HOTARARE Nr.
14 din 25 februarie 2011
cu privire la comunicarea
Comisiei catre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic si Social
European, Comitetul Regiunilor si Banca Europeana de Investitii referitoare la
concluziile celui de-al cincilea raport privind coeziunea economica, sociala si
teritoriala: viitorul politicii de coeziune - COM (2010) 642 final
ACT EMIS DE:
SENATUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 178 din 14 martie 2011
Având în vedere Raportul Comisiei pentru administraţie
publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului nr. XXX/452 din 16
februarie 2011 şi Raportul Comisiei pentru buget, finanţe, activitate bancară
şi piaţă de capital nr. XXII/117 din 16 februarie 2011,
în temeiul dispoziţiilor art. 67, art. 148 alin. (2) şi
(3) din Constituţia României, republicată, şi ale Protocolului nr. 1 anexat
Tratatului de la Lisabona, de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană
şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13
decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,
Senatul adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. - Poziţia preliminară a Senatului privind
aspecte-cheie ale viitorului politicii de coeziune post
2013 este următoarea:
a) consideră că politica de coeziune oferă unele dintre
cele mai vizibile beneficii pentru cetăţenii UE şi este un instrument esenţial
pentru atingerea obiectivelor fundamentale ale UE;
b) consideră că politica de
coeziune este o „politică de dezvoltare pentru Europa" care va contribui
decisiv la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020;
c) susţine poziţia preliminară a Guvernului României
privind viitorul politicii de coeziune şi demersurile iniţiate de România în
acest domeniu;
d) sprijină puternic menţinerea
unei ponderi importante a politicii de coeziune în cadrul bugetului comunitar
post 2013;
e) subliniază că, în vederea
reducerii disparităţilor socioeconomice şi teritoriale în cadrul UE, ţările şi
regiunile cel mai puţin dezvoltate trebuie să fie principalele beneficiare ale
politicii de coeziune;
f) este în favoarea unei mai
mari concentrări tematice a intervenţiilor finanţate din politica de coeziune,
în strânsă legătură cu Strategia Europa 2020, statele membre şi regiunile
trebuind însă să aibă posibilitatea de a selecta priorităţi şi domenii de intervenţie
în funcţie de condiţiile şi provocările socioeconomice şi teritoriale
specifice. Ţările şi regiunile cel mai puţin dezvoltate trebuie să aibă la
dispoziţie o gamă mult mai diversificată
de intervenţii, inclusiv în domenii care pot fi mai puţin corelate cu agenda
Europa 2020;
g) apreciază că, din punct de vedere al domeniilor de
intervenţie, prioritare pentru România sunt: investiţiile în infrastructura de
transport de interes european, naţional şi regional, inclusiv îmbunătăţirea
conectivităţii între polii de creştere naţionali şi regionali; investiţiile
majore în infrastructura de mediu; creşterea eficienţei energetice şi
utilizarea de surse regenerabile de energie şi de tehnologii mai ecologice;
dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere prin promovarea cercetării,
dezvoltării tehnologice şi inovării, precum şi prin încurajarea utilizării la
scară largă a tehnologiilor informaţiei şi a mijloacelor moderne de comunicare;
dezvoltarea capitalului uman şi creşterea competitivităţii acestuia; dezvoltarea
infrastructurii de sănătate; consolidarea capacităţii administrative;
h) susţine menţinerea actualei configuraţii a politicii
de coeziune, bazată pe cele 3 obiective (convergenţă, competitivitate regională
şi ocupare şi cooperare teritorială europeană) care trebuie să se sprijine
reciproc printr-o complementaritate sporită şi menţinerea obiectivului
convergenţă în centrul politicii de coeziune;
i) sprijină consolidarea dimensiunii strategice a
obiectivului cooperare teritorială europeană şi creşterea eficienţei utilizării
fondurilor alocate;
j) susţine elaborarea de către Comisia Europeană, în
parteneriat cu statele membre, a unui Cadru strategic comun pentru Fondul
european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune,
Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi Fondul european pentru
pescuit care să stabilească liniile directoare pentru implementarea acestor
instrumente ale bugetului comunitar. Aceasta nu trebuie însă să afecteze cheia
de alocare financiară pe cele 3 politici vizate (politica de coeziune, politica
agricolă comună şi politica pentru pescuit şi afaceri maritime) şi nici
specificitatea şi valoarea adăugată a intervenţiilor fiecărui fond;
k) este în favoarea propunerilor Comisiei Europene
privind uniformizarea într-o mai mare măsură a regulilor de implementare a
fondurilor comunitare între diversele politici, precum şi extinderea utilizării
metodelor simplificate de decontare a cheltuielilor. Acest proces presupune
totuşi o analiză atentă a oportunităţii impunerii unor reguli şi practici
utilizate pentru unele instrumente financiare comunitare şi la nivelul altor
politici ale căror specificităţi solicită o abordare diferită;
l) apreciază că Fondul social
european (FSE), componentă
esenţială a politicii de coeziune, va conduce la o coeziune socială efectivă şi
la realizarea unor progrese substanţiale în vederea atingerii ţintelor
Strategiei Europa 2020. Priorităţile FSE trebuie să se bazeze pe obiectivele
politice conţinute în „Orientările integrate Europa 2020", însă intensitatea
sprijinului trebuie să fie diferenţiată între state şi regiuni în concordanţă
cu situaţia socioeconomică şi cu ţintele asumate pentru Strategia Europa 2020;
m) este în favoarea menţinerii abordării bazate pe
elaborarea şi negocierea cu Comisia Europeană a unor documente strategice de
referinţă aşa cum este cazul Contractului partenerial de dezvoltare şi
investiţii, propus pentru politica de coeziune;
n) susţine îmbunătăţirea mecanismelor decizionale
aferente politicii de coeziune la nivel comunitar şi naţional şi aplicarea
principiului parteneriatului în toate etapele planificării şi implementării
intervenţiilor finanţate în cadrul acestei politici;
o) respinge posibilitatea revizuirii alocărilor
naţionale şi regionale în funcţie de „capacitatea de absorbţie", aceasta
nereprezentand un criteriu obiectiv şi cuantificabil. Mai mult decât atât, o
astfel de abordare ar avea un efect contrar asupra eforturilor regiunilor mai
puţin dezvoltate de a reduce decalajele semnificative de ordin economic, social
şi teritorial;
p) se pronunţă în favoarea motivării statelor membre
pentru valorificarea fondurilor comunitare gestionate, prin mecanisme de
stimulare echitabile, în vederea promovării abordării bazate pe orientarea spre
rezultate;
q) nu este în favoarea stabilirii unor condiţionalităţi
negative suplimentare pentru fondurile structurale şi de coeziune, având în
vedere că reglementările actuale furnizează suficiente pârghii pentru ca
obiectivele fondurilor şi ale programelor să fie puse în aplicare în mod
corespunzător. Noua politică de coeziune nu trebuie să includă condiţionalităţi
ce nu au legătură directă cu implementarea intervenţiilor finanţate din fonduri
structurale şi de coeziune;
r) apreciază că stabilirea unui sistem de rezerve de
performanţă poate fi un instrument adecvat de stimulare a performanţelor
statelor membre şi regiunilor;
s) subliniază necesitatea menţinerii rolului
predominant al abordării pe bază de grant în implementarea intervenţiilor
cofinanţate din fonduri comunitare, în special în regiunile mai puţin
dezvoltate ale UE;
ş) consideră necesară, cu privire la procedura de
audit, simplificarea reală şi eficace a regulilor de management şi control, în
vederea maximizării impactului resurselor financiare investite şi a reducerii
poverii administrative. Referitor la obiectivul cooperare teritorială europeană
în particular, consideră că se impune simplificarea substanţială a regulilor de
implementare şi control, cu luarea în considerare a contextului complex în care
acest tip de intervenţii se derulează;
t) consideră că în ceea ce priveşte disciplina
financiară, menţinerea exigenţelor actuale contribuie la realizarea şi punerea
în aplicare a obiectivelor fondurilor şi programelor;
ţ) subliniază importanţa consolidării dimensiunii
urbane a politicii de coeziune, în paralel cu promovarea, împreună cu politica
agricolă comună, a unor legături urban-rural mai strânse şi mai coerente;
u) consideră că politica de coeziune trebuie să susţină
elaborarea şi implementarea de strategii macroregionale, precum Strategia UE
pentru regiunea Dunării;
v) consideră că, referitor la conceperea unei categorii
intermediare de regiuni pentru a susţine regiunile pentru care procesul de
reducere a decalajului nu s-a încheiat încă, sunt necesare mai multe informaţii
pentru a determina impactul unei astfel de propuneri prin prisma numărului de
regiuni vizate şi a nivelului alocărilor aferente;
w) sprijină stabilirea unui regim de finanţare specific
pentru regiunile-capitală care în viitoarea perioadă de programare nu se vor
mai încadra în obiectivul convergenţă.
Art. 2. - Opinia Senatului, cuprinsă în prezenta
hotărâre, se transmite către instituţiile europene şi se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa
din 23 februarie 2011, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din
Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE SENATULUI
MIRCEA-DAN GEOANĂ