii factorilor psihologici de reabilitare comportamentala;
    - initierea unor programe comune, pe termen scurt si mediu (Ministerul Invatamantului, Ministerul Sanatatii, Ministerul de Interne, Ministerul Tineretului si Sportului si autoritatile administratiei publice locale), de identificare a copiilor strazii, de evaluare a starii de sanatate psihofizica a acestei categorii de copii si de luare a masurilor de ocrotire corespunzatoare nevoilor acestora;
    - crearea de institutii de reabilitare comportamentala si medico-educativa, care sa corespunda nevoilor acestor copii inadaptati;
    - evaluarea fenomenului la nivelul judetelor, de catre autoritatile locale, care vor interveni cu solutii pentru ingrijirea, supravegherea si educarea copiilor strazii;
    - implicarea ONG in rezolvarea problematicii copiilor strazii, cu acordul autoritatilor administratiei publice locale si al comisiilor judetene pentru ocrotirea minorilor;
    - crearea unor servicii sociale destinate copiilor strazii.
    VII. Minorii in conflict cu legea
    Pentru protectia juridica a minorilor si prevenirea delincventei vor fi avute in vedere:
    - demararea unor programe comune de prevenire a delincventei minorilor si de reintegrare sociala a acestora;
    - pregatirea de judecatori pentru minori in cadrul unor programe speciale, pentru asigurarea unei practici unitare in cauzele cu minori (penale si civile, inclusiv adoptia);
    - diversificarea masurilor alternative de sanctionare;
    - protectia minorilor infractori, care au pedepse cu inchisoare, de infractorii adulti, prin crearea unor institutii speciale de detentie si de reeducare;
    - aplicarea, dupa ratificare, a Regulilor de la Beijing, a Instructiunilor de la Riyadh si a Regulilor pentru protectia tinerilor privati de libertate;
    - infiintarea unor institutii/sectii medical-educative, care sa raspunda nevoilor de ingrijire si educare specializate, in vederea reabilitarii minorilor.
    VIII. Rolul femeilor in societate si imbunatatirea conditiilor de viata ale copiilor
    In acest domeniu, factorii responsabili vor actiona pentru:
    - stimularea femeilor de a se organiza si de a participa activ la viata sociala si politica a tarii, de catre toate organismele guvernamentale si neguvernamentale;
    - promovarea unei educatii timpurii, in sensul egalitatii dintre baieti si fete, a participarii egale la viata familiala;
    - sprijinirea femeilor care isi cresc singure copiii (celibat, divort), pentru a preveni abandonul sau institutionalizarea copiilor;
    - dezvoltarea de servicii sociale pentru femeile casnice si isi ingrijesc copiii, inclusiv pentru cele care au contracte de munca pentru ingrijirea copiilor cu handicapuri grave.
    IX. Cadrul legislativ si normativ
    Se vor avea in vedere:
    - realizarea unei legislatii unitare in domeniul protectiei copilului, care sa precizeze categoriile de minori ce necesita protectie si formele prin care se realizeaza aceasta (inclusiv pentru copiii abandonati si delincventi aflati in strainatate, copiii cu HIV pozitiv, copiii refugiati);
    - clarificarea formelor prin care se realizeaza protectia sociala alternativa a copiilor, inclusiv a celor cu diferite tipuri si grade de handicap;
    - stabilirea structurilor administrative, definirea rolului judecatorilor care intervin in luarea deciziilor privind protectia copilului si a competentelor acestora (reorganizarea comisiilor de ocrotire a minorilor si a comisiilor de diagnostic si triaj), pregatirea de judecatori pentru minori;
    - construirea unui nou cadru administrativ unitar de realizare a protectiei copilului, in sensul deplasarii responsabilitatilor catre autoritatile locale; determinarea clara a competentelor autoritatilor publice centrale si locale;
    - precizarea rolului societatii civile (in particular, al ONG), in protectia copilului; elaborarea unor standarde si a unor conditii de acreditare a ONG, in vederea organizarii unui sistem privat de servicii pentru copilul si familia in dificultate;
    - cresterea rolului Comitetului National pentru Protectia Copilului in coordonarea activitatii in domeniul protectiei copilului, inclusiv prin dezbaterea si avizarea tuturor actelor normative care se refera la problematica copilului;
    - definirea unor indicatori unitari, pe baza carora sa se poate culege informatii si elabora statistici referitoare la protectia copilului, in scopul evitarii situatiilor statistice aparent contradictorii.
    Planul national de actiune in favoarea copilului este un document-cadru care retine domeniile carora trebuie sa li se acorde prioritate. Detalierea actiunilor concrete in favoarea copiilor reprezinta un drept si o obligatie pentru toate institutiile cu atributii in ameliorarea vietii copiilor.
    Comitetul National pentru Protectia Copilului va actiona in parteneriat cu toti cei care se ocupa de copii, atat factori guvernamentali, cat si neguvernamentali.
    Implementarea Planului national de actiune in favoarea copilului se va realiza prin preluarea, de catre autoritatile publice centrale si locale, a directiilor de actiune propuse, in conformitate cu atributiile pe care le au. Vor fi utilizate resursele bugetare (alocate autoritatilor publice centrale si locale), cat si extrabugetare (fonduri de contrapartida si alte ajutoare nerambursabile). Continutul directiilor de actiune se va concretiza in: acte normative, programe nationale specifice si cu caracter interministerial, proiecte-pilot, metodologii si standarde.
    Organismele internationale care desfasoara in Romania activitati in favoarea copilului   Reprezentanta Speciala UNICEF, Uniunea Europeana, Agentia de Dezvoltare Internationala a Statelor Unite ale Americii (U.S.A. I.D.)   vor contribui, de asemenea, prin asistenta tehnica si financiara, la realizarea directiilor de actiune, identificate ca prioritare si realizabile pana in anul 2000.
    Complementaritatea actiunilor organizate la nivel national si local va asigura coerenta si eficacitatea eforturilor de materializare a prezentului Plan national de actiune in favoarea copilului.