Decizia Nr.99 din 01.01.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 127/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale art. 244¹ alin. (4), (5) şi (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Elisa Oil“ - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 16.974/55/2009 al Judecătoriei Arad.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 127/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal este neîntemeiată. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244¹ alin. (4), (5) şi (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, arată că acestea au fost abrogate, soluţia legislativă regăsindu-se în prezent în dispoziţiile art. 206⁶⁹ alin. (6) şi (7). În continuare, arată că aceste dispoziţii se circumscriu obligaţiei pozitive a statului, astfel cum este prevăzută de prevederile constituţionale ale art. 135 alin. (2) lit. a) şi b).CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 martie 2010, pronunţată în Dosarul 16.974/55/2009, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 127/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale art. 244¹ alin. (4), (5) şi (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Elisa Oil“ - S.R.L. din Arad.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 127/2008, în ansamblu, este neconstituţională, deoarece nu sunt respectate condiţiile prevăzute de prevederile art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, legiuitorul delegat nemotivând urgenţa adoptării acestui act normativ. În ceea priveşte dispoziţiile art. 244¹ alin. (4), (5) şi (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, se arată că prin instituirea în sarcina operatorilor economici, care intenţionează să comercializeze în sistem en détail produse energetice, a obligaţiei de înregistrare la autoritatea fiscală teritorială se încalcă principiul libertăţii economice prevăzut de art. 45 din Constituţie.Judecătoria Arad arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 127/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 16 octombrie 2008 şi aprobată prin Legea nr. 164/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 14 mai 2009. De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 244¹ alin. (4), (5) şi (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.Dispoziţiile art. 244¹ alin. (4), (5) şi (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în forma criticată de autorul excepţiei, au următorul conţinut:
(4) Operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem en détail produse energetice prevăzute la art. 175 alin. (3) lit. a)-e), sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială, conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor ce vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(5) Operatorii economici care desfăşoară activitatea de comercializare în sistem en détail de produse energetice prevăzute la art. 175 alin. (3) lit. a)-e) sunt obligaţi să îndeplinească procedura şi condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală prevăzut la alin. (4), în termen de 90 de zile de la data publicării ordinului în Monitorul Oficial al României, Partea I.[...]
(7) Desfăşurarea activităţii de către operatorii economici prevăzuţi la alin. (5), care nu îndeplinesc procedura şi condiţiile stabilite potrivit alin. (4), după termenul stabilit la alin. (5), constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare şi oprirea activităţii de comercializare a produselor accizabile pe o perioadă de 1-3 luni. Dispoziţiile art. 175 alin. (3) lit. a)-e), la care fac referire prevederile art. 244¹ alin. (4) şi (5), dispuneau asupra categoriei produselor energetice pentru care se datorează accize, lit. a)-e) referindu-se la benzină cu plumb, benzină fără plumb, motorină, petrol lampant (kerosen) şi gaz petrolier lichefiat.Dispoziţiile art. 244¹ alin. (4), (5) şi (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost abrogate expres, începând cu data de 1 aprilie 2010, prin art. III alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 11 mai 2010.Prin art. I pct. 148 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2009, la titlul VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, după capitolul I s-a introdus un nou capitol, capitolul I¹ „Regimul accizelor armonizate“, alcătuit din art. 206²-206⁶⁹.Dispoziţiile art. 206⁶⁹ alin. (6) şi (7), nou-introduse, au următorul cuprins: „(6) Operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat - sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială, conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor ce vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(7) Desfăşurarea activităţii de comercializare de către operatorii economici prevăzuţi la alin. (4) şi (6), care nu respectă obligaţiile menţionate la alin. (4) şi (6), constituie contravenţie şi se sancţionează potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.“Curtea constată că soluţia legislativă conţinută de dispoziţiile art. 244¹ alin. (4) şi (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost preluată de dispoziţiile art. 206⁶⁹ alin. (6) şi (7), introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2009, iar cea prevăzută de dispoziţiile art. 244¹ alin. (5) nu a mai fost preluată, textul fiind abrogat. Aşa fiind, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 127/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale art. 244¹ alin. (5) şi ale art. 206⁶⁹ alin. (6) şi (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 45 - Libertatea economică şi ale art. 115 alin. (4) - Delegarea legislativă. I. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244¹ alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constată că acestea au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009. Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare [... ]“. Având în vedere aceste dispoziţii legale, precum şi jurisprudenţa sa constantă în astfel de situaţii, Curtea urmează să respingă ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244¹ alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. II. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206⁶⁹, Curtea constată că acestea prevăd în alin. (6) obligaţia operatorilor economici, care intenţionează să comercializeze în sistem en détail produse energetice, de a se înregistra la autoritatea fiscală, iar la alin. (7) prevăd sancţiunea nerespectării acestei obligaţii. Referitor la invocarea prevederilor constituţionale ale art. 45, Curtea constată că dispoziţiile Legii fundamentale consacră libertatea economică constând în accesul liber pe care îl are oricare persoană la activitatea economică, posibilitatea de a manifesta libera iniţiativă şi de a exercita aceste drepturi „în condiţiile legii“. Astfel, libertatea economică nu apare ca un drept absolut al persoanei, ci este condiţionată de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale. Altfel spus, libertatea economică nu se poate manifesta decât în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor. A se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 31 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 8 martie 2010. Totodată, Curtea constată că textul criticat face referire la comercializarea produselor energetice, produse care sunt incluse în categoria celor accizabile, or, tocmai datorită regimului special, din punct de vedere fiscal, al produselor accizabile, este firesc ca legiuitorul să impună anumite condiţii suplimentare operatorilor economici atunci când aceştia doresc comercializarea unor atare produse. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 206⁶⁹ alin. (7), Curtea constată că acestea prevăd sancţiunea nerespectării obligaţiei de către operatorii economici, care intenţionează să comercializeze în sistem en détail produse energetice, de a se înregistra la autoritatea fiscală. În contextul asigurării libertăţii economice, statul are obligaţia să impună reguli de disciplină economică, pe care operatorii economici trebuie să le respecte, iar legiuitorul are competenţa de a stabili sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora. A se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 556 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 15 august 2007. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 127/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constată că adoptarea acesteia a fost motivată - astfel cum reiese din preambulul actului normativ - de necesitatea reglementării de măsuri fiscale urgente care să sprijine piaţa bursieră din România, măsuri ce urmăresc reducerea influenţelor negative generate de dificultăţile înregistrate pe piaţa de capital asupra mediului investiţional românesc, de nevoia susţinerii programului de colectare a veniturilor la bugetul de stat şi imperativul diminuării fenomenului de evaziune fiscală în domeniul comercializării produselor energetice accizabile. Prin urmare, Curtea constată, pe de-o parte, că aceste împrejurări se încadrează în conceptul constituţional de „situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, astfel cum acesta a fost definit în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, şi Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009), iar, pe de altă parte, că urgenţa a fost motivată corespunzător în cuprinsul ordonanţei de urgenţă criticate. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: I. Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244¹ alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Elisa Oil“ - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 16.974/55/2009 al Judecătoriei Arad. II. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 127/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale art. 206⁶⁹ alin. (6) şi (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu