DECIZIE Nr.
967 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 si 12 din
Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind
cinematografia, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic
din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
7/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005
privind cinematografia, precum si pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru
aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 650 din 20 septembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 1,2,5,9, 11 şi 12 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru
modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.
39/2005 privind cinematografia, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„General Product International" în Dosarul nr. 5.218/3/2009 al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială şi, respectiv, de Societatea
Comercială „Eurocom Impex" - S. R.L. în Dosarul nr. 4.250/3/2009 al
aceleiaşi instanţe.
Dezbaterile au avut loc la data de 29 iunie 2010 când,
având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data
de 6 iulie 2010. Dezbaterile din data de 29 iunie 2010 au fost consemnate în
încheierea de şedinţă de la acea dată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 28 ianuarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 5.218/3/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. II pct. 1, pct. 2, pct. 5, pct. 9, pct. 11 şi pct. 12 din Legea nr.
303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind
cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru
aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia.
Prin Incheierea din 11 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 4.250/3/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II pct. 1, 2, 5, 9,11 şi 12 din
Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005
privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru
aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„General Product International" şi, respectiv, de Societatea Comercială
„Eurocom Impex" - S.R.L. în dosare având ca obiect litigii comerciale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată că art. 136 alin. (3) din Constituţie stabileşte că
fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, alături de numărul obiectelor
exemplificativ enumerate, şi alte bunuri stabilite prin lege organică. Domeniul
public cuprinde dreptul de proprietate al statului sau unităţilor teritoriale
care prin natura lor sunt de uz sau de interes public sau sunt declarate ca
atare prin lege. Dispoziţiile art. II din Legea nr. 303/2008 nu au declarat bunurile imobile şi mobile în
cauză ca fiind de uz sau interes public local înainte de a le trece din
proprietatea privată a statului în proprietatea publică privată a autorităţii
administrativ-teritoriale. In ceea ce priveşte modalităţile de dobândire a
dreptului de proprietate publică, acestea sunt reglementate în art. 7 din Legea
nr. 213/1998, legea permiţând ca anumite bunuri proprietate publică să fie
dobândite prin trecerea lor din proprietatea privată a statului sau a
unităţilor administrativ-teritoriale pentru cauze de utilitate publică. Or,
bunurile ce fac obiectul Legii nr. 303/2008 nu au fost declarate de utilitate
sau de interes public, iar prin prevederile legale
criticate se instituie o modalitate sui generis de trecere a unor categorii de bunuri din domeniul privat al
statului în domeniul public al comunelor, oraşelor, municipiilor şi sectoarelor
municipiului Bucureşti. Nu poate exista, potrivit Constituţiei şi Legii nr.
213/1998, un domeniu public sau privat al unităţii administrativ-teritoriale, astfel cum se prevede în art. II pct. 9
din Legea nr. 303/2008. Mai mult, prin dispoziţiile art. II din acest act normativ se adaugă noi
subiecte de drept public - „sectoarele municipiului Bucureşti"-,
încălcându-se astfel prevederile legale mai sus enumerate. Prin dispoziţiile
art. II din lege se încalcă şi
principiul autonomiei locale prevăzut de art. 120 alin. (1) din Constituţie. Pct.1 al art. II din lege, în opinia
autorului, naţionalizează bunurile mobile ale chiriaşilor din respectivele
imobile prin trecerea lor din proprietatea privată a statului în domeniul
public al unităţilor administrativ teritoriale, fapt ce contravine art. 136
alin. (5). In fine, autorul apreciază că legea a fost adoptată cu încălcarea
art. 73 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia prin lege organică se
reglementează regimul juridic general al proprietăţii.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. II pct. 1, pct. 2, pct. 5, pct. 9, pct. 11
şi pct. 12 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului
nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr.
328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind
cinematografia.
Examinând obiectul excepţiei de neconstituţionalitate,
Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie, din
examinarea succesiunii actelor normative în materie, dispoziţiile art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 şi 12 din Legea nr.
328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind
cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006. Aceste texte
au fost modificate şi completate prin art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia,
precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei
Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 120
din 15 februarie 2008, astfel cum dispoziţiile art. II pct. 1 din această ordonanţă au fost la rândul lor modificate şi
completate prin pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 303/2008 privind
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi
pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului
nr. 39/2005 privind cinematografia, lege publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 894
din 30 decembrie 2008. Textele legale criticate au următorul conţinut:
- „Art. II.
1. La data intrării în vigoare a prezentei legi,
sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la
Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările şi completările
ulterioare, aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea Regiei
Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «România-Film», împreună cu
terenurile şi bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităţilor
administrativ-teritoriale locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi al
sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, şi în administrarea consiliilor
locale respective.
2. Bunurile mobile
aflate în inventarul sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic trec în
proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale locale şi în
administrarea consiliilor locale ale acestora.
[...]
5. Punerea în aplicare a dispoziţiilor pct. 1-4 se face pe baza unui protocol încheiat
între primarul unităţii administrativ-teritoriale beneficiare şi reprezentantul
mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a
Filmelor «România-Film», în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în
vigoare a prezentei legi. Protocolul încheiat va fi asumat de către consiliile
locale respective prin hotărâre.
9. Prin derogare de la
dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea
publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările
ulterioare, se interzice autorităţilor administraţiei publice locale trecerea
imobilelor preluate în baza prezentei legi din domeniul public în domeniul
privat al respectivelor autorităţi administrativ-teritoriale.
[...]
11. In cazul sălilor şi grădinilor de spectacol
cinematografic care
la data preluării fac obiectul unui contract de închiriere ce prevede în mod expres obligativitatea difuzării de film cinematografic, autorităţile administraţiei publice locale pot
iniţia procedura de privatizare în favoarea
contractantului, în baza dispoziţiilor Legii
nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare, dacă
difuzarea de film cinematografic s-a făcut constant şi au fost respectate
toate clauzele contractuale.
12. In termen de maximum 30 de zile de la preluarea
sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic, în baza prezentei legi,
beneficiarii contractelor de închiriere pot să notifice intenţia de cumpărare
consiliului local al autorităţii administrativ-teritoriale respective, cu
respectarea prevederilor în vigoare."
In opinia autorilor excepţiei
de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor
constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) care consacră supremaţia
Constituţiei, art. 44 alin. (1) referitor la principiul garantării dreptului de
proprietate privată, art. 76 alin. (1) care prevăd că „Legile organice (...) se
adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere", art. 120 referitor
la principiul autonomiei locale şi art. 136 alin. (3) şi (5) referitor la
proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că asupra dispoziţiilor legale criticate s-a mai
pronunţat prin Decizia nr. 269 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 aprilie
2010. Cu acel prilej, instanţa de contencios
constituţional a constatat că prevederile art. II pct. 2 (în măsura în care se referă la bunurile mobile, proprietate
a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat, aflate în
inventarul sălilor şi al grădinilor de spectacol cinematografic), 11 şi 12 din
Legea nr. 328/2006 sunt neconstituţionale şi a respins excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. II pct. 1,
5 şi 9 din aceeaşi lege.
Intrucât prevederile art. II pct.
2, 11 şi 12 au fost declarate neconstituţionale (în măsura în care se referă la
bunurile mobile, proprietate a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de
drept privat, aflate în inventarul sălilor şi al grădinilor de spectacol
cinematografic) prin decizia menţionată şi având în vedere dispoziţiile art. 29
alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea urmează să respingă ca
devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II pct. 2, 11 şi 12 din Legea nr. 328/2006.
Referitor la dispoziţiile art. II
pct. 1, 5 şi 9 din Legea nr. 328/2006, având în vedere
că nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea
jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia
reţinute în Decizia nr. 269 din 16 martie 2010 îşi menţin valabilitatea şi în
prezenta cauză. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 1, 5 şi 9 din Legea nr. 328/2006
urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenită
inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 2, 11 şi 12 din Legea nr.
328/2006, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din
Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005
privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru
aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „General Product International" în
Dosarul nr. 5.218/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială
şi de Societatea Comercială „Eurocom Impex" - S.R.L. în Dosarul nr.
4.250/3/2009 al aceleiaşi instanţe.
2. Respinge, ca neîntemeiată,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II
pct. 1, 5 şi 9 din Legea nr. 328/2006, astfel cum au
fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 303/2008 privind
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi
pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului
nr. 39/2005 privind cinematografia, excepţie ridicată de aceiaşi autori în
aceleaşi dosare ale aceleiaşi instanţe de judecată.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae