Decizia Nr.999 din 22.11.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicată de Francisc Gardo în Dosarul nr. 2.532/255/P/2010 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.364D/2012.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicită judecata în lipsă, iar partea Andrei Carol Biro a depus o cerere prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Decizia penală nr. 624/R din 26 iunie 2012, completată prin Încheierea din 25 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2.532/255/P/2010, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 120 pct. 8 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicată de Francisc Gardo în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale referitoare la săvârşirea unei infracţiuni silvice.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă egalitatea în faţa legii a cetăţenilor, deoarece sunt în contradicţie cu art. 18¹ din Codul penal, judecătorul nemaiputând aprecia cu privire la gradul de pericol social concret al unei infracţiuni silvice.Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 120 pct. 8 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008. În realitate, Curtea constată că în actul de sesizare s-a strecurat o eroare materială, deoarece art. 120 din actul legal contestat are un singur alineat asupra căruia, de altfel, Curtea urmează a se pronunţa prin prezenta decizie. Acest text are următorul conţinut: „Faptele prevăzute la art. 106-113 prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, indiferent de modul şi de mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi de conduita făptuitorului.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în faţa legii a cetăţenilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 568 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 5 iulie 2011, şi Deciziei nr. 1.309 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 9 noiembrie 2010, Curtea Constituţională a statuat că posibilitatea conferită judecătorului de a diminua până la anihilare una dintre trăsăturile infracţiunilor silvice în funcţie de atingerea minimă adusă uneia dintre valorile sociale apărate, de modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit, de persoana şi conduita făptuitorului, precum şi de alte criterii intrinseci ale faptei are drept scop protejarea unui interes public.Totodată, cât priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate contravin art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat că nu poate fi primită, întrucât acestea se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza normei contestate, fără niciun fel de considerente arbitrare.Curtea a mai constatat că, în acord cu dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie referitoare la organizarea statului potrivit principiului separaţiei puterilor legislativă, executivă şi judecătorească, Parlamentul, ca unică autoritate legiuitoare a ţării, poate stabili, în considerarea unor situaţii de interes public, ca anumite fapte antisociale să fie catalogate drept infracţiuni, autorii lor urmând a suporta consecinţele ce decurg din aceasta. O asemenea reglementare este justificată de scopul urmărit privitor la prezervarea fondului forestier şi, nu în ultimul rând, de preocuparea de a recunoaşte şi conferi oricărei persoane dreptul la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicată de Francisc Gardo în Dosarul nr. 2.532/255/P/2010 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru