DECIZIE Nr.
935 din 18 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 786 din 20 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr.
917/108/2007 al Tribunalului Arad - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate. In acest sens face referire la jurisprudenţa în materie
a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 15 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 917/108/2007, Tribunalul Arad - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate formulată în faţa instanţei de judecată, autorul acesteia susţine
că dispoziţiile Legii nr. 146/1997 contravin prevederilor art. 1, 11, 21, 24,
51, 52 şi 53 din Constituţie, fără a arăta în ce mod.
Tribunalul Arad - Secţia civilă arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că
dispoziţiile Legii nr. 146/1997, în întregul său, dar şi pe articole, au mai
făcut obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea
Constituţională. Astfel, prin Decizia nr. 343 din 18 septembrie 2003, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din
5 noiembrie 2003, şi Decizia nr. 422 din 13 noiembrie
2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 19 decembrie 2003, Curtea
Constituţională a respins excepţiile de neconstituţionalitate neîntemeiate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. De altfel, Curtea
Constituţională s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 453 din 20
septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 21 octombrie 2005, şi
Decizia nr. 423 din 21 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 51 din
14 ianuarie 2005, statuând că dispoziţiile Legii nr. 146/1997 sunt
constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 173 din 29 iulie 1997.
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 1 referitoare la statul român, art. 11 referitoare la dreptul
internaţional şi dreptul intern, ale art. 21 referitoare la accesul liber la
justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 51
referitoare la dreptul de petiţionare, ale art. 52 referitoare la dreptul
persoanei vătămate de o autoritate publică şi ale art. 53 referitoare la
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că dispoziţiile Legii nr. 146/1997, în întregul său, dar şi pe articole,
au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia
nr. 453 din 20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 943 din 21
octombrie 2005, Curtea a statuat că accesul liber la justiţie nu înseamnă că
acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit şi în acest sens s-a reţinut că
art. 21 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în
justiţie, fiind legal şi echitabil cajustiţiabilii care trag un folos
nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să
contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a
constatat că dispoziţiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de
drept, democratic şi social, demnităţii omului, drepturilor şi libertăţilor
cetăţenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentală. In ceea
ce priveşte invocarea prevederilor art. 51 din Constituţie, Curtea a observat
că aceste dispoziţii constituţionale se refera la dreptul la petiţionare, care
este diferit de dreptul de a introduce acţiuni la instanţele judecătoreşti,
statuând în jurisprudenţa sa în materie că sesizarea instanţelor judecătoreşti
pentru valorificarea unui drept sau pentru realizarea unui interes care se
poate obţine numai pe calea justiţiei nu reprezintă un aspect al dreptului de
petiţionare. Dreptul de petiţionare se referă la cererile, reclamaţiile,
sesizările şi propunerile în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau
de grup ce nu presupun calea justiţiei şi la care autorităţile publice au
obligaţia de a răspunde în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii,
în timp ce cererile de chemare în judecată se soluţionează după reguli
specifice activităţii de judecată.
In ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor
art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că acestea sunt aplicabile numai în
ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior,
nu s-a constatat.
De asemenea, prin Decizia nr. 262 din 17 iunie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 620 din 8 iulie 2004, Curtea a
statuat că dispoziţiile Legii nr. 146/1997 nu contravin prevederilor art. 24
din Constituţie.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de
natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1- 3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie
ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 917/108/2007 al Tribunalului Arad -
Secţia civilă.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 18 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu