|
Augustin Zegrean |
- preşedinte |
|
Aspazia Cojocaru |
- judecător |
|
Acsinte Gaspar |
- judecător |
|
Petre Lăzăroiu |
- judecător |
|
Mircea Ştefan Minea |
- judecător |
|
Ion Predescu |
- judecător |
|
Puskás Valentin Zoltán |
- judecător |
|
Tudorel Toader |
- judecător |
|
Ingrid Alina Tudora |
- magistrat-asistent |
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Fundaţia Timişoara 89 în Dosarul nr. 2.745/30/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.776D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că părţile Paul Alexander Martin şi Margareta Laitin au depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că Fundaţia Timişoara 89 nu justifică un interes legitim în susţinerea excepţiei.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 8 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.745/30/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Fundaţia Timişoara 89 într-o cauză având ca obiect recursul formulat împotriva unei decizii civile pronunţate de Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 5 din Legea nr. 10/2001 instituie o gravă inegalitate de tratament între cetăţenii români care au părăsit ţara, stabilindu-se în Germania, şi cei care s-au stabilit într-una din ţările enumerate la anexa nr. 1 din această lege, pentru simplul motiv, absolut independent de voinţa lor, că între România şi Germania nu s-a încheiat un acord internaţional privind reglementarea problemelor financiare în suspensie.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 10/2001 „nu este vădit neconstituţională“. În acest sens, arată că acest text de lege instituie una dintre excepţiile de la regula vocaţiei generale la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele care fac parte din domeniul de aplicare a legii. Ca atare, drept urmare a excepţiei peremptorii instituite de legiuitor prin art. 5 din lege, părţile nu pot beneficia nici de restituirea în natură şi nici de măsuri reparatorii prin echivalent.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, astfel cum au fost completate prin art. I pct. 3 din Legea nr. 1/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009.Textul de lege criticat are în prezent următorul conţinut:Art. 5: „(1) Nu sunt îndreptăţite la restituire în natură sau la măsuri reparatorii în echivalent persoanele care au primit despăgubiri potrivit acordurilor internaţionale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, enumerate în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta lege.(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi persoanelor ale căror averi au fost dobândite ilicit, în conformitate cu hotărârile instanţelor judecătoreşti pronunţate până la 6 martie 1945. Atât anexa nr. 1 la prezenta lege, cât şi hotărârile judecătoreşti respective se afişează pe pagina de internet a autorităţii publice cu atribuţii în domeniul retrocedărilor.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege este criticat pe motiv că legiuitorul a instaurat un regim juridic diferenţiat între persoanele îndreptăţite potrivit Legii nr. 10/2001, respectiv cele care au primit despăgubiri pe cale administrativă internă şi cele ce au primit despăgubiri în baza unor acorduri internaţionale. Faţă de critica de neconstituţionalitate formulată, prin Decizia nr. 594 din 19 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 23 august 2007, Curtea a constatat că, la fel ca în cauza de faţă, pretinsa neconstituţionalitate este dedusă din compararea textului criticat cu o altă prevedere din Legea nr. 10/2001, şi anume art. 2 alin. (2). Or, sub acest aspect, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că neconstituţionalitatea unui text nu poate fi dedusă din compararea unor prevederi de lege dintr-un anumit domeniu între ele, ci numai din constatarea unei neconcordanţe între diferite reglementări şi dispoziţii ori principii din Constituţie. Prin decizia sus-menţionată, Curtea a statuat că textul de lege criticat nu instituie privilegii sau discriminări între cetăţeni şi nu încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi, consacrat prin art. 16 din Constituţie, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetăţenii aflaţi în situaţii identice. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Fundaţia Timişoara 89 în Dosarul nr. 2.745/30/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iulie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora