DECIZIE Nr.
930 din 16 septembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997
pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 698 din 14 octombrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997 pentru
modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie
ridicată de Circul Globus Bucureşti în Dosarul nr. 10.278/300/2007 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
La apelul nominal răspunde apărătorul părţilor Bogdan
Tonolla şi Cristian Tonolla, avocatul Adina Serenela Manole, cu delegaţie
depusă la Dosar.
Cauza este în stare de judecată.
Apărătorul părţilor prezente solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate. In acest sens, arată că, în speţă, nu se
impune realizarea unui control de constituţionalitate, soluţia de respingere a
acţiunii reclamantului pronunţată de prima instanţă fiind supusă controlului
judiciar al instanţei de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca
fiind inadmisibilă, întrucât motivul de neconstituţionalitate invocat nu
priveşte textul de lege criticat, ci aplicarea acestuia, aspect care, potrivit
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excedează competenţei instanţei de
contencios constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările Dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 16 mai 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 10.278/300/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului
funciar nr. 18/1991. Excepţia a fost ridicată de Circul Globus Bucureşti în
recursul declarat de autor împotriva Sentinţei civile nr. 8.813 din 5 noiembrie
2007, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin care s-a respins
acţiunea în constatarea nulităţii unui titlu de proprietate ca fiind formulată
de persoane fără calitate procesuală activă, pe motiv că aceasta nu se
încadrează în categoriile de persoane cărora textul de lege le recunoaşte
legitimare procesuală activă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, „interpretând eronat noţiunea de «persoană
care justifică un interes legitim», instanţa restrânge nejustificat aria
persoanelor îndreptăţite, în mod legal, să introducă o acţiune în nulitate
absolută, limitând accesul la o justiţie corectă, echitabilă". Arată că,
„în lumina art. III din Legea nr. 169/1997" şi având în vedere art. 8
alin. (2) din Legea nr. 18/1991, „instanţa a apreciat că de dispoziţiile
acestei legi beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa
agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat, în orice mod, teren de către
aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii
cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume
stabilite". Totodată, menţionează că în Sentinţa civilă nr. 8.813 din 5
noiembrie 2007, pronunţată de Judecătoria Sectoului 2 Bucureşti, atacată de
către autorul excepţiei cu recurs, instanţa a reţinut că „reclamantul (autor al
excepţiei) este titularul unui drept de administrare asupra terenului în
litigiu, iar invocarea nulităţii absolute a titlului de proprietate al
pârâţilor nu se realizează ca urmare a încălcării unui pretins drept de
proprietate propriu al reclamantului, motiv pentru care reclamantul nu are
calitate procesuală activă".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că prevederile art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997
nu contravin art. 16 alin. (1) şi (2) câtă vreme se aplică în mod egal tuturor
persoanelor ce se încadrează în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare
pe considerente arbitrare. Totodată, consideră că legiuitorul nu a restrâns
sfera persoanelor ce pot introduce acţiunea în nulitate absolută a unui titlu
de proprietate, ci, dimpotrivă, a extins-o şi la anumite persoane care nu
acţionează pentru un interes personal, cum sunt primarul şi prefectul. De
asemenea, arată că soluţia de respingere a acţiunii reclamantului (autor al
excepţiei de neconstituţionalitate) pronunţate de prima instanţă este rodul
interpretării dispoziţiei legale de către această instanţă, fiind supusă
controlului judiciar al instanţei de recurs sesizată legal de către recurent,
neimpunându-se un control de constituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
invocarea nulităţii de către primar, prefect, Autoritatea pentru Restituirea
Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim a fost
impusă de raţiuni ce vizează asigurarea securităţii circuitului civil şi
stabilitatea raporturilor juridice.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit.d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
In încheierea de sesizare şi în notele scrise ale
autorului este menţionat ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate art.
III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului
funciar nr. 18/1991, însă se constată că, în realitate, acesta este nemulţumit
de prevederile alin. (2) al art. III din Legea nr. 169/1997. In consecinţă,
obiect al excepţiei îl constituie art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997
pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din
4 noiembrie 1997. Alin. (2) al art. III din Legea nr. 169/1997 a fost modificat
prin pct. 3 al articolului unic al titlului V - Modificarea
şi completarea Legii nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii
fondului funciar nr. 18/1991 - din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.
Art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 are următorul
cuprins: „Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea
Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică
un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenţa instanţelor
judecătoreşti de drept comun."
Autorul excepţiei invocă
încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind
egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) şi (3) relative la accesul liber
la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2)
referitoare la imparţialitatea justiţiei. Totodată, consideră că textul de lege
criticat contravine şi dispoziţiilor art. 14, referitoare la interzicerea
discriminării, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. III alin. (2) din
Legea nr. 169/1997 consacră sancţiunea nulităţii absolute aplicabilă actelor
emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale
Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole şi celor forestiere. Textul de lege criticat stabileşte
categoria persoanelor care pot formula acţiunea în constatarea nulităţii
absolute, respectiv acele persoane care justifică un interes legitim,
individualizând, în mod special, instituţiile primarului şi prefectului, precum
şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Autorul excepţiei susţine că instanţa a interpretat
eronat noţiunea de „persoană care justifică un interes legitim", restrângând
nejustificat aria persoanelor îndreptăţite în mod legal să introducă o acţiune
în nulitate absolută, limitând astfel accesul la o justiţie corectă şi
echitabilă.
Analizând motivul de neconstituţionalitate invocat,
Curtea constată că acesta nu priveşte textul de lege criticat, ci aplicarea
acestuia, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,
excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.
Curtea Constituţională a statuat în repetate rânduri că
nu intră în atribuţiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanţele
judecătoreşti, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul
sistemului căilor de atac prevăzut de lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi
completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Circul
Globus Bucureşti în Dosarul nr. 10.278/300/2007 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a V-a civilă.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 16 septembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu