DECIZIE Nr.
914 din 23 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 si art. 24 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 544 din 5 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 şi 24 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Alexandru I. Alexandrescu în
Dosarul nr. 1.982/42/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 13 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.982/42/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 şi 24 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Alexandru I. Alexandrescu într-un litigiu referitor la dreptul la
pensie.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că, prin textele de lege criticate, nu se
garantează controlul judecătoresc al actelor administrative emise de
autorităţile publice pe calea contenciosului administrativ, întrucât este
posibil ca, după ce un act administrativ a fost anulat ca nelegal de o instanţă
judecătorească, conducătorul respectivei autorităţi să emită, ulterior, un nou
act administrativ care să reia în totalitate vechea formulare şi să îl repună
în circuitul actelor normative. într-o asemenea situaţie, persoana care a
declanşat procesul în urma căruia actul administrativ a fost anulat trebuie să
pornească un nou proces, fiind afectate securitatea şi garantarea drepturilor
câştigate, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un
termen rezonabil. Autorul excepţiei critică lipsa unei reglementări care să
constrângă ducerea la îndeplinirea a dispoziţiilor hotărârii judecătoreşti prin
care se anulează un act administrativ. Precizează că „autorităţile publice
speculează această lacună a legii şi emit un nou act administrativ identic cu
cel anulat". Susţine că nu este asigurată egalitatea în drepturi, fiind
dezavantajaţi „cei care anulează un act, întrucât există posibilitatea emiterii
la infinit a unor acte administrative ilegale, cu acelaşi conţinut". In
argumentarea acestor susţineri, invocă o serie de decizii pronunţate de Curtea
Europeană a Drepturilor Omului, prin care aceasta a statuat că „diferenţa de
tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, atunci când se induc
distincţii între situaţii analoage şi comparabile fără ca acestea să se bazeze
pe o justificare rezonabilă şi obiectivă", şi de Curtea de Justiţie a
Comunităţilor Europene, care a consacrat „principiul egalităţii ca unul dintre
principiile generale ale dreptului comunitar, principiu ce exclude ca
situaţiile comparabile să fie tratate diferit şi situaţiile diferite să fie
tratate similar, cu excepţia cazului în care tratamentul este justificat
obiectiv".
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 23 şi 24 din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7
decembrie 2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege
criticate au următorul cuprins:
„Art. 23. - Hotărârile judecătoreşti definitive şi
irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu
caracter normativ sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Acestea se publică obligatoriu după motivare, la solicitarea instanţelor, în
Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în monitoarele oficiale
ale judeţelor ori al municipiului Bucureşti, fiind scutite de plata taxelor de
publicare.";
„Art. 24. - (1) Dacă în urma admiterii acţiunii
autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice
actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite
operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se
face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de
termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) In cazul în care termenul nu este respectat, se
aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o
amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar
reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
(3) Neexecutarea din motive imputabile sau
nerespectarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de
instanţa de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data
aplicării amenzii prevăzute la alin. (2), constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani satv
cu amendă de la 2.500 lei la 10.000 lei."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie:
art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 - Egalitatea
în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile
omului, art. 21 -Accesul liber la justiţie, art. 52 - Dreptul
persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 124 - Infăptuirea
justiţiei şi art. 126 alin. (6) care garantează controlul judecătoresc al
actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului
administrativ. De asemenea, se invocă şi prevederile din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cuprinse la art. 6 -
Dreptul la un proces echitabil şi la art. 14 - Interzicerea
discriminării, cele ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la convenţia amintită
privind interzicerea generală a discriminării, precum şi prevederile art. 1, 7
şi 8 din Declaraţia universală a drepturilor omului, referitoare la egalitatea
în drepturi a tuturor fiinţelor umane şi la dreptul de acces efectiv la
instanţele judiciare naţionale competente.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că prevederile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004 consacră, la nivelul legii organice, efectele erga omnes ale
hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a anulat, în
tot sau în parte, un act administrativ cu caracter normativ. Opozabilitatea
acestui tip de hotărâri faţă de toţi subiecţii de drept este asigurată, în mod
concret, prin publicarea în Monitorul Oficial al României a hotărârilor
judecătoreşti referitoare la actele administrative normative emise de Guvern şi
de celelalte organe centrale ale administraţiei publice, respectiv în
monitoarele oficiale ale judeţelor a acelor hotărâri privitoare la anularea
unor acte ale organelor administraţiei publice locale, corespunzătoare
judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor. Utilitatea acestei publicări
este incontestabilă, ţinând cont de faptul că, prin natura lor, actele
administrative cu caracter normativ se adresează unui număr nedeterminat de
subiecte de drept.
Autorul excepţiei susţine că acest text de lege nu
garantează controlul judecătoresc al actelor administrative pe calea
contenciosului administrativ, întrucât, în opinia sa, este posibil ca, după ce
un act administrativ a fost anulat ca nelegal de o instanţă judecătorească,
conducătorul autorităţii administrative să emită, ulterior, un nou act
administrativ care să reia în totalitate vechea formulare şi să îl repună în
circuitul actelor normative. Or, publicitatea impusă prin dispoziţiile art. 23
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 constituie soluţia pe care
legiuitorul a înţeles să o adopte tocmai în scopul preîntâmpinării unor litigii
repetitive purtând asupra aceluiaşi obiect. De aceea, cercul vicios pe care îl
prefigurează autorul excepţiei în critica sa nu are suport în realitate,
întrucât autorităţii de lucru judecat a hotărârilor definitive şi irevocabile
pronunţate de instanţele de contencios administrativ în ceea ce priveşte
legalitatea actelor administrative cu caracter normativ i se dă eficienţă
inclusiv prin textul de lege criticat. De altfel, Curtea observă că autorul
excepţiei porneşte, în argumentarea criticii de neconstituţionalitate, de la
prezumţia relei-credinţe a conducătorului autorităţii administrative emitente a
actului vizat şi de la premisa nerespectării de către acesta a dispoziţiilor
cuprinse în hotărârea judecătorească. Or, asemenea ipoteze nu pot fi luate în
considerare în examinarea constituţionalităţii textului de lege criticat, în
condiţiile în care principiul supremaţiei dreptului, al statului de drept şi al
respectării ordinii de drept reprezintă bazele funcţionării unei societăţi
democratice, iar forţa obligatorie a dispoziţiilor impuse prin hotărârile
judecătoreşti definitive şi irevocabile constituie una dintre consecinţele
existenţei acestor principii constituţionale.
Textul art. 24 din Legea nr. 554/2004 are în vedere
situaţia în care în sarcina unei autorităţi publice a fost instituită obligaţia
de a face constând în încheierea, înlocuirea sau modificarea actului
administrativ, eliberarea unui alt înscris ori efectuarea anumitor operaţiuni
administrative. Prevederea criticată introduce un mijloc de constrângere a
conducătorilor autorităţilor publice în vederea executării hotărârilor care
dispun în acest sens, conferind, o dată în plus, eficacitate în ceea ce
priveşte ducerea la îndeplinire a acestora.
Curtea constată că cele două texte de lege ce formează
obiect al excepţiei nu afectează egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice, fiind deopotrivă aplicabile tuturor celor aflaţi în
situaţiile reglementate de normele juridice cuprinse în acestea, fără să creeze
vreun tratament juridic discriminatoriu aplicabil anumitor subiecte de drept.
De aceea, textele de lege criticate sunt în concordanţă şi cu jurisprudenţa
Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Comunităţilor
Europene invocate de autorul excepţiei.
Totodată, Curtea constată că textele de lege criticate
nu îngrădesc în niciun mod accesul liber la justiţie şi nu sunt de natură să
conducă la înfrângerea principiilor înscrise în art. 124 din Constituţie, ce
stau la baza înfăptuirii justiţiei, fiind, în plus, o expresie a garanţiei
consacrate de art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală în ceea ce priveşte
controlul actelor administrative pe calea contenciosului administrativ, în
condiţiile unui proces echitabil ce întruneşte exigenţele art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 23 şi art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, excepţie ridicată de Alexandru I. Alexandrescu în Dosarul nr.
1.982/42/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu