DECIZIE Nr.
936 din 19 decembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 390 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 78 din 1 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cătălina Turcu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia de
Proprietari „Peneş Curcanul" nr. 22 - 24 din
Oradea în Dosarul nr. 5.789/2005 al Tribunalului Bihor - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. In acest sens arată că textul
de lege criticat nu aduce atingere dispoziţiilor art. 16
şi 21 din Constituţie, întrucât, pe de o parte, se aplică în mod egal tuturor
celor aflaţi în ipoteza normei juridice, iar, pe de altă parte, împotriva
oricărui act de executare se poate face contestaţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 12 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 5.789/2005, Tribunalul
Bihor - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 390 alin. 1 din Codul de procedură
civilă.
Excepţia a fost ridicată de
Asociaţia de Proprietari „Peneş Curcanul" nr. 22-24
din Oradea într-o cauză având ca obiect recursul
împotriva unei sentinţe civile prin care s-a respins contestaţia la executare
formulată de asociaţie în calitate de debitor, unul dintre motivele pe care a
fost întemeiată contestaţia constituindu-l cererea de admitere a excepţiei
perimării executării silite.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt
contrare prevederilor constituţionale ale art. 16, 21,
24, art. 49 [devenit art. 53 din Constituţia republicată]
şi art. 54 [devenit art. 57 din
Constituţia republicată], deoarece exceptează de la aplicarea sancţiunii
perimării cazurile în care legea încuviinţează executarea fără somaţie,
consecinţa fiind imprescriptibilitatea executării silite.
Tribunalul Bihor - Secţia
civilă şi-a exprimat opinia în sensul că
dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, constituind o excepţie de
la regula generală a înştiinţării prealabile a debitorului prin somaţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de
sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. In acest sens arată că
nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a textului de lege
criticat în raport de prevederile art. 16 din Constituţie întrucât prevederile legale atacate se aplică în
mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără
discriminări pe considerente arbitrare. Totodată, nu poate fi reţinută nici
critica privind atingerea adusă art. 21 din Legea fundamentală, deoarece legiuitorul poate institui, în
considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi
modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale. Cât priveşte critica
referitoare la încălcarea art. 24 din Constituţie, se constată că, împotriva executării silite şi a
oricărui act de executare, persoanele interesate sau vătămate prin executare
pot face contestaţie, cu prilejul căreia partea interesată poate formula toate
apărările pe care le consideră necesare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2),ale art. 2, 3, 10 şi 29
din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă, modificate prin art. I pct. 152 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2000 pentru
modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie
2000, având următorul cuprins:„Dispoziţiile art. 387 şi 389 nu se aplică în cazurile când
legea încuviinţează executarea fără somaţie."
Aceste prevederi sunt considerate de autorul excepţiei ca aducând atingere următoarelor dispoziţii din Constituţie:
art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 49 [devenit art. 53 din Constituţia
republicată] referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi şi art. 54 [devenit art. 57 din Constituţia republicată] privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea Constituţională retine următoarele:
Art. 390 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, conform căruia „Dispoziţiile art. 387 şi 389 nu se aplică în cazurile când
legea încuviinţează executarea fără somaţie", instituie o excepţie de la regula generală stabilită în materia
executării silite de art. 387 din
acelaşi cod, potrivit căruia, „In afară de cazurile în care legea prevede
altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o
somaţie [...]."
Această excepţie a fost reglementată de legiuitor în
temeiul competenţei sale instituite prin art. 126 alin.
(2) din Legea fundamentală, potrivit căruia „Competenţa
instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin
lege", fără a aduce însă atingere prevederilor constituţionale
invocate în susţinerea excepţiei.
Curtea constată că raţiunea acestei excepţii o
constituie instituirea unei proceduri suple şi rapide în vederea recuperării
creditului pentru anumite cazuri în care este posibilă tergiversarea executării
obligaţiilor ce le incumbă debitorilor.
Aşa fiind, nu se poate susţine că textul de lege
criticat aduce atingere art. 16 din Constituţie, întrucât debitorii cărora nu li se comunică
somaţia se află într-o situaţie diferită faţă de ceilalţi debitori, determinată
de modul specific de executare a creanţelor.
Totodată, cât priveşte încălcarea accesului liber la
justiţie şi a dreptului la apărare, Curtea observă că,împotriva executării
silite, indiferent că aceasta urmează emiterii unei somaţii sau se face fără
somaţie, debitorul are deschisă calea contestaţiei la executare, în temeiul
art. 399 din Codul de
procedură civilă. Cu acest prilej poate formula toate apărările pe care le
consideră necesare.
Cât priveşte susţinerea potrivit căreia textul de lege
criticat exceptează de la aplicarea sancţiunii perimării cazurile în care legea
încuviinţează executarea fără somaţie, consecinţa fiind imprescriptibilitatea
executării silite, Curtea constată că şi aceasta e neîntemeiată, întrucât,
potrivit art. 405 teza întâi
din Codul de procedură civilă, „Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel."
Textul de lege criticat nu aduce atingere nici
dispoziţiilor constituţionale ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o
restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
cetăţenilor, restrângere ce nu s-a constatat.
In final, Curtea observă că prevederile art. 54 [devenit art. 57 din Constituţia
republicată], care se referă la exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi
libertăţilor constituţionale de către cetăţenii români, cetăţenii străini şi
apatrizi, nu au incidenţă în speţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia de
Proprietari „Peneş Curcanul" nr. 22-24 din Oradea
în Dosarul nr. 5.789/2005 al Tribunalului Bihor - Secţia
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 decembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu