DECIZIE Nr.
923 din 14 decembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1), art. 8 alin. (3), art.
31 alin. (1) si art. 42 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 50 din 23 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, art. 8
alin. (3), art. 36 alin. (1) şi ale art. 46 din Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Rompack" - S.A.
din Piatra Neamţ în Dosarul nr. 1.570/F/2004 al Tribunalului Neamţ - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor
constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 30 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.570/F/2004, Tribunalul Neamţ - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, art. 8 alin. (3), art. 36 alin. (1) şi art. 46 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rompack" - S.A. din Piatra Neamţ, având calitatea de debitor în cadrul
procedurii falimentului.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că
dispoziţiile art. 7 şi art. 8 alin. (3) din Legea nr. 64/1995, care
prevăd că citarea părţilor se face prin publicitate şi instituie un termen de 30 de zile pentru soluţionarea recursului,
creează discriminări faţă de ceilalţi justiţiabili, citaţi conform normelor
Codului de procedură civilă, încalcă dreptul de apărare şi dreptul la un proces
echitabil. In acest sens, arată că, în cazul citării prin publicitate, părţile
ar trebui să verifice zilnic la arhiva instanţei de judecată dacă procedura de
citare a fost sau nu îndeplinită, ceea ce reprezintă un risc permanent ca
părţile să nu afle în timp util ziua judecării cauzei şi să nu-şi poată pregăti
temeinic apărarea. De asemenea, consideră că termenul de 30 de zile „nu este realist şi, în mod
practic, nu poate fi respectat, din cauza altor dispoziţii legale în
materie". In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 36
alin. (1) şi ale art. 46 din
Legea nr. 64/1995, care instituie prezumţia de
insolvenţă a debitorului în cazul încetării plăţilor faţă de creditor timp de
cel puţin 30 de zile, respectiv
interzic înstrăinarea acţiunilor, a părţilor sociale sau de interes, ca şi
indisponibilizarea acestora, încalcă principiul garantării şi ocrotirii
proprietăţii private şi restrâng exerciţiul dreptului
de proprietate.
Tribunalul Neamţ - Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, arată că textele de lege criticate nu împiedică liberul acces la
justiţie sau exercitarea de către părţi a dreptului de apărare. De asemenea,
consideră că debitorul cu privire la care operează prezumţia legală de
insolvenţă se află într-o situaţie diferită faţă de debitorii chemaţi în
judecată în procedura dreptului comun, astfel că se justifică tratamentul
juridic diferit.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea
de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele
de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 7, art. 8 alin. (3), art. 36 alin.
(1) şi art. 46 din Legea nr.
64/1995 sunt constituţionale. In acest sens, arată că
textele de lege criticate se aplică, fără discriminări, tuturor debitorilor
aflaţi în stare de insolvenţă. De asemenea, arată că este de competenţa
exclusivă a organului legislativ să instituie regulile de desfăşurare a
procesului în faţa instanţelor judecătoreşti şi modalităţile de exercitare a
căilor de atac, iar principiul accesului liber la justiţie presupune tocmai
posibilitatea celor interesaţi de a le exercita în condiţiile legii. In
sfârşit, consideră că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29
din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Conform încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7,
art. 8 alin. (3), art. 36 alin. (1) şi art. 46 din Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, la 20 iulie 2006, a intrat în vigoare Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care,
prin art. 156 alin. (3), a abrogat expres şi în
întregime Legea nr. 64/1995. Curtea
observă, însă, că dispoziţiile criticate din Legea nr. 64/1995
au fost preluate, unele cu modificări, altele aproape
identic, în art. 7 alin. (1), art. 8 alin. (3), art. 31
alin. (1) şi art. 42 din Legea
nr. 85/2006, în prezent obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate constituindu-l aceste texte de lege, potrivit cărora:
- Art. 7 alin. (1): „Citarea
părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi
notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Comunicarea citaţiilor, a convocărilor şi notificărilor faţă de participanţii
la proces, al căror sediu, domiciliu sau reşedinţă se află în străinătate, este
supusă dispoziţiilor Codului de procedură civilă, cu modificările şi
completările ulterioare. Buletinul procedurilor de insolvenţă va fi realizat şi
în formă electronică.";
- Art. 8 alin. (3): „Recursul
va fi judecat de completuri specializate, în termen de 30 de zile de la
înregistrarea dosarului la curtea de apel.
Citarea părţilor se face prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. In vederea
soluţionării recursului, se trimit la curtea de apel, în copie certificată de
grefierul-şef al tribunalului, numai actele care interesează soluţionarea căii
de atac, selectate de judecătorul-sindic. In cazul în care instanţa de recurs
consideră necesare şi alte acte din dosarul de fond, va pune în vedere părţilor
interesate să le depună în copie certificată. ";
- Art. 31 alin. (1): „Orice
creditor îndreptăţit să solicite deschiderea
procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în
insolvenţă poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul şi temeiul creanţei;
b) existenţa unei garanţii reale, constituite de
către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existenţa unor măsuri asigurătorii asupra
bunurilor debitorului;
d) declaraţia privind eventuala intenţie de a
participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel
puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la
reorganizare. ";
- Art. 42: „(1) După ce s-a dispus deschiderea procedurii potrivit art. 33, este interzis administratorilor
debitorilor, persoane juridice, sub sancţiunea nulităţii, să înstrăineze, fără
acordul judecătorului-sindic, acţiunile ori părţile lor sociale sau de interes
deţinute de debitorul care face obiectul acestei proceduri.
(2) Judecătorul-sindic
va dispune indisponibilizarea acţiunilor ori a părţilor sociale sau de interes,
potrivit alin. (1), în registrele speciale de evidenţă ori în conturile înregistrate
electronic."
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale
criticate încalcă următoarele prevederi constituţionale:
- art. 16 alin. (1) şi (2), privind egalitatea în drepturi a
cetăţenilor, fără privilegii şi fără discriminări;
- art. 20, referitor la
tratatele internaţionale privind drepturile omului;
- art. 21, privind dreptul de
acces liber la justiţie;
- art. 24, referitor la
dreptul la apărare;
- art. 31, privind dreptul la
informaţie;
- art. 44 alin. (1) şi (2), privind garantarea şi ocrotirea
dreptului de proprietate şi a proprietăţii private;
- art. 52, referitor la
dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică;
- art. 53, privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi;
- art. 124, referitor la
înfăptuirea justiţiei;
- art. 127, privind
caracterul public al şedinţelor de judecată.
De asemenea, consideră că sunt încălcate şi următoarele
dispoziţii din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale:
- art. 6, referitor la
dreptul oricărei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil;
- art. 13, privind dreptul
persoanei ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de Convenţie au fost
încălcate de a se adresa unei instanţe naţionale;
- art. 17, referitor la
interdicţia de a se desfăşura o activitate sau de a îndeplini un act în scopul
distrugerii ori limitării mai ample a drepturilor şi libertăţilor recunoscute
de Convenţie;
- art. 18, privind aplicarea
restrângerii exerciţiului drepturilor şi libertăţilor numai în scopul în care
au fost prevăzute restricţiile.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că procedura insolvenţei este o procedură specială, instituită în
scopul reîntregirii cât mai repede posibil a activului debitorului aflat în
incapacitate de plată şi al recuperării în cât mai mare măsură a creanţelor
creditorilor. Specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură
speciale, care derogă de la normele dreptului comun, ceea ce legiuitorul,
potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, avea toată libertatea să facă.
Art. 7 din Legea nr. 64/1995 prevedea
citarea părţilor conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă, iar, prin
excepţie, în cazurile expres prevăzute de lege, citarea prin publicitate. Art. 8 alin. (3) din aceeaşi lege dispunea ca în
recurs citarea părţilor să se facă în toate cazurile
prin publicitate.
In urma preluării cu modificări substanţiale a acestor
texte de lege în art. 7 alin. (1) şi art. 8 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, a încetat principalul motiv de neconstituţionalitate susţinut de
autorul excepţiei, anume acela că, întrucât citarea se face prin publicitate,
nu există suficiente garanţii că toate părţile vor afla în timp util ziua judecării
cauzei, că îşi vor putea pregăti temeinic apărarea şi că vor putea beneficia de
un proces echitabil.
Conform noilor reglementări, în
cadrul procedurii insolvenţei citarea părţilor şi comunicarea oricăror acte de
procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul
procedurilor de insolvenţă, publicaţie editată de Oficiul Naţional al
Registrului Comerţului, realizat şi în formă electronică. Prin excepţie,
comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea
deschiderii procedurii se vor face conform normelor Codului de procedură
civilă.
Prin urmare, dată fiind noua reglementare ce au
primit-o textele de lege privind procedura citării, Curtea constată că acestea
nu sunt de natură să aducă atingere dispoziţiilor constituţionale privind
egalitatea în drepturi, dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces
echitabil, dreptul la apărare şi înfăptuirea justiţiei.
Curtea constată, însă, că art. 8
alin. (3) din Legea nr. 85/2006 preia termenul de 30 de
zile în care trebuie soluţionat recursul, termen despre care autorul excepţiei
afirmă că este prea scurt, neasigurând respectarea dreptului la apărare şi
dreptul la un proces echitabil.
Faţă de aceste susţineri, Curtea reţine că aceste
dispoziţii de lege nu fac altceva decât să răspundă caracterului specific al
procedurii insolvenţei, care presupune o celeritate sporită în vederea
reîntregirii activului debitorului şi satisfacerii creanţelor creditorilor. De
altfel, respectarea termenului rezonabil de soluţionare a cauzelor vizează, aşa
cum se desprinde şi din jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului,
necesitatea sporirii celerităţii procedurilor, iar nu prelungirea acestora.
In ceea ce priveşte art. 36
alin. (1) din Legea nr. 64/1995, acesta este criticat
de autorul excepţiei pentru faptul că permite oricărui creditor care are o
creanţă de o anumită valoare să introducă cerere pentru deschiderea procedurii
falimentului, pe baza prezumţiei că debitorul este în insolvenţă. Noua
reglementare, prin art. 31 alin. (1) din Legea nr.
85/2006, păstrează soluţia legislativă, fără
condiţionarea exercitării dreptului de a solicita deschiderea procedurii
insolvenţei de valoarea creanţei. Creditorul îndreptăţit să solicite
deschiderea procedurii este definit de art. 3 pct. 6
din lege ca fiind cel „a cărui creanţă împotriva
patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile".
Curtea constată că această reglementare nu aduce nicio
atingere dreptului de proprietate şi principiului ocrotirii în mod egal prin
lege a proprietăţii private, care se aplică atât în privinţa proprietăţii
debitorului, cât şi în privinţa proprietăţii, inclusiv a creanţelor,
creditorilor. Astfel, creditorul este îndreptăţit să acţioneze pe orice cale
legală pentru valorificarea creanţelor sale, iar debitorul, dacă în realitate
nu este în insolvenţă, îşi poate lichida oricând datoria, prevenind deschiderea
ori determinând închiderea procedurii insolvenţei.
Referitor la dispoziţiile art. 46
din Legea nr. 64/1995, preluate de art. 42 din Legea nr. 85/2006, acestea sunt criticate pentru faptul că interzic vânzarea şi
indisponibilizarea acţiunilor, părţilor sociale sau de interese ale persoanei
juridice debitoare, autorul excepţiei considerând că astfel se aduce o
restrângere a exerciţiului dreptului de proprietate, fără întrunirea
condiţiilor prevăzute de art. 53 din Constituţie.
Curtea constată, în acord cu cele statuate în mod
constant în jurisprudenta sa, că, potrivit prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie,
conţinutul şi limitele dreptului de proprietate şi ale dreptului de creanţă
asupra statului sunt stabilite de lege, situaţie în care legiuitorul este în
drept ca, în considerarea unor situaţii deosebite şi în scopul protejării
interesului general, să limiteze exerciţiul unor atribuţii ale dreptului de
proprietate. In speţa de faţă, interdicţia vânzării, respectiv
indisponibilizarea acţiunilor, părţilor sociale şi de interese ale debitorului
sunt prevăzute pentru protejarea activelor persoanei juridice supuse procedurii
insolvenţei, în scopul preîntâmpinării creşterii pasivului şi al satisfacerii
creanţelor legale ale creditorilor. Aşadar, restrângerea exerciţiului dreptului
se întemeiază pe dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, fără să fie necesară întrunirea
condiţiilor prevăzute de art. 53 din Legea fundamentală.
In continuare, Curtea observă că prevederile art. 31, ale art. 52 şi ale art. 127 din Constituţie nu au incidenţă în
cauză.
In sfârşit, Curtea apreciază că aceleaşi argumente
reţinute mai sus, care susţin constituţionalitatea textelor de lege criticate,
în raport cu dispoziţiile art. 21 şi art. 53 din
Legea fundamentală, constituie temeiul respingerii criticilor raportate la art.
6, art. 13, art. 17 şi art. 18 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 7 alin. (1), art. 8 alin. (3), art.
31 alin. (1) şi ale art. 42
din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rompack" - S.A. din Piatra Neamţ în Dosarul nr.
1.570/F/2004 al Tribunalului Neamţ - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 decembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea