În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,în baza Raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. XXXV/297 din 4.05.2017,Senatul adoptă prezenta hotărâre. Articolul 1Senatul României 1. Constată că: a)Prezenta propunere de regulament respectă principiul subsidiarităţii. Deşi Uniunea nu are competenţe exclusive, problema protecţiei mediului, la care energiile regenerabile contribuie, are un puternic caracter transfrontalier, iar obligaţiile privind clima sunt asumate de UE şi de fiecare stat membru. Propunerea se bazează pe importanţa din ce în ce mai mare a energiei ca provocare politică şi economică şi pe interrelaţia strânsă a acesteia cu domeniile de politică ale siguranţei alimentării cu energie, schimbărilor climatice, pieţei interne şi dezvoltării economice şi sociale. b)Temeiul juridic al măsurilor propuse este articolul 194 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), care a consolidat şi a clarificat competenţele UE în domeniul energiei.Prezenta iniţiativă se bazează, de asemenea, pe un set cuprinzător de acte legislative care se referă la o gamă largă de aspecte, de la accesul la piaţă până la transparenţă, drepturile consumatorilor şi independenţa autorităţilor de reglementare. Domeniul energiei nu face parte din competenţele exclusive ale Uniunii Europene, ci din competenţele partajate de Uniune cu statele membre şi, în acest caz, statele membre îşi pot exercita competenţa în măsura în care Uniunea nu şi-a exercitat competenţa sau în măsura în care Uniunea a decis să înceteze să îşi exercite această competenţă (articolul 2 TFUE). Alegerea formei juridice este generată de faptul că propunerea va modifica principalele acte legislative care făceau parte din cel de al treilea pachet privind energia. Printre acestea se numără Regulamentul privind energia electrică (nr. 714/2009) şi Directiva privind energia electrică (2009/72/CE), precum şi Regulamentul de instituire a ACER (nr. 713/2009). Alegerea instrumentului necesită prin urmare o revizuire a normelor deja adoptate şi puse în aplicare, ca evoluţie naturală a legislaţiei în vigoare. 2. Apreciază că: a)Iniţiativele cuprinse în Pachetul de iarnă privind energia curată, inclusiv această propunere de regulament, ar trebui să conducă la consolidarea securităţii în aprovizionarea cu energie a Uniunii Europene, la reformarea pieţei de energie electrică, precum şi la conturarea unui proces de guvernanţă şi de monitorizare integrat, în vederea realizării obiectivelor Uniunii Energiei. b)Restructurarea cadrului de piaţă trebuie să răspundă atât nevoilor specifice surselor de energie convenţională, cât şi tehnologiilor aferente noi, precum şi utilizării eficiente a capacităţilor de interconexiune.3. Consideră că: a)Iniţiativele cuprinse în pachet trebuie să conducă la consolidarea securităţii în aprovizionarea cu energie a Uniunii Europene, aducând o reformă a pieţei de energie electrică, precum şi la conturarea unui proces de guvernanţă şi de monitorizare integrat, pentru a se asigura că acţiunile în domeniul energiei vor contribui la realizarea obiectivelor Uniunii Energiei. b)Fiecare stat membru trebuie să aibă în continuare libertatea de decizie în crearea propriului mix energetic prin promovarea surselor de producere a energiei predictibile, eficiente şi cu emisii reduse de carbon. c)În vederea asigurării stabilităţii, competitivităţii şi accesibilităţii preţurilor la nivel naţional şi european, fiecare stat membru ar trebui să îşi identifice propriul echilibru între utilizarea eficientă a capacităţilor de producţie existente, a tehnologiilor şi resurselor de care dispune şi continuarea efortului de promovare a surselor regenerabile de energie, fără afectarea echilibrului şi stemului energetic naţional. d)Energia obţinută din surse regenerabile trebuie să funcţioneze în condiţii de piaţă şi să îşi asume, alături de celelalte tehnologii energetice, responsabilitatea privind siguranţa sistemului electroenergetic naţional. e)Flexibilitatea sistemului reprezintă elementul-cheie. f)Pe de altă parte, sursele convenţionale continuă să rămână un element-cheie în mixul energetic, din motive de securitate energetică. g)România a depus eforturi pentru a îndeplini obiectivele de energie regenerabilă şi şi-a atins obiectivul încă din anul 2015. h)Pentru atingerea ţintei medii în anul 2030, efortul nu trebuie să fie suportat tot de statele care şi-au îndeplinit obiectivele pentru anul 2020, punând povara pe consumatorii din statele performante. i)Mecanismele de cooperare din Directiva actuală şi-au dovedit ineficienţa şi ar necesita îmbunătăţiri în propunerea de Directivă, iar obligaţiile sectoriale să devină indicative şi să nu fie stabilite uniform pentru toate statele membre. j)Având în vedere ţinta comună la nivelul Uniunii Europene de 27%, ca pondere a energiei regenerabile în consumul final brut de energie în anul 2030, obligaţia de a creşte cu 1 procent pe an energia regenerabilă pentru încălzire şi răcire care ar afecta dreptul fiecărui stat membru de a-şi alege cea mai potrivită strategie pentru a contribui la atingerea ţintei comune. k)Cheltuielile aferente proiectelor construite de un stat pe teritoriul altui stat trebuie să fie suportate integral de statul care beneficiază de aceste cote, inclusiv cheltuielile aferente întăririi reţelelor, transportului la locul de consum, stocării energiei şi capacităţilor de back-up, precum şi eventualelor congestii în reţea. l)Având în vedere ţinta comună obligatorie la nivelul Uniunii Europene de 27% de energie regenerabilă în anul 2030, considerăm că nu sunt necesare ţinte obligatorii la nivelul fiecărui stat membru UE, însă sunt necesare studii şi scenarii privind impactul transpunerii unei astfel de ţinte, având în vedere disponibilitatea surselor regenerabile, gradul de dezvoltare al statelor membre şi gradul de suportabilitate la nivelul consumatorilor. m)Deşi nu se mai propun ţinte obligatorii la nivel de stat membru, prin proiectul de Directivă se impun sarcini şi obligaţii la nivel sectorial, având ca o consecinţă directă schimbarea profundă şi radicală de abordare la nivelul statului membru. n)Obligaţiile sectoriale să devină indicative şi să nu fie stabilite uniform pentru toate statele membre, ţinând seama de faptul că o parte dintre acestea şi-au îndeplinit până în prezent obligaţiile asumate. o)Anumite mecanisme, care sunt promovate în proiectul de Directivă, cum sunt cele de cooperare între statele membre, sunt definite şi în Directiva în vigoare, ineficienţa şi definirea incompletă putând fi cauza lipsei aplicării acestora până în prezent. p)Pentru o angajare suplimentară în efortul comun al statelor membre UE de dezvoltare în continuare a promovării E-SRE sunt necesare precizări suplimentare privind mecanismele de cooperare între state. q)Ca urmare, statul membru care beneficiază de E-SRE obţinută din capacităţi instalate pe teritoriul altui stat membru/non-membru UE trebuie să suporte integral cheltuielile suplimentare aferente proiectelor dezvoltate în baza noii Directive, inclusiv cheltuielile aferente congestiilor în reţea şi de echilibrare în piaţa de energie electrică. Articolul 2 Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar opinia cuprinsă în prezenta hotărâre se transmite instituţiilor europene. Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 9 mai 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată. p. PREŞEDINTELE SENATULUI, IULIAN-CLAUDIU MANDA