DECIZIE   Nr. 99 din 25 septembrie 1996*)

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 250 din 24 septembrie 1997

    *) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 282 din 1 iulie 1997.

    Costica Bulai          - presedinte
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Raul Petrescu          - procuror
    Doina Suliman          - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Decretului nr. 976/1968 privind sanctiunea disciplinara cu arest pentru militari, mai putin art. 1, partea privitoare la instituirea sanctiunii, ale art. 136 din Codul de procedura civila, precum si ale art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, modificata prin Legea nr. 59/1993, invocata de Ciobanu Filofteia, recurenta in Dosarul nr. 922/1995 al Curtii Supreme de Justitie, Sectia de contencios administrativ.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 18 septembrie 1996 si au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 25 septembrie 1996.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Curtea Suprema de Justitie, Sectia contencios administrativ, prin Incheierea din 14 februarie 1996, pronuntata in Dosarul nr. 922/1995, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Decretului nr. 976/1968, mai putin art. 1, partea privitoare la instituirea sanctiunii, ale art. 136 din Codul de procedura civila si ale art. 5 din Legea nr. 29/1990.
    Exceptia a fost invocata de Ciobanu Filofteia, care, in motivare, sustine, in esenta, urmatoarele:
    - Decretul nr. 976/1968, mai putin art. 1, partea privitoare la instituirea sanctiunii, intra sub incidenta art. 150 alin. (1) din Constitutie, deoarece contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 23 alin. (9), care prevad ca "nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile si in temeiul legii", si ale art. 72 alin. (3) lit. f), care stabilesc ca infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora se reglementeaza prin lege organica.
    - Art. 136 din Codul de procedura civila, sintagma "afara de cele de ordine publica", incalca dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari", ale art. 48 alin. (2): "conditiile si limitele exercitarii dreptului persoanei vatamate de o autoritate publica se stabilesc prin lege organica", precum si ale art. 125 alin. (3): "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite prin lege."
    - Art. 5 din Legea nr. 29/1990 este neconstitutional, in functie de prevederile art. 48 alin. (2) si ale art. 49 din Constitutie, ultimul reglementand restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.
    - Toate prevederile legale atacate contravin normelor internationale, a caror aplicare se impune in temeiul art. 20 din Constitutie: art. 7 - egalitatea in fata legii si dreptul la o egala protectie a legii -, art. 8 - dreptul de acces efectiv in fata instantelor judiciare -, art. 9 - dreptul la libertate individuala - si art. 10 - dreptul la proces echitabil si impartialitatea judecatii - din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si art. 2 alin. 3 lit. a) - dreptul la plangere efectiva impotriva violarii drepturilor garantate de pact -, corelat cu lit. b) - dreptul petentului de a obtine o hotarare asupra drepturilor ce fac obiectul plangerii, cu posibilitatea recursului jurisdictional, art. 9 - dreptul la libertatea individuala, privarea de libertate numai pentru motive legale si in conformitate cu procedura prevazuta de lege - si art. 14 - dreptul la un proces echitabil si o judecata impartiala - din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, precum si art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, care garanteaza accesul efectiv la justitie, dreptul la un proces echitabil si la o judecata impartiala.
    Exprimandu-si opinia, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanta de judecata considera ca "textele invocate ca fiind neconstitutionale sunt legale".
    In vederea solutionarii exceptiilor au fost solicitate, in baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptiile invocate sunt vadit nefondate, deoarece consideratiile in legatura cu textele atacate nu releva aspecte concrete de neconstitutionalitate.
    Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, intocmit in cauza, concluziile partilor si ale procurorului, dispozitiile Decretului nr. 976/1968, ale art. 136 din Codul de procedura civila si ale art. 5 din Legea nr. 29/1990, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constata:
    Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1, 3 si 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea este legal investita si este competenta sa se pronunte asupra exceptiei invocate.
    Art. 1 din Decretul nr. 976/1968 prevede ca "pentru abaterile de la disciplina militara, prevazute de regulamentele militare, comandantii sau sefii pot aplica militarilor sanctiunea disciplinara cu arest pana la 15 zile".
    Apararea nationala, ca structura specializata a administratiei publice, comporta o organizare distincta. De aceea, persoanele din acest sector de activitate se afla intr-un regim special, regimul militar.
    Din aceasta perspectiva, statutul cadrelor militare, ca si al militarilor in termen, nu exclude, ci, dimpotriva, presupune existenta unor sanctiuni administrativ-disciplinare specifice regimului militar.
    Este evident ca regulamentele militare stabilesc sanctiuni disciplinare, iar nu pedepse, adica sanctiuni penale, intervenind atunci cand s-au incalcat obligatiile dintr-un raport administrativ de subordonare. In speta, sanctiunea aplicata este arest cu indeplinirea serviciului, deci o masura disciplinara fara privare de libertate, care consta in consemnarea la domiciliu a cadrului militar sanctionat. In temeiul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, numai prevederile legale referitoare la aceasta sanctiune pot fi avute in vedere pentru solutionarea exceptiei.
    In consecinta, prevederile constitutionale ale art. 23 alin. (9) si ale art. 72 alin. (3) lit. f), invocate in sustinerea exceptiei, nu sunt aplicabile si nici nu se poate contesta ca obligatia de a nu parasi domiciliul timp de 5 zile, care constituie continutul sanctiunii aplicate, nu ar fi conforma regimului disciplinar specific militarilor.
    In concluzie, din cele aratate rezulta ca, in ceea ce priveste art. 1 din Decretul nr. 978/1968, exceptia este neintemeiata. Pe cale de consecinta, este neintemeiat si motivul de neconstitutionalitate invocat in ce priveste art. 3 din acelasi decret, deoarece textul acestuia se refera la modul de aplicare si de executare a sanctiunii prevazute la art. 1.
    Avand in vedere art. 20 alin. (2) din Constitutie, art. 1 si art. 3 din Decretul nr. 976/1968 sunt intarite, sub aspectul consonantei cu reglementarile internationale, prin rezerva facuta la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata prin Legea nr. 30/1994 si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994.
    Art. 2 din Decretul nr. 976/1968 prevede urmatoarele: "Daca fapta savarsita constituie si infractiune, sanctiunea disciplinara potrivit art. 1 nu exclude aplicarea legii penale".
    Tinand seama de prevederile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, acestea sunt insa irelevante in cauza de fata, deoarece recurenta Ciobanu Filofteia, care a invocat exceptia, nu a suferit o condamnare penala. In consecinta, in raport cu prevederile art. 2 din Decretul nr. 976/1968, exceptia nu este pertinenta.
    In legatura cu exceptia de neconstitutionalitate privitoare la art. 136 din Codul de procedura civila, se retine ca textul acestuia reglementeaza conditiile in care pot fi invocate exceptiile de procedura in procesul civil. Intrucat aceasta prevedere legala se refera la conditiile de exercitare a unui drept procesual, de principiu ea nu poate fi contrara prevederilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata se stabilesc prin lege.
    Chiar din motivarea exceptiei se desprinde clar ideea ca, de fapt, ceea ce constituie obiectul criticii nu este atat constitutionalitatea prevederii respective, cat modul in care ea a fost aplicata de catre instanta. In fond, ceea ce vizeaza exceptia invocata este ca instanta judecatoreasca a considerat ca exceptia de tardivitate este de ordine publica. Intr-adevar, nu se contesta faptul ca exceptiile de ordine publica pot fi ridicate oricand in timpul rezolvarii cauzei, ceea ce, in fond, constituie insasi reglementarea prevazuta la art. 136 din Codul de procedura civila, ci ca legiuitorul ar fi trebuit ca, in toate cazurile in care norma are caracter imperativ, sa prevada, pentru fiecare caz in parte, ca exceptia este de ordine publica.
    Problema modului in care o instanta de judecata califica o exceptie procesuala, cum este exceptia de tardivitate, nu are tangenta cu constitutionalitatea art. 136 din Codul de procedura civila, iar in contenciosul constitutional, asa cum s-a aratat consecvent in practica jurisdictionala a Curtii, nu exista posibilitatea cenzurarii unor aspecte de constitutionalitate privind interpretarea de catre instantele judecatoresti a dispozitiilor legale.
    In sesizare se pretinde, de asemenea, ca art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, care vizeaza termene pentru introducerea actiunii in fata instantei judecatoresti, ar fi contrar prevederilor art. 48 alin. (2) si ale art. 49 din Constitutie, precum si ale art. 20 alin. (2), cu referire la pactele si tratatele internationale in materie, mentionate anterior.
    Potrivit art. 48 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul este abilitat sa stabileasca conditiile si limitele exercitarii dreptului la reparatie al persoanei vatamate de un act administrativ. Art. 5 din Legea nr. 29/1990 corespunde exigentelor acestei norme constitutionale, reglementand conditiile de exercitare a actiunii. Nu se poate retine ca aceste conditii ar fi neconstitutionale din moment ce ele au in vedere recursul administrativ prealabil, in scopul descongestionarii instantei de contencios administrativ de cauze inutile, al repararii pe aceasta cale a vatamarii intr-un mod mai rapid si cu cheltuieli minime si al stingerii litigiului intr-un termen scurt, iar impotriva solutiei date de organul administrativ contestatorul, in cazul cand nu este multumit de solutia data sesizarii sale, are posibilitatea de a se adresa instantei de contencios administrativ, in fata careia poate angaja si raspunderea functionarului vinovat de incalcarea dreptului sau.
    Rezulta, din motivarea exceptiei, ca aceasta a fost invocata, de asemenea, in considerarea modului de aplicare de catre instanta a dispozitiilor legale respective. De aceea, critica formulata nu poate fi retinuta, intrucat, asa cum s-a aratat, interpretarea judecatoreasca a legii excede atributiilor Curtii prevazute de art. 144 din Constitutie.
    In ce priveste sustinerea ca art. 5 din Legea nr. 29/1990 ar fi contrar cerintelor predictibilitatii si accesibilitatii consacrate de jurisprudenta Curtii de la Strasbourg, critica invocata este neintemeiata. Existenta unei proceduri prealabile celei judecatoresti si a unor termene pentru sesizarea instantei, amandoua instituite prin lege, corespund, evident, acestor exigente.
    Fata de cele aratate, in temeiul art. 16 alin. (1), art. 20, art. 23 alin. (9), art. 48 alin. (2), art. 49, art. 72 alin. (3) lit. f), art. 125 alin. (3) si al art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Decretului nr. 976/1968 privind sanctiunea disciplinara cu arest pentru militari, mai putin art. 1, partea privitoare la instituirea sanctiunii, ale art. 136 din Codul de procedura civila si ale art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, invocata de Ciobanu Filofteia in Dosarul nr. 922/1995 al Curtii Supreme de Justitie, Sectia de contencios administrativ.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 25 septembrie 1996.

              PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. Costica Bulai

                              Magistrat asistent,
                              Doina Suliman