DECIZIE Nr.
978 din 8 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 139 6alin. (2), (3), (4), (9) si
(10), precum si a celor ale art. 139 9 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de
autor si drepturile conexe
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 581 din 17 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Ingrid Alina Tudora -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1396 alin. (2), (3), (4),
(9) şi (10), precum şi a celor ale art. 1399 din Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările
ulterioare, excepţie ridicată de Attila Carol Fodor în Dosarul nr.
5.953/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentatului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate. In acest sens arată că stabilirea
infracţiunilor, a pedepselor şi a regimului executării acestora este atributul
exclusiv al legiuitorului, astfel că aspectele criticate de autorul excepţiei
vizează o problemă de legiferare, şi nu de constituţionalitate, ceea ce
excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 21 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 5.953/30/2008, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1396 alin. (2), (3), (4), (9) şi (10), precum şi a
celor ale art. 1399 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi
drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie
ridicată de Attila Carol Fodor într-o cauză civilă având ca obiect infracţiuni
la Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că sancţiunile stabilite prin prevederile
de lege criticate sunt foarte mari în raport cu consecinţele cauzate prin
faptele incriminate, precum şi cu pericolul social al acestora.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale,
nemulţumirile inculpatului având în vedere modul de aplicare al acestor
reglementări de către organele judiciare, şi nu aspecte de conformitate a
acestora cu Legea fundamentală.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale. Totodată, arată că revine
instanţei de judecată să stabilească dacă fapta cu care a fost sesizată
constituie infracţiune, activitatea de apreciere a probelor, de interpretare,
de aplicare a prevederilor legale la situaţii concrete şi de calificare a
faptei deduse judecăţii fiind de competenţa acesteia.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 1396 alin. (2), (3), (4), (9) şi (10),
precum şi cele ale art. 1399 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de
autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 60 din 26 martie 1996, cu modificările şi completările ulterioare,
prevederi care au următorul conţinut:
Art. 1396 [...]: „(2) Constituie
infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă
oferirea, distribuirea, deţinerea ori depozitarea sau transportul, în scopul
distribuirii de mărfuri-pirat, precum şi deţinerea acestora în scopul
utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor
juridice.
(3) In cazul în care faptele prevăzute la alin. (1)
şi (2) sunt săvârşite în scop comercial, acestea se sancţionează cu închisoare
de la 3 ani la 12 ani.[...]
(4) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (3) se
sancţionează şi închirierea sau oferirea spre închiriere de mărfuri-pirat.f...]
(9) In sensul prezentei legi, prin scop comercial se
înţelege urmărirea obţinerii, direct sau indirect, a unui avantaj economic ori
material.
(10) Scopul comercial se prezumă dacă marfa-pirat
este identificată la sediul, la punctele de lucru, în anexele acestora sau în
mijloacele de transport utilizate de operatorii economici care au în obiectul
de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea, depozitarea sau
transportul de produse purtătoare de drepturi de autor ori de drepturi
conexe.";
- Art. 1399: „Constituie infracţiune şi
se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amendă reproducerea
neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare
dintre următoarele modalităţi: instalare, stocare, rulare sau executare,
afişare ori transmitere în reţea internă."
Autorul excepţiei susţine că textele de lege criticate
contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) referitoare la
unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 16 alin. (1) privind
egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces
echitabil, art. 23 alin. (1) referitoare la libertatea individuală şi art. 53
referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii unora dintre textele
de lege criticate, prilej cu care a statuat că acestea nu contravin Legii
fundamentale.
Astfel, prin Decizia nr. 291 din 3 martie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 25 martie
2009, şi Decizia nr. 16 din 12 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010, Curtea a reţinut că „art.
1396 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 instituie un regim sancţionator
mai sever pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute la alin. (1) şi (2) ale
aceluiaşi articol, dacă sunt săvârşite «în scop comercial», iar art. 1396
alin. (10) din lege reglementează prezumţia de comercialitate numai pentru
operatorii economici care au în obiectul de activitate reproducerea,
distribuirea, închirierea, depozitarea sau transportul de produse purtătoare de
drepturi de autor ori de drepturi conexe, şi doar pentru marfa pirat care este
identificată la sediul, în punctele de lucru, în anexele acestora sau în
mijloacele de transport utilizate de aceşti operatori economici.
Prezumţia de comercialitate, reglementată în aceste
condiţii, este o prezumţie relativă, părţile având la dispoziţie toate
mijloacele procedurale pentru a o răsturna, în condiţiile legii, fiind astfel
garantat dreptul la un proces echitabil."
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
reglementărilor legale, raportată la art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din
Constituţie, Curtea constată că normele supuse controlului de
constituţionalitate se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia
prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente
arbitrare. Legiuitorul este unica autoritate competentă să stabilească, prin
lege organică, faptele care constituie infracţiuni, în scopul apărării
valorilor statului de drept, precum şi a garantării efective a exercitării,
potrivit legii, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
De altfel, prevederile legale criticate sunt în
concordanţă cu art. 73 alin. (1) lit. h) din Constituţie, potrivit cărora
stabilirea infracţiunilor, a pedepselor şi a regimului executării acestora este
atributul exclusiv al legiuitorului. Textele de lege criticate nu conţin nici
norme contrare dreptului părţilor interesate de a beneficia de un proces
echitabil şi de judecarea cauzei într-un termen rezonabil, sau care să aducă
atingere libertăţii individuale ori restrângerii exerciţiului unor drepturi sau
al unor libertăţi.
Deoarece în cauza de faţă nu sunt relevate aspecte noi,
de natură să determine schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii, atât
soluţia pronunţată prin deciziile menţionate, cât şi considerentele care le-au
fundamentat îşi păstrează valabilitatea si în acest dosar.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1396 alin. (2), (3), (4), (9) şi (10), precum şi a
celor ale art. 1399 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi
drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie
ridicată de Attila Carol Fodor în Dosarul nr. 5.953/30/2008 al Curţii de Apel
Timişoara - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora