Având în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. Articolul 1Se aprobă Strategia naţională privind imigraţia pentru perioada 2011-2014, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Articolul 2Fondurile necesare implementării Strategiei naţionale privind imigraţia pentru perioada 2011-2014 se planifică de către fiecare instituţie cu atribuţii în realizarea obiectivelor, în bugetele proprii, în raport cu priorităţile, resursele disponibile şi etapele de realizare a acestora în perioada 2011-2014. PRIM-MINISTRU EMIL BOC Contrasemnează: Ministrul administraţiei şi internelor, Constantin-Traian Igaş Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale, interimar, Emil Boc Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, Daniel Petru Funeriu Ministrul sănătăţii, Cseke Attila Ministrul afacerilor externe, Teodor Baconschi Ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri, Ion Ariton Ministrul finanţelor publice, Gheorghe Ialomiţianu Bucureşti, 18 mai 2011. Nr. 498. ANEXĂSTRATEGIA NAŢIONALĂ PRIVIND IMIGRAŢIA pentru perioada 2011-2014 Migraţia este un proces care trebuie gestionat şi nu o problemă care trebuie rezolvată Capitolul IConsideraţii generale 1. Introducere 1.1. Contextul internaţional Migraţia reprezintă o realitate care va continua să existe atât timp cât vor exista discrepanţe din punctul de vedere al bunăstării şi al dezvoltării între diferitele regiuni ale lumii. Acest fenomen poate reprezenta o şansă pentru că este un factor de schimburi umane şi economice şi, de asemenea, pentru că permite persoanelor să îşi realizeze aspiraţiile. Migraţia s-a transformat de-a lungul timpului dintr-un proces regional, determinat de factori economici, sociali, naturali sau politici, într-un fenomen global, în prezent fiind cuantificat la aproximativ 3% din populaţia totală. Nicio ţară nu se află în afara fluxurilor migratorii internaţionale, acestea având fie calitatea de loc de origine, fie de tranzit ori destinaţie sau, în unele cazuri, toate simultan. Migraţia internaţională (voluntară sau forţată) a devenit o parte importantă a existenţei globale. Astfel, se poate spune că un management eficient al migraţiei poate juca un rol important în ceea ce priveşte dezvoltarea şi reducerea sărăciei. Crearea unui spaţiu comun al liberei circulaţii confruntă statele membre cu noi provocări. Acţiunile unui stat pot afecta interesele altora. Accesul pe teritoriul unuia dintre statele membre poate fi urmat de accesul pe teritoriul altor state membre. Prin urmare, este imperativ ca fiecare stat să ţină seama de interesele partenerilor săi în definirea şi în punerea în aplicare a politicilor sale în materie de migraţie, integrare şi azil. Obiectivele fundamentale ale Europei nu s-au schimbat: un angajament puternic în favoarea unor societăţi armonioase, bazate pe coeziune şi incluziune, care respectă drepturile fundamentale ale cetăţeanului, în cadrul unor economii sociale de piaţă solide, oferind cetăţenilor un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie fără frontiere interne1. Este vorba despre crearea unui spaţiu în care să se asigure protecţia individuală a cetăţenilor, respectarea drepturilor fundamentale şi libera circulaţie a acestora. Este vorba de un spaţiu în care securitatea cetăţenilor şi protecţia colectivă a acestora trebuie să fie asigurate prin măsuri corespunzătoare. Este vorba de un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie în cadrul căruia cetăţenii pot avea acces mai uşor la justiţie. În cele din urmă, este vorba de un spaţiu care necesită o gestionare concertată în domeniul imigrării şi al azilului. Uniunea Europeană a înregistrat progrese importante în ceea ce priveşte construcţia acestui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie. Impulsul a fost dat de două programe multianuale succesive2 care au prezentat, în detaliu, priorităţile şi iniţiativele care urmează a fi luate în diferite sectoare. Uniunea Europeană a creat un cadru legislativ robust pentru bunăstarea cetăţenilor europeni, prin stabilirea şi consolidarea drepturilor acestora în calitate de cetăţeni, consumatori şi lucrători în numeroase domenii, inclusiv mobilitatea, sănătatea şi siguranţa, asigurările sociale, condiţiile de lucru, informarea şi consultarea, egalitatea de gen şi nediscriminarea. Politica de imigraţie este parte integrantă a dezideratului european de creare a unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie. Tratatele Uniunii Europene au consacrat capitole distincte gestionării problematicii migraţiei şi azilului de către statele membre ale Uniunii Europene. Încă de la formarea Uniunii Europene, statele membre au acordat o atenţie sporită gestionării acestei materii, procesul evoluând până la dezideratul de a avea o politică europeană comună în domeniul dreptului de azil şi al imigrării, întemeiată pe solidaritatea dintre statele membre ale Uniunii Europene şi care este echitabilă faţă de resortisanţii statelor terţe, aşa cum este statuat prin Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Punerea în practică a celor două componente europene, respectiv politica comună în domeniul dreptului de azil, al protecţiei subsidiare şi al protecţiei temporare şi politica comună de imigrare, prin oferirea unui statut corespunzător oricărui resortisant dintr-o ţară terţă care are nevoie de protecţie internaţională, asigurarea respectării principiului nereturnării, gestionarea eficientă a fluxurilor de migraţie, tratamentul echitabil al resortisanţilor statelor terţe aflaţi în situaţie de şedere legală pe teritoriul statelor membre, precum şi prevenirea imigrării ilegale, reprezintă deziderate ale identităţii europene ale tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. Astfel, pentru continuarea politicilor viitoare în domeniul justiţiei şi afacerilor interne (JAI) în contextul adoptării Programului de la Stockholm, în direcţia îmbunătăţirii măsurilor şi instrumentelor existente se vor dezvolta în următorii 5 ani un dialog activ şi un parteneriat de migraţie cu statele terţe. Uniunea Europeană urmăreşte prioritizarea problemelor fluxurilor migratorii din Africa şi Estul şi Sud-Estul Europei şi continuarea cooperării şi dialogului cu America Latină, Caraibe şi Asia. Este prevăzută crearea unei platforme europene de dialog, care va permite identificarea modalităţilor de gestionare a migraţiei forţei de muncă şi a modificărilor necesare ale cadrului juridic şi instituţional. Aceasta va trebui să se bazeze pe o evaluare globală a competenţelor de care are nevoie Europa până în 2020, ţinând seama de situaţia economică şi necesităţile pieţelor muncii din statele membre. Europa va trebui să devină mai sigură, fără a periclita însă atractivitatea sa pentru migranţii legali, ce trebuie trataţi la nivel egal cu cetăţenii europeni şi cei în proces de reunificare familială. Solidaritatea este din nou enunţată în contextul responsabilităţilor faţă de migranţi atât în cadrul intern european, cât şi faţă de statele terţe confruntate cu un număr mare de beneficiari de protecţie internaţională. 1.2. Contextul naţional Migraţia legală trebuie să reprezinte rezultatul voinţei comune a migrantului şi a statului membru de primire, în avantajul amândurora, şi, chiar mai mult decât atât, şi în avantajul statului de origine, în contextul unei migraţii circulare. Astfel, în cadrul politicilor comune europene şi cu aplicarea acquis-ului relevant, fiecare stat membru trebuie să decidă condiţiile de admitere pe teritoriul său a migranţilor legali şi să stabilească, dacă este cazul, numărul acestora, care ar putea fi stabilit în parteneriat cu statele de origine. În context, România este îndreptăţită să pună în aplicare o politică de imigraţie specifică, în funcţie de nevoile identificate la nivel naţional, şi în acelaşi timp concertată, ţinând seama de impactul pe care aceasta îl poate avea asupra celorlalte state membre ale Uniunii Europene, asigurând totodată un tratament echitabil al imigranţilor şi integrarea armonioasă a acestora în societatea gazdă. România este expusă rutelor de migraţie (legală şi ilegală) din statele din estul Europei, cu origine în statele din Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est sau Africa. Deşi în unele state membre ale Uniunii Europene au fost înregistrate tendinţe de migraţie din state din America Centrală şi de Sud, acestea nu au fost sesizate încă în România, datorită poziţiei geografice şi atractivităţii reduse pentru cetăţenii provenind din aceste state. Analizând contextul naţional actual, România trebuie să facă faţă următoarelor provocări în domeniul migraţiei: – aderarea României la Uniunea Europeană şi, implicit, dobândirea de către cetăţenii români a dreptului la libera circulaţie şi rezidenţă au provocat o migraţie a forţei de muncă autohtone calificată sau necalificată către pieţele altor state membre, fapt ce a condus la apariţia unor deficite în unele domenii de activitate; – deschiderea, mai mult ca oricând, a pieţei forţei de muncă în 2008 pentru lucrători cu un nivel scăzut şi mediu de calificare, precum şi prelungirea crizei economice mondiale instaurate la începutul anului 2009 creează posibilitatea ca mulţi dintre străinii admişi pe teritoriul României pentru angajare în muncă să îşi piardă locurile de muncă şi să încerce să părăsească teritoriul naţional către alte pieţe de forţă de muncă; – aplicarea în totalitate a dispoziţiilor acquis-ului Schengen, de la data adoptării deciziei Consiliului, va transforma România într-un stat mai atractiv atât pentru migraţia legală, cât şi pentru migraţia ilegală; – folosirea teritoriului Românei ca spaţiu de tranzit pentru migraţia ilegală către state din Uniunea Europeană de către cetăţenii proveniţi din state din Estul Europei şi Orientul Mijlociu; acest fenomen va fi amplificat de desfiinţarea frontierelor interne, de la data aplicării în totalitate a dispoziţiilor acquis-ului Schengen; – presiunea pusă de migranţii ilegali din state din Asia de Sud-Est asupra frontierelor de Sud, Est şi Nord-Est în încercarea lor de pătrundere ilegală pe teritoriul României cu intenţia de a ajunge în alte state din vestul Europei; – în contextul unei Europe care îmbătrâneşte, România se confruntă cu acest fenomen la fel ca şi majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, imigraţia putând reprezenta o parte dintr-un pachet de măsuri care pot îmbunătăţi această situaţie.1 Doc. 13189/08 - Pactul European privind imigraţia şi azilul. 2 Programul de la Haga: Întărirea libertăţii, securităţii şi justiţiei în Uniunea Europeană şi Programul de la Stockholm: O Europă deschisă şi sigură în serviciul cetăţenilor şi pentru protecţia acestora. În ultimii ani, deşi România şi-a păstrat, în mare măsură, caracterul de stat de tranzit, aceasta a început să devină tot mai mult un stat de destinaţie. Astfel, la sfârşitul anului 2009, pe teritoriul României se aflau 59.062 de străini din state terţe cu şedere legală, cu 4% mai mulţi decât la sfârşitul anului 2008 şi cu 76,2% mai mulţi decât în 2005. Din totalul de 59.062 de străini înregistraţi cu şedere legală la sfârşitul anului 2009, 49.406 aveau un drept de şedere temporară (84%) şi 9.656 (16%) un drept de şedere permanentă, conform scopurilor stabilite de legislaţia în vigoare. Principalele scopuri pentru care străinii şi-au stabilit reşedinţa temporară pe teritoriul României sunt conexe dreptului la unitatea familiei (reîntregirea familiei, membri de familie ai cetăţenilor români, ai Uniunii Europene sau ai Spaţiului Economic European), educaţiei (studenţi), angajării în muncă. O altă categorie de migranţi care trebuie luată în considerare este aceea a solicitanţilor de azil şi a celor care au obţinut o formă de protecţie pe teritoriul României. Astfel, pe parcursul anului 2009 a fost asigurat accesul neîngrădit la procedura de azil unui număr de 835 de străini şi nu s-a înregistrat niciun caz de returnare, iar tendinţa multianuală se menţine crescătoare. Această tendinţă este influenţată în mod direct de situaţia economică a României şi de implementarea regulilor europene care prevăd că statul în care solicitantul de azil intră sau solicită protecţia pentru prima dată este responsabil pentru soluţionarea cererii. Orientările cuprinse în documentele programatice la nivel european şi caracterul dinamic al fluxurilor migratorii din regiune impun o ajustare permanentă a politicilor naţionale raportate la realităţile sociale din România, precum şi o dezvoltare instituţională care să facă faţă provocărilor impuse, printr-un management corespunzător al fenomenului. Aplicarea dispoziţiilor acquis-ului Schengen şi consecinţele acesteia asupra fenomenului migraţiei în regiune şi la nivel naţional impun necesitatea adaptării sistemului naţional de management, prin reconfigurarea acelor mecanisme ce au drept scop combaterea imigraţiei ilegale. 1.3. Cadrul juridic existent Cadrul normativ actual prin care se reglementează regimul străinilor în România, al cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European, precum şi normele de drept care reglementează azilul în România este conferit în principal de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu completările ulterioare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 260/2005, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 134/2008. Aderarea la Uniunea Europeană a determinat în ultimii ani modificări substanţiale ale normelor de drept care reglementează regimul străinilor în România, al cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European, precum şi ale normelor de drept care reglementează azilul în România, în vederea asigurării conformităţii cu legislaţia europeană în domeniu şi cu alte instrumente juridice cu caracter internaţional la care statul român este parte. Acest proces complex de armonizare legislativă se află în continuă desfăşurare, în vederea identificării unor soluţii viabile pentru transpunerea acquis-ului în domeniu. Totodată, prin modificările şi completările legislaţiei naţionale incidente domeniilor susmenţionate, se urmăreşte permanent eliminarea unor disfuncţionalităţi apărute în implementarea cadrului legislativ în domeniul străinilor. Pentru aplicarea în totalitate a dispoziţiilor acquis-ului Schengen, de la data adoptării deciziei Consiliului în acest sens, a fost creat cadrul general prin adoptarea unor măsuri legislative, instituţionale, administrativ-tehnice în scopul implementării acquis-ului relevant. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu completările ulterioare, şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 134/2008, transpun următoarele directive: – Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L251 din 3 octombrie 2003; – Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanţilor ţărilor terţe care sunt rezidenţi pe termen lung, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L16 din 23 ianuarie 2004; – Directiva 2003/110/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind asistenţa la tranzit în cadrul măsurilor de îndepărtare pe cale aeriană, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L321 din 6 decembrie 2003; – Directiva 2004/114/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 privind condiţiile de admisie a resortisanţilor ţărilor terţe pentru studii, schimb de elevi, formare profesională neremunerată sau servicii de voluntariat, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L375 din 23 decembrie 2004; – Directiva 2005/71/CE a Consiliului din 12 octombrie 2005 privind o procedură specială de admisie a resortisanţilor ţărilor terţe în scopul desfăşurării unei activităţi de cercetare ştiinţifică, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L289 din 3 noiembrie 2005; – Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L348 din 24 decembrie 2008; – Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancţiunile şi măsurile la adresa angajatorilor de resortisanţi din ţări terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L168 din 30 iunie 2009; – Directiva 2009/50/CE a Consiliului din 25 mai 2009 privind condiţiile de intrare şi de şedere a resortisanţilor din ţările terţe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L155 din 18 iunie 2009; – Directiva 2004/81/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind permisul de şedere eliberat resortisanţilor ţărilor terţe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigraţiei ilegale şi care cooperează cu autorităţile competente, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L261 din 6 august 2004şi asigură aplicarea Regulamentului (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L243 din 15 septembrie 2009. Legea nr. 122/2006, cu modificările şi completările ulterioare, transpune următoarele directive: – Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 privind standardele minime pentru acordarea protecţiei temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate, şi măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane şi suportarea consecinţelor acestei primiri, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L212 din 7 august 2001; – Directiva 2003/9/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanţilor de azil în statele membre, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L31 din 6 februarie 2003; – Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L251 din 3 octombrie 2003; – Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecţie internaţională şi referitoare la conţinutul protecţiei acordate, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L304 din 30 septembrie 2004; – Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare şi retragere a statutului de refugiat, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L326 din 13 decembrie 2005.Totodată, începând cu data aderării la Uniunea Europeană, România aplică prevederile Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L50 din 25 februarie 2003, şi ale Regulamentului (CE) nr. 2.725/2000 al Consiliului din 11 decembrie 2000 privind instituirea sistemului „Eurodac“ pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Convenţiei de la Dublin, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L316 din 15 decembrie 2000, acte europene obligatorii în toate elementele şi direct aplicabile pe teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 260/2005, cu modificările şi completările ulterioare, transpune Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 şi de abrogare a directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE şi 93/96/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 158 din 30 aprilie 2004. Ordonanţa Guvernului nr. 44/2004 privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie sau un drept de şedere în România, precum şi a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, aprobată cu modificări prin Legea nr. 185/2004, cu modificările şi completările ulterioare, urmăreşte facilitarea integrării sociale a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România. 1.4. Cadrul instituţional Gestionarea fenomenului migraţiei se bazează pe participarea tuturor instituţiilor cu competenţe în acest domeniu, printr-un management participativ şi prin cooperare interinstituţională, naţională şi internaţională, rolul de coordonator revenindu-i Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin Oficiul Român pentru Imigrări. Implementarea la nivel naţional a Strategiei naţionale privind imigraţia pentru perioada 2011-2014 , denumită în continuare Strategie naţională, va fi realizată prin mecanismul de cooperare interinstituţională prevăzut în Hotărârea Guvernului nr. 572/2008 privind constituirea Grupului de coordonare a implementării Strategiei naţionale privind imigraţia (denumit în continuare Grup de coordonare), precum şi prin planurile de acţiune anuale. În vederea realizării unor sarcini specifice stabilite prin planurile de acţiune anuale şi pentru dezbaterea unor aspecte care necesită dezbateri publice, Grupul de coordonare, prin Secretariatul tehnic, poate invita la reuniunile sale reprezentanţi ai altor autorităţi, precum şi reprezentanţi ai societăţii civile sau ai organizaţiilor internaţionale din domeniul imigraţiei şi azilului. Totodată, dacă subiectele propuse pe agenda de lucru o impun, la reuniunile Grupului de coordonare pot fi invitaţi reprezentanţi ai instituţiilor Uniunii Europene, precum şi experţi din statele membre. 2. Caracteristici şi tendinţe ale fenomenului migraţionist De la data aplicării în totalitate de către România a dispoziţiilor acquis-ului Schengen, în temeiul deciziei Consiliului emise în acest sens, fluxul migrator către România se poate diversifica atât din punctul de vedere al scopului călătoriei, cât şi în ceea ce priveşte cetăţenia imigranţilor, iar categoriile de viză eliberate vor fi de două feluri: vize uniforme (valabile pentru spaţiul Schengen) şi vize naţionale (valabile pe teritoriul României). Având în vedere că viza uniformă permite posesorului să circule liber pe teritoriul tuturor statelor Schengen în timpul perioadei de valabilitate a acesteia, se poate aprecia că, în perioada imediat următoare aplicării în totalitate a dispoziţiilor acquis-ului Schengen, străinii care vor dori să ajungă în alte state membre Schengen vor încerca să profite de o eventuală lipsă de experienţă a autorităţilor române cu competenţe în materie, iar numărul de cereri pentru acest tip de viză va creşte în mod nejustificat. Totuşi, având în vedere regimul vizelor uniforme, poate apărea şi fenomenul invers, de scădere a numărului de cereri pentru această categorie de vize, străinii urmând a intra pe teritoriul României în baza unor vize uniforme emise de autorităţile altor state membre Schengen. De asemenea, ţinând cont de prevederile acquis-ului Schengen referitoare la posibilitatea posesorilor unui permis de şedere eliberat de unul dintre statele Schengen de a circula liber, în temeiul acestui permis şi al unui document de călătorie valabil, timp de maximum 3 luni în decurs de 6 luni pe teritoriul celorlalte state Schengen, numărul de cereri pentru eliberarea unor vize naţionale va creşte. Astfel, la numărul străinilor care vor dori să îşi stabilească reşedinţa pe teritoriul naţional se vor adăuga şi acele persoane care vor utiliza ulterior viza naţională şi permisul de şedere doar în scopul deplasării pe teritoriul altor state membre. Având în vedere creşterea prognozată în domeniul eliberării de vize naţionale, în perioada vizată de prezenta strategie naţională va creşte şi numărul străinilor care îşi vor stabili reşedinţa pe teritoriul României, în scopurile prevăzute de lege, în special pentru: – angajarea în muncă - având în vedere realităţile economice din România, precum şi criza economico-financiară mondială, apreciem faptul că, pe termen scurt, se va diminua numărul străinilor proveniţi din state terţe care vor solicita accesul pe piaţa forţei de muncă din România. Situaţia economică poate genera însă un nou fenomen, acela de disponibilizare a străinilor posesori ai unui permis de şedere acordat în scop de muncă, şi poate afecta în special forţa de muncă angajată în domeniul construcţiilor. Un prim efect va fi acela că Oficiul Român pentru Imigrări va revoca dreptul de şedere al străinilor aflaţi în această situaţie, urmând ca aceştia să părăsească teritoriul României în termenul acordat prin decizia de returnare. Al doilea efect va fi că nu toţi străinii în cauză vor respecta măsura dispusă (în principal pentru că nu au resurse materiale necesare pentru a se întoarce în statul de origine) şi vor încerca să rămână ilegal pe teritoriul României, desfăşurând activităţi lucrative fără forme legale. De asemenea, este posibil ca străinii aflaţi în această situaţie să încerce trecerea ilegală a frontierei de stat sau să aştepte momentul aplicării în totalitate a dispoziţiilor acquis-ului Schengen de către România, în vederea deplasării spre state europene mai dezvoltate. Având în vedere însă caracterul dinamic al imigraţiei, influenţat deopotrivă de factorii economici din statele de origine şi cei din statele de destinaţie, pe termen mediu această situaţie poate oricând suferi schimbări importante, generând o creştere a numărului de străini proveniţi din state terţe care vor solicita accesul pe piaţa forţei de muncă din România; – reîntregirea familiei - creşterea numărului de străini care vor dori să imigreze în România în scopul reîntregirii familiei va fi o consecinţă directă a creşterii numărului de străini care îşi vor stabili reşedinţa pe teritoriul statului român în celelalte scopuri care permit reîntregirea familiei.Aplicarea în totalitate a dispoziţiilor acquis-ului Schengen va produce efecte importante în ceea ce priveşte şederea/imigraţia ilegală a străinilor proveniţi din state terţe. În consecinţă, statutul de stat Schengen va produce efecte în ceea ce priveşte: a)creşterea numărului de străini cu şedere ilegală aflaţi pe teritoriul României în aşteptarea creării condiţiilor necesare pentru trecerea fără control a frontierei interne cu Ungaria; b)transformarea României în stat de tranzit către celelalte state membre pentru străinii din state terţe aflaţi cu şedere ilegală pe teritoriul Bulgariei (ipoteza este valabilă în condiţiile aderării Bulgariei la spaţiul Schengen concomitent cu România sau ulterior acesteia) şi al Greciei.Creşterea numărului de străini aflaţi în situaţii de şedere ilegală pe teritoriul României va determina un trend ascendent al cazurilor de depistare şi îndepărtare a acestora de pe teritoriul naţional. De la data aplicării în totalitate a dispoziţiilor acquis-ului Schengen şi desfiinţării controlului la frontierele interne, autorităţile române vor trebui să ia măsurile necesare (din punct de vedere legal, procedural şi al resurselor) pentru creşterea eficacităţii şi eficienţei măsurilor de îndepărtare de pe teritoriul naţional, devenit acum teritoriu Schengen. De asemenea, pentru combaterea imigraţiei ilegale, o provocare o va reprezenta identificarea şi luarea măsurilor legale de îndepărtare de pe teritoriul naţional/Schengen a străinilor intraţi pe teritoriul României în baza unor vize uniforme emise de autorităţile altor state membre, care nu vor respecta valabilitatea termenului de şedere, deoarece un control eficient al intrării şi şederii pe teritoriul statului român nu va fi posibil datorită eliminării controlului la frontierele comune. Apartenenţa României la spaţiul Schengen va produce efecte şi în ceea ce priveşte domeniul azilului/protecţiei internaţionale. Astfel, se preconizează că numărul cererilor de protecţie internaţională primite de autorităţile române şi care vor fi procesate va creşte. Desfiinţarea controlului la frontierele interne (cu Bulgaria şi Ungaria) va produce efecte şi asupra aplicării Regulamentului (CE) nr. 2.725/2000 de către România. Astfel, va creşte numărul străinilor care vor face obiectul transferului din România către Bulgaria şi Grecia în calitate de stat responsabil cu procesarea cererii de protecţie internaţională. De asemenea, odată cu eliminarea controalelor la frontierele interne şi posibilitatea solicitanţilor de azil din România de a se deplasa pe teritoriile altor state membre, opinăm că se va menţine sau chiar va creşte numărul străinilor transferaţi în cadrul procedurii Dublin, pentru ca România să îşi îndeplinească obligaţiile ce îi revin pe linie de returnare în statele de origine a celor care au finalizat procedura azilului. Capitolul IIScopul Strategiei naţionale Pentru o mai bună abordare a fenomenului în interesul societăţii româneşti, prin prezenta strategie naţională se doreşte să se stabilească într-o manieră simplă şi directă obiectivele avute în vedere la nivel naţional, urmând ca autorităţile române să îşi stabilească şi să coordoneze acţiuni şi măsuri concrete în domeniul imigraţiei. Strategia naţională va reprezenta un mediu de comunicare prin care instituţiile din cadrul Grupului de coordonare vor fi informate cu privire la noile măsuri şi prevederi adoptate de către ceilalţi membri ai grupului, precum şi un mediu de interacţiune, fiecare membru participând cu observaţii şi sugestii pentru identificarea celor mai bune soluţii. Gradul de interacţiune este dat de aportul la implementarea acelor măsuri din planul de acţiune anual care stau în responsabilitatea mai multor instituţii din cadrul Grupului de coordonare şi nu numai. Capitolul IIIPrincipii generale Strategia naţională are la bază următoarele principii generale: a)principiul legalităţii - activităţile pentru realizarea obiectivelor strategice se desfăşoară în baza legii şi în conformitate cu aceasta; b)principiul responsabilităţii - răspunderea implementării Strategiei naţionale revine fiecăreia dintre autorităţile şi instituţiile cu responsabilităţi în domeniul Schengen, în părţile ce o privesc; c)principiul suveranităţii - reflectă dreptul statului român de a stabili politici în domeniul admiterii, şederii şi returnării străinilor în scopul promovării intereselor politice, economice şi sociale, luând în acelaşi timp în considerare şi respectând obligaţiile asumate prin tratate, convenţii, acorduri şi înţelegeri încheiate cu alte state; d)principiul cooperării şi coerenţei - presupune cooperarea activă în elaborarea şi implementarea unei politici comune a Uniunii Europene în domeniul imigraţiei, precum şi corelarea Strategiei naţionale cu măsurile şi politicile stabilite la nivelul altor state membre; e)principiul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului - toate activităţile desfăşurate de autorităţile şi instituţiile cu responsabilităţi în domeniul imigraţiei se desfăşoară cu respectarea prevederilor convenţiilor şi tratatelor internaţionale privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului la care România este parte; f)principiul acţiunii unitare - vizează implementarea unitară a politicii statului şi a prevederilor legale în domeniul imigraţiei, precum şi o implementare concertată la toate nivelurile; g)principiul transparenţei - presupune implementarea unei politici active de informare şi, după caz, consultare a societăţii civile cu privire la deciziile şi procedurile aplicate în contextul imigraţiei. Capitolul IVObiective strategice şi specifice 1. Obiectiv strategic - Promovarea migraţiei legale în beneficiul tuturor părţilor: societatea românească, imigranţi şi statele lor de origine Obiectivul principal al autorităţilor este de a maximiza efectele pozitive şi de a limita efectele negative ale imigraţiei pentru România şi, implicit, pentru cetăţenii români. În acest sens, autorităţile române cu atribuţii în domeniul imigraţiei trebuie să intensifice activitatea de atragere a acelor categorii de imigranţi care pot contribui la acoperirea unor domenii deficitare, cu impact direct în dezvoltarea economică şi în strânsă corelare cu politicile şi documentele programatice adoptate la nivelul Uniunii Europene, precum şi cu respectarea drepturilor imigranţilor. Obiective specifice 1.1. Asigurarea unei informări permanente a străinilor privind posibilităţile şi condiţiile de migraţie legală în România Pentru asigurarea unui climat de legalitate în domeniul imigraţiei şi prevenirea migraţiei ilegale, un rol deosebit de important îl are gradul de informare a migranţilor care intenţionează să vină în România fie pe perioade scurte de timp (turism, afaceri, vizite etc.), fie pe perioade de lungă durată (studii, muncă, activităţi comerciale, reîntregirea familiei). De aceea, Guvernul României va iniţia şi va desfăşura activităţi care vizează informarea atât a resortisanţilor din statele terţe cu potenţial migrator ridicat pentru România, cât şi a străinilor care se află deja pe teritoriul României. Direcţii de acţiune: – identificarea statelor terţe ai căror cetăţeni reprezintă sau pot reprezenta un potenţial de migraţie pentru România. Actualizarea anuală a listei de state terţe identificate; – organizarea unor campanii de informare cu privire la modalităţile de admitere şi şedere pe teritoriul României, precum şi la oportunităţi de migraţie circulară; – implicarea misiunilor diplomatice ale României din statele terţe de origine şi a misiunilor diplomatice ale acestor state în România în procesul de informare a străinilor cu privire la modalităţile legale de migraţie; – diseminarea informaţiilor privitoare la posibilităţile şi condiţiile de migrare legală, cu prilejul participării României la parteneriatele şi misiunile pentru migraţie organizate de Uniunea Europeană cu statele terţe în cadrul Abordării globale privind migraţia: acţiuni prioritare în domeniul migraţiei, în special cu statele din vecinătatea estică a Uniunii Europene şi din regiunea Mării Negre, prin Platforma de cooperare în domeniul migraţiei şi dezvoltării la Marea Neagră; – promovarea portalului European Union Immigration (EU Immigration) ca mijloc de informare publică cu privire la condiţiile, oportunităţile şi avantajele migraţiei legale.1.2. Admiterea cetăţenilor statelor terţe în scop de muncă potrivit nevoilor identificate pe piaţa autohtonă a forţei de muncă România va acorda o atenţie sporită politicii privind admiterea în scop de muncă a străinilor, cu atât mai mult cu cât în prezent societatea românească se confruntă cu probleme majore în ceea ce priveşte şomajul în rândul cetăţenilor români. În acest context, se impune efectuarea de evaluări anuale ale pieţei autohtone a forţei de muncă, în vederea identificării din timp a domeniilor deficitare şi stabilirii cotelor de admitere necesare pentru acoperirea acestui deficit. În consecinţă, sistemul de admitere a străinilor trebuie să asigure flexibilitate în procesarea cererilor, dar, în acelaşi timp, trebuie să prevină admiterea acelor străini care nu îndeplinesc cerinţele de calificare şi competenţă cerute de piaţa internă a forţei de muncă. Prin asigurarea pentru admiterea străinilor în cotele stabilite, Guvernul României încurajează imigraţia temporară în scop de muncă, oferind totodată posibilitatea acestora să dobândească experienţă profesională, care poate fi folosită ulterior în beneficiul statelor de origine, şi să acumuleze economii pe care să le folosească în beneficiul familiilor lor. Direcţii de acţiune: – efectuarea anuală a evaluării pieţei de muncă autohtone pentru identificarea domeniilor deficitare;– stabilirea cotelor anuale de admitere în scop de muncă;– încurajarea admiterii resortisanţilor cu înalte calificări şi eliberarea de cărţi albastre ale Uniunii Europene, ce vor permite o mai bună mobilitate în interiorul Uniunii Europene; – actualizarea permanentă a condiţiilor şi procedurilor de admitere în scop de muncă, pentru asigurarea flexibilităţii sistemului; – încheierea unor acorduri bilaterale cu state terţe interesate de admiterea propriilor cetăţeni pe piaţa forţei de muncă din România.1.3. Facilitarea admiterii şi şederii pe teritoriul naţional a străinilor investitori în România şi a celor care gestionează investiţiile efectuate pe teritoriul naţional În vederea încurajării investiţiilor străine în România, autorităţile române vor crea cadrul necesar atragerii pe teritoriul naţional a străinilor potenţiali investitori şi a străinilor a căror prezenţă este necesară pentru buna implementare şi derulare a investiţiilor. Direcţii de acţiune: – efectuarea unei analize împreună cu asociaţiile/organismele care reprezintă interesele investitorilor străini, precum şi cu ambasadele statelor terţe interesate; – stabilirea condiţiilor de la care este exceptată această categorie de persoane (de exemplu: facilităţi de natură economică şi fiscală, acte normative care să excepteze aceste categorii de străini de la unele condiţii de admitere şi prelungire a dreptului de şedere; revizuirea listei statelor pentru care se aplică în prezent procedura specială a invitaţiei şi eliminarea de pe listă a statelor care prezintă interes din punct de vedere economic pentru România).1.4. Promovarea învăţământului superior românesc şi facilitarea rămânerii pe teritoriul naţional a străinilor care au studiat în România Odată cu dobândirea de către cetăţenii români a dreptului de liberă circulaţie şi rezidenţă pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, au crescut posibilităţile şi oportunităţile de angajare ale acestora în spaţiul european, fapt ce creează deficit de forţă de muncă în anumite domenii şi profesii pentru care este necesară absolvirea unor studii superioare specializate. În acest context, Guvernul României va crea pârghiile necesare pentru favorizarea rămânerii pe teritoriul naţional şi a accesului la un loc de muncă al cetăţenilor statelor terţe, absolvenţi ai unei instituţii de învăţământ superior din România, pentru domeniile şi profesiile identificate ca deficitare, precum şi al celor care sunt implicaţi în proiecte de cercetare. Direcţii de acţiune: – promovarea universităţilor româneşti în vederea atragerii de străini la studii;– efectuarea anuală a evaluării pieţei de muncă autohtone pentru identificarea domeniilor deficitare;– stabilirea condiţiilor care trebuie îndeplinite de absolvenţii de studii superioare în România pentru continuarea şederii pe teritoriul naţional;– stabilirea facilităţilor care vor fi acordate străinilor care îndeplinesc condiţiile stabilite pentru continuarea şederii după absolvirea studiilor în România.2. Obiectiv strategic - Întărirea controlului legalităţii şederii străinilor pe teritoriul României şi aplicarea corespunzătoare a măsurilor de îndepărtare şi a măsurilor restrictive În contextul transformării treptate a României într-un stat de destinaţie pentru imigranţi, Guvernul vizează diminuarea ponderii factorului ilegal în cadrul fenomenului migraţionist, prin prevenirea imigrării acelor categorii de persoane care nu satisfac condiţiile impuse de lege, precum şi combaterea şederii ilegale, a muncii nedeclarate şi a traficului de imigranţi. În realizarea obiectivelor propuse, România se va alinia politicilor Uniunii Europene în domeniu şi va manifesta solidaritate şi o împărţire corectă a responsabilităţilor cu statele membre, inclusiv în ceea ce priveşte implicaţiile financiare rezultate din aplicarea acţiunilor comune. Obiective specifice 2.1. Asigurarea unei informări permanente a străinilor privind sancţiunile şi măsurile restrictive ce pot fi aplicate străinilor cu şedere ilegală sau care desfăşoară muncă nedeclarată Autorităţile române au ca scop informarea corectă şi completă a potenţialilor imigranţi, precum şi a străinilor aflaţi pe teritoriul României, pe de o parte, cu privire la măsurile legale care pot fi luate împotriva lor în eventualitatea încălcării legislaţiei în domeniul imigraţiei, respectiv îndepărtarea de pe teritoriul naţional şi instituirea unei interdicţii de a intra pe teritoriul României şi, implicit, pe teritoriul altor state membre, iar pe de altă parte, cu privire la riscurile asimilate statutului de migrant ilegal (trafic de migranţi, diverse forme de exploatare a acestora, luarea în custodie publică, politicile de returnare etc.). Astfel, se urmăreşte limitarea migraţiei ilegale prin folosirea unor mijloace eficiente de informare a resortisanţilor statelor terţe cu potenţial migrator ridicat. Totodată, se va pune accentul pe informarea imigranţilor cu privire la condiţiile de returnare voluntară umanitară asistată. Direcţii de acţiune: – identificarea statelor terţe ai căror cetăţeni reprezintă sau pot reprezenta un potenţial de migraţie ilegală pentru România şi actualizarea anuală a listei statelor terţe identificate; – organizarea unor campanii de informare cu privire la riscurile la care se supun migranţii ilegali sau cei care desfăşoară activităţi lucrative nedeclarate pe teritoriul României şi a angajatorilor români de cetăţeni terţi cu şedere ilegală; – implicarea misiunilor diplomatice ale României din statele terţe de origine şi a misiunilor diplomatice ale acestor state în România în procesul de informare a străinilor cu privire la consecinţele migraţiei ilegale; – promovarea portalului EU Immigration ca mijloc de informare publică privind riscurile circumscrise imigraţiei ilegale.2.2. Întărirea cooperării între autorităţile române competente pentru combaterea imigraţiei ilegale şi a muncii nedeclarate Odată cu aplicarea în totalitate a dispoziţiilor acquis-ului Schengen, autorităţile române sunt obligate să intensifice cooperarea în vederea creşterii eficienţei în domeniul combaterii imigraţiei ilegale şi a muncii nedeclarate pe teritoriul naţional. În context, rolul coordonator va reveni Oficiului Român pentru Imigrări, ca structură specializată în domeniu, sprijinită de toate autorităţile care, prin natura atribuţiilor conferite de lege, pot intra în legătură directă cu străinii. Direcţii de acţiune: – dezvoltarea cooperării operative dintre Oficiul Român pentru Imigrări, pe de o parte, şi Poliţia Română, Jandarmeria Română şi Poliţia de Frontieră Română, pe de altă parte, în scopul creşterii eficacităţii combaterii imigraţiei ilegale; – dezvoltarea cooperării, între Oficiul Român pentru Imigrări, pe de o parte, şi Inspecţia Muncii, pe de altă parte, în scopul creşterii eficacităţii combaterii muncii nedeclarate; – instruirea permanentă a personalului autorităţilor care, prin natura atribuţiilor conferite de lege pot intra în legătură directă cu străinii, cu privire la regimul juridic aplicabil acestora, tipurile de vize şi de documente emise acestora, procedurile de urmat etc.2.3. Dezvoltarea cooperării cu statele terţe cu potenţial migraţionist Prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale şi a muncii nedeclarate vor creşte în eficienţă şi dinamism printr-o intensificare a cooperării cu autorităţile statelor terţe, în special ale celor cu înalt potenţial migraţionist. O cooperare eficientă în acest sens va contribui cu siguranţă la reducerea numărului de migranţi ilegali, eficientizarea politicilor de returnare către aceste state, semnalarea unor tendinţe şi fluxuri migratorii, moduri de operare, persoane predispuse la comiterea de infracţiuni, a apartenenţei la anumite grupări de crimă organizată care pot constitui ameninţări la adresa siguranţei naţionale şi a cetăţeanului. Direcţii de acţiune: – dezvoltarea cooperării cu misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale statelor vizate şi cu autorităţile centrale ale acestora;– introducerea la nivel naţional a conceptului de ofiţer de legătură în domeniul imigraţiei şi implementarea acestuia în statele terţe care prezintă risc ridicat de imigraţie ilegală pentru România; – participarea României la realizarea obiectivelor parteneriatelor pentru migraţie în cadrul proiectului Building Migration Partnership II (i-map, profile de migraţie).Consolidarea cooperării României cu statele din vecinătatea estică şi din regiunea Mării Negre prin instrumente ale Abordării globale a migraţiei. 2.4. Aplicarea măsurilor de returnare a imigranţilor ilegali la standardele Uniunii Europene În contextul în care statele membre din sudul Europei se confruntă cu o mare presiune imigraţionistă, ca urmare a extinderii spaţiului Schengen este posibilă o intensificare a deplasărilor migranţilor ilegali către şi prin România. Autorităţile române sunt conştiente că acest fenomen poate conduce la o creştere a presiunii asupra capacităţii de cazare în centrele de luare în custodie publică, care ar putea deveni insuficientă din punctul de vedere al asigurării asistenţei medicale şi materiale, precum şi asupra capacităţii de implementare a măsurilor de returnare. De aceea, creşterea operativităţii şi capacităţii structurilor competente pentru returnarea imigranţilor ilegali reprezintă un obiectiv major în perioada imediat următoare, a cărui realizare va fi urmărită în strictă conformitate cu standardele Uniunii Europene în domeniul returnării, cu cele mai bune practici în ceea ce priveşte returnarea voluntară sau forţată a persoanelor aflate în situaţii ilegale, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi a demnităţii umane. Direcţii de acţiune: – creşterea operativităţii şi a capacităţii de returnare a imigranţilor ilegali, prin dezvoltarea corespunzătoare a resurselor umane şi materiale existente, în funcţie de evoluţiile înregistrate în domeniu; – cooperarea în domeniul returnării cu statele membre ale Uniunii Europene, în special prin participarea României la efectuarea unor zboruri comune, derulate sub coordonarea Agenţiei Frontex; – colaborarea cu organizaţiile internaţionale cu atribuţii în domeniu, precum şi cu organizaţii neguvernamentale în vederea elaborării şi derulării unor programe comune pentru sprijinirea străinilor cu şedere ilegală în vederea reîntoarcerii voluntare a acestora în statele de origine; – aplicarea măsurilor de returnare prin luarea în calcul a specificului situaţiei persoanelor returnate: persoane vulnerabile, precum minori, minori neînsoţiţi, persoane cu dizabilităţi, persoane în vârstă, femei însărcinate, părinte singur cu minor/minori şi persoane care au fost supuse torturii, au fost lipsite de libertate sau au fost supuse altor forme grave de violenţă psihică, fizică ori sexuală; – valorificarea eficientă a fondurilor puse la dispoziţia statelor membre prin Fondul de returnare din cadrul Programului general „Solidaritatea şi Gestionarea Fluxurilor Migratorii“.3. Obiectiv strategic - Îmbunătăţirea sistemului naţional de azil în scopul eficientizării şi asigurării conformităţii cu standardele legale naţionale, europene şi internaţionale aplicabile Oficiul Român pentru Imigrări îşi propune să implementeze şi să contribuie la elaborarea unei politici clare şi coerente a României în domeniul azilului, ca parte componentă a politicii în domeniul imigraţiei, în care se respectă obligaţiile asumate pe plan european şi internaţional prin instrumentele legale la care statul român a aderat, pe de o parte, şi interesul naţional, pe de altă parte, prin realizarea unui echilibru între drepturile şi obligaţiile persoanelor aflate în nevoie de protecţie internaţională. În realizarea acestui obiectiv un rol determinant îl va reprezenta, într-o primă fază, capacitatea României de a influenţa deciziile care urmează a fi adoptate la nivel european cu privire la modificarea instrumentelor care alcătuiesc acquisul Uniunii Europene în materie, dar şi în ceea ce priveşte structura viitorului Sistem European Comun de Azil. Totodată, consolidarea mecanismelor prin care se asigură menţinerea unei practici unitare şi de calitate pe linia procesării cererilor de azil la nivel naţional va constitui o garanţie solidă a existenţei unui sistem de azil eficient şi funcţional. Obiective specifice 3.1. Continuarea accesului la procedura de azil şi respectarea principiului non refoulement Se urmăreşte asigurarea unei proceduri de azil eficiente şi corecte pentru solicitanţii de azil prin creşterea calităţii serviciilor de interpretare, prin recrutarea şi instruirea de noi interpreţi, a serviciilor de consiliere juridică oferite de către consilierii juridici ce îşi desfăşoară deja activitatea în centrele regionale. De asemenea, se doreşte îmbunătăţirea asistenţei oferite de avocaţi prin extinderea şi perfecţionarea unei reţele de avocaţi specializaţi. Toate cererile de azil vor fi analizate în mod individual, prin raportarea motivelor invocate în susţinerea cererii la informaţiile din statul de origine. Direcţii de acţiune: – Asigurarea serviciilor de interpretare, a consilierii şi asistenţei juridice a solicitanţilor de azil;– consolidarea dialogului între factorii de decizie în cadrul procedurii de azil în vederea asigurării unei interpretări şi aplicări uniforme a principiilor şi conceptelor specifice în domeniu, precum şi în scopul identificării de bune practici şi a diseminării acestora; – finalizarea procesului de descentralizare a activităţilor de preluare a datelor necesare pentru eliberarea paşapoartelor cu date biometrice pentru persoanele cu o formă de protecţie în România; – actualizarea unor ghiduri şi proceduri pentru personalul misiunilor diplomatice pe linia asistenţei refugiaţilor şi a persoanelor cu protecţie subsidiară.3.2. Procesarea cererilor de azil în mod eficient şi conform standardelor legale naţionale, europene şi internaţionale aplicabile În perioada următoare este absolut necesar ca acordarea asistenţei corespunzătoare solicitanţilor de azil pe toată durata procedurii de determinare a unei forme de protecţie să fie realizată în paralel cu asigurarea unui standard de calitate crescut al interviurilor şi deciziilor, în condiţiile soluţionării în termene rezonabile a cererilor de azil. În acest sens, o atenţie deosebită se va acorda consolidării şi operaţionalizării mecanismului de asigurare şi control al calităţii procedurii de azil, dezvoltat în cadrul proiectului „Evaluarea mecanismelor şi asigurarea standardelor de calitate din domeniul azilului“, proiect finanţat de Comisia Europeană şi implementat în perioada 2008-2010 de Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi. Astfel, în exercitarea atribuţiilor sale specifice, mecanismul de management al calităţii procedurii de azil va contribui în mod semnificativ la asigurarea unei practici unitare la nivel naţional, în concordanţă cu standardele impuse de bunele practici şi legislaţia europeană şi internaţională relevantă. Se intenţionează, totodată, ca prin funcţionarea unui astfel de mecanism şi asigurarea cu personal corespunzător să se formeze un grup de experţi care să deţină expertiza necesară pentru a fi implicaţi în viitoarele activităţi derulate de Biroul European de Suport în Domeniul Azilului, al cărui scop va fi şi acela de asigurare a unei practici unitare la nivel european, atât în ceea ce priveşte modul de interpretare a elementelor definiţiilor formelor de protecţie, cât şi în ceea ce priveşte aplicarea unitară a standardelor de procedură aplicate la nivelul statelor membre. Direcţii de acţiune: – Menţinerea unei durate scăzute a procedurii de azil în faza administrativă a procedurii;– implementarea standardelor şi controlului de calitate a procedurilor de azil;– adaptarea practicilor şi procedurilor naţionale pentru procesarea corespunzătoare a categoriilor vulnerabile de solicitanţi de azil;– asigurarea accesului la informaţii din statele de origine pentru factorii decizionali, beneficiari şi reprezentanţii legali ai acestora;– continuarea pregătirii personalului cu atribuţii pe linia procedurilor de azil din cadrul Oficiului Român pentru Imigrări, în special prin implementarea la nivel naţional a modulelor de pregătire dezvoltate în cadrul Curriculei Europene în domeniul azilului.3.3. Combaterea eficientă a abuzului la procedura de azil Aplicarea de către România în totalitate a acquis-ului Schengen va produce efecte şi în ceea ce priveşte implementarea Regulamentului Dublin II şi a Regulamentului Eurodac. Astfel, o dată cu creşterea numărului solicitărilor de azil, datorită fluxului de migraţie ilegală dinspre Grecia şi Bulgaria, va creşte şi numărul străinilor depistaţi în sistemul Eurodac cu cereri de azil depuse în alte state membre. Acest fapt va genera o presiune administrativă pentru amprentarea şi identificarea străinilor care depun cereri de azil în România, procesarea unui număr mare de cereri Dublin adresate Greciei şi Bulgariei şi punerea în executare a deciziilor de transfer prin conducerea la frontieră sau escortarea străinilor în statele membre responsabile. Lipsa controlului la frontierele interne din spaţiul Schengen va conduce şi la creşterea numărului solicitărilor de transfer către România, marea majoritate venind din Ungaria, Austria, Germania, Franţa şi Elveţia, aşa cum a dovedit-o experienţa anterioară. Direcţii de acţiune: – Îmbunătăţirea procedurilor de identificare a solicitanţilor de azil fără documente de identitate/călătorie;– continuarea participării la mecanismul Dublin si derularea eficientă a procedurilor prevăzute de Regulamentul Consiliului (CE) nr. 343/2003 Dublin II, în vederea transferului în statele membre responsabile a străinilor cărora România le-a respins accesul la procedura de azil; – asigurarea resurselor financiare şi umane necesare funcţionalităţii sistemului Eurodac, a echipamentelor şi infrastructurii de comunicaţii naţionale, în vederea depistării străinilor care abuzează de procedura de azil.3.4. Asigurarea unui standard demn de viaţă al solicitanţilor de azil conform standardelor legale naţionale, europene şi internaţionale aplicabile Solicitanţii de azil sunt o categorie aparte de străini care, datorită exilului forţat, în marea lor majoritate, se află într-o situaţie precară atât din punct de vedere fizic, psihic, cât şi financiar. Aceasta impune ca statul căruia i-a fost cerută protecţia, pe perioada analizării cererii de azil, să asigure condiţii decente de cazare, întreţinere materială şi asistenţă medicală în conformitate cu normele Uniunii Europene în domeniul azilului. Crearea unui standard de viaţă adecvat va determina reducerea tendinţei de mişcare secundară a solicitanţilor de azil către alte state membre ale Uniunii Europene, tendinţa acestora de a lucra ilegal pe piaţa forţei de muncă pentru a-şi suplimenta veniturile şi, de asemenea, va preîntâmpina conflictele şi situaţiile care să pericliteze ordinea şi siguranţa publică. Direcţii de acţiune: – Identificarea şi dezvoltarea capacităţii de primire şi cazare a solicitanţilor de azil în contextul creat de aderarea României la spaţiul Schengen prin înfiinţarea de noi centre regionale de cazare şi proceduri şi/sau extinderea capacităţii de cazare a actualelor centre; – asigurarea asistenţei materiale, medicale şi sociale a solicitanţilor de azil prin asigurarea resurselor necesare de la buget şi atragerea de resurse complementare prin parteneriate cu ONG-uri, organizaţii internaţionale şi prin resursele alocate în cadrul Programului Solidaritatea Fluxurilor Migratorii - Fondul European pentru Refugiaţi; – pregătirea managementului şi a personalului centrelor regionale de cazare şi proceduri de azil pe linia asigurării condiţiilor de recepţie şi cazare.3.5. Asigurarea compatibilităţii şi interoperabilităţii cu celelalte sisteme de azil din statele membre şi coordonarea cu BESA Biroul European de Sprijin în domeniul Azilului (BESA) a fost înfiinţat sub forma unei agenţii de reglementare, entitate juridică autonomă creată în vederea punerii în aplicare a unei politici europene comune, iar mandatul său are în vedere trei sarcini principale: sprijinirea cooperării practice în materie de azil, susţinerea statelor membre care se confruntă cu presiuni deosebite şi contribuţia la punerea în aplicare a sistemului european comun de azil. În acest context, autorităţile române cu competenţe în domeniul azilului vor întreprinde demersuri în vederea creării mecanismelor necesare colaborării cu BESA în scopul asigurării capacităţii acestei agenţii de a-şi îndeplini mandatul. Cu sprijinul şi prin expertiza care va fi furnizată de către BESA, se urmăreşte să fie create pârghiile necesare eficientizării sistemului de azil naţional şi întărirea capacităţii autorităţilor române de a contribui la realizarea sistemului european comun de azil. Direcţii de acţiune: – Participarea la definitivarea şi implementarea mecanismului de asigurare a solidarităţii între statele membre în cazul unor afluxuri masive mixte de persoane aflate în nevoie de protecţie (repartizarea solicitanţilor de azil/relocarea persoanelor aflate în nevoie de protecţie în funcţie de densitatea populaţiei, PIB etc.); – asumarea unui rol activ în derularea acţiunilor comune în sprijinul statelor membre care se confruntă cu un fenomen migraţionist ce depăşeşte capacitatea obişnuită de procesare; – asigurarea pregătirii personalului propriu prin participarea la programul european comun de formare în materie de azil, care va fi dezvoltat în cadrul BESA; – participarea la reuniunile Consiliului Director şi ale grupurilor de lucru organizate în cadrul BESA;– consolidarea cooperării practice prin schimbul de experienţă şi bune practici cu autorităţile din alte state ale Uniunii Europene.4. Obiectiv strategic - Participarea activă a României la eforturile comunităţii internaţionale şi statelor membre ale Uniunii Europene la identificarea unor soluţii durabile pentru persoanele aflate în nevoie de protecţie internaţională Se urmăreşte ca, pe termen mediu şi lung, România să se implice în furnizarea de expertiză în ceea ce priveşte accesul la soluţii durabile, inclusiv prin schimb de informaţii cu statele participante la programele regionale de protecţie finanţate de Comisia Europeană. De asemenea, se are în vedere participarea la dezbaterile care vor avea loc în cadrul forurilor internaţionale al căror obiectiv îl reprezintă identificarea şi accesul la soluţii durabile, precum Grupul de lucru pe probleme de relocare organizat sub egida Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi. Obiective specifice 4.1. Integrarea străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România Străinii cu o formă de protecţie reprezintă categoria cea mai vulnerabilă dintre străinii cu şedere legală în România, datorită exilului forţat la care au fost supuşi, şi trebuie să beneficieze de o atenţie sporită şi de servicii speciale din partea autorităţilor române. Facilitarea integrării locale a refugiaţilor şi străinilor cu protecţie subsidiară reprezintă o soluţie durabilă la situaţia cu care aceştia se confruntă şi reprezintă, în mare măsură, şi o obligaţie a autorităţilor române asumată în momentul acordării protecţiei acestor persoane. Direcţii de acţiune: – Continuarea derulării programelor de integrare pentru străinii cu o formă de protecţie în România prin asigurarea resurselor necesare de la buget şi atragerea de resurse complementare prin parteneriate cu ONG-uri, organizaţii internaţionale şi prin resursele alocate în cadrul Programului Solidaritatea Fluxurilor Migratorii - Fondul European pentru Refugiaţi; – informarea opiniei publice cu privire la situaţia şi nevoile speciale ale refugiaţilor prin derularea de activităţi de informare şi campanii de conştientizare; – continuarea pregătirii personalului instituţiilor publice şi organizaţiilor nonguvernamentale cu atribuţii în integrarea străinilor cu o formă de protecţie în România.4.2. Asumarea obligaţiilor României ca stat de relocare a refugiaţilor Stabilirea programului naţional de relocare are ca avantaje, alături de respectarea obligaţiilor asumate la nivel internaţional privind protecţia refugiaţilor şi imagine favorabilă pe plan extern, şi selectarea refugiaţilor ce urmează să fie relocaţi în funcţie de propriile criterii naţionale şi atragerea de fonduri comunitare, operaţiunile de relocare fiind finanţate prin Fondul European pentru Refugiaţi. Direcţii de acţiune: – Continuarea programului de relocare a refugiaţilor în România;– participarea la schema comună a Uniunii Europene de relocare şi la mecanismul de solidaritate între statele membre ale Uniunii Europene în funcţie de legislaţia naţională în domeniul azilului; – continuarea pregătirii personalului instituţiilor implicate în desfăşurarea operaţiunilor de relocare a refugiaţilor în România.4.3. Continuarea derulării operaţiunilor prin Centrul de Relocare de Urgenţă de la Timişoara conform Acordului Tripartit dintre Guvernul României, UNHCR şi OIM La nivel european se urmăreşte crearea unei politici comune europene în domeniul azilului. Această politică presupune armonizarea sistemelor de azil din statele membre pe baza unor standarde comune, promovarea unui sistem de împărţire a eforturilor şi a responsabilităţii între statele membre, întărirea cooperării între statele membre şi, nu în ultimul rând, componenta externă a politicii de azil care presupune asistenţă pentru statele din zonele de origine şi de tranzit ale refugiaţilor şi promovarea principiului solidarităţii. La data de 21 noiembrie 2008 a intrat în vigoare Acordul dintre Guvernul României şi Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi şi Organizaţia Internaţională pentru Migraţie privind evacuarea temporară în România a unor persoane aflate în nevoie urgentă de protecţie internaţională şi relocarea ulterioară a acestora, semnat la Bucureşti la 8 mai 2008, ratificat prin Legea nr. 291/2008. Funcţionarea în România a Centrului de tranzit în regim de urgenţă (CTU) în scopul relocării temporare a unor persoane aflate în nevoie urgentă de protecţie a fost primită favorabil pe plan internaţional, statul român consolidându-şi în acest fel imaginea de membru activ şi responsabil al comunităţii internaţionale. Direcţii de acţiune: – Continuarea aplicării Acordului tripartit în România;– împărtăşirea, către alte state de relocare, a experienţei României în ceea ce priveşte înfiinţarea CTU şi derularea Acordului tripartit în România.5. Obiectiv strategic - Integrarea socială a străinilor cu şedere legală Integrarea este un proces dinamic, bidirecţional de interacţiune reciprocă, ce necesită nu doar eforturi din partea autorităţilor naţionale, regionale şi locale, ci şi un angajament sporit din partea comunităţii-gazdă şi a imigranţilor. Integrarea socială reprezintă procesul de participare activă a străinilor care au reşedinţa sau domiciliul pe teritoriul României la viaţa economică, socială şi culturală a societăţii româneşti, respectându-se în acelaşi timp identitatea culturală a acestora. Obiective specifice 5.1. Încorporarea aspectelor integrării în toate celelalte politici din domeniile relevante Politica privind integrarea socială a străinilor are ca obiectiv oferirea posibilităţii străinilor care au reşedinţa sau domiciliul pe teritoriul României de a achiziţiona un bagaj minim de cunoştinţe şi deprinderi, în principal prin cursuri de limba română, programe de orientare culturală şi de consiliere care să le permită să acceseze celelalte servicii şi politici sociale în condiţii asemănătoare cu cetăţenii români. Direcţii de acţiune: – Îmbunătăţirea procesului de consultare şi implicare a societăţii civile în procesul de integrare, prin crearea unui mecanism de consultare atât a societăţii civile, cât şi a comunităţilor de străini; – monitorizarea rezultatelor politicilor de integrare, prin stabilirea unui set de indicatori în toate domeniile relevante, culegerea şi interpretarea datelor obţinute; – oferirea de drepturi şi obligaţii comparabile cu cele ale cetăţenilor Uniunii Europene.5.2. Creşterea gradului de participare a străinilor cu şedere legală în România la activităţile specifice de facilitare a integrării lor în societatea românească Principalul grup-ţintă al politicii de integrare este reprezentat de străinii nou-veniţi în România, care necesită cunoştinţe de limba română şi orientare în societate. Deşi voluntară, participarea străinilor la cursurile de limba română, sesiuni de orientare culturală şi consiliere, reunite în programe de integrare, are rolul de a le facilita acestora şi obţinerea dreptului de şedere permanentă şi, ulterior, a cetăţeniei române, prin oferirea cunoştinţelor necesare dovedirii unui nivel corespunzător de integrare în societatea românească. Având în vedere că integrarea efectivă se realizează la nivelul comunităţilor locale, autorităţile locale au un rol deosebit şi datoria de a furniza servicii sociale în domenii ca accesul la locuinţe, educaţie, asistenţă socială şi medicală. Organizaţiile nonguvernamentale pot furniza servicii complementare celor asigurate de autorităţile centrale şi locale în vederea facilitării integrării. Direcţii de acţiune: – Continuarea derulării activităţilor de integrare pentru străinii cu şedere legală în România prin asigurarea resurselor necesare de la buget si atragerea de resurse complementare prin parteneriate cu ONG-uri, organizaţii internaţionale şi prin resursele alocate în cadrul Programului Solidaritatea Fluxurilor Migratorii - Fondul European pentru Integrare; – informarea străinilor privind oportunităţile de integrare, prin realizarea şi distribuirea de materiale de informare; – îmbunătăţirea calităţii serviciilor privind facilitarea integrării prin crearea de birouri de informare şi consiliere în oraşele cu un număr ridicat de străini.5.3. Crearea unui mediu care să faciliteze integrarea străinilor Alături de oferirea de servicii specifice străinilor care au reşedinţa sau domiciliul pe teritoriul României în vederea facilitării integrării, politica privind integrarea socială a străinilor are ca obiectiv şi crearea unei societăţi multiculturale, deschise şi primitoare. Direcţii de acţiune: – Cunoaşterea situaţiei privind integrarea străinilor în România prin derularea de studii şi cercetări ştiinţifice;– promovarea dialogului intercultural şi a contactelor la toate nivelurile societăţii prin organizarea de activităţi multiculturale;– crearea unei imagini pozitive în rândul opiniei publice din România privind fenomenul imigraţiei şi al integrării străinilor prin derularea de activităţi de informare şi campanii de conştientizare. Capitolul VResurse financiare Resursele financiare necesare implementării Strategiei naţionale privind imigraţia provin, în principal, din: – Fonduri de la bugetul de stat alocate fiecărui minister şi fiecărei instituţii cu competenţă în implementarea Strategiei naţionale;– fonduri stabilite la nivelul Uniunii Europene pentru gestionarea imigraţiei la nivel european;– subîmprumuturi sau garanţii de stat în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare privind datoria publică;– donaţii şi sponsorizări oferite/acceptate în condiţiile legii;– alte surse.Planurile de acţiune anuale pentru implementarea Strategiei naţionale, constituite pe baza planurilor sectoriale, specifică sursele de finanţare necesare îndeplinirii fiecărui obiectiv stabilit. Capitolul VIImplicaţii juridice Prezenta Strategie naţională nu implică modificări legislative cu privire la mecanismele de cooperare interinstituţională şi implementare a obiectivelor strategice. Caracterul dinamic al imigraţiei poate genera apariţia unor situaţii sau fenomene concrete care să necesite noi soluţii legislative la nivel european sau naţional, situaţii în care fiecare instituţie este responsabilă să exercite dreptul la iniţiativă legislativă pe domeniul de competenţă, sens în care mecanismul de implementare al prezentei Strategii naţionale creează cadrul necesar consultării şi coordonării instituţiilor implicate. Capitolul VIIProceduri de monitorizare şi evaluare Implementarea la nivel naţional a Strategiei naţionale va fi realizată prin mecanismul de cooperare interinstituţională, stabilit prin hotărâre de Guvern, precum şi prin planuri de acţiune anuale. În vederea realizării unor sarcini specifice stabilite prin planurile de acţiune anuale care necesită dezbateri publice, Grupul de coordonare, prin Secretariatul tehnic, poate invita la reuniunile sale reprezentanţi ai altor autorităţi, precum şi reprezentanţi ai societăţii civile sau ai organizaţiilor internaţionale din domeniul imigraţiei şi azilului. Totodată, dacă subiectele propuse pe agenda de lucru o impun, la reuniunile Grupului de coordonare pot fi invitaţi reprezentanţi ai instituţiilor Uniunii Europene, precum şi experţi din statele membre. Capitolul VIIIFactori de risc Dat fiind caracterul complex, dinamic şi global al fenomenului imigraţiei, implementarea prezentei Strategii naţionale poate fi influenţată de factori de risc externi sau interni aflaţi, de cele mai multe ori, într-o strânsă legătură de cauzalitate. Pe plan extern pot surveni într-un timp scurt modificări semnificative ale fluxurilor migratorii la nivel regional, precum şi situaţii de presiune particulară asupra statelor membre din zonă, inclusiv asupra României, care pot impune adaptarea strategiei la noile realităţi. Totodată, lipsa de cooperare din partea autorităţilor statelor terţe cu potenţial migraţionist ridicat ar putea conduce la neîndeplinirea sau îndeplinirea parţială a obiectivelor care necesită implicarea acestora. Pe plan intern, riscurile identificate se referă în primul rând la nerespectarea termenelor asumate în planurile anuale de acţiuni, din cauza indisponibilităţii fondurilor necesare finanţării, nesincronizării proiectelor aflate în derulare sau a lipsei resurselor umane necesare instituţiilor responsabile. Fiecare instituţie este responsabilă de planificarea şi asigurarea din bugetele proprii a fondurilor necesare finanţării activităţilor ce îi cad în responsabilitate. În acest sens, se vor efectua activităţi de monitorizare şi evaluări periodice (semestriale şi anuale) care să permită instituirea unor măsuri corective. Insuficienta cooperare între instituţiile participante la implementarea Strategiei naţionale este un alt risc care trebuie luat în considerare de autorităţile şi instituţiile cu responsabilităţi în domeniu. Capitolul IXEtape ulterioare şi instituţii responsabile Măsurile concrete pentru implementarea în practică a obiectivelor Strategiei naţionale sunt cuprinse în planuri de acţiune anuale elaborate pe baza propunerilor instituţiilor din cadrul Grupului de coordonare şi aprobate de Guvern. Planurile de acţiune anuale stabilesc activităţile concrete şi responsabilităţile ce revin tuturor ministerelor şi instituţiilor cu atribuţii în domeniul imigraţiei pentru realizarea obiectivelor stabilite prin Strategia naţională. Pentru realizarea activităţilor cuprinse în planul de acţiune anual, fiecare dintre instituţiile cu competenţe în materie va elabora propriile planuri de măsuri, detaliind acţiunile a căror responsabilitate de implementare le revine. Dacă pe parcursul implementării actualei Strategii naţionale, contextul internaţional sau naţional suferă modificări majore, care implică stabilirea unor noi obiective generale, Guvernul României va modifica şi completa prezenta hotărâre, la propunerea Grupului de coordonare. Instituţiile responsabile pentru implementarea planurilor de acţiune anuale fac parte din Grupul de coordonare a implementării Strategiei naţionale privind imigraţia, creat în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 572/2008, activitatea sa fiind coordonată de secretarul de stat, şef al Departamentului ordine şi siguranţă publică din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.