Decizia Nr.969 din 12.07.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Besta Group“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.416/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.853D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 18 din 12 ianuarie 2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 iulie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 16.416/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Besta Group“ - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect o plângere împotriva încheierii de înscriere în cartea funciară.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că se încalcă accesul liber la justiţie, întrucât prin reglementarea criticată este paralizată posibilitatea celui prejudiciat printr-o încheiere de carte funciară de a se adresa direct instanţei de judecată competente. În acest context arată că prevederile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 restricţionează liberul acces la justiţie al cetăţenilor şi, de asemenea, îngreunează sub aspect procedural rapida şi buna desfăşurare a proceselor ce au ca obiect astfel de plângeri.Până la data pronunţării Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti nu şi-a exprimat opinia cu privire la această excepţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 50 alin. (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, potrivit cărora:
(2) Persoanele interesate pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluţionează prin încheiere de către registratorul-şef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi având o motivare similară.În acest sens este Decizia nr. 18 din 12 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010, sau Decizia nr. 1.577 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 10 decembrie 2009, prin care Curtea a statuat că prevederile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 nu contravin art. 21 din Constituţie.Astfel, prin aceste decizii, Curtea a constatat că „încheierile prin care sunt soluţionate cererile de înscriere de către registratorul de carte funciară sunt acte administrative provizorii supuse controlului contenciosului administrativ special, reglementat prin dispoziţiile Legii nr. 7/1996. Stabilirea sferei persoanelor cărora li se comunică încheierea de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere ori radiere a unui act sau fapt juridic în cartea funciară, doar la cel care a cerut înscrierea ori radierea unui act sau fapt juridic, precum şi la celelalte persoane interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară, al căror interes este prezumat legal, este justificată obiectiv şi raţional de necesitatea evitării nesiguranţei cu privire la menţiunile din cartea funciară şi de apărarea principiului securităţii drepturilor subiective civile.Totodată, Constituţia nu cuprinde dispoziţii care să stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, stabilind în art. 129 că acestea se exercită «în condiţiile legii». (...) De altfel, persoanele interesate, ale căror drepturi au fost încălcate prin înscrierile din cartea funciară, au deschisă calea altor acţiuni de carte funciară, cu caracter contencios, reglementate de Legea nr. 7/1996. Astfel, art. 34 din lege prevede că orice persoană care justifică un interes poate formula o cerere de rectificare a înscrierilor din cartea funciară, în măsura în care printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, dreptul înscris a fost greşit calificat, nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea ori înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului. Aşadar, posibilitatea rectificării înscrierilor făcute în cartea funciară reprezintă o măsură de protecţie a dreptului de proprietate şi de asigurare a securităţii circuitului civil.“Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Besta Group“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.416/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iulie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora