Hotărârea Nr.49 din 30.09.2014

privind aprobarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu: Un nou cadru UE pentru consolidarea statului de drept COM (2014) 158
ACT EMIS DE: Camera Deputatilor
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 723 din 02 octombrie 2014

În temeiul prevederilor art. 67 şi 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 40 din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 11/2011 privind procedura de lucru şi mecanismul decizional pentru exercitarea controlului parlamentar asupra proiectelor de acte legislative ale Uniunii Europene, în temeiul prevederilor Tratatului de la Lisabona privind rolul parlamentelor naţionale,Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.ARTICOL UNICLuând în considerare proiectul de opinie nr. 4 c -19/235 din 19 iunie 2014, adoptat de Comisia pentru afaceri europene, Camera Deputaţilor reaminteşte că într-o Uniune a valorilor în care statul de drept, democraţia şi drepturile fundamentale sunt valori esenţiale, inseparabile, statul de drept trebuie consolidat, iar acest proces trebuie să se desfăşoare în cadrul Uniunii; crede că statele membre se încadrează în normele statului de drept doar dacă acţionează şi la nivelul Uniunii în susţinerea sa; în acest sens, subliniază că o încălcare a principiilor şi a valorilor comune ale Uniunii de către un stat membru nu poate fi justificată prin tradiţiile naţionale şi nici prin exprimarea identităţii naţionale, dacă această încălcare are drept rezultat deteriorarea principiilor şi a valorilor fundamentale ale construcţiei europene, sau, în termeni juridici, art. 4 (2) din TUE nu se poate aplica decât cu condiţia respectării art. 2 din TUE. Camera Deputaţilor face apel la statele membre să respecte toate obligaţiile care le revin conform tratatelor şi implicit principiul cooperării loiale şi aminteşte că principiile subsidiarităţii şi suveranităţii naţionale nu se pot opune celorlalte principii şi cu atât mai puţin valorilor Uniunii. Camera Deputaţilor consideră că deşi statul de drept este, în general, perceput ca un principiu constituţional cu forţă juridică obligatorie, sursă a principiilor juridice care pot fi invocate în faţa unei instanţe, se impune, totuşi, o perspectivă mai amplă, întrucât toate aspectele vieţii cetăţenilor Uniunii, ca şi gradul de încredere al cetăţenilor în Uniune sunt legate, într-o formă sau alta, de performanţa implementării statului de drept. Camera Deputaţilor consideră că recursul la principiul încrederii reciproce nu ar trebui limitat la funcţionarea sistemelor judiciare ale statelor membre, ci ar trebui extins şi la riscurile induse de diverse fenomene sau acţiuni contrare literei şi spiritului tratatelor; recomandă tranziţia spre o justă interpretare a principiului încrederii reciproce, prin prisma principiilor fundamentale ale Uniunii. Camera Deputaţilor felicită instituţiile Uniunii Europene şi statele membre pentru progresele realizate în reglementarea unor zone obscure ca aranjamentele de tipul paradisurilor fiscale sau operaţiuni financiare oneroase şi încurajează continuarea cu fermitate a procesului de reglementare; subliniază că omisiunea de a reglementa este în sine o abatere de la principiul legalităţii, unul dintre principiile sistemelor judiciare conforme statului de drept, în măsura în care procesul „transparent, fiabil, democratic şi pluralist de adoptare a actelor cu putere de lege“ nici măcar nu a fost declanşat. Camera Deputaţilor recunoaşte că atât Comisia, cât şi UE în ansamblu au trebuit să găsească soluţii ad-hoc, deoarece mecanismele şi procedurile actuale ale UE nu au fost întotdeauna adecvate pentru asigurarea unui răspuns eficient şi rapid în cazul ameninţărilor la adresa statului de drept. Camera Deputaţilor acceptă argumentele care promovează soluţionarea „dilemei Copenhaga“ prin monitorizarea permanentă a situaţiei statului de drept la nivelul întregii Uniuni şi recunoaşte că ar trebui instituite metode şi instrumente pentru a supraveghea respectarea acestor principii şi după aderare, similare cu cele existente înainte de aderare, în conformitate cu criteriile de la Copenhaga. Camera Deputaţilor recunoaşte că este potrivit ca acţiunea Uniunii să se concentreze nu numai asupra încălcărilor specifice ale legislaţiei UE, ce trebuie remediate, în special, prin intermediul art. 258 din TFUE, dar să răspundă în mod adecvat unei schimbări sistemice a sistemului constituţional şi juridic şi a practicilor dintr-un stat membru. Camera Deputaţilor susţine modelul de organizare introdus prin noul cadru, prin care se instituie un instrument de avertizare timpurie apt să răspundă ameninţărilor sistemice la adresa statului de drept şi permiţând Comisiei să iniţieze un dialog cu statele membre vizate pentru identificarea unor soluţii, înainte de a se recurge la mecanismele juridice existente, prevăzute la art. 7 din TUE, sporind gradul de transparenţă a modului în care Comisia îşi exercită rolul în temeiul tratatelor. Camera Deputaţilor observă că noul cadru este destinat să completeze o lacună, că nu reprezintă o alternativă, ci mai degrabă precedă şi completează mecanismele prevăzute la art. 7 din TUE, nu aduce nimic nou faţă de pârghiile deja existente în tratat, art. 7 din TUE permiţând deja Comisiei să adreseze Consiliului o propunere motivată de constatare a existenţei unui risc clar de încălcare gravă a valorilor prevăzute la art. 2 din TUE; de aceea, chiar dacă acest mecanism ar fi aprobat, recomandările/avizele trimise de Comisie statelor membre nu le obligă pe acestea cu nimic, neexistând sancţiuni concrete, imediate; în plus, activarea art. 7 din TUE ar fi fost precedată de dialogul politic şi în vechiul sistem, acest dialog fiind practic dublat de noul cadru. Camera Deputaţilor admite că acţiunea Comisiei Europene de a propune acest nou mecanism este legitimă, în aplicarea calităţii sale de gardian al tratatelor, de supraveghetor al aplicării dreptului Uniunii şi de promotor al interesului general al Uniunii, sub controlul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene; observă că nu se atribuie competenţe noi pentru Comisie şi subliniază că sfera de aplicare a art. 7 din TUE nu se limitează la domeniile de competenţă ale legislaţiei UE, pentru că Uniunea poate acţiona în caz de încălcare sau în cazul unui risc clar de încălcare a valorilor comune, în domeniile de competenţă ale unui stat membru, în conformitate cu principiul cooperării loiale. Camera Deputaţilor apreciază cerinţa de informare în mod regulat şi detaliat a Parlamentului European şi Consiliului, în timpul procesului de „schimb structurat“ de informaţii al Comisiei cu statele membre, cu privire la progresele înregistrate în fiecare dintre etapele mecanismului, dar consideră că Parlamentul European, ca instituţie cu deplină legitimitate democratică, ar trebui să aibă un rol mai important. Camera Deputaţilor apreciază faptul că acest nou cadru va fi complementar tuturor mecanismelor existente deja la nivelul Consiliului Europei, ca regulă generală, Comisia urmând să ceară sfatul Consiliului Europei şi/sau al Comisiei de la Veneţia şi să îşi coordoneze analiza cu aceste organisme, în toate cazurile în care problema este supusă examinării şi analizei şi de către aceste organisme şi că se are în vedere valorificarea expertizei şi a altor organizaţii internaţionale. Camera Deputaţilor apreciază cerinţa de a se evita standardele duble în raport cu statele membre, luându-se toate măsurile pentru ca, în situaţii similare, toate statele membre să fie tratate în mod asemănător, respectând, prin urmare, pe deplin, principiul egalităţii statelor membre în raport cu tratatele. Camera Deputaţilor observă că în comunicarea sa Comisia nu oferă o listă exhaustivă a surselor de informare, ci indică posibilitatea ca dintre acestea să facă parte organismele Consiliului Europei şi Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene; atrage atenţia asupra importanţei corectitudinii informaţiilor din faza de evaluare, pe baza cărora se declanşează procedura şi invită Comisia să elaboreze un sistem credibil de colectare şi verificare a informaţiilor. Camera Deputaţilor remarcă unele riscuri decurgând din „guvernanţa experimentală“ a Uniunii, care cuprinde metodologiile folosite de anumite instrumente şi mecanisme deja existente, ca, de exemplu, Mecanismul de cooperare şi verificare pentru Bulgaria şi România, tabloul de bord din sfera justiţiei, raportul anticorupţie al UE, rapoartele anuale asupra drepturilor fundamentale, instrumente care orientează sau influenţează indirect politicile publice ale statelor membre, creând un cadru instituţional complex şi confuz, care se află într-o relaţie dificilă cu responsabilitatea democratică şi controlul judiciar, ca urmare a rolului limitat, al Parlamentului European şi Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Camera Deputaţilor reaminteşte că mecanismele de prevenire de la art. 7 (1) din TUE pot fi declanşate numai în cazul unui „risc clar de încălcare gravă“ şi mecanismele de sancţionare de la art. 7 (2) din TUE numai în cazul unei „încălcări grave şi persistente de către un stat membru“ a valorilor stabilite la art. 2 din TUE; consideră că însuşi faptul că aceste mecanisme nu au fost utilizate în practică niciodată confirmă, în acelaşi timp, caracterul lor excepţional şi natura de „ultimă instanţă“, dar şi conformarea statelor membre la cerinţele instituţiilor europene încă din primele faze ale dialogului. Camera Deputaţilor consideră că faza de activare a mecanismului Copenhaga ar putea fi îmbunătăţită prin liberalizarea formei sale actuale şi pragului de voturi necesare, care rămân greu de realizat în practică, chiar dacă aceasta ar presupune pe termen lung modificări ale tratatelor în acest domeniu. Camera Deputaţilor crede că „ciclul de politici Copenhaga“ ar putea să fie conectat la semestrul european pentru a asigura schimbul de informaţii şi legături încrucişate între cele două procese; ciclul ar putea fi lansat prin acordul inter-instituţional şi adoptarea oficială a liniilor directoare comune europene cu privire la art. 7 din TUE; ar trebui să fie interinstituţional şi să implice toţi actorii relevanţi la nivel naţional, organizaţii ale drepturilor omului, ombudsmani naţionali, autorităţile de protecţie a datelor şi alţi actori relevanţi ai societăţii civile; ciclul poate fi organizat pe durata unui an şi poate furniza informaţii necesare exerciţiului de raportare al Parlamentului European cu privire la situaţia drepturilor fundamentale în UE; propune ca parlamentele naţionale să fie implicate în acest proces printr-o reuniune interparlamentară anuală a comisiilor de specialitate, dedicată statului UE de drept, democraţiei şi drepturilor fundamentale. Camera Deputaţilor consideră că Parlamentul European ar trebui să pună în practică o procedură de monitorizare mai atentă a răspunsului sau lipsei răspunsului Comisiei Europene la iniţiativele şi recomandările conţinute în rapoartele şi rezoluţiile proprii, referitoare la statul de drept, democraţie şi drepturi fundamentale în cadrul Uniunii; această procedură ar trebui să fie dublată de un mecanism de verificare consolidată a consecvenţei propriilor poziţii, în aşa fel încât poziţiile exprimate în procedurile legislative speciale să fie consistente cu cele exprimate în procedurile legislative ordinare. Camera Deputaţilor crede că marja de manevră a Consiliului ar trebui revizuită prin acordarea de competenţe sporite Parlamentului European în toate etapele noului proces de supraveghere, în special în ce priveşte decizia finală cu privire la existenţa unui risc clar de încălcare gravă şi persistentă, precum şi în decizia de aplicare de sancţiuni. Camera Deputaţilor consideră că Parlamentul European ar trebui să adopte o nouă strategie internă orizontală privind statul de drept, democraţia şi drepturile fundamentale, care să asigure că metodele sale de lucru interne şi procedurile legislative sunt supuse unui control intern riguros, mai ales în actualul context în care a sporit prezenţa unor formaţiuni politice care au intrat în Parlamentul European pe baza unor programe antidemocratice. Camera Deputaţilor consideră că Curtea de Justiţie a Uniunii Europene ar trebui să fie implicată în mod activ, atât în dimensiunea de prevenire, cât şi în cea de penalizare, şi ar trebui să aibă competenţa de a revizui orice decizie luată de către Consiliu, atât în faza preventivă, cât şi în cea de penalizare a mecanismului de la Copenhaga. Camera Deputaţilor consideră că Comisia Europeană şi Parlamentul European, precum şi statele membre ar trebui să aibă competenţa de a contesta decizia finală a Consiliului la Curtea de Justiţie, iar în cazul în care o hotărâre a Curţii ar stabili că un stat membru este în încălcarea art. 2 din TUE ar trebui să fie posibilă aplicarea art. 260 din TFUE. Camera Deputaţilor recomandă o mai bună cooperare cu reţelele existente de practicieni şi cu autorităţile naţionale, regionale şi locale, cum ar fi cele aflate în prezent sub coordonarea Ombudsmanului European şi ale Agenţiei Europene pentru Drepturi Fundamentale. Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 30 septembrie 2014, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată. p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, Viorel Hrebenciuc