DECIZIE Nr.
366 din 25 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16, art. 17 si art. 19 alin. (1) din
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 328 din 18 mai 2010
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16, art. 17 şi art.
19 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic
al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Standard Snacks" - S.R.L, din Bucureşti în Dosarul
nr. 5.112/94/2009 al Judecătoriei Buftea.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea nr. 1.551 din 8 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 5.112/94/2009, Judecătoria Buftea a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 16, art. 17 şi art. 19 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Standard Snacks" - S.R.L, din Bucureşti în cadrul
soluţionării unei plângeri contravenţionale.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate
încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece instituie obligaţia
contravenientului de a-şi dovedi nevinovăţia în
legătură cu fapta reţinută în sarcina sa de către
organul constatator.
Judecătoria Buftea şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa
Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor
Omului.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 16, art. 17 şi art. 19 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi
completările ulterioare.
Textele de lege au următorul conţinut:
-Art. 16: „(1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei
va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele,
prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul
constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric
personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului;
descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi
locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea
tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii
faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului
normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează
contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în
situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de
circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a
jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă
acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de
atac şi organul la care se depune plângerea.
(11) In cazul contravenienţilor
cetăţeni străini, persoane fără cetăţenie
sau cetăţeni români cu domiciliul în străinătate, în
procesul-verbal vor fi cuprinse şi următoarele date: seria şi
numărul paşaportului ori ale altui document de trecere a frontierei
de stat, data eliberării acestuia şi statul emitent.
(2)-(4) abrogate
(5) In cazul în care contravenientul este minor
procesul-verbal va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul
părinţilor sau ale altor reprezentanţi ori ocrotitori legali ai
acestuia.
(6) In situaţia în care contravenientul este
persoana juridică în procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire
la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul
comerţului şi codul fiscal ale acesteia, precum şi datele de
identificare a persoanei care o reprezintă.
(7) In momentul încheierii procesului-verbal agentul
constatator este obligat să aducă la cunoştinţă
contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la
conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate
distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte menţiuni», sub
sancţiunea nulităţii procesului-verbal.";
- Art. 17: „ Lipsa menţiunilor privind numele,
prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele
contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a
sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii
acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea
procesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu.";
- Art. 19 alin. (1): „Procesul-verbal se
semnează pe fiecare pagină de agentul constatator şi de
contravenient. In cazul în care contravenientul nu se află de
faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator
va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie
confirmate de cel puţin un martor, în acest caz procesul-verbal va
cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi
semnătura acestuia."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
susţine că prevederile de lege criticate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la
un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că s-a pronunţat în numeroase cauze asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, în
raport de aceleaşi texte din Legea fundamentală şi
faţă de critici similare, In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr.
740 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 460 din 3 iulie 2009, şi Decizia nr. 338 din 17 martie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 22
aprilie 2009, prin care Curtea a respins excepţia de
neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale.
Referitor la „obligaţia contravenientului de
a-şi dovedi nevinovăţia în legătură cu fapta
reţinută în sarcina sa de către organul constatator",
Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15
octombrie 2009, reţinând, cu acel prilej, că procesul-verbal de
constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia
de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva
acestuia, este contestată chiar prezumţia de care se bucură. In
acest caz, instanţa de judecată competentă va administra probele
prevăzute de lege, necesare în vederea verificării
legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a
formulat plângerea nu trebuie să îşi demonstreze propria
nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia
de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflării
adevărului. Chiar dacă art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
face referire la dispoziţiile Codului de procedură civilă,
instanţele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus
probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să
manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce
contravenţia intră sub incidenţa art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. Prin urmare, nu se poate susţine răsturnarea sarcinii
probei.
Intrucât nu au apărut împrejurări noi, care
să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale în această materie, soluţiile adoptate, precum
şi considerentele pe care acestea se întemeiază îsi menţin
valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16, art. 17 şi art. 19 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Standard Snacks" - S.R.L, din Bucureşti în Dosarul nr. 5.112/94/2009
al Judecătoriei Buftea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 25 martie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean