Decizia Nr.970 din 20.11.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Vasile Vlasie în Dosarul nr. 287/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.328D/2012.La apelul nominal se prezintă, pentru Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, consilierul juridic Mihai Ionescu, lipsă fiind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa anterioară a Curţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Sentinţa civilă nr. 7.716 din 19 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 287/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii. Excepţia a fost ridicată de Vasile Vlasie într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată, în esenţă, că prevederile criticate încalcă prezumţia de nevinovăţie, astfel cum este consacrată prin dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie, deoarece creează premisele unei forme de răspundere morală şi juridică pentru lucrătorii Securităţii care au desfăşurat activităţi specifice atribuţiilor de serviciu, conforme actelor normative în vigoare la acea dată.Susţine că actele normative criticate acordă atribuţii jurisdicţionale Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, substituindu-se unei instanţe judecătoreşti, prin faptul că emite evaluări şi constatări care sunt de competenţa acesteia din urmă şi care pot produce efecte juridice.De asemenea, prin introducerea acţiunilor în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al fostei Securităţi, Consiliul se substituie atât în dreptul cetăţeanului de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, realizându-se o extindere nepermisă a sferei titularilor acestui drept, dincolo de limitele sale constituţionale, cât şi atribuţiei Avocatului Poporului de a acţiona pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor persoanelor fizice, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituţie.Totodată, în opinia autorului excepţiei, actul normativ criticat este neconstituţional, deoarece nu prevede posibilitatea persoanei verificate de a se apăra în faţa Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care emite nota de constatare a calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii, dreptul de apărare fiind recunoscut doar în faţa instanţei de judecată care se pronunţă în cadrul acţiunii în constatare.Arată că, în cazul acţiunii în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii, competenţa de soluţionare aparţine Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti, respectiv a Curţii de Apel Bucureşti, în timp ce adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă criticată pot fi contestate în faţa instanţei de contencios administrativ competente teritorial de către orice persoană interesată. În acest mod, persoanei verificate i se îngrădeşte posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apărare în faţa unei instanţe de judecată apropiate domiciliului său, ceea ce contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile criticate au o raţiune bine determinată, faţă de scopul declarat al actului normativ, de a institui o formă de continuare într-un mecanism nou a procesului de devoalare a activităţilor exercitate, în special prin intermediul Securităţii, de regimul comunist, de permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi a libertăţilor lor fundamentale. Aceasta îndreptăţeşte accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, prin consemnarea publică a abuzurilor, şi contribuie la o mai bună înţelegere a prezentului şi la o proiectare adecvată a viitorului societăţii româneşti. Scopul ordonanţei, enunţat în aceşti termeni, răspunde unor exigenţe politice ale societăţii româneşti şi dreptului la informaţie consacrat prin art. 31 din Constituţie. Reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 operează o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor constatate ca fiind „lucrător al Securităţii“ faţă de prevederile Legii nr. 187/1999, declarată neconstituţională prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008. Prin decizia menţionată, Curtea a reţinut că reglementarea anterioară nu a urmărit doar deconspirarea persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, ci a promovat o răspundere juridică şi politică a acestora, cu scopul îndepărtării lor din anumite funcţii şi împiedicării lor de a candida pentru alegerea sau numirea în acele funcţii. Astfel, legea anterioară crea premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, fără vinovăţie şi fără existenţa unei fapte de încălcare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Având în vedere cele menţionate şi luând în considerare argumentaţia autorului excepţiei de neconstituţionalitate care se întemeiază pe natura activităţii Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii pe care o consideră ca fiind una jurisdicţională, instanţa a apreciat că, faţă de noua reglementare, se impune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată, în esenţă, că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.503/2009, nr. 127/2010, nr. 27/2012 şi nr. 64/2012, exprimat în sensul constituţionalităţii prevederilor legale ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) potrivit căruia „România este stat de drept, democratic şi social“, art. 15 - „Universalitatea“ , art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, art. 22 - „Dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică“, art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 - „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi“, art. 54 - „Fidelitatea faţă de ţară“, art. 55 - „Apărarea ţării“, art. 57 - „Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor“, art. 58 alin. (1) referitor la numirea şi rolul Avocatului Poporului şi art. 126 alin. (5) potrivit căruia este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare şi alin. (6) referitor la garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ. Totodată, susţine că se aduce atingere şi unor dispoziţii din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv dispoziţiilor art. 6 - „Dreptul la un proces echitabil“, art. 7 - „Nicio pedeapsă fără lege“, art. 8 - „Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie“, art. 9 - „Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie“, art. 10 - „Libertatea de exprimare“, art. 14 - „Interzicerea discriminării“ şi art. 17 - „Interzicerea abuzului de drept“. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:I. Cât priveşte prevederile art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a reţinut că sintagmele „indiferent sub ce formă“ şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii“ din cuprinsul acestora încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţie, întrucât nu oferă garanţiile procesuale adecvate pentru a evita arbitrariul şi pentru a consolida încrederea justiţiabilului în actul de justiţie, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate având acest obiect urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.II. În ceea ce priveşte celelalte prevederi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, Curtea constată că acestea au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.Astfel, Curtea a stabilit că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt lucrători sau colaboratori ai Securităţii, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011, şi Decizia nr. 159 din 23 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 27 aprilie 2012).Pe de altă parte, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor de judecată. Aşadar, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să confere Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii rolul de instanţă extraordinară (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, şi Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011).Cu privire la critica referitoare la competenţa exclusivă a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, Curtea Constituţională a reţinut că, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege. Or, prevederile legale criticate corespund pe deplin exigenţelor constituţionale invocate, inclusiv celor prevăzute de art. 126 alin. (5) referitor la interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare (a se vedea Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009).De asemenea, Curtea a constatat netemeinicia criticilor referitoare la nesocotirea dispoziţiilor constituţionale care statuează cu privire la rolul Avocatului Poporului de apărător al drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a promova acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia nu reprezintă o substituire în atribuţiile instituţiei Avocatului Poporului. Această instituţie dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzător şi detaliat în legea sa de organizare şi funcţionare, de natură să asigure în mod eficient realizarea rolului său constituţional (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.377 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 27 ianuarie 2011).În acelaşi timp, Curtea nu a reţinut nici critica referitoare la pretinsa încălcare a principiului liberului acces la justiţie ca urmare a subrogării Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în dreptul cetăţeanului care se consideră vătămat prin acţiunile abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.Astfel cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, prevederile art. 1 alin. (7) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt edificatoare în acest sens, conferind persoanei, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, precum şi, după caz, soţului supravieţuitor şi rudelor până la gradul al patrulea, inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorilor săi testamentari, dreptul de a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi, de asemenea, de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Din cuprinsul acestor dispoziţii legale, se desprinde concluzia potrivit căreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii acţionează inclusiv la cererea persoanelor îndreptăţite, astfel că nu se pune problema nesocotirii dreptului acestora de liber acces la justiţie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 608 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011).Totodată, Curtea a constatat că este lipsită de orice fundament critica privind nerespectarea principiului egalităţii în drepturi, susţinută din perspectiva stabilirii instanţelor de contencios administrativ competente teritorial să judece contestaţiile formulate împotriva adeverinţelor prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă, de vreme ce art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 16 din Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, stabileşte, fără echivoc, că „Adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 [...] pot fi contestate la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor“ (a se vedea Decizia nr. 1.560 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 1 februarie 2012).Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Totodată, în prezentul dosar, autorul excepţiei invocă neconstituţionalitatea actului normativ criticat raportat atât la dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 15, 22, 30, 54, 55 şi 57 din Constituţie, cât şi la prevederile art. 7, 8, 9, 10, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fără să formuleze o motivare din care să rezulte în ce constă contrarietatea faţă de prevederile constituţionale şi convenţionale invocate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate şi, ca atare, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte formularea unor motive de neconstituţionalitate. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate cât priveşte sintagmele „indiferent sub ce formă“ şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii“ din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Vasile Vlasie în Dosarul nr. 287/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu