DECIZIE Nr. 97 din 21 martie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86
liniuta a doua din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit,
cu modificarile si completarile ulterioare
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 384 din 5 iunie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Vlad Mihai Cercel - magistrat-asistent
Pe rol se afla pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 86 liniuta a doua din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999
privind impozitul pe venit, cu modificarile si completarile ulterioare,
exceptie ridicata de Mihail Ionel Ghiga in Dosarul nr. 3.932/2001 al
Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 14 martie 2002 si au
fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand Curtea a amanat
pronuntarea pentru data de 21 martie 2002 in vederea depunerii de concluzii
scrise de catre autorul exceptiei.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 9 octombrie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 3.932/2001,
Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 din Ordonanta Guvernului nr.
73/1999 privind impozitul pe venit, cu modificarile si completarile ulterioare,
exceptie ridicata de Mihail Ionel Ghiga intr-un litigiu cu Ministerul
Finantelor Publice, Directia generala a finantelor publice a municipiului
Bucuresti si Administratia finantelor publice a sectorului 1 Bucuresti, avand
ca obiect restituirea impozitului pe venit nedatorat, platit de autorul
exceptiei.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile art. 86 liniuta a doua din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999, cu
modificarile si completarile ulterioare, care abroga Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 85/1997, sunt neconstitutionale, abrogarea in special a
dispozitiilor art. 3 lit. n) din acest ultim act normativ contravenind
prevederilor art. 15 alin. (2), art. 43 alin. (1), art. 53 alin. (2), art. 72
alin. (3) lit. l), art. 78 si ale art. 114 alin. (4) din Constitutie. Astfel,
prin dispozitiile art. 3 lit. n) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
85/1997 s-a stabilit scutirea de plata impozitului pe venit a anumitor
categorii de persoane, intre acestea fiind inclus si autorul exceptiei.
Intrucat dispozitiile criticate abroga un drept social castigat, autorul
exceptiei considera ca au caracter retroactiv, incalcand astfel prevederile
art. 15 alin. (2) si ale art. 78 din Constitutie. De asemenea, se incalca dreptul
cetatenilor la un nivel de trai decent, consacrat de prevederile art. 43 alin.
(1) din Constitutie, precum si principiul asezarii juste a sarcinilor fiscale,
reglementat de prevederile constitutionale ale art. 53 alin. (2). Autorul
exceptiei mai sustine ca, potrivit prevederilor art. 72 alin. (3) lit. l) din
Constitutie, protectia sociala este inclusa in domeniul legilor organice,
neputand fi reglementata printr-o ordonanta emisa in baza unei legi de
abilitare. Astfel sunt incalcate si prevederile art. 114 alin. (4) din
Constitutie, care prevad convocarea obligatorie a Parlamentului in cazul
emiterii de ordonante de urgenta in domeniul legilor organice.
In sustinerea exceptiei autorul acesteia invoca si deciziile Curtii
Constitutionale nr. 55/2000 si nr. 148/2001 prin care au fost declarate
neconstitutionale dispozitii legale care permiteau revocarea anumitor drepturi
acordate legal fostilor detinuti politici, in baza Decretului-lege nr.
118/1990. In concluzie, autorul exceptiei solicita admiterea acesteia.
Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, exprimandu-si opinia, considera ca
exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca dispozitiile legale care
formeaza obiectul controlului de constitutionalitate nu contravin prevederilor
constitutionale invocate de autorul exceptiei si propune respingerea exceptiei.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In acest sens arata ca dispozitiile criticate nu retroactiveaza, intrucat au
intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 2000, asa cum rezulta din art. 70 al
Ordonantei Guvernului nr. 73/1999. Nu sunt incalcate nici prevederile art. 53
alin. (2) din Constitutie, intrucat acordarea unor scutiri este de competenta
exclusiva a legiuitorului, neprevederea unor asemenea facilitati putand fi
determinata tocmai de obligatia statului de a asigura o asezare justa a
sarcinilor fiscale. Abrogarea prevazuta de dispozitiile criticate nu aduce
atingere obligatiei statului de a lua masuri de dezvoltare economica si de
protectie sociala, in vederea asigurarii unui nivel de trai decent, prevazuta
la art. 43 alin. (1) din Constitutie. De asemenea, Guvernul considera ca nu
sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 72 alin. (3) lit. l),
intrucat Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 priveste domeniul impozitelor,
domeniu care apartine legii ordinare, conform art. 138 din Constitutie, iar nu
regimul general privind protectia sociala. In final, Guvernul apreciaza ca
dispozitiile criticate nu au legatura cu prevederile art. 114 alin. (4) din
Constitutie, care se refera la ordonantele de urgenta.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de presedintele
Camerei Deputatilor si de Guvern, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, republicata, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
In legatura cu obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, desi in
incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale este indicat art. 86 din
Ordonanta Guvernului nr. 73/1999, in realitate Curtea constata ca acesta il
constituie dispozitiile art. 86 liniuta a doua din acest act normativ, prin
care se abroga dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 85/1997. In
consecinta, Curtea urmeaza sa se pronunte asupra dispozitiilor art. 86 liniuta
a doua din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 419 din 31 august
1999, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii ce au urmatorul
cuprins: "Pe data intrarii in vigoare a prezentei ordonante se abroga:
- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 85/1997 privind impunerea
veniturilor realizate de persoanele fizice, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 378 din 29 decembrie 1997, aprobata si modificata prin
Legea nr. 246/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
495 din 22 decembrie 1998;".
Dispozitiile abrogate din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 85/1997, la
care autorul exceptiei face referire, sunt cele ale art. 3 lit. n), cu
urmatorul cuprins: "Nu se supun platii impozitului reglementat prin
prezenta ordonanta de urgenta: [...]
n) veniturile realizate de persoanele fizice in varsta de peste 65 de ani
impliniti - femeile si 70 de ani impliniti - barbatii, invalizii de gradul I si
persoanele cu handicap asimilabile gradului I de invaliditate, care realizeaza
venituri din practicarea pe cont propriu si in mod singular a unei meserii sau
profesii, cu exceptia veniturilor obtinute exclusiv din activitatea de
comert."
Prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei de
neconstitutionalitate in sustinerea acesteia sunt urmatoarele:
- art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia
legii penale mai favorabile.";
- art. 43 alin. (1): "Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare
economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de
trai decent.";
- art. 53 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure
asezarea justa a sarcinilor fiscale.";
- art. 72 alin. (3) lit. l): "Prin lege organica se reglementeaza:
[...]
l) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele si protectia
sociala;";
- art. 78: "Legea se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si intra
in vigoare la data publicarii sau la data prevazuta in textul ei.";
- art. 114 alin. (4): "In cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta
ordonante de urgenta. Acestea intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre
aprobare la Parlament. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca
in mod obligatoriu."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prin
dispozitiile art. 85 liniuta intai din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 privind
impozitul pe venit, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
435 din 3 august 2001, au fost abrogate prevederile Ordonantei Guvernului nr.
73/1999. Conform art. 73 din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001, majoritatea
dispozitiilor acestui act normativ, printre care si cele ale art. 85, au intrat
in vigoare la 1 ianuarie 2002, data ulterioara sesizarii Curtii
Constitutionale. In consecinta, Curtea urmeaza sa stabileasca, in primul rand,
daca este competenta sau nu sa analizeze pe fond exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
In acest sens Curtea retine ca prin dispozitiile art. 86 liniuta a doua din
Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 a fost abrogata Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 85/1997, facilitatile privind plata impozitului pe venit
prevazute la art. 3 lit. n) din acest din urma act normativ nefiind preluate in
cuprinsul Ordonantei Guvernului nr. 73/1999.
In ceea ce priveste Ordonanta Guvernului nr. 7/2001, Curtea retine ca
prevederile acestui act normativ reiau, in marea lor majoritate, dispozitiile
cuprinse in Ordonanta Guvernului nr. 73/1999, abrogata de la data de 1 ianuarie
2002. Totusi nu exista un text legal similar celui din art. 86 liniuta a doua
din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999, prin care se abroga Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 85/1997. Insa acest lucru nici nu ar fi fost necesar, intrucat
potrivit dispozitiilor art. 60 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele
de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 139 din 31 martie 2000,
"Abrogarea unei dispozitii sau a unui act normativ are totdeauna caracter
definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sa se
repuna in vigoare actul normativ initial". In consecinta, in cazul in care
ar fi dorit sa reactiveze anumite dispozitii din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 85/1997, legiuitorul, prin derogare de la prevederile mentionate
mai sus, ar fi trebuit sa prevada in mod expres aceasta.
Rezulta de aici ca Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 a preluat in ansamblu
solutia legislativa din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999, neprevazand scutirea
de impozit reglementata la art. 3 lit. n) din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 85/1997. Curtea constata ca, pe de o parte, textul criticat de autorul
exceptiei nu a fost preluat in noul act normativ, imprejurare ce ar presupune
respingerea exceptiei, ca devenita inadmisibila, iar pe de alta parte, solutia
legislativa a fost preluata, in ansamblu, in noul act normativ, aspect ce ar
impune examinarea pe fond a exceptiei.
Curtea Constitutionala retine ca in rezolvarea acestei chestiuni
determinanta este natura normei juridice criticate de autorul exceptiei. Astfel
aceasta norma reprezinta o norma juridica de abrogare. Or, o astfel de norma
are un efect, pe de o parte, instantaneu, in sensul ca aplicabilitatea
dispozitiilor abrogate inceteaza o data cu intrarea in vigoare a textului
abrogator, iar pe de alta parte, definitiv, in sensul ca dispozitiile abrogate
nu mai pot fi reactivate in viitor, in lipsa unei prevederi exprese in acest
sens. De aici rezulta caracteristica diferita a unei norme juridice abrogatoare
fata de o dispozitie legala tipica. In timp ce aceasta din urma se aplica in
mod permanent, zi cu zi, pana la iesirea din vigoare, norma de abrogare se
aplica o singura data, la intrarea in vigoare, insa efectul abrogator persista,
in principiu, in mod definitiv. Data fiind aceasta particularitate a normei
juridice abrogatoare, Curtea observa ca din aceasta perspectiva nu are
relevanta daca textul abrogator a fost abrogat la randul lui sau nu pana la
data pronuntarii deciziei Curtii Constitutionale. O alta interpretare, bazata
pe cerinta ca in cazul abrogarii ei continutul normei juridice abrogatoare sa
fie preluat expres in noul act normativ, nu poate fi retinuta, fiind bazata pe
un formalism excesiv. Astfel, in aceasta ipoteza examinarea pe fond a unor
asemenea exceptii de neconstitutionalitate ar fi practic imposibila, intrucat,
in principiu, legiuitorul nu va mai relua dispozitiile de abrogare a unor acte
normative deja abrogate, un asemenea demers fiind superfluu.
Potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
"Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor [...] privind neconstitutionalitatea
unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o
ordonanta in vigoare [...]". In jurisprudenta constanta a Curtii,
concretizata, de exemplu, prin Decizia nr. 246 din 18 septembrie 2001,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 753 din 27 noiembrie
2001, si prin Decizia nr. 25 din 29 ianuarie 2002, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 137 din 21 februarie 2002, s-a statuat ca
aceasta conditie de admisibilitate, si anume ca dispozitia ce constituie
obiectul exceptiei de neconstitutionalitate sa fie in vigoare, trebuie
indeplinita la momentul pronuntarii deciziei Curtii. Pe de alta parte, nu este
mai putin adevarat ca aceasta conditie a privit dispozitii legale tipice, iar
nu si norme atipice, cum este cazul normelor de abrogare. In cazul unor astfel
de norme juridice s-ar putea interpreta ca o data cu intrarea lor in vigoare
si-au epuizat efectul, nemaifiind deci in vigoare si nemaiputand face obiectul
unui control pe calea exceptiei de neconstitutionalitate. Insa o astfel de
interpretare este infirmata chiar de jurisprudenta Curtii, prin care au fost
solutionate pe fond exceptii de neconstitutionalitate privind dispozitii de
abrogare. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 267 din 14 iunie
2000, sau Decizia nr. 174 din 23 mai 2001, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 576 din 14 septembrie 2001. De aceea in cazul
dispozitiilor de abrogare conditia ca acestea sa fie in vigoare la momentul
pronuntarii deciziei Curtii trebuie inteleasa in sensul ca efectul abrogator al
acestora sa persiste la acel moment, in caz contrar asemenea exceptii fiind
respinse, ca devenite inadmisibile. Daca in speta de fata Ordonanta Guvernului
nr. 7/2001 ar fi preluat dispozitiile cuprinse in art. 3 lit. n) din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 85/1997, aceasta ar fi insemnat ca efectul
abrogator al dispozitiilor art. 86 liniuta a doua din Ordonanta Guvernului nr.
73/1999 a incetat, exceptia devenind inadmisibila. Insa, dupa cum s-a aratat
mai sus, Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 a preluat, dimpotriva, solutia
legislativa consacrata de Ordonanta Guvernului nr. 73/1999.
Astfel, avand in vedere aceste argumente, faptul ca interesul autorului
exceptiei este acelasi ca si la data sesizarii Curtii, precum si imprejurarea
ca solutia legislativa a fost mentinuta, in ansamblul sau, Curtea urmeaza sa
examineze pe fond exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86
liniuta a doua din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit,
cu modificarile si completarile ulterioare.
Analizand sustinerea privind incalcarea prin dispozitiile criticate a
principiului neretroactivitatii legii, Curtea constata ca dispozitiile
Ordonantei Guvernului nr. 73/1999 au intrat in vigoare la data de 1 ianuarie
2000, asa cum reiese din art. 70 din acest act normativ. Rezulta ca sustinerea
autorului exceptiei este neintemeiata, dispozitiile criticate neafectand in
vreun fel prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 85/1997 pe
perioada anterioara datei de 1 ianuarie 2000. Asadar nu au fost incalcate
prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2) si ale art. 78.
Nu se poate sustine nici incalcarea dispozitiilor art. 43 alin. (1) din
Constitutie, privind obligatia statului de a lua masuri de dezvoltare economica
si protectie sociala de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent,
intrucat plata impozitelor constituie, potrivit prevederilor art. 53 alin. (1)
din Constitutie, o indatorire fundamentala a cetatenilor, in raport cu care
inlesnirile acordate de stat in legatura cu indeplinirea acestei indatoriri
reprezinta exceptii asupra carora statul are libertatea de decizie, in functie
si de resursele financiare de care dispune. De altfel impozitele si taxele
incasate de la contribuabili reprezinta mijloace cu ajutorul carora statul isi
poate indeplini obligatia prevazuta la art. 43 alin. (1) din Constitutie.
Dispozitiile criticate nu contravin prevederilor art. 53 alin. (2) din
Constitutie, privind justa asezare a sarcinilor fiscale, intrucat pe langa
argumentele de mai sus aceasta nu implica in mod necesar neimpozitarea anumitor
venituri, o asemenea masura fiind de competenta exclusiva a Parlamentului, in
calitate de unica autoritate legiuitoare a tarii, conform prevederilor art. 58
alin. (1) din Constitutie.
Curtea retine ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 72 alin. (3) lit.
l) din Constitutie, intrucat Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 nu are ca obiect
de reglementare regimul general de protectie sociala, ci impozitul pe venit,
care, conform prevederilor art. 138 alin. (1) din Constitutie, poate fi
reglementat prin lege ordinara.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 114 alin. (4) din Constitutie,
acestea nu sunt aplicabile in cauza, intrucat se refera la adoptarea
ordonantelor de urgenta, in timp ce Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 a fost
emisa in conditiile art. 114 alin. (1) din Constitutie, in baza Legii nr.
140/1999 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonante, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 346 din 22 iulie 1999.
In final Curtea retine ca nu pot fi primite sustinerile autorului exceptiei
referitoare la jurisprudenta anterioara a Curtii Constitutionale. Decizia
Curtii Constitutionale nr. 55 din 22 martie 2000, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 366 din 7 august 2000, a privit dispozitii
legale care permiteau revocarea unor acte administrativ-jurisdictionale prin
care au fost stabilite in mod definitiv anumite drepturi, ceea ce avea ca efect
desfiintarea, pentru trecut, a acestor drepturi. Or, in cauza de fata este
vorba despre incetarea pentru viitor a unor facilitati, nefiind afectata
perioada in care dispozitiile legale ce consacrau aceste facilitati au fost in
vigoare. In ceea ce priveste Decizia Curtii Constitutionale nr. 148 din 8 mai
2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 592 din 20
septembrie 2001, aceasta a privit dispozitii legale care stabileau termene
diferite pentru depunerea unor cereri, in functie de domiciliul si calitatea
unor persoane, neavand nici o legatura cu obiectul exceptiei de fata.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 liniuta
a doua din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, cu
modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Mihail Ionel
Ghiga in Dosarul nr. 3.932/2001 al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 21 martie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Vlad Mihai Cercel
Intrucat a incetat calitatea de magistrat-asistent a domnului Vlad Mihai
Cercel, in locul sau semneaza, in temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de
procedura civila,
Magistrat asistent sef,
Claudia Miu