Hotărârea Nr.24 din 26.09.2014

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.La data de 25 septembrie 2014 a fost înregistrată la Curtea Constituţională contestaţia formulată de domnul Valeriu Mangu împotriva înregistrării candidaturii domnului Kelemen Hunor la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2014.Contestaţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 887F/2014, la care au fost ataşate propunerea de candidatură a domnului Kelemen Hunor, împreună cu Decizia nr. 17D/24.09.2014, transmisă de Biroul Electoral Central cu Adresa înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 4.237 din 24 septembrie 2014.În temeiul dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. 68 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, contestaţiile se soluţionează fără înştiinţarea părţilor, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, pe baza sesizării şi a celorlalte documente aflate la dosar.În contestaţia formulată se arată că domnul Kelemen Hunor a fost propus candidat la funcţia de Preşedinte al României de către o organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, respectiv Uniunea Democrată Maghiară din România, care nu este nici partid politic, nici alianţă politică şi nici alianţă electorală, ci persoană juridică de drept privat înregistrată în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. Or, asociaţiile şi fundaţiile nu pot propune candidaţi la funcţia de Preşedinte al României. În aceste condiţii se solicită anularea înregistrării acestei candidaturi, înregistrare dispusă cu încălcarea art. 1-6 din Legea nr. 370/2004.Se mai menţionează faptul că pentru a candida la funcţia de Preşedinte al României, pe lângă condiţiile prevăzute la art. 37 din Constituţie, trebuie respectate şi o serie de dispoziţii şi principii constituţionale chiar nespecificate în mod explicit şi expres de textul Constituţiei. În acest sens, contestatorul invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 102 din 28 februarie 2013, din analiza căreia acesta deduce faptul că între calitatea de membru al Guvernului pe care domnul Kelemen Hunor o deţine şi cea de candidat la funcţia de Preşedinte al României ar exista o incompatibilitate. În consecinţă se apreciază că, prin înregistrarea candidaturii domnului Kelemen Hunor la funcţia de Preşedinte al României, au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (2), art. 15 şi 16 din Constituţie.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestaţiei, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 272 din 7 mai 2014, precum şi art. 55 din Legea partidelor politice nr. 14/2003. Cu privire la menţionarea de către contestator a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 102 din 28 februarie 2013, se apreciază că aceasta vizează situaţia înalţilor funcţionari publici, şi nu pe cea a membrilor Guvernului.CURTEA,examinând contestaţia în raport cu prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, văzând concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum şi documentele aflate la dosar, reţine următoarele:Potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. f) din Constituţie, ale art. 37 şi 38 din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, precum şi celor ale art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 12 septembrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea Constituţională este competentă să soluţioneze contestaţia privind înregistrarea candidaturii domnului Kelemen Hunor pentru funcţia de Preşedinte al României.Examinând contestaţia, Curtea reţine că atât condiţiile de eligibilitate, cât şi impedimentele constituţionale pentru a fi ales în funcţia de Preşedinte al României sunt prevăzute expres şi limitativ în Constituţie şi în Legea nr. 370/2004.Referitor la primul aspect invocat de contestator, şi anume faptul că o organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale nu poate propune candidaţi pentru funcţia de Preşedinte al României, Curtea constată că, din coroborarea art. 27 alin. (1) şi (2) cu alin. (7) al aceluiaşi articol din Legea nr. 370/2004, rezultă că organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale pot face propuneri de candidaţi pentru funcţia de Preşedinte al României.În ceea ce priveşte cel de-al doilea aspect invocat, respectiv existenţa unei situaţii de incompatibilitate între calitatea de membru al Guvernului şi cea de candidat la funcţia de Preşedinte al României, Curtea constată că textul art. 37 din Constituţie exclude o asemenea condiţionare cu privire la dreptul constituţional de a fi ales. Potrivit alin. (1) al art. 37 din Constituţie, cetăţenii cu drept de vot trebuie să întrunească două condiţii de natură constituţională pentru a beneficia de dreptul de a fi aleşi, şi anume: pe de o parte, trebuie să deţină cetăţenia română şi să aibă domiciliul în ţară şi, pe de altă parte, să nu le fie interzisă asocierea în partide politice, potrivit art. 40 alin. (3) din Constituţie. Or, potrivit art. 40 alin. (3) din Constituţie, calitatea de membru al Guvernului nu se regăseşte printre cele care atrag interzicerea asocierii în partide politice. În aceste condiţii, Curtea constată că prevederile art. 37 din Constituţie permit membrului Guvernului care a împlinit 35 de ani până în ziua alegerilor inclusiv să candideze pentru funcţia de Preşedinte al României.Contestatorul, în susţinerea punctului său de vedere, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 102 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 12 aprilie 2013, însă această decizie se referă la faptul că o anumită categorie de funcţionari publici prevăzută de lege - prefect/subprefect - nu poate cumula această calitate cu cea de candidat la o funcţie electivă. Deosebirea esenţială dintre situaţia constatată de Curte prin decizia menţionată şi ipoteza de faţă vizează faptul că, potrivit art. 37 alin. (1) coroborat cu art. 40 alin. (3) din Constituţie, funcţionarii publici prevăzuţi de lege - şi nu demnitarii - nu pot face parte din partide politice, astfel încât funcţionarii publici - şi nu demnitarii - sunt cei care nu pot fi aleşi în sensul art. 37 alin. (1) din Constituţie. Curtea mai observă că, prin Decizia nr. 249 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 23 iunie 2005, a statuat că „este la latitudinea legiuitorului să reglementeze [...] categoriile de funcţionari publici care nu pot să se asocieze în partide politice, şi, implicit, pe acelea care nu trebuie să beneficieze de dreptul de a fi ales“. Or, în privinţa prefectului şi a subprefectului textul art. 118 din Legea nr. 67/2004 alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 17 mai 2007, este categoric. Aşadar, Curtea reţine că cele constatate prin Decizia nr. 102 din 28 februarie 2013 nu vizează membrii Guvernului, ci o categorie de funcţionari publici, iar aplicarea prin analogie a raţionamentului Curţii la situaţia de faţă nu se impune.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. f) din Constituţie, al art. 11 alin. (1) lit. B.a), al art. 37 şi 38 din Legea nr. 47/1992, precum şi al art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 370/2004,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiHOTĂRĂŞTE:Respinge contestaţia formulată de domnul Valeriu Mangu privind înregistrarea candidaturii domnului Kelemen Hunor la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2014.Hotărârea este definitivă, se comunică Biroului Electoral Central şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. MIRCEA ŞTEFAN MINEAMagistrat-asistent-şef,Benke Károly