DECIZIE Nr.
905 din 16 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 2 alin. (3) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a
comunicatiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 760 din 9 noiembrie 2007
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 482 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Voxline Communication" -
S.R.L, din Bucureşti în Dosarul nr. 32.585/299/2006 al Judecătoriei Sectorului
1 Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
9 octombrie 2007 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când
Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 alin. (2) din
Codul de procedură civilă, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 16
octombrie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 23 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
32.585/299/2006, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 482 alin. (3) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a
comunicaţiilor. Excepţia a fost ridicată de
Societatea Comercială „Voxline Communication" - S.R.L, din Bucureşti
într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare,
„anularea formelor de executare şi suspendarea executării silite".
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate,
autorul acesteia consideră că dispoziţiile art. 482 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002
contravin prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituţie, referitoare la
aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Aceasta, deoarece tariful de monitorizare
nu reprezintă o sarcină fiscală, având natura unei plăţi legale constituite ca
sursă de venituri proprii extrabugetare administrate de Autoritatea Naţională
de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, astfel că acestea nu
pot fi incluse în bugetul de stat, nu au caracterul unor creanţe fiscale şi, în
consecinţă, nu pot fi aplicabile regulile Codului de procedură fiscală, astfel
cum dispune art. 482
alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
79/2002. In opinia autorului excepţiei, acest tip de impunere contravine
principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale şi în plus reprezintă o
supraimpunere a veniturilor contribuabilului, fapt ce contravine şi legislaţiei
comunitare, deoarece încasările obţinute de contribuabil din activitatea de
telecomunicaţii sunt astfel dublu taxate: o dată reprezentând baza de calcul
pentru tariful de monitorizare, iar a doua oară reprezentând baza de calcul
pentru impozitul pe venit sau pe profit.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti opinează în sensul că dispoziţiile art. 482 alin. (3)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de
reglementare a comunicaţiilor sunt constituţionale, excepţia fiind, aşadar,
neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
482 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 79/2002 este inadmisibilă deoarece autorul excepţiei nu
motivează sub niciun aspect pretinsa contrarietate a acestui text faţă de
dispoziţiile art. 56 alin. (2) din Constituţie, încălcându-se astfel art. 10
alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia orice sesizare adresată Curţii
Constituţionale trebuie motivată.
Avocatul Poporului susţine,
în punctul său de vedere, că dispoziţiile art. 482 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 sunt
constituţionale. Critica faţă de prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie
nu poate fi reţinută, arătându-se, în esenţă, că tariful de monitorizare anual
şi tariful de utilizare a resurselor de numerotaţie nu constituie o sarcină
fiscală, ci reprezintă o plată legală pentru activitatea de supraveghere şi
control al pieţei comunicaţiilor electronice, desfăşurată de Autoritatea
Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei în
conformitate cu prevederile legii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile
procurorului şi dispoziţiile
de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare,
dispoziţiile art. 482 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002
privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2002, modificate prin art. III pct. 17 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2006 privind modificarea şi completarea
unor acte normative din domeniul comunicaţiilor electronice şi al serviciilor
poştale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 2 octombrie 2006. Textul
legal criticat are următorul conţinut:
Art. 482 alin. (3): „ (3) Tariful de monitorizare şi tariful de utilizare a resurselor de
numerotaţie se administrează de ANRC, fiind aplicabile în mod corespunzător
dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia
cazului în care prin lege specială se dispune
altfel."
In plus faţă de aceste dispoziţii, autorul excepţiei a
invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 483 alin. (4) şi art. 484 alin. (4) din aceeaşi ordonanţă de
urgenţă, precum şi ale art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 70/2006 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul
comunicaţiilor electronice şi al serviciilor poştale. Cererea de sesizare a
Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a acestor
texte legale a fost însă respinsă ca inadmisibilă de către instanţa de
judecată, pe motivul lipsei legăturii cu soluţionarea fondului cauzei,
Intrucât, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, „sesizarea
Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat
excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere .... (...)", rezultă că obiectul
excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie doar dispoziţiile de lege
criticate reţinute ca atare prin încheierea de sesizare, şi anume art. 482 alin. (3) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002.
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege
contravin prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Sistemul
legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele
considerente:
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
raportată la prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie, Curtea observă că
aceasta nu poate fi primită deoarece textul constituţional invocat nu are
incidenţă în cauză. Aşa cum însuşi autorul excepţiei susţine în motivare,
tariful de monitorizare nu are natura unei sarcini fiscale, reprezentând o
plată legală pentru prestarea unui serviciu şi care constituie una dintre
sursele de venituri proprii extrabugetare, administrate, în temeiul legii, de
Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei.
In acest sens, s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 517 din 11
octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 23 noiembrie 2005.
In ceea ce priveşte susţinerile potrivit cărora la
calcularea tarifului de monitorizare nu sunt aplicabile prevederile Codului de
procedură fiscală deoarece acesta nu se include în categoria impozitelor şi
taxelor ce se constituie sursă la bugetul de stat sau la bugetele locale,
Curtea reţine că acestea nu au natura unor critici de neconstituţionalitate, ci
vizează în realitate necorelarea dintre diverse acte normative în materie. Or,
aceste aspecte excedează competenţei Curţii Constituţionale, armonizarea şi
corelarea legislaţiei în vigoare fiind atributul legiuitorului.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 482 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002
privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Voxline Communication" - S.R.L, din Bucureşti în
Dosarul nr. 32.585/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi