DECIZIE Nr.
951 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 59 si ale art. 84 alin. (1) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor în
Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 600 din 25 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 şi ale art. 84 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România, excepţie ridicată de Marwan Isber în Dosarul nr. 9.106/2/2009 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie
2010, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea,
având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării pentru
data de 6 iulie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 8 decembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 9.106/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 şi ale art. 84 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România. Excepţia a fost ridicată de Marwan Isber într-o cauză având ca
obiect returnarea acestuia de pe teritoriul României.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că limitarea perioadei de studiu,
prevăzută de art. 59 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002,
presupune îngrădirea dreptului la învăţătură, care le este asigurat, potrivit
Constituţiei, inclusiv cetăţenilor străini. In ceea ce priveşte dispoziţiile
art. 84 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, pe care, aşa cum remarcă şi
instanţa în faţa căreia a ridicat excepţia, le individualizează în mod greşit
ca fiind cele ale art. 82 alin. (2), arată că „împotriva dispoziţiei de
părăsire a teritoriului nu există decât o singură cale de atac, fiind exclus
dublul grad de jurisdicţie şi nu se poate exercita o cale de atac împotriva
hotărârii instanţei de fond, neexistând astfel o cale de atac accesibilă şi
disponibilă prin care să fie protejate drepturile garantate de art. 13 din
Convenţia europeană a drepturilor omului".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale, nefiind de natură să
contravină dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
prevederile art. 59 şi ale art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. In ceea ce
priveşte art. 84 alin. (1), este de observat că autorul excepţiei critică doar
ultima teză din acest articol. Textele de lege criticate au următorul conţinut:
- Art. 59: „Schimbarea profilului de studiu
(1) Străinul căruia i s-a acordat sau, după caz, i
s-a prelungit dreptul de şedere în scop de studii în România poate schimba
profilul de studiu sau al specializării profesionale, în conformitate cu
legislaţia în vigoare, cu condiţia ca durata totală a şederii prevăzută pentru
studiile iniţiale să nu fie depăşită.
(2) In situaţia în care, prin schimbarea profilului
de studiu sau a specializării profesionale, se depăşeşte durata totală a
şederii prevăzută pentru studiile iniţiale, este necesară obţinerea unei noi
vize de lungă şedere în scop de studii.";
- Art. 84 alin. (1) teza finală: „Contestarea
deciziei de returnare
(1) Decizia de returnare poate fi contestată în
termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul
în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea de
apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea teritorială care a emis
decizia de returnare. Instanţa soluţionează cererea în termen de 30 de zile de
la data primirii acesteia. Hotărârea instanţei este irevocabilă."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie:
art. 18 alin. (1) potrivit căruia cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc
în România se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, art. 21
care garantează accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil,
art. 32 alin. (1) referitor la asigurarea dreptului la învăţătură şi art. 129
privind folosirea căilor de atac. De asemenea, se invocă şi dispoziţiile art.
13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, care consacră dreptul la un recurs efectiv şi cele ale art. 2 din
Protocolul nr. 7 la aceeaşi convenţie privind dreptul la două grade de
jurisdicţie în materie penală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că, prin Decizia nr. 50 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 27 februarie 2008, a reţinut că
limitarea în timp a perioadei în care pot fi efectuate studiile de către
străinul căruia i s-a acordat sau, după caz, i s-a prelungit dreptul de şedere
în acest scop în România nu constituie o îngrădire a dreptului la învăţătură,
ci, dimpotrivă, îi oferă acestuia posibilitatea de a-şi împlini aspiraţiile
intelectuale şi de a-şi valorifica pe deplin vocaţia profesională prin
schimbarea profilului studiilor sau a specializării profesionale în ipoteza în
care, pe parcursul frecventării cursurilor învăţământului universitar, îşi dă
seama că o astfel de schimbare este benefică.
De asemenea, în ceea ce priveşte prevederile art. 84
alin. (1) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002,
Curtea a constatat că procedura de soluţionare a cererilor în justiţie,
formulate de străini în temeiul dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă amintite,
este o procedură specială şi accelerată în care accesul la justiţie nu este
îngrădit, iar exercitarea deplină a drepturilor procesuale ale părţilor nu este
periclitată. In plus, caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârilor
pronunţate în soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de
returnare emise de Oficiul Român pentru Imigrări este justificat de celeritatea
cu care acestea trebuie soluţionate. Curtea a reţinut, sub acest aspect, că nu
sunt incidente prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la
dreptul la două grade de jurisdicţie, acestea fiind aplicabile exclusiv în
materie penală. Acestea au fost, în esenţă, argumentele pentru care Curtea, prin
mai multe decizii, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.
In acest sens pot fi menţionate, de exemplu, Decizia nr. 542 din 27 iunie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 1 august
2006, şi Decizia nr. 6 din 15 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 118 din 14 februarie 2008.
Intrucât nu au intervenit elemente noi care să
justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, în prezenta cauză îşi menţin
valabilitatea atât soluţiile pronunţate prin deciziile citate, cât şi
motivările acestora.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 59 şi ale art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată
de Marwan Isberîn Dosarul nr. 9.106/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia
a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu