HOTARARE   Nr. 3 din  9 septembrie 1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 216 din 11 septembrie 1996

    Ioan Muraru               - presedinte
    Costica Bulai             - judecator
    Viorel Mihai Ciobanu      - judecator
    Mihai Constantinescu      - judecator
    Ioan Deleanu              - judecator
    Lucian Stangu             - judecator
    Florin Bucur Vasilescu    - judecator
    Romul Petru Vonica        - judecator
    Virgil Firuleasa          - procuror
    Maria Bratu               - magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea contestatiei privind inregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru functia de Presedinte al Romaniei, la alegerile din 3 noiembrie 1996, depusa la Biroul Electoral Central cu nr. 52 din 6 septembrie 1996, a domnilor Cristian Preda, Horia R. Patapievici, Alexandru Paleologu, Octavian Paler, Stefan Augustin Doinas, Dan Grigore, Stefan Caltia, Radu Filipescu, a doamnei Rodica Palade, a domnilor Sorin Antohi si Dan Cristian Comanescu.
    Contestatia a fost inaintata Curtii Constitutionale la data de 7 septembrie 1996 si formeaza obiectul Dosarului nr. 169 D/1996.
    Curtea a decis solutionarea contestatiei fara citarea partilor, avand in vedere cerinta legala a rezolvarii in maximum 48 de ore, potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 11 alin. (2) si alin. (3) si art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992, raportate la art. 85 din Legea nr. 68/1992 si coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedura civila.
    Magistratul-asistent prezinta obiectul contestatiei.
    In motivarea contestatiei se sustine, in esenta, ca domnul Ion Iliescu a indeplinit deja doua mandate de Presedinte al Romaniei, dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, si anume de la data de 8 decembrie 1991, cand a avut loc referendumul de aprobare a Constitutiei, pana la alegerile din 1992 si, in urma acestor alegeri, pana in prezent. De aceea, in temeiul art. 81 alin. (4) din Constitutie, potrivit caruia indeplinirea functiei de Presedinte al Romaniei este limitata la cel mult doua mandate, se sustine ca, in prezent, domnul Ion Iliescu nu mai poate candida pentru un nou mandat. In motivarea contestatiei se arata ca, asa cum s-a prevazut in Hotararea Curtii Constitutionale nr. 18 din 7 septembrie 1992, numarul de mandate presedintiale trebuie luat in considerare incepand cu data referendumului constitutional de la 8 decembrie 1991 si ca prin Constitutie nu s-a instituit o noua functie (sau institutie) de presedinte, diferita de aceea prevazuta de Decretul-lege nr. 92/1990, asa cum rezulta si din hotararea sus-mentionata. In acelasi sens, se considera ca perioada de la intrarea in vigoare a Constitutiei trebuie considerata ca un prim mandat, intrucat Presedintele Romaniei si-a exercitat in aceasta perioada atributiile in temeiul noilor prevederi constitutionale.
    Procurorul, avand cuvantul in fond, apreciaza ca neintemeiata contestatia privind inregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru functia de Presedinte al Romaniei, deoarece perioada de la 8 decembrie 1991, cand a intrat in vigoare Constitutia, si pana la alegerile din septembrie 1992, nu constituie mandat. Singurul mandat presedintial, in inteles constitutional, este cel indeplinit ca urmare a alegerilor din septembrie 1992. In consecinta, solicita respingerea contestatiei.

    CURTEA,
luand in dezbatere contestatia inaintata de Biroul Electoral Central, constata ca este competenta sa o solutioneze in temeiul art. 144 lit. d) din Constitutie, al art. 27 din Legea nr. 47/1992 si al art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992.
    Analizand contestatia in raport cu prevederile Constitutiei, ale Legii nr. 69/1992 pentru alegerea Presedintelui Romaniei, si vazand concluziile reprezentantului Ministerului Public, Curtea retine urmatoarele:
    Contestatia, in fond, se intemeiaza pe un singur motiv esential si anume ca functia de Presedinte al Romaniei indeplinita de domnul Ion Iliescu la data aprobarii Constitutiei prin referendumul din 8 decembrie 1991 si pana la alegerile din 1992 ar fi un prim mandat presedintial.
    In legatura cu temeiurile contestatiei, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Hotararea nr. 1 din 8 septembrie 1996 si nu exista motive sa se revina asupra celor statuate.
    Indeplinirea functiei de Presedinte al Romaniei, in perioada 8 decembrie 1991 - noiembrie 1992, s-a intemeiat pe prevederile art. 151 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Institutiile republicii, existente la data intrarii in vigoare a prezentei Constitutii, raman in functiune pana la constituirea celor noi". Prevederile mentionate au asigurat continuitatea vietii statale a tarii prin prorogarea functionarii autoritatilor publice existente pana la constituirea celor noi, dupa regulile stabilite in Constitutie. In aceste conditii si-au desfasurat activitatea Presedintele Romaniei, Parlamentul, Guvernul, instantele judecatoresti, organele de procuratura etc. Cat priveste autoritatile publice cu caracter electiv - Parlamentul si Presedintele Romaniei -, acestea si-au continuat activitatea, in temeiul art. 151 alin. (1) din Constitutie, pe baza legitimarii conferite anterior, in urma scrutinului din 20 mai 1990, conform Decretului-lege nr. 92/1990.
    Prin Decretul-lege nr. 92/1990 s-a instituit intr-adevar functia de sef al statului, sub denumirea "Presedintele Romaniei". In conditiile date, reglementarea acestei institutii se remarca insa prin elemente specifice esentiale, diferite de Constitutie, indeosebi cele la care s-au referit art. 9 alin. (2), art. 10 alin. (2), art. 81 si 82 din acest act, privind varsta minima pentru a fi ales, interdictia pentru unele persoane de a fi alese, procedura contenciosului electoral, validarea alegerii si momentul de la care cel ales este declarat presedinte, precum si cele care au stabilit atributiile presedintelui si raporturile sale cu celelalte autoritati publice. Mai mult, este de observat ca Decretul-lege nr. 92/1990 nu a stabilit durata indeplinirii functiei de presedinte. Comparand acele reglementari cu reglementarile
constitutionale actualmente in vigoare avand ca obiect institutia de Presedinte al Romaniei, cuprinse la art. 35 si la art. 8-100 din Constitutie, rezulta ca, desi, formal, cat priveste denumirea institutiei, s-ar parea ca suntem in prezenta uneia si aceleiasi autoritati, in realitate cele doua institutii sunt esential diferite. Pe calea unei asemenea examinari comparative rezulta, asadar, ca sub aceeasi denumire au fost reglementate institutii de autoritate publica esentialmente diferite, prima avand un caracter tranzitoriu, cealalta, in conditii de stabilitate constitutionala.
    Nici un act normativ preconstitutional nu consacra institutia mandatului presedintial. Aceasta institutie este pentru prima oara reglementata prin Constitutia din 1991.
    Mandatul presedintial are determinari constitutionale specifice si inedite fata de reglementarile anterioare. Acestea privesc mai ales functiile ce deriva din mandat, conditiile de dobandire, de validare si de incepere a mandatului, durata acestuia, incompatibilitatile si imunitatile pe care le antreneaza, atributiile ce deriva din mandat si, implicit, raporturile in care se afla detinatorul acestuia cu celelalte autoritati publice, raspunderea ce revine titularului mandatului pentru modul de exercitare a acestuia. Nici o alta functie, dobandita pe baza unor reglementari anterioare Constitutiei, nu a avut ca fundament un asemenea mandat, asa incat trebuie admis ca prevederile Constitutiei Romaniei marcheaza o solutie de ruptura sau de reasezare esential diferita a institutiei de sef al statului.
    De aceea este nefondata referirea exclusiv la functia de Presedinte al Romaniei, ignorandu-se cea de a doua componenta a reglementarii cuprinse la art. 81 alin. (4) din Constitutie, si anume institutia "mandatului presedintial". Or, "functia de Presedinte" nu poate fi abstrasa din cuprinsul reglementarii, netinandu-se seama de conceptul de "mandat". Cu alte cuvinte, pentru compararea institutiei de sef al statului, in reglementarea actuala, cu situatii anterioare, trebuie sa se observe ca institutia Presedintelui Romaniei este definita, intre altele, si prin mandatul constitutional. In lipsa unui astfel de "mandat", anterior intrarii in vigoare a Constitutiei, orice asociere cu situatii juridice premergatoare Constitutiei este nefondata.
    Art. 151 alin. (1) din Constitutie a prorogat functionarea autoritatii publice existente, reprezentata de Presedintele Romaniei, potrivit Decretului-lege nr. 92/1990, care, asa cum s-a aratat, nu cuprindea institutia mandatului presedintial, asa incat a sustine ca dupa intrarea in vigoare a Constitutiei si prin efectul prevederilor acesteia Presedintele Romaniei ar fi "capatat" un asemenea mandat este contrar insesi prevederilor art. 151 alin. (1) din Constitutie.
    In consecinta, numai prin alegerile din 1992, organizate inauntrul termenului de un an de la adoptarea Constitutiei, prevazut de art. 80 alin. (2) combinat cu art. 99 din Decretul-lege nr. 92/1990, autoritatea publica reprezentata de Presedintele Romaniei s-a constituit pentru prima oara ca o institutie noua in sensul art. 151 din Constitutie.
    Desigur, in ce priveste atributiile Presedintelui Romaniei, Constitutia a fost de imediata aplicare. Dar caracterul nou, constitutional, al acestei autoritati, avand semnificatia unei rupturi fata de legitimitatea ei anterioara, este, fara indoiala, consecinta alegerilor din septembrie 1992. De aceea perioada cuprinsa intre intrarea in vigoare a Constitutiei si alegerile din 1992 nu poate avea semnificatia mandatului constitutional prevazut de art. 81 alin. (4) din Constitutie.
    Se sustine in contestatie ca, daca ar fi ales, domnul Ion Iliescu ar depasi limita maxima a doua mandate de cate 4 ani prevazuta de art. 81 alin. (4) si de art. 83 alin. (1) din Constitutie, fara a se tine insa seama ca, in realitate, a fost exercitat un singur mandat constitutional, in urma alegerilor din septembrie 1992.
    In sprijinul argumentarii din contestatie s-a invocat si referirea la functia de Presedinte al Romaniei din Hotararea nr. 18/1992 a Curtii Constitutionale, pronuntata intr-un litigiu ce interesa functiile indeplinite de domnul Ion Iliescu ca presedinte al Consiliului Frontului Salvarii Nationale si al Consiliului Provizoriu de Uniune Nationala, nefacandu-se insa distinctia necesara intre acesta functie anterioara Constitutiei si regimul ei definit prin mandatul constitutional prevazut de art. 81 alin. (4).
    Fata de cele aratate, rezulta ca mandatul de Presedinte al Romaniei din perioada 1992-1996 este primul mandat constitutional al domnului Ion Iliescu. In consecinta, contestatia ce face obiectul judecatii de fata urmeaza sa fie respinsa.
    Pentru considerentele aratate si vazand dispozitiile ale art. 144 lit. d) din Constitutie, ale art. 13 alin. (1) lit. B.a) si ale art. 27 si 28 din Legea nr. 47/1992, precum si cele ale art. 2 alin. (2) si art. 11 alin. (2) si alin. (3) din Legea nr. 69/1992, cu unanimitate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    HOTARASTE:

    Respinge ca neintemeiata contestatia privind inregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la functia de Presedinte al Romaniei, formulata de domnii Cristian Preda, Horia R. Patapievici, Alexandru Paleologu, Octavian Paler, Stefan Augustin Doinas, Dan Grigore, Stefan Caltia, Radu Filipescu, doamna Rodica Palade, domnii Sorin Antohi si Dan Cristian Comanescu.
    Hotararea este definitiva si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.


                      PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
                      prof. univ. dr. IOAN MURARU

                                     Magistrat-asistent,
                                     Maria Bratu