HOTARARE   Nr. 1136 din 30 august 2006

privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscuri generate de campuri electromagnetice

ACT EMIS DE: GUVERNUL ROMANIEI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 769 din 11 septembrie 2006

In temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

SECŢIUNEA 1

Obiectivul şi domeniul de aplicare

Art. 1. - Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea şi securitatea lor, generate sau care pot fi generate de expunerea la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz, în timpul lucrului.

Art. 2. - (1) Prezenta hotărâre se referă la riscurile pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor datorate efectelor recunoscute ca nocive pe termen scurt asupra corpului uman, provocate de circulaţia curenţilor induşi şi de absorbţia de energie, precum şi de curenţii de contact.

 (2)   Prezenta hotărâre nu vizează posibilele efecte pe termen lung.

(3)   Prezenta hotărâre nu vizează riscurile care decurg din contactul cu conductori sub tensiune.

Art. 3. - Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 se aplică în totalitate întregului domeniu prevăzut la art. 1, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau mai specifice din prezenta hotărâre.

Art. 4. - In înţelesul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

a)   câmpuri electromagnetice - câmpuri magnetice statice şi câmpuri electrice, magnetice şi electromagnetice care variază în timp cu frecvenţe până la 300 GHz;

b)   valori limită de expunere - limitele de expunere la câmpuri electromagnetice care se bazează direct pe efectele cunoscute asupra sănătăţii şi pe consideraţii biologice; respectarea acestor limite asigură protecţia lucrătorilor expuşi la câmpuri electromagnetice împotriva oricărui efect nociv cunoscut asupra sănătăţii;

c)   valori de declanşare a acţiunii - nivelul parametrilor direct măsurabili, exprimaţi în termeni de intensitate a câmpului electric (E), de intensitate a câmpului magnetic (H), de inducţie magnetică (B) şi de densitate a puterii (S), începând de la care trebuie să fie luate una sau mai multe măsuri prevăzute în prezenta hotărâre; respectarea valorilor de declanşare a acţiunii asigură respectarea valorilor limită de expunere relevante.

SECŢIUNEA a 2-a

Valorile limită de expunere şi valorile de declanşare a acţiunii

Art. 5. - Valorile limită de expunere şi valorile de declanşare a acţiunii pentru câmpurile electromagnetice sunt prevăzute în tabelele nr. 1 şi 2 din anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 6. - (1) Pentru evaluarea, măsurarea şi/sau calculul expunerii lucrătorilor la câmpuri electromagnetice se poate recurge la standardele naţionale în domeniu.

(2) Se poate recurge la standardele prevăzute la alin. (1) până la data publicării standardelor naţionale adaptate standardelor europene armonizate care acoperă întreaga serie de evaluări, măsurări şi calcule, stabilite de Comitetul European pentru Standardizare în Electrotehnică (CENELEC).

CAPITOLUL II

Obligaţiile angajatorului

SECŢIUNEA 1

Determinarea expunerii şi evaluarea riscurilor

Art. 7. - (1) In îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 7 alin. (4) şi la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 319/2006, angajatorul trebuie să evalueze şi, dacă este necesar, să măsoare şi/sau să calculeze nivelurile câmpurilor electromagnetice la care sunt expuşi lucrătorii.

(2) Evaluarea, măsurarea şi calcularea nivelurilor câmpurilor electromagnetice la care sunt expuşi lucrătorii se pot efectua în conformitate cu standardele prevăzute la art. 6 alin. (1) şi, după caz, luându-se în considerare nivelurile de emisie indicate de producătorii echipamentelor, atunci când acestea sunt reglementate de legislaţia naţională, până la data publicării standardelor naţionale adaptate standardelor europene armonizate ale CENELEC care acoperă întreaga serie de evaluări, măsurări şi calcule.

Art. 8. - Pe baza evaluării nivelurilor câmpurilor electromagnetice, efectuată în conformitate cu art. 7, atunci când sunt depăşite valorile de declanşare a acţiunii prevăzute la art. 5, angajatorul evaluează şi, dacă este necesar, calculează dacă sunt depăşite valorile limită de expunere.

Art. 9. - Evaluarea, măsurarea şi/sau calculele prevăzute la art. 7 şi 8 nu este absolut necesar să fie efectuate în locuri de muncă cu acces public, cu condiţia ca o evaluare să fi fost deja efectuată în conformitate cu prevederile Normelor de reglementare a nivelurilor de referinţă admisibile de expunere a populaţiei generale la câmpuri electromagnetice cu frecvenţele de la 0 Hz la 300 GHz, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr. 1.007/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002, şi ca restricţiile menţionate în aceste norme să fie respectate în cazul lucrătorilor şi riscurile pentru securitate să fie excluse.

Art. 10. - Evaluarea, măsurarea şi/sau calculele prevăzute la art. 7 şi 8 trebuie să fie programate şi efectuate de către servicii sau persoane competente, la intervale adecvate, luându-se în considerare, în special, prevederile art. 8, 9 şi 18 din Legea nr. 319/2006.

Art. 11. - Datele rezultate din evaluarea, măsurarea şi/sau calculul nivelului de expunere trebuie să se păstreze într-o formă care să permită consultarea lor ulterioară.

Art. 12. - In conformitate cu art. 7 alin. (4) din Legea nr. 319/2006, la evaluarea riscurilor angajatorul trebuie să acorde o atenţie deosebită următoarelor elemente:

a)   nivelului, spectrului de frecvenţă, duratei şi tipului expunerii;

b)  valorilor limită de expunere şi valorilor de declanşare a acţiunii, prevăzute la art. 5;

c)   efectelor asupra stării de sănătate şi securităţii lucrătorilor care aparţin unor grupuri sensibile la riscuri specifice;

d)   efectelor indirecte, cum ar fi: interferenţele cu echipamente şi dispozitive medicale electronice, inclusiv stimulatoare cardiace şi alte dispozitive implantate, riscul de proiectare a obiectelor feromagnetice în câmpuri magnetice statice având o inducţie magnetică mai mare de 3 mT, amorsarea dispozitivelor electroexplozive detonatoare, incendiile şi exploziile rezultate în urma aprinderii materialelor inflamabile datorită scânteilor provocate de câmpuri induse, curenţi de contact sau descărcări de scântei;

e)   existenţei unor echipamente de muncă alternative proiectate pentru a reduce nivelurile de expunere la câmpuri electromagnetice;

f)   informaţiilor adecvate obţinute în urma supravegherii stării de sănătate, inclusiv informaţiilor publicate, atunci când este posibil;

g)  surselor de expunere multiple;

h) expunerii simultane la câmpuri de frecvenţe multiple.

Art. 13. - (1) Angajatorul trebuie să deţină o evaluare a riscurilor, în conformitate cu art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 319/2006, şi trebuie să stabilească măsurile care trebuie luate pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, în conformitate cu art. 14-20.

(2)   Evaluarea riscurilor trebuie să fie înregistrată pe un suport adecvat care să asigure păstrarea datelor.

(3)  Atunci când natura şi amploarea riscurilor legate de câmpurile electromagnetice nu justifică o evaluare mai detaliată a riscurilor, evaluarea riscurilor trebuie să conţină argumente prezentate de angajator pentru a justifica acest fapt.

(4)  Evaluarea riscurilor trebuie să fie actualizată periodic şi ori de câte ori s-au produs modificări semnificative în urma cărora aceasta poate deveni caducă sau atunci când rezultatele supravegherii medicale demonstrează că este necesar.

SECŢIUNEA a 2-a

Evitarea sau reducerea riscurilor generate de câmpurile electromagnetice

Art. 14. - Riscurile generate de expunerea la câmpuri electromagnetice trebuie să fie eliminate sau reduse la minimum, ţinându-se seama de progresul tehnic şi de existenţa măsurilor de control al riscului la sursă.

Art. 15. - Reducerea riscurilor rezultate din expunerea la câmpuri electromagnetice se bazează pe principiile generale de prevenire prevăzute de Legea nr. 319/2006.

Art. 16. - Pe baza evaluării riscurilor, efectuată în conformitate cu art. 7 - 13, atunci când sunt depăşite valorile de declanşare a acţiunii prevăzute la art. 5, cu excepţia cazului în care evaluarea efectuată în conformitate cu art. 8 demonstrează că expunerea nu depăşeşte valorile limită şi că este exclus orice risc legat de securitate, angajatorul trebuie să stabilească şi să pună în aplicare un program de măsuri tehnice şi/sau organizatorice care urmăresc ca expunerea să nu depăşească valorile limită de expunere, ţinându-se seama, în special, de următoarele elemente:

a)  alte metode de lucru care să conducă la o expunere mai redusă la câmpuri electromagnetice;

b)   alegerea unor echipamente care emit mai puţine câmpuri electromagnetice, luând în considerare activitatea care se efectuează;

c)   măsuri tehnice prin care se urmăreşte reducerea emisiei câmpurilor electromagnetice, inclusiv, dacă este necesar, recurgerea la mecanisme de blocare, ecranare sau mecanisme similare de protecţie a stării de sănătate;

d)   programe adecvate de întreţinere a echipamentelor de muncă, a locului de muncă şi a posturilor de lucru;

e)   proiectarea şi amenajarea locurilor de muncă şi a posturilor de lucru;

f)  limitarea duratei şi a intensităţii expunerii;

g)  disponibilitatea unui echipament adecvat de protecţie individuală.

Art. 17. - (1) Pe baza evaluării riscurilor, prevăzută la art. 7-13, locurile de muncă la care lucrătorii pot fi expuşi la câmpuri electromagnetice care depăşesc valorile de declanşare a acţiunii trebuie să fie semnalizate corespunzător, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă, cu excepţia cazului în care evaluarea efectuată în conformitate cu art. 8 demonstrează că expunerea nu depăşeşte valorile limită şi că este exclus orice risc legat de securitate.

(2) Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) trebuie să fie identificate şi accesul la acestea să fie limitat, unde este posibil tehnic şi există riscul depăşirii valorilor limită de expunere.

Art. 18. - (1) In nicio situaţie lucrătorii nu trebuie să fie expuşi la valori ale câmpului electromagnetic care depăşesc valorile limită de expunere.

(2) Dacă expunerea depăşeşte valorile limită, în pofida măsurilor luate de angajator pentru aplicarea prezentei hotărâri, acesta trebuie să ia imediat măsuri de reducere a expunerii la un nivel inferior valorilor limită, să determine cauzele depăşirii valorilor limită de expunere şi să modifice în consecinţă măsurile de protecţie şi prevenire, pentru a evita orice altă depăşire.

Art. 19. - Angajatorul trebuie să adapteze măsurile prevăzute în prezenta secţiune la nevoile lucrătorilor care aparţin grupurilor sensibile la riscuri specifice, în conformitate cu art. 35 din Legea nr. 319/2006.

SECŢIUNEA a 3-a

Informarea şi formarea lucrătorilor

Art. 20. - Fără a aduce atingere art. 16, 17, 20 şi 21 din Legea nr. 319/2006, angajatorul trebuie să asigure informarea şi formarea lucrătorilor expuşi la locul de muncă la riscuri generate de câmpuri electromagnetice şi/sau a reprezentanţilor acestor lucrători în raport cu rezultatele evaluării riscurilor, prevăzută la art. 7, în special în ceea ce priveşte următoarele:

a)  măsurile luate în aplicarea prezentei hotărâri;

b)  valorile şi conceptele referitoare la valorile limită de expunere şi la valorile de declanşare a acţiunii, precum şi potenţialele riscuri asociate;

c)  rezultatele evaluării, măsurării şi/sau calculelor privind nivelurile de expunere la câmpuri electromagnetice, efectuate în aplicarea art 7-13;

d)   modul de detectare a efectelor nocive ale expunerii asupra stării de sănătate şi modul de semnalare a acestora;

e)  condiţiile în care lucrătorii au dreptul la supravegherea stării de sănătate;

f)   practicile profesionale sigure, în scopul reducerii la minimum a riscurilor datorate expunerii.

SECŢIUNEA a 4-a

Consultarea şi participarea lucrătorilor

Art. 21. - Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora la aplicarea prevederilor prezentei hotărâri trebuie să se desfăşoare în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 319/2006.

CAPITOLUL III

Supravegherea sănătăţii

Art. 22. - In scopul prevenirii şi detectării cât mai rapid posibil a oricărui efect nociv asupra stării de sănătate care rezultă din expunerea la câmpuri electromagnetice, trebuie să se asigure o supraveghere adecvată a stării de sănătate a lucrătorilor, în conformitate cu prevederile art. 24 şi 25 din Legea nr. 319/2006.

Art. 23. - (1) In orice situaţie, atunci când se depistează o expunere la câmpuri electromagnetice care depăşeşte valorile limită, lucrătorul în cauză trebuie să fie supus unui examen medical.

(2) Dacă se depistează o deteriorare a stării de sănătate a lucrătorului rezultată din expunerea la câmpuri electromagnetice care depăşeşte valorile limită, angajatorul trebuie să efectueze o reevaluare a riscurilor, potrivit prevederilor art. 7-13.

Art. 24. - Angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru a asigura accesul medicului de medicina muncii la rezultatele evaluării riscurilor prevăzute la art. 7-13.

Art. 25. - Dosarele medicale cuprinzând rezultatele supravegherii medicale trebuie să fie păstrate într-o formă adecvată, astfel încât să poată fi consultate ulterior, cu respectarea secretului medical.

Art. 26. - La cerere, lucrătorii au drept de acces la dosarele medicale personale.

CAPITOLUL IV

Sancţiuni

Art. 27. - (1) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă următoarele fapte:

a)  încălcarea dispoziţiilor art. 13 alin. (1), art. 16 şi 17, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;

b)  nerespectarea prevederilor art. 20, cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei.

(2) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) li se aplică prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 28. - Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la art. 27 alin. (1) se fac de către inspectorii de muncă.

CAPITOLUL V

Dispoziţii finale

Art. 29. - Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei raportează Comisiei Europene, la fiecare 5 ani, cu privire la aplicarea dispoziţiilor prezentei hotărâri, indicând punctele de vedere ale partenerilor sociali.

Art. 30. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006.

*

Prezenta hotărâre transpune Directiva 2004/40/CE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţi fizici (câmpuri electromagnetice), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 159/2004.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei,

Gheorghe Barbu

p. Ministrul economiei şi comerţului,

Darius Meşca,

secretar de stat

Ministrul sănătăţii publice,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

p. Ministrul integrării europene,

Adrian Ciocănea,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

ANEXA

VALORI   LIMITĂ

de expunere şi valori de declanşare a acţiunii pentru câmpurile electromagnetice

Se folosesc următoarele mărimi fizice pentru a caracteriza expunerea la câmpuri electromagnetice:

1.   Curentul de contact (l_c) între o persoană şi un obiect este exprimat în amperi (A). Un obiect conductor în câmp electric poate fi încărcat de acest câmp.

2.   Densitatea de curent (J) se defineşte ca fiind curentul care traversează o unitate de suprafaţă, perpendiculară pe fluxul de curent, într-un volum conductor cum ar fi corpul uman sau o parte a corpului. Aceasta se exprimă în amperi pe m2 (A/m2).

3.  Intensitatea câmpului electric este o mărime vectorială (E) care corespunde forţei exercitate asupra unei particule încărcate, independent de deplasarea ei în spaţiu. Aceasta se exprimă în volţi pe metru (V/m).

4.    Intensitatea câmpului magnetic este o mărime vectorială (H) care, împreună cu inducţia magnetică, defineşte un câmp magnetic în orice punct din spaţiu. Aceasta se exprimă în amperi pe metru (A/m).

5.   Inducţia magnetică sau densitatea de flux magnetic este o mărime vectorială (B) definită ca forţa exercitată asupra sarcinilor mobile, exprimată în tesla (T). In spaţiul liber şi în materiile biologice pot fi utilizate atât inducţia magnetică, cât şi intensitatea câmpului magnetic, aplicând echivalenţa 1A/m = 4n 10"7T.

6.   Densitatea de putere (S) este mărimea adecvată pentru utilizarea în cazul frecvenţelor foarte înalte, atunci când profunzimea penetrării corpului este redusă. Reprezintă cantitatea de putere radiantă, incidenţă perpendicular pe o suprafaţă, împărţită la aria acestei suprafeţe. Aceasta se exprimă în waţi pe m2 (W/m2).

7.   Absorbţia specifică a energiei (SA) se defineşte ca energia absorbită pe unitate de masă de ţesut biologic. Aceasta se exprimă în jouli pe kilogram (J/kg). In prezenta hotărâre se foloseşte pentru a limita efectele nontermice ale radiaţiilor de microunde în impulsuri.

8.   Rata de absorbţie specifică (SAR) a energiei medii pe întregul corp sau pe o anumită parte a corpului se defineşte ca debitul cu care este absorbită energia pe unitatea de masă de ţesut corporal. Aceasta se exprimă în waţi pe kilogram (W/kg).

SAR pe întregul corp este o mărime larg acceptată pentru a stabili raportul între efectele termice nocive şi expunerea la câmpuri de radiofrecvenţă (RF).

SAR medie pe întregul corp şi valorile de SAR locală sunt necesare pentru a evalua şi a limita depozitarea excesivă de energie pe părţi mici ale corpului, datorată condiţiilor speciale de expunere, cum ar fi: expunerea unei persoane legate la pământ la o frecvenţă radio inferioară din domeniul de frecvenţe în MHz sau expunerea unei persoane în câmpul apropiat unei antene.

Dintre aceste mărimi, cele care pot fi măsurate direct sunt: inducţia magnetică, curentul de contact, intensitatea câmpului electric, intensitatea câmpului magnetic şi densitatea de putere.

A. Valori limită de expunere

In funcţie de frecvenţă, pentru a defini valorile limită de expunere pentru câmpurile electromagnetice se folosesc următoarele mărimi fizice:

a)  se prevăd valori limită de expunere pentru densitatea de curent pentru câmpurile variabile în timp de până la 1 Hz, pentru a preveni efectele asupra sistemului cardiovascular şi a sistemului nervos central;

b)   între 1 Hz şi 10 MHz, se prevăd valori limită de expunere pentru densitatea de curent, cu scopul de a preveni efectele asupra funcţiilor sistemului nervos central;

c)  între 100 kHz şi 10 GHz, se prevăd valori limită de expunere cu privire la SAR, pentru a preveni stresul termic al întregului corp şi o încălzire excesivă localizată a ţesuturilor. In domeniul de frecvenţe cuprinse între 100 kHz şi 10 MHz, se prevăd valori limită de expunere referitoare atât la densitatea de curent, cât şi la SAR;

d)  între 10 GHz şi 300 GHz, se prevăd valori limită de expunere pentru densitatea de putere, în scopul de a preveni o încălzire excesivă a ţesuturilor la suprafaţa corpului sau în apropierea acestei suprafeţe.

Tabelul nr. 1

Valori limita de expunere-conditii care trebuie indeplinite

Domeniul de frecvenţe	Densitatea de curent indus în cap şi trunchi J (mA/m2) (rms)	SAR medie pentru întregul corp (W/kg)	SAR localizată (cap si trunchi) (W/kg)	SAR localizată (membre) (W/kg)	Densitatea de putere S (W/m2)
până la 1 Hz	40	_	_	_	_
1-4 Hz	40/f	-	-	-	-
4-1000 Hz	10	-	-	-	-
1000 Hz-100 kHz	f/100	-	-	-	-
100 kHz-10 MHz	f/100	0,4	10	20	-
10 MHz-10 GHz	-	0,4	10	20	-
10-300 GHz	-	-	-	-	50

Note:

1.  f este frecvenţa exprimată în hertzi.

2.   Valorile limită de expunere pentru densitatea de curent trebuie să protejeze împotriva efectelor acute ale expunerii asupra ţesuturilor sistemului nervos central la nivelul capului şi al trunchiului.

Valorile limită de expunere în domeniul de frecvenţe de la 1 Hz la 10 MHz se bazează pe efectele nocive constatate asupra sistemului nervos central.

Astfel de efecte acute sunt prin definiţie instantanee şi, din punct de vedere ştiinţific, nu există nici un motiv pentru modificarea valorilor limită pentru expunerile de scurtă durată. Totuşi, deoarece valorile limită de expunere se bazează pe efectele nocive asupra sistemului nervos central, aceste valori limită pot permite densităţi de curent mai mari în alte ţesuturi corporale decât sistemul nervos central, în aceleaşi condiţii de expunere.

3.   Datorită eterogenităţii electrice a corpului uman, trebuie calculată media densităţilor de curent pe o secţiune de 1 cm2, perpendiculară pe direcţia curentului.

4.   Pentru frecvenţele de până la 100 kHz, valorile de vârf ale densităţii de curent pot fi obţinute prin înmulţirea valorii rms cu (2)1/2.

5.   Pentru frecvenţe de până la 100 kHz şi pentru câmpurile magnetice în impulsuri, densitatea maximă de curent asociată impulsurilor poate fi calculată pornind de la timpul de creştere/descreştere şi de la viteza maximă a fluctuaţiei inducţiei magnetice. Densitatea de curent indus poate fi comparată cu valoarea limită de expunere adecvată. Pentru impulsuri de durată t_p frecvenţa echivalentă care se aplică valorilor limită de expunere se calculează după formula f =1/(2t_p).

6.   Toate valorile medii SAR trebuie să fie măsurate într-un interval de timp de 6 minute.

7.   Masa luată în calcul pentru evaluarea SAR medie localizată este de 10 g de ţesut adiacent.

SAR maximă astfel obţinută reprezintă valoarea folosită la estimarea expunerii.

Aceste 10 g de ţesut trebuie să fie o masă de ţesut adiacent cu proprietăţi electrice aproape omogene. Prin precizarea că trebuie luată în considerare o masă de ţesut adiacent se recunoaşte faptul că acest concept poate fi folosit în dozimetria informatică, dar poate prezenta dificultăţi în cazul măsurărilor fizice directe. Se poate folosi o masă simplă de ţesut de formă cubică, cu condiţia ca mărimile dozimetrice calculate să aibă valori mai scăzute decât cele prezentate în recomandări.

8.   Pentru expunerile la câmp în impulsuri, în domeniul de frecvenţe cuprinse între 0,3 şi 10 GHz, şi pentru expunerea localizată a capului se recomandă o valoare limită de expunere suplimentară, cu scopul de a limita şi de a evita efectele auditive provocate de expansiunea termoelastică.

In acest caz, SA nu trebuie să depăşească 10 mJ/kg în medie pentru 10 grame de ţesut.

9.  Densităţile de putere medii trebuie calculate pentru o suprafaţă expusă de 20 cm2 şi un interval de timp de 68/f1,05 minute (f exprimată în GHz), în scopul de a compensa scăderea progresivă a adâncimii de penetrare pe măsură ce creşte frecvenţa.

Valoarea medie a densităţii spaţiale maxime de putere, calculată pentru 1 cm2, nu trebuie să depăşească valoarea de 50 W/m2.

10.   Pentru câmpurile electromagnetice în impulsuri ori tranzitorii sau, în general, pentru expunerea simultană la câmpuri de frecvenţe multiple, trebuie să se aplice metode de evaluare, de măsurare şi/sau de calcul adecvate, care permit analizarea caracteristicilor formei de undă şi a naturii interacţiunilor biologice, ţinând seama de standardele naţionale în domeniu ce adoptă standarde europene armonizate, stabilite de CENELEC.

B. Valori de declanşare a acţiunii

Valorile de declanşare a acţiunii, prevăzute în tabelul nr. 2, sunt obţinute plecând de la valori limită de expunere în conformitate cu principiile stabilite de Comisia internaţională pentru protecţia împotriva radiaţiilor neionizante (ICNIRP), în recomandările sale vizând limitarea expunerii la radiaţii neionizante (ICNIRP 7/99).

Tabelul nr. 2

Valori de declanşare a acţiunii (valori rms în câmp neperturbat)

Domeniul de frecvenţă	Intensitatea câmpului electric E (V/m)	Intensitatea câmpului magnetic H (A/m)	Inducţia magnetică B (uT)	Densitatea de putere pentru undă plană echivalentă Seq (W/m2)	Curent de contact IC (mA)	Curent indus în extremităţi IL (mA)
0-1  Hz	-	1,63 x105	2x105	-	1,0	-
1-8 Hz	20.000	1,63x105/f2	2x105/f2	-	1,0	-
8-25 Hz	20.000	2x104/f	2,5x104/f	-	1,0	-
0,025-0,82 kHz	500/f	20/f	25/f	-	1,0	-
0,82-2,5 kHz	610	24,4	30,7	-	1,0	-
2,5-65 kHz	610	24,4	30,7	-	0,4f	-
65-100 kHz	610	1.600/f	2.000/f	-	0,4f	-
0,1-1  MHz	610	1,6/f	2/f	-	40	-
1-10 MHz	610/f	1,6/f	2/f	-	40	-
10-110 MHz	61	0,16	0,2	10	40	100
110-400 MHz	61	0,16	0,2	10	-	-
400-2.000 MHz	3f1/2	0,008f1/2	0,01 f1/2	f/40	-	-
2-300 GHz	137	0,36	0,45	50	-	-

Note:

1.   f este frecvenţa în unităţile de măsură indicate în coloana domeniului de frecvenţă.

2.  Pentru frecvenţele cuprinse între 100 kHz şi 10 GHz, mediile valorilor S , E, H, B şi I_L se măsoară pe un interval de timp de 6 minute.

3.   Pentru frecvenţele mai mari de 10 GHz, mediile valorilor S , E, H şi B se măsoară pe un interval de 68/f1,05 minute (f este exprimată în GHz).

4.  Pentru frecvenţe de până la 100 kHz, valorile de vârf de declanşare a acţiunii pentru intensităţile de câmp se calculează înmulţind valoarea rms cu (2)1/2. Pentru impulsuri de durată t_p frecvenţa echivalentă care trebuie aplicată pentru valorile de declanşare a acţiunii trebuie calculată formula f = 1/(2t_p ).

Pentru frecvenţele cuprinse între 100 kHz şi 10 MHz, valorile de vârf de declanşare a acţiunii pentru intensităţile de câmp se calculează înmulţind valorile rms relevante cu 10a, unde a = [0,665 log(f/105) + 0,176], f fiind exprimată în Hz.

Pentru frecvenţele cuprinse între 10 MHz şi 300 GHz, valorile de vârf de declanşare a acţiunii se calculează înmulţind valorile rms corespunzătoare cu 32 pentru intensitatea câmpului şi cu 1.000 pentru densitatea de putere a undei plane echivalentă.

5.   In ceea ce priveşte câmpurile electromagnetice în impulsuri sau tranzitorii sau, în general, în ceea ce priveşte expunerea simultană la câmpuri de frecvenţe multiple, trebuie să se aplice metode de evaluare, de măsură şi/sau de calcul adecvate, care să permită analizarea caracteristicilor formelor de undă şi a naturii interacţiunilor biologice, ţinându-se seama de standardele naţionale în domeniu ce adoptă standarde europene armonizate, stabilite de CENELEC.

6.      Pentru valorile de vârf ale câmpurilor electromagnetice în impulsuri modulate, cu frecvenţe purtătoare de peste 10 MHz, se recomandă ca valoarea medie S_eq pe durata impulsului să nu depăşească de 1.000 de ori valoarea S_eq de declanşare a acţiunii sau ca intensitatea câmpului să nu depăşească de 32 de ori valoarea de declanşare a acţiunii pentru intensităţile de câmp corespunzătoare frecvenţei purtătoare.