DECIZIE Nr. 93
din 13 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru
sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a
ordinii si linistii publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 187 din 19 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu
- judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru
sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a
ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicată de Aurel Chiş în Dosarul nr.
3.556/2006 al Judecătoriei Zalău.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 1 din Legea nr. 61/1991, considerând că acestea nu instituie niciun fel de
restricţie în exercitarea dreptului la liberă exprimare, garantat de art. 30
alin. (1) din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 17 august 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 3.556/2006, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 61/1991
pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială,
a ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicată de Aurel Chiş într-o cauză
civilă având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui
proces-verbal de contravenţie întocmit de un agent constatator din cadrul
Inspectoratului de Poliţie al municipiului Zalău.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că Legea nr. 61/1991 are în vedere
sancţionarea anumitor fapte săvârşite pe domeniul public, or, mitingul spontan
la care au participat membrii cooperatori asociaţi nu s-a desfăşurat pe
domeniul public, ci pe terenul proprietate privată a acestora. Susţine că la
data edictării legii, „în concepţia legiuitorului (...) proprietatea privată nu
era pe deplin marcată", iar intervenţia poliţiei fără mandat pe o proprietate
privată este abuzivă, condiţiile de intervenţie nefiind bine definite de lege.
Precizează că întrunirea s-a constituit în baza dreptului la liberă exprimare, astfel încât prevederile art. 1 din
Legea nr. 61/1991 contravin dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Constituţie.
Judecătoria Zalău apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât libertatea de
exprimare nu este absolută, ci poate fi supusă unor restricţii, care trebuie să
fie expres prevăzute de lege şi care să fie necesare asigurării respectării
drepturilor sau reputaţiei altora, salvgardării siguranţei naţionale, ordinii
publice, sănătăţii sau moralităţii publice. Precizează că obligaţia cetăţenilor
de a avea un comportament civic, moral şi responsabil, în spiritul legilor
ţării şi al normelor de convieţuire socială, nu reprezintă o îngrădire a
dreptului constituţional la liberă exprimare, care trebuie să se exercite în
anumite limite prevăzute de lege.
Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu încalcă prevederile
constituţionale referitoare la libertatea de exprimare, ci stabileşte măsurile
legale ce se impun atunci când normele de convieţuire socială, ordinea şi liniştea
publică sunt încălcate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea
faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi
liniştii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 18 august 2000, care au
următorul cuprins:
- Art. 1: „Pentru asigurarea
climatului de ordine şi linişte publică necesar desfăşurării normale a
activităţii economice şi social-culturale şi promovarea unor relaţii civilizate
în viaţa cotidiană, cetăţenii sunt obligaţi să aibă un comportament civic,
moral şi responsabil, în spiritul legilor ţării şi al normelor de convieţuire
socială."
In opinia autorului excepţiei
de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art.
30 alin. (1) din Constituţie care garantează dreptul la liberă exprimare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează o critică pertinentă a
textului de lege ce formează obiect al excepţiei. Susţinerea potrivit căreia
prevederile art. 1 din Legea nr. 61/1991 ar nesocoti libertatea de exprimare
garantată la nivel constituţional este nefondată, întrucât textul de lege
criticat nu conţine nicio normă de natură să înfrângă exercitarea liberă a
acestui drept fundamental. Dispoziţia criticată impune, în sarcina fiecărui
cetăţean, obligaţia de a adopta un anumit comportament, stabilind şi
caracteristicile acestuia, şi anume să fie responsabil, bazat pe moralitate, în
conformitate cu spiritul legilor ţării şi al normelor de convieţuire socială.
Această exigenţă se înscrie în coordonatele stabilite de art. 57 din Legea
fundamentală, referitor la exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi
libertăţilor constituţionale, cu respectarea drepturilor şi a libertăţilor
celorlalţi. Este evident că libertatea de exprimare trebuie să se subordoneze
acestor cerinţe constituţionale. In acest context, prevederile art. 1 din Legea
nr. 61/1991 sunt în deplin acord cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Constituţie, invocate de autorul excepţiei.
Imprejurarea că fapta, care, în speţă, a fost
sancţionată contravenţional în temeiul legii menţionate, s-a petrecut sau nu în
public ori că locul de desfăşurare al întrunirii se situa pe domeniul public
sau pe cel privat constituie aspecte de fapt, pe care Curtea Constituţională nu
este competentă să le analizeze în cadrul controlului de constituţionalitate,
acestea intrând în sfera de competenţă a instanţelor judecătoreşti.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de
încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice,
excepţie ridicată de Aurel Chiş în Dosarul nr. 3.556/2006 al Judecătoriei
Zalău.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 februarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu