DECIZIE Nr.
917 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 524 din 28 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Asociaţia de proprietari a blocului nr. 22C, scara
B, din strada Lujerului nr. 2, sector 6, Bucureşti, prin preşedinte Georgeta
Pătruica, în Dosarul nr. 929.01/303/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
III-a civilă.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
29 iunie 2010, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea,
având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 6
iulie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 28 august 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 929.01/303/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Asociaţia de proprietari a blocului nr. 22C, scara B, din strada
Lujerului nr. 2, sector 6, Bucureşti, prin preşedinte Georgeta Pătruica, într-o
cauză având ca obiect contestaţie la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază că textul de lege criticat este
neconstituţional, deoarece justiţiabilul, persoană fizică sau juridică, ce
obţine un titlu executoriu, apt să fie pus în executare silită în procedura
execuţională, nu va putea să îşi recupereze cheltuielile de executare în mod
efectiv, pentru că necesită permisiunea judecătorului. In acest sens, arată că
instanţa de judecată nu este îndreptăţită să dispună asupra cuantumului
onorariului de avocat, stabilit în contractul de asistenţă juridică, exprimând
rezultatul acordului confidenţial dintre client şi avocatul său, în raport de
complexitatea cauzei, cu atât mai mult cu cât un tablou al onorariilor minimale
nu există. Astfel, posibilitatea recuperării cheltuielilor înaintate de
creditori în faza execuţională devin derizorii, iar statul român nu-şi mai
justifică atributul de „stat de drept". In final, autorul excepţiei
solicită să se constate neconstituţionalitatea art. 274 alin. 3 din Codul de
procedură civilă, în ceea ce priveşte dreptul judecătorilor de a reduce
onorariul avocaţilor, apreciind că aceste norme legale înfrâng principiile
legalităţii şi egalităţii.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu contravine
dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 16 din Legea fundamentală,
invocând în acest sens şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 274
alin. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Judecătorii au însă
dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele
prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat
că sunt nepotrivite de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca
îndeplinită de avocat".
Autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat
contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5)
referitoare la statul român şi celor ale art. 16 privind egalitatea în
drepturi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textului de lege
criticat, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale ca cele invocate în
prezenta cauză şi având motivări similare, prilej cu care a statuat că
prevederile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu contravin Legii
fundamentale.
Astfel, prin Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie
2005, Decizia nr. 492 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 583 din 5 iulie 2006, sau Decizia nr. 728 din 7 mai
2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 12
iunie 2009, Curtea a constatat că prerogativa instanţei de a cenzura, cu
prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocaţial
convenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea
activităţii depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu,
convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea
potrivnică, dacă a căzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta
să îi fie opozabil. Or, opozabilitatea sa faţă de partea potrivnică, care este
terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este
consecinţa însuşirii sale de instanţă prin hotărârea judecătorească prin al
cărei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil.
Totodată, Curtea a mai reţinut că avocatul, prin
exercitarea profesiei sale, îndeplineşte o activitate economică, activitate
care constă în oferirea de bunuri sau servicii pe o piaţă liberă (Hotărârea din
19 februarie 2002, pronunţată în Cauza Wouters şi alţii de către Curtea de
Justiţie a Comunităţilor Europene), însă orice activitate economică se
desfăşoară „în condiţiile legii", In consecinţă, legiuitorul a apreciat că
valoarea onorariului trebuie să fie proporţională cu serviciul prestat,
instituind astfel posibilitatea limitării sale în cazul în care nu există un
just echilibru între prestaţia avocaţială şi onorariul solicitat.
Deoarece în cauza de faţă nu sunt relevate aspecte noi,
de natură să determine schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii, atât
soluţia pronunţată prin deciziile menţionate, cât şi considerentele care le-au
fundamentat îşi păstrează valabilitatea si în acest dosar.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Asociaţia de proprietari a blocului nr. 22C, scara B, din strada Lujerului
nr. 2, sector 6, Bucureşti, prin preşedinte Georgeta Pătruica, în Dosarul nr.
929.01/303/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora