DECIZIE Nr. 3
din 9 ianuarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind
societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 109 din 13 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, excepţie ridicată de Emilian Chirodea, în calitate de
administrator unic al Societăţii Comerciale „Monserrat" - S.R.L. Deva, în
Dosarul nr. 2.292/2006 al Tribunalului Hunedoara - Secţia comercială şi
contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că prevederile de lege
criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 13 iunie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 2.292/2006, Tribunalul Hunedoara - Secţia comercială şi
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale.
Excepţia a fost ridicată de Emilian Chirodea, în
calitate de administrator unic al Societăţii Comerciale „Monserrat" -
S.R.L. Deva într-o cauză comercială având ca obiect dizolvarea societăţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dizolvarea unor societăţi
comerciale pentru nedepunerea timp de doi ani consecutivi a bilanţului contabil
constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 44 alin. (1) -(3) din Constituţie,
întrucât acestea nu pot fi dizolvate la cererea statului, fără o prealabilă
despăgubire, decât în cazurile de natură penală. Autorul excepţiei mai susţine
că împotriva societăţilor comerciale care nu-şi depun în termen bilanţul
contabil la oficiul registrului comerţului pot fi luate alte măsuri, cum ar fi,
de exemplu, amenzi administrative sau publicarea în mass-media a celor care nu
şi-au îndeplinit această obligaţie.
Tribunalul Hunedoara - Secţia comercială şi
contencios administrativ consideră excepţia
neîntemeiată, arătând că invocarea acestei excepţii a avut ca scop „amânarea
soluţionării cauzei".
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că,
în cazul dizolvării societăţilor comerciale pentru motivele prevăzute de art. 237
din Legea nr. 31/1990, nu se încalcă dreptul de proprietate, întrucât, după
dizolvarea societăţii, patrimoniul acesteia se va împărţi între asociaţi,
proporţional cu cota de participare a acestora la capitalul social sau în modul
stabilit prin actul constitutiv al societăţii. In consecinţă, consideră
excepţia neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, arătând că dizolvarea
unei societăţi comerciale pentru nedepunerea situaţiilor financiare anuale la
oficiul registrului comerţului, în termen de 6 luni de la expirarea termenelor
legale, nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, ci consecinţa
încălcării unor dispoziţii legale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei, astfel cum a fost formulat, îl
constituie art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi
completările ulterioare.
Examinând aceste prevederi, Curtea observă că, ulterior
sesizării sale, alin. (10) al acestui articol a fost
modificat prin art. I pct. 159 din Legea nr. 441/2006
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului,
republicată, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 955 din 28 noiembrie
2006, păstrându-se însă soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei. In
jurisprudenta sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că, în cazul
în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa
instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, prevederea supusă
controlului a fost modificată, Curtea se pronunţă asupra prevederii legale în
noua sa redactare, numai dacă soluţia legislativă din legea sau ordonanţa
modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării. Având în
vedere că, în cauză, această cerinţă este îndeplinită, Curtea urmează să
exercite controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. 237 din
Legea nr. 31/1990, care au următoarea redactare:
- Art. 237: „(1) La cererea
oricărei persoane interesate, precum şi a Oficiului Naţional al Registrului
Comerţului, tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii în cazurile în
care:
a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea
nu se mai pot întruni;
b) societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la
expirarea termenelor legale, situaţiile financiare anuale sau alte acte care,
potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerţului;
c) societatea şi-a încetat activitatea, nu are
sediul social cunoscut ori nu îndeplineşte condiţiile referitoare la sediul
social sau asociaţii au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reşedinţa
cunoscută;
d) societatea nu şi-a completat capitalul social, în
condiţiile legii.
(2) Dispoziţiile alin. (1) lit. c) nu sunt
aplicabile în cazul în care societatea a fost în inactivitate temporară,
anunţată organelor fiscale şi înscrisă în registrul comerţului. Durata
inactivităţii nu poate depăşi 3 ani.
(3) Hotărârea
tribunalului prin care s-a pronunţat dizolvarea se înregistrează în registrul
comerţului, se comunică direcţiei generale a finanţelor publice judeţene,
respectiv a municipiului Bucureşti, şi se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea a IV-a, pe cheltuiala titularului cererii de dizolvare, acesta
putând să se îndrepte împotriva societăţii.
(4) In cazul mai multor hotărâri judecătoreşti de
dizolvare, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1), publicitatea se va putea
efectua în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în forma unui tabel
cuprinzând: codul unic de înregistrare, denumirea, forma juridică şi sediul
societăţii dizolvate, instanţa care a dispus dizolvarea, numărul dosarului,
numărul şi data hotărârii de dizolvare. In aceste cazuri, tarifele de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea
a IV-a, se reduc cu 50%.
(5) Orice persoană interesată poate face recurs
împotriva hotărârii de dizolvare, în termen de 30 de zile de la efectuarea
publicităţii, în condiţiile alin. (3) şi (4). Dispoziţiile art. 60 alin. (3) şi
(4) se aplică în mod corespunzător.
(6) La data rămânerii irevocabile a hotărârii
judecătoreşti de dizolvare, persoana juridică intră în lichidare, potrivit
prevederilor prezentei legi.
(7) Dacă în termen de 3 luni de la data rămânerii
irevocabile a hotărârii judecătoreşti de dizolvare nu se procedează la numirea
lichidatorului, judecătorul delegat, la cererea oricărei persoane interesate,
numeşte un lichidator de pe Lista practicienilor în reorganizare şi lichidare,
remunerarea acestuia urmând a fi făcută din averea persoanei juridice dizolvate
sau, în cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit în temeiul
Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(8) Dacă judecătorul delegat nu a fost sesizat, în
condiţiile alin. (7), cu nicio cerere de numire a lichidatorului în termen de 3
luni de la expirarea termenului prevăzut la alin. (7), persoana juridică se
radiază din oficiu din registrul comerţului, prin încheiere a judecătorului
delegat, pronunţată la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, cu
citarea părţilor, conform dreptului comun.
(9) Incheierea de radiere se înregistrează în
registrul comerţului, se comunică persoanei juridice la sediul social, Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală şi direcţiilor generale ale finanţelor
publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, pe cale electronică, şi se
afişează pe pagina de Internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului
şi la sediul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, în raza
căruia societatea îşi are înregistrat sediul.
(10) Bunurile rămase din patrimoniul persoanei
juridice radiate din registrul comerţului, în condiţiile alin. (8) şi (9),
revin acţionarilor."
Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încălcate
sunt cele ale art. 44 alin. (1) -(3) privind dreptul de proprietate privată.
Autorul excepţiei critică art. 237 din Legea nr.
31/1990, susţinând că „societăţile comerciale nu pot fi dizolvate la cererea
statului, fără o prealabilă despăgubire, decât în cazurile de natură penală,
pentru a determina societăţile să depună bilanţul". In opinia acestuia,
împotriva societăţilor comerciale ce nu-şi depun anual situaţiile financiare în
termenul prevăzut de lege se pot lua alte măsuri care să nu le încalce dreptul
de proprietate, ca de exemplu: „amenzi administrative sau publicitatea celor
care nu şi-au îndeplinit această obligaţie". In speţă, Oficiul Naţional al
Registrului Comerţului a solicitat dizolvarea Societăţii Comerciale
„Monserrat" - S.R.L. Deva pentru că nu a depus în termen situaţiile
financiare aferente anilor 2003 şi 2004, caz de dizolvare prevăzut de art. 237
alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990.
Analizând aceste critici de
neconstituţionalitate, Curtea constată că sunt neîntemeiate.
Art. 237 din Legea nr. 31/1990 reglementează
modalităţile de dizolvare a societăţilor comerciale, la cererea oricărei
persoane interesate şi a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, pentru
motivele enumerate, precum şi procedura ulterioară rămânerii irevocabile a
hotărârii judecătoreşti de dizolvare.
Curtea constată că dispoziţia legală atacată,
reglementând posibilitatea de dizolvare a societăţii comerciale pe cale
judiciară, nu contravine în niciun fel principiului garantării şi ocrotirii
dreptului de proprietate reglementat prin art. 44 din Constituţie, fiind
consecinţa încălcării unor dispoziţii legale. De altfel, pe tot parcursul
operaţiunii de lichidare, societatea nu-şi încetează activitatea, ci continuă
să existe, însă, numai pentru operaţiunile privind realizarea activului şi
plata pasivului, fiecare dintre asociaţi beneficiind de posibilitatea şi
mijloacele legale de a-şi apăra drepturile şi interesele, inclusiv dreptul de proprietate.
Prin urmare, prevederile legale criticate nu numai că
nu încalcă dreptul de proprietate, dar sunt menite să asigure garantarea
acestui drept şi să permită exercitarea lui în limitele stabilite de lege.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
excepţie ridicată de Emilian Chirodea, în calitate de administrator unic al
Societăţii Comerciale „Monserrat" - S.R.L. Deva, în Dosarul nr. 2.292/2006
al Tribunalului Hunedoara - Secţia comercială şi contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 ianuarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu