Decizia Nr.924 din 07.07.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371¹ alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Poteraşi în Dosarul nr. 9.729/196/2008 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.280D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 9.729/196/2008, Curtea de Apel Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371¹ alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Poteraşi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prin folosirea sintagmei „executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv“ se încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi art. 44. Prin intermediul acestui text se acordă un drept discreţionar creditorului şi implicit executorului judecătoresc, care poate trece peste convenţia dintre părţi şi executa silit alte bunuri care nu sunt prevăzute de aceasta.Curtea de Apel Galaţi - Secţia civilă nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 371¹ alin. 3 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: „Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii fără privilegii şi fără discriminări şi art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin intermediul dispoziţiilor criticate, legiuitorul a instituit un ansamblu de mijloace procedurale menite să facă posibilă realizarea efectivă a dreptului chiar şi în cazurile în care debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu. Astfel, executarea silită intervine numai în cazul neexecutării de bunăvoie a măsurilor dispuse de judecător, fără a se încălca dispoziţiile art. 16 şi 44 din Legea fundamentală. A se vedea în acest sens Decizia nr. 774 din 20 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 23 octombrie 2007.În plus de cele reţinute, Curtea constată că posibilitatea acordată creditorului de a putea opta pentru forma de executare, precum şi pentru folosirea, simultan sau succesiv, a mai multor forme de executare se circumscrie principiului disponibilităţii, recunoscut acestuia, inclusiv în faza executării silite. Se tinde în acest mod la o realizare cât mai rapidă a executării silite, precum şi la o protecţie a creditorului în faţa unei eventuale încercări a debitorului de rea-credinţă de a împiedica executarea.Pe de altă parte, chiar dacă creditorul a optat pentru folosirea, simultan sau succesiv, a mai multor forme de executare, acesta nu poate exercita un comportament arbitrar, ci, potrivit art. 371⁵ din Codul de procedură civilă, în momentul în care s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum şi alte sume datorate potrivit legii, executarea silită trebuie oprită.Mai mult, Curtea constată că, potrivit art. 371⁴ din Codul de procedură civilă, în tot cursul executării silite, sub supravegherea organului de executare, creditorul şi debitorul pot conveni asupra modului de executare, iar potrivit art. 399 din acelaşi cod, împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.În ceea ce priveşte problematica executării hotărârilor judecătoreşti, Curtea constată că instanţa de la Strasbourg a statuat, în mod constant în jurisprudenţa sa, că executarea unei sentinţe sau hotărâri trebuie considerată ca făcând parte integrantă din „proces“, în sensul art. 6 alin. 1 din Convenţie, şi că dreptul la instanţă ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă şi obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părţi (Hotărârea din 28 iunie 2005 pronunţată în Cauza Virgil Ionescu împotriva României, paragraful 51).Totodată, s-a statuat că nu este sarcina Curţii (Europene a Drepturilor Omului) să stabilească dacă sistemul juridic intern este capabil să garanteze executarea hotărârilor pronunţate de către instanţe, ci este responsabilitatea fiecărui stat contractant să creeze un arsenal juridic adecvat şi suficient pentru a asigura respectarea obligaţiilor pozitive care îi revin (Hotărârea din 17 iunie 2003 pronunţată în Cauza Ruianu împotriva României, paragraful 66).În ceea ce priveşte neexecutarea obligaţiei stabilite printr-o hotărâre definitivă în sarcina unui particular, Curtea a reţinut că statul, în calitatea sa de deţinător al forţei publice, este chemat să aibă un comportament diligent şi să asiste creditorii în executarea hotărârilor judecătoreşti definitive, ce le sunt favorabile (Hotărârea din 14 februarie 2008 pronunţată în Cauza Butan şi Dragomir împotriva României, paragraful 39).Aşa fiind, Curtea constată că textul criticat nu numai că nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, ci acesta vine să dea expresie obligaţiei pozitive a statului de a reglementa modul de executare a unei sentinţe sau hotărâri.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371¹ alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Poteraşi în Dosarul nr. 9.729/196/2008 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu