DECIZIE Nr.
982 din 8 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) si (3), art. 4 alin. (2),
art. 5 alin. (5), art. 9 alin. (1) si (5), art. 12 alin. (1) si (5), art. 15 si
art. 18 1 alin. (1) si (6) din Legea nr. 198/2004 privind unele masuri
prealabile lucrarilor de constructie de drumuri de interes national, judetean
si local
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 574 din 12 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) si (3), art. 4 alin. (2),
art. 5 alin. (5), art. 9 alin. (1) şi (5), art. 12 alin. (1), art. 15 şi art.
181 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri
prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean
si local, excepţie ridicată de Mirela Eliza Mărginean în Dosarul nr.
4.294/94/2009 al Judecătoriei Buftea.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentatului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii
Constituţionale nr. 910/2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 4.294/94/2009, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3
alin. (2) si (3), art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (5), art. 9 alin. (1) şi (5),
art. 12 alin. (1), art. 15 şi art. 181 alin. (1) şi (6) din Legea
nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de
drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Mirela
Eliza Mărginean într-o cauză având ca obiect plângere împotriva încheierii de
carte funciară.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 3 alin. (2) şi (3) din Legea nr.
198/2004 impune o serie de obligaţii şi interdicţii disproporţionate
proprietarilor imobilelor vizate' de expropriere, cele mai importante fiind
interdicţiile de emitere a oricărui aviz, acord, permis, autorizaţie cu
privire la imobilele supuse exproprierii. In acest context, apreciază că se
creează o încălcare abuzivă şi total disproporţionată a dreptului de
proprietate, prin aceste interdicţii operându-se o veritabilă naţionalizare,
deoarece lipsesc proprietarii de atributul cel mai important al dreptului de
proprietate - dispoziţia. De asemenea, arată că art. 4 alin. (2) din acelaşi
act normativ este neconstituţional, deoarece prevede că „expropriatorul
întocmeşte documentaţiile cadastral-juridice pentru fiecare imobil propus spre
expropriere". Astfel, apreciază că întocmirea documentaţiilor cadastrale reprezintă
un atribut exclusiv al proprietarilor imobilelor supuse exproprierii, nicio
altă persoană neputând exercita aceste atribute în locul proprietarilor de
drept, ceea ce reprezintă un abuz şi o ingerinţă în dreptul de proprietate.
Autorul excepţiei susţine totodată ca art. 5 alin. (5) din Legea nr. 198/2004
dispune că litigiile nu suspendă transferul dreptului de proprietate către
expropriator, acesta operând înainte de plata despăgubirilor, fapt ce
contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Constituţie ce impun, ca o
condiţie sine qua non, plata prealabilă a unei despăgubiri juste pentru
efectuarea procedurii de expropriere. De altfel, autorul excepţiei apreciază că
justa şi prealabila despăgubire poate fi dispusă doar de instanţa de judecată,
singura autoritate abilitată, în sistemul nostru de drept, să determine ce este
just. Or, din moment ce norma constituţională obligă mai întâi la o justă
despăgubire, prevederile Legii nr. 198/2004 sunt neconstituţionale, întrucât
inversează cronologia evocată de Legea fundamentală.
Judecătoria Buftea consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sensi invocă
Decizia Curţii Constituţionale nr. 910/2009.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată
că reglementarea criticată este constituţională. Astfel, apreciază că
prevederile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale de
referinţă, iar în susţinerea punctului său de vedere invocă deciziile Curţii
Constituţionale nr. 166/2008 şi nr. 910/2009.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise
depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 3 alin. (2) si (3), art. 4 alin. (2), art. 5 alin.
(5), art. 9 alin. (1) şi (5), art. 12 alin. (1), art. 15 şi art. 181
alin. (1) şi (6) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile
lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 31 mai 2004,
astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 184/2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 31 octombrie 2008.
Aceste texte de lege au următorul conţinut:
- Art. 3: „(2) Deţinătorii cu orice titlu ai
imobilelor afectate de elaborarea studiului de fezabilitate pe coridorul de
expropriere sunt obligaţi, după o prealabilă înştiinţare, să permită accesul
pentru efectuarea măsurătorilor topografice, a studiilor geotehnice şi a
oricăror operaţiuni necesare studiului de fezabilitate.
(3) După avizarea de către Agenţia Naţională de
Cadastru şi Publicitate Imobiliară, prin unităţile sale teritoriale, a fiecărei
documentaţii cadastral-juridice de expropriere, aceasta are obligaţia de a
transmite unităţilor administrativ-teritoriale lista imobilelor situate pe
coridorul de expropriere. După transmiterea acestei liste se interzice emiterea
oricărui aviz, acord, permis, autorizaţie cu privire la imobilele supuse exproprierii.";
- Art. 4 alin. (2): „După publicarea hotărârii
prevăzute la alin. (1), expropriatorul întocmeşte documentaţiile
cadastral-juridice pentru fiecare imobil propus spre expropriere, având în
vedere şi dispoziţiile Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr.
7/1996, republicată. Documentaţiile vor cuprinde şi date privind încadrarea
lucrării în planurile de urbanism şi amenajare a teritoriului, precum şi
planuri cu amplasamentul lucrării care se avizează de Agenţia Naţională de
Cadastru şi Publicitate Imobiliară, prin unităţile sale teritoriale. Planul cu
amplasamentul lucrării, pe fiecare unitate administrativ-teritorială, care
conţine delimitarea imobilelor- teren şi/sau construcţii - propuse
spre expropriere, cu indicarea numelor deţinătorilor, precum şi a ofertelor de
despăgubire, pe categorii de imobile, stabilite de evaluatori autorizaţi, se
aduce la cunoştinţă publică prin afişarea la sediul consiliului local
respectiv, unde va rămâne afişat până la finalizarea procedurii de expropriere,
şi prin afişare pe pagina proprie de internet a expropriatorului.";
- Art. 5 alin. (5): „In cazul în care despăgubirile
referitoare la acelaşi imobil sunt cerute în concurs sau în contradictoriu de
mai multe persoane aparent îndreptăţite, despăgubirile se vor consemna pe
numele tuturor, urmând să fie împărţite potrivit legii civile. Despăgubirea va
fi eliberată numai titularilor drepturilor dovedite prin acte autentice şi/sau
hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Eventualele litigii amână
eliberarea despăgubirilor consemnate, dar nu suspendă transferul dreptului de
proprietate către expropriator.";
- Art. 9: „(1) Expropriatul nemulţumit de cuantumul
despăgubirii consemnate în condiţiile art. 5 alin. (4)-(8) şi ale art. 6
alin. (2) se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 30 de
zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a
cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta
transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus
exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de
stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de
proprietate asupra terenului. [...]
(5) Lucrările de utilitate publică privind drumurile
care fac obiectul prezentei legi nu pot fi suspendate sau sistate la cererea
vreunei persoane care invocă existenţa unor litigii privind posesia ori
proprietatea imobilului expropriat.";
-Art. 12 alin. (1): „Actele juridice care se încheie
dupa data comunicării hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii sau
după data plăţii ori, după caz, a consemnării sumelor stabilite ca despăgubiri,
pentru constituirea sau transferul de drepturi reale având ca obiect imobilele
afectate de expropriere, sunt lovite de nulitate absolută, cu excepţia celor
care clarifică ulterior exproprierii situaţia juridică a imobilelor, în
cazurile prevăzute la art. 5 alin. (4)-(8) şi art. 6 alin. (2) din
prezenta lege.";
- Art. 15: „Transferul imobilelor din proprietatea
privată în proprietatea publică a statului sau a unităţilor
administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului operează de
drept la data plăţii despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data
consemnării acestora, în condiţiile prezentei legi.";
-Art. 181: „(1) Orice avize, acorduri,
permise sau autorizaţii emise unor terţe persoane pentru imobilele supuse
exproprierii de la data avizării de către Agenţia Naţională de Cadastru şi
Publicitate Imobiliară, prin unităţile sale teritoriale, a documentaţiilor
cadastral-juridice sunt lovite de nulitate absolută. [...]
(6) Dispoziţia prevăzută la alin. (5) se aplică şi
în cazul eliberării unui aviz, acord, permis sau a unei autorizaţii unor terţe
persoane pentru imobilele supuse exproprierii."
Autorul excepţiei susţine că textele de lege criticate
contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind
egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la
justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi art. 44 referitoare la dreptul de
proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor cuprinse
în Legea nr. 198/2004, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi
cu motivare similară.
Astfel, prin deciziile nr. 910 din 23 iunie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 22 iulie
2009, şi nr. 1.648 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 51 din 22 ianuarie 2010, Curtea a statuat că Legea nr.
198/2004, în ansamblul său, conţine dispoziţii care asigură cadrul legal
privind procedura de expropriere şi stabilire a despăgubirilor, apărarea
dreptului de proprietate şi a dreptului de a contesta, pe cale judiciară,
cuantumul despăgubirilor, în acord cu dispoziţiile constituţionale şi
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că o privare
de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de
utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern şi să respecte un
raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat (Cauza James
şi alţii împotriva Marii Britanii, 1986).
De asemenea, Curtea a constatat că normele legale
criticate nu operează nicio distincţie între subiectele de drept supuse
incidenţei lor, astfel încât susţinerea pretinsului lor caracter
discriminatoriu este lipsită de temei şi nu poate fi primită.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
atât soluţia, cât şi considerentele acestor decizii îşi păstrează valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 3 alin. (2) şi (3), art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (5), art.
9 alin. (1) şi (5), art. 12 alin. (1), art. 15 şi art. 181 alin. (1)
şi (6) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de
construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie
ridicată de Mirela Eliza Mărginean în Dosarul nr. 4.294/94/2009 al Judecătoriei
Buftea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora