DECIZIE   Nr. 918 din 16 septembrie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 786 din 25 noiembrie 2008

Ioan Vida                                    - preşedinte

Nicolae Cochinescu                    -judecător

Acsinte Gaspar                           -judecător

Ion Predescu                              -judecător

Puskâs Valentin Zoltan               -judecător

Tudorel Toader                           -judecător

Augustin Zegrean                       -judecător

Simona Ricu                               - procuror

Mihaela Senia Costinescu          - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Stoian Ignat" - S.R.L, din Jidvei în Dosarul nr. 518/107/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia -Secţia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă avocatul autorului excepţiei, Vasile Ghere, şi consilierul juridic, Mircea Ungurean, pentru partea Societatea Comercială „Jidvei" - S.R.L. - Filiala Alba, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul autorului excepţiei susţine că Legea nr. 85/2006 nu mai prevede posibilitatea administratorului special al societăţii debitoare de a promova un plan de reorganizare a acesteia, posibilitate reglementată anterior de legea veche. Or, în condiţiile în care legea nouă, care restrânge sfera persoanelor îndreptăţite să promoveze un astfel de plan, se aplică şi cererilor introduse anterior, apare ca evidentă retroactivitatea ei. Mai mult, dispoziţia criticată este de natură a crea discriminări între părţile implicate în proces, cu consecinţa împiedicării unora dintre ele să acceadă la justiţie în vederea valorificării drepturilor consacrate constituţional.

Reprezentantul părţii prezente susţine netemeinicia excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că formularea criticii, pe de o parte, are ca scop ultraactivarea legii vechi şi, pe de altă parte, pleacă de la o premisă greşită, şi anume că legiuitorul nu ar avea dreptul să limiteze activitatea unei persoane cu antecedente penale care desfăşoară activităţi comerciale sub aspectul actelor pe care aceasta poate să le întocmească. In acest sens, sunt invocate dispoziţiile art. 53 din Constituţie, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, critica vizând, în principal, aspecte de interpretare şi aplicare în timp a legii de către instanţele de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 20 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 518/107/2006, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Stoian Ignat" - S.R.L, din Jidvei.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie referitoare la neretroactivitatea legii, întrucât, la data la care a fost depusă la tribunal cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 64/1995, respectiv art. 91 alin. (1) lit. c), potrivit căruia „vor putea propune un plan de reorganizare [...] reprezentantul membrilor sau, după caz, al asociaţilor/ acţionarilor". Această prevedere legală nu se mai regăseşte în actuala reglementare - Legea nr. 85/2006, care a abrogat dispoziţiile Legii nr. 64/1995. Deşi societatea a formulat intenţia de reorganizare în termenul prevăzut de Legea nr. 64/1995, planul de reorganizare i-a fost respins de judecătorul-sindic, pe motiv că, potrivit prevederilor art. 94 din noua reglementare, persoana care a propus planul de reorganizare nu mai are calitatea de a propune un astfel de plan. Prin urmare, dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care sunt aplicabile şi cererilor de deschidere a procedurii insolvenţei înregistrate la tribunal anterior intrării lor în vigoare.

Autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat este contrar şi prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece creează discriminări între asociatul - persoană fizică al unei societăţi comerciale aflate în procedura insolvenţei şi societatea comercială debitoare - persoană juridică, sub aspectul interdicţiilor rezultate din comiterea faptelor penale, care în primul caz priveşte o sferă mult mai largă de infracţiuni.

De asemenea, se mai susţine că norma criticată este neconstituţională şi pentru faptul că îngrădeşte accesul liber al persoanei la o activitate economică, planul de reorganizare reprezentând un prim pas spre redresarea şi continuarea activităţii comerciale de către debitor.

In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 încalcă şi prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie, întrucât bunurile aflate în patrimoniul societăţii sunt, în realitate, proprietatea asociatului unic, iar prin planul de reorganizare acesta nu doreşte decât să-şi apere acest drept consacrat constituţional.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia ca fiind întemeiată. Conform art. 94 din Legea nr. 85/2006, toţi asociaţii sunt incluşi în rândul persoanelor cărora urmează a li se aplica măsura gravă a lichidării judiciare prin decăderea din dreptul de a propune un plan de redresare financiară, deşi doar unele persoane membre ale organelor de conducere au suferit condamnări penale pentru infracţiunile descrise expres. Restricţionând dreptul asociaţilor de a-şi proteja investiţia privată, statul a depăşit limitele puterii sale şi a obstaculat dreptul acestora de a acţiona în justiţie în scopul evitării pierderii drepturilor de proprietate. O astfel de măsură reflectă violarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a altor principii ale dreptului pozitiv, consecinţele produse de aplicarea dispoziţiilor art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 consacrând „supremaţia legii împotriva supremaţiei dreptului".

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, prin raportare la art. 16 şi art. 45 din Constituţie, ca fiind întemeiată. Condamnarea penală a unui asociat, administrator sau director al societăţii afectează dreptul societăţii debitoare de a propune un plan de reorganizare, astfel că, prin aplicarea textului de lege criticat, se extind nejustificat consecinţele răspunderii penale personale în domeniul activităţilor comerciale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de lege care are următorul conţinut: „Nu vor putea propune un plan de reorganizare debitorul care, într-un interval de 5 ani anteriori formulării cererilor introductive, a mai fost subiect al procedurii instituite în baza prezentei legi şi nici debitorul care a fost condamnat definitiv pentru falsificare sau pentru infracţiuni prevăzute în Legea nr. 21/1996 sau ai cărui administratori, directori şi/sau asociaţi au fost condamnaţi definitiv pentru: bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de încredere, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, infracţiuni de fals ori infracţiuni prevăzute în Legea nr. 21/1996, în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii."

In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2), care consacră principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 44 alin. (2) cu privire la dreptul de proprietate privată şi art. 45, privitoare la libertatea economică.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate referitoare la pretinsa încălcare a art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că formula redacţională a textului legal dedus controlului nu oferă temei unei atari critici, întrucât nu conţine în sine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, textul urmând a-şi găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a noii legi. Cât priveşte determinarea situaţiilor juridice care rămân supuse vechii reglementări, precum şi a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti.

In ceea ce priveşte critica întemeiată pe prevederile art. 45 din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit acestor dispoziţii, coroborate cu cele ale art. 135 din Constituţie, economia ţării este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă între agenţii comerciali. In aceste condiţii de organizare, statul este obligat să asigure accesul liber al persoanei la o activitate economică, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Accesul liber la profesiunile comerciale cunoaşte anumite limite, stabilite prin lege, care au un fundament diferit. Astfel, legea stabileşte condiţiile speciale privind capacitatea persoanei fizice de a desfăşura o activitate economică, instituind anumite incapacităţi menite să protejeze mediul economic, punându-l la adăpost de consecinţele grave care ar putea rezulta în lipsa lor. De asemenea, legea instituie incompatibilităţi, decăderi şi interdicţii din dreptul de a face comerţ, precum şi anumite autorizaţii pentru a putea desfăşura anumite activităţi comerciale. Prin urmare, dacă alegerea profesiei este liberă, nu înseamnă că orice persoană are libertatea deplină de a exercita o profesie comercială, în funcţie de interesele proprii, legea circumscriind într-un cadru strict posibilitatea de a iniţia şi desfăşura o activitate economică. Restrângerea exerciţiului acestei libertăţi şi crearea cadrului amintit sunt impuse de protejarea interesului general, respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri.

Având în vedere aceste consideraţii principiale, Curtea constată că dispoziţiile art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 stabilesc decăderea debitorului subiect al procedurii insolvenţei din dreptul de a propune un plan de reorganizare al cărui scop este redresarea financiară a societăţii şi acoperirea pasivului patrimonial al acesteia. In esenţă, planul de reorganizare este un document financiar-contabil, prin care se atestă posibilităţile materiale ale societăţii debitoare, dar şi moralitatea şi conduita - bună-credinţă - ale celor care se angajează să îl aplice. Aşa fiind, legea a instituit 3 condiţii în care debitorul nu poate să promoveze un astfel de plan, şi anume: a mai fost supus procedurii insolvenţei, într-un interval de 5 ani, anteriori formulării cererilor introductive, a fost condamnat definitiv pentru falsificare sau pentru infracţiuni prevăzute în Legea nr. 21/1996, respectiv administratorii, directorii şi/sau asociaţii debitorului au fost condamnaţi definitiv pentru anumite infracţiuni, în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii.

Or, în contextul în care debitorul se află deja într-o situaţie specială - insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile -, îndeplinirea oricăreia dintre cele 3 condiţii pune la îndoială moralitatea lui şi ridică serioase suspiciuni cu privire la capacitatea acestuia de a realiza planul de reorganizare.

Pe de altă parte, Curtea observă că două dintre condiţiile care atrag decăderea din dreptul de a propune un plan de reorganizare nu operează sine die, legiuitorul limitând în timp - ultimii 5 ani - perioada în care condamnarea definitivă a administratorilor, directorilor şi/sau asociaţilor debitorului, respectiv supunerea acestuia unei proceduri a insolvenţei poate produce efecte negative sub aspectul actelor pe care debitorul le poate promova.

Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile criticate respectă exigenţele constituţionale impuse de art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, şi anume măsura este proporţională cu situaţia care a determinat-o, este aplicabilă nediscriminatoriu tuturor persoanelor care se află în ipoteza normei şi nu aduce atingere existenţei dreptului sau libertăţii.

Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44, Curtea reţine că societatea comercială reprezintă un subiect de drept de sinestătător, cu personalitate juridică, titular de drepturi şi obligaţii, cu patrimoniu propriu, care nu se confundă cu cel al asociaţilor săi. Prin urmare, susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit căreia persoana care are calitatea de asociat al unei societăţi comerciale poate dispune de capitalul acesteia în virtutea dreptului său de proprietate asupra părţilor sociale sau a acţiunilor, după caz, apare ca neîntemeiată, dispoziţiile art. 44 din Constituţie nefiind aplicabile în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Stoian Ignat" - S.R.L, din Jidvei în Dosarul nr. 518/107/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu