DECIZIE Nr.
916 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 518 din 26 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 911 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Radu-Vasile Prisăcaru, Flavius-Leonard
Ioniţă, Toni-Cristian Baltag şi Cristian Maftei în Dosarul nr. 236/45/2007 al
Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la
dosar de către autorul excepţiei Radu-Vasile Prisăcaru prin care acesta
solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui
apărător.
Reprezentantul Ministerului Public arată că se opune
cererii de amânare.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr.
47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge
cererea de acordare a unui termen de judecată şi constată cauza în stare de
judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens,
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 6 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr.
236/45/2007, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 911 din Codul de procedură penală. Excepţia a
fost ridicată de Radu-Vasile Prisăcaru, Flavius-Leonard Ioniţă, Toni-Cristian
Baltag şi Cristian Maftei cu ocazia soluţionării unei cauze penale având ca
obiect săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 911 din
Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil, dreptul la
respectarea vieţii private şi de familie, secretul corespondenţei, precum şi
condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi, deoarece interceptările şi înregistrările audio sau video se pot
dispune şi înainte de începerea urmăririi penale, respectiv înainte de
declanşarea procesului penal, şi chiar înainte de săvârşirea unei infracţiuni.
Astfel, autorii excepţiei consideră că aceste interceptări dispuse şi efectuate
înaintea declanşării procesului penal aduc atingere, în momentul obţinerii,
dreptului la viaţă privată, în componenta privitoare la inviolabilitatea
corespondenţei, iar în momentul folosirii, încalcă dreptul la un proces
echitabil. Mai arată că singurul mecanism procesual care ardă eficienţă
dreptului la un proces echitabil în situaţia interceptărilor şi înregistrărilor
de comunicări sau convorbiri obţinute înainte de declanşarea procesului penal
este considerarea lor ca simple informaţii, dar nu mijloace de probă. In opinia
autorilor excepţiei, textul de lege criticat aduce atingere şi principiului
proporţionalităţii impus de art. 8 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit căruia orice
ingerinţă în exerciţiul dreptului la viaţă privată trebuie să fie proporţională
cu scopul urmărit.
Curtea de Apel laşi - Secţia penală şi pentru cauze
cu minori apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate
nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorii
excepţiei. Invocă, în acest sens, Deciziile Curţii Constituţionale nr. 21/2000
şi nr. 539/2004.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 911 din Codul de procedură penală, cu
denumirea marginală „Condiţiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare
a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc
electronic de comunicare", având următorul cuprins: „Interceptarea
şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori
prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea
motivată a judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau
supraveghează urmărirea penală, în condiţiile prevăzute de lege, dacă sunt date
ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru
care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea şi
înregistrarea se impun pentru stabilirea situaţiei de fapt ori pentru că
identificarea sau localizarea participanţilor nu poate fi făcută prin alte
mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată.
Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau
comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de
comunicare pot fi autorizate în cazul infracţiunilor contra siguranţei
naţionale prevăzute de Codul penal şi de alte legi speciale, precum şi în cazul
infracţiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane,
acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, în
cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi
completările ulterioare, în cazul unor alte infracţiuni grave ori al
infracţiunilor care se săvârşesc prin mijloace de comunicare electronică.
Dispoziţiile alin. 1 se aplică în mod corespunzător.
Autorizaţia se dă pentru durata necesară
interceptării şi înregistrării, dar nu pentru mai mult de 30 de zile, în camera
de consiliu, de preşedintele instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece
cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia, în
a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte
procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. In lipsa
preşedintelui instanţei autorizaţia se dă de către judecătorul desemnat de
acesta.
Autorizaţia poate fi reînnoită, înainte sau după
expirarea celei anterioare, în aceleaşi condiţii, pentru motive temeinic
justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile.
Durata totală a interceptărilor şi înregistrărilor
autorizate, cu privire la aceeaşi persoană şi aceeaşi faptă, nu poate depăşi
120 de zile.
Inregistrarea convorbirilor dintre avocat şi partea
pe care o reprezintă sau o asistă în proces nu poate fi folosită ca mijloc de
probă decât dacă din cuprinsul acesteia rezultă date sau informaţii concludente
şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea de către avocat a unei
infracţiuni dintre cele prevăzute la alin. 1 şi 2.
Procurorul dispune încetarea imediată a
interceptărilor şi înregistrărilor înainte de expirarea duratei autorizaţiei
dacă nu mai există motivele care le-au justificat, informând despre aceasta
instanţa care a emis autorizaţia.
La cererea motivată a persoanei vătămate, procurorul
poate solicita judecătorului autorizarea interceptării şi înregistrării
convorbirilor ori comunicărilor efectuate de aceasta prin telefon sau orice
mijloc electronic de comunicare, indiferent de natura infracţiunii ce formează
obiectul cercetării.
Autorizarea interceptării şi a înregistrării
convorbirilor sau comunicărilor se face prin încheiere motivată, care va
cuprinde: indiciile concrete şi faptele care justifică măsura; motivele pentru
care stabilirea situaţiei de fapt sau identificarea ori localizarea
participanţilor nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult
întârziată; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii;
perioada pentru care sunt autorizate interceptarea şi înregistrarea."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 28
privind secretul corespondenţei şi ale art. 53 referitoare la condiţiile şi
limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi,
respectiv a prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil
şi ale art. 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 911 din Codul de procedură penală au
mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare
la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta
cauză, şi cu motivări similare. Astfel, de exemplu, cu prilejul pronunţării
Deciziei nr. 102 din 4 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 146 din 5 martie 2010, şi Deciziei nr. 182 din 2 martie
2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 26
martie 2010, au fost respinse ca neîntemeiate excepţii de neconstituţionalitate
similare, pentru considerentele acolo arătate.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 911 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Radu-Vasile Prisăcaru, Flavius-Leonard Ioniţă, Toni-Cristian Baltag
şi Cristian Maftei în Dosarul nr. 236/45/2007 al Curţii de Apel laşi - Secţia
penală şi pentru cauze cu minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean