DECIZIE Nr.
918 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 din anexa nr. VI la Legea-cadru
nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri
publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 566 din 10 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006
privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor
categorii de personal din sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Doina
Basarabescu în Dosarul nr. 3.044/87/2009 al Tribunalului Teleorman - Secţia
conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal şi de
Simona Mihaela Tăbăcaru, Olivia Luminiţa Creţu, Iustina Iacoboni, Daniel George
Rusu şi Lorin Ştefan Pascaru în dosarele nr. 0590/45/2008 şi nr. 0884/45/2008
ale Curţii de Apel laşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie
2010 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având
nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 6 iulie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 30 septembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.044/87/2009, Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă,
asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal - complet specializat
pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale
judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul
justiţiei. Excepţia a fost ridicată de Doina Basarabescu cu prilejul
soluţionării unei acţiuni civile având ca obiect drepturi băneşti.
Prin încheierile din 16 şi 30 octombrie 2009,
pronunţate în Dosarele nr. 0590/45/2008 şi nr. 0884/45/2008, Curtea de Apel
Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006. Excepţia a fost ridicată
de Simona Mihaela Tăbăcaru, Olivia Luminiţa Creţu, Iustina Iacoboni, Daniel
George Rusu şi Lorin Ştefan Pascaru, cu prilejul soluţionării unor litigii de
muncă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că art. 16 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 este contrar dispoziţiilor art. 16 alin. (1)
din Constituţie, precum şi art. 6 din Codul muncii care prevede „dreptul la o
plată egală pentru muncă egală". De asemenea, consideră că sunt încălcate
şi dispoziţiile art. 53 din Constituţie, referitoare la restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale. In acest sens, arată că
asistenţii judiciari sunt salarizaţi conform textului de lege criticat cu un
coeficient de multiplicare de 13,5, corespunzător judecătorului de la
judecătorie cu o vechime de peste 3 ani, deşi îşi desfăşoară activitatea la
tribunal, ca instanţă competentă să soluţioneze litigiile de muncă, fapt ce
impune o salarizare corespunzătoare gradului acestei instanţe. De asemenea,
precizează că asistenţilor judiciari li se aplică toate obligaţiile,
interdicţiile şi incompatibilităţile judecătorilor şi magistraţilor, depun
jurământ ca şi magistraţii şi li se aplică dispoziţiile legale privind
abaterile şi sancţiunile disciplinare, precum şi motivele de eliberare din
funcţie prevăzute de lege pentru judecători şi procurori. Pentru aceste motive,
susţin că nu există niciun temei legal pentru care asistenţii judiciari să nu
beneficieze de aceleaşi drepturi salariale, inclusiv sporul de 50% pentru
solicitare neuropsihică, la fel ca magistraţii, categorie cu care sunt
asimilaţi.
Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă,
asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal - complet specializat
pentru litigii de muncă şi asigurări sociale consideră
că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate
de autorul excepţiei.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi
asigurări sociale consideră că dispoziţiile
invocate nu încalcă prevederile art. 53 din Constituţie. Conferirea unor
drepturi salariale expres determinate pentru asistenţii judiciari nu
echivalează cu sintagma „restrângerea exerciţiului unor drepturi"
prevăzută de acest text constituţional.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens, arată că
statutul asistenţilor judiciari este diferit de cel al magistraţilor, în ceea
ce priveşte aspectele esenţiale cum sunt numirea, durata mandatului, rolul în
cadrul completelor de judecată, statut diferit care justifică şi un tratament
diferit în ceea ce priveşte drepturile şi salarizarea.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctul de vedere
solicitat.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale
judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul
justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7
aprilie 2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 169 din 9 martie 2007.
Textul de lege criticat are următoarea redactare:
- Art. 16: „(1) Asistenţii judiciari numiţi în
condiţiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu
modificările ulterioare, sunt salarizaţi cu o indemnizaţie de încadrare brută
lunară potrivit coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi, după caz, la lit. A
din anexă, nr. crt. 28-31, în raport cu vechimea în funcţii juridice.
(2) Asistenţii judiciari beneficiază în mod
corespunzător de drepturile prevăzute la art. 41, 5, 7, 18, 24 şi
25.
(3) Indemnizaţiile de încadrare brute lunare şi
celelalte drepturi ale asistenţilor judiciari se acordă prin ordin al
ministrului justiţiei."
Curtea constată că, ulterior sesizării Curţii
Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, textele de lege criticate
au fost abrogate prin dispoziţiile art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr.
330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie
2009.
Dispoziţiile referitoare la salarizarea şi celelalte
drepturi salariale ale asistenţilor judiciari au fost preluate, însă, în
conţinutul art. 19 din anexa nr. VI, secţiunea a 3-a a actului normativ
abrogator, având următoarea redactare:
„(1) Asistenţii judiciari numiţi în condiţiile Legii
nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, sunt salarizaţi cu o indemnizaţie de încadrare brută
lunară stabilită potrivit coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi la nr. crt.
25 din anexa nr. VI/1.
(2) Asistenţii judiciari beneficiază în mod
corespunzător de drepturile prevăzute la art. 7 din prezenta anexă, precum şi
de drepturile prevăzute la art. 24 şi 25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu
modificările şi completările ulterioare.
(3) Indemnizaţiile de încadrare brute lunare şi
celelalte drepturi ale asistenţilor judiciari se stabilesc prin ordin al
ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti."
Prin urmare, obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate urmează a-l constitui dispoziţiile art. 19 din anexa nr.
VI la Legea-cadru nr. 330/2009.
Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege
criticate sunt contrare art. 16 alin. (1)şi art. 53 din Constituţie,
referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi la restrângerea
exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale, precum şi dispoziţiilor art.
5 alin. (1), art. 6 şi art. 157 alin. (2) din Codul muncii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine, în primul rând, că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea
nr. 47/1992, eventuala contradicţie existentă între dispoziţiile unor legi în
vigoare nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate. Aşadar,
instanţa de contencios constituţional nu poate examina pretinsa contradicţie
dintre textele de lege criticate şi prevederile Codului muncii, invocate de
autorii excepţiei.
Prin urmare, rămâne Curţii să examineze conformitatea
dintre dispoziţiile legale actuale privind salarizarea şi celelalte drepturi
salariale ale asistenţilor judiciari cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art.
53 din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în esenţă, critica de neconstituţionalitate vizează diferenţa de
tratament juridic dintre salarizarea magistraţilor şi cea a asistenţilor
judiciari.
Faţă de aceste susţineri, Curtea reţine că diferenţa de
tratament juridic criticată ca fiind neconstituţională este justificată de
faptul că asistenţii judiciari, deşi participă la constituirea completului de
judecată, îndeplinesc doar un rol consultativ în înfăptuirea actului de
justiţie, neputându-se pune un semn de egalitate între activitatea desfăşurată
de aceştia şi cea a judecătorilor care participă la soluţionarea conflictelor
de muncă. Cu toate acestea, recunoscând importanţa activităţii desfăşurate de
asistenţii judiciari şi ţinând cont şi de obligaţiile, interdicţiile şi
incompatibilităţile ce revin acestora, care sunt aplicabile şi judecătorilor şi
procurorilor, legiuitorul a înţeles să stabilească un nivel al salariului
corespunzător celui al judecătorului cu grad de judecătorie. Această reglementare
nu contravine principiului egalităţii în drepturi care nu are semnificaţia
omogenităţii, astfel că situaţii obiectiv diferite justifică şi uneori chiar
impun un tratament juridic diferenţiat.
In ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia
salarizarea asistenţilor judiciari trebuie să ţină cont de nivelul instanţei,
Curtea observă că, spre deosebire de salarizarea judecătorilor, a procurorilor,
a personalului de specialitate juridică asimilat acestora, precum şi a
magistraţilor-asistenţi, aşa cum este reglementată prin art. 6 din anexa nr. VI
la Legea-cadru nr. 330/2009, care include între criteriile salarizării şi pe
cel al nivelului instanţelor sau parchetelor, reglementarea referitoare la
salarizarea asistenţilor judiciari nu face trimitere la acest criteriu. In
sfârşit, cu privire la susţinerile autorilor excepţiei privitoare la acordarea
sporului pentru solicitare neuropsihica, Curtea reţine că Legea nr. 330/2009 a
acoperit omisiunea legislativă criticată. Astfel, art. 4 din anexa nr. VI la
Legea-cadru nr. 330/2009 acordă asistenţilor judiciari, în mod egal cu
judecătorii şi procurorii, sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihica
şi sporul de confidenţialitate. Astfel că, sub acest aspect, excepţia de
neconstituţionalitate a rămas fără obiect.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 19 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 330/2009 privind
salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie
ridicată de Doina Basarabescu în Dosarul nr. 3.044/87/2009 al Tribunalului
Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios
administrativ fiscal şi de Simona Mihaela Tăbăcaru, Olivia Luminiţa Creţu,
Iustina Iacoboni, Daniel George Rusu şi Lorin Ştefan Pascaru în dosarele nr.
0590/45/2008 şi nr. 0884/45/2008 ale Curţii de Apel laşi - Secţia litigii de
muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea