DECIZIE Nr.
902 din 5 decembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 49 din 23 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Staţiunea de
Cercetare-Dezvoltare Agricolă din Brăila în Dosarul nr. 6.509/2006 al Judecătoriei Brăila.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare
este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenta Curţii Constituţionale în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 30 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 6.509/2006, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 403
alin. 1 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare
Agricolă din Brăila.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat îngrădeşte
accesul liber la justiţie, precum şi principiul egalităţii în faţa legii,
deoarece obligaţia depunerii unei cauţiuni de către debitor, în vederea judecării unei cereri de suspendare a
executării silite, echivalează cu împiedicarea acestuia de a-şi susţine cauza
pe fond, din motive obiective, ce ţin de imposibilitatea depunerii cauţiunii.
Judecătoria Brăila consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curţii
Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29
din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 403
alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit
cărora: „Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri
privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă
se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care
legea dispune altfel."
Prevederile legale criticate sunt considerate a fi
contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), privind egalitatea
cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 alin. (1) şi (2),
referitoare la accesul liber la justiţie şi la
interdicţia îngrădirii prin lege a exerciţiului acestui drept, art. 52 alin. (1), referitor la dreptul
persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 -
„Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi", art. 124 alin. (2), privind caracterul unitar, imparţial şi egalitar al justiţiei.
Examinând excepţia, Curtea constată că aceste prevederi
legale au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare,
între alte dispoziţii constituţionale, şi la cele cuprinse în art. 21 şi cu o motivare similară.
Astfel, prin Decizia nr. 375 din 28 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 14 octombrie 2004, Curtea a
constat că prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, reţinând, în
esenţă, că instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii, ca o condiţie a
suspendării executării, are o dublă finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea
de a constitui o garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte acoperirea
eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin
efectul suspendării acesteia, şi, pe de altă parte, de a preveni şi limita
eventualele abuzuri în valorificarea
unui asemenea drept de către debitorii rău-platnici. Intrucât plata cauţiunii
nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci
exclusiv pentru a se putea solicita suspendarea executării silite, instituirea
acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul
liber la justiţie.
Soluţia şi considerentele cuprinse în această decizie
îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit
elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale.
Pentru aceleaşi argumente reţinute în decizia
menţionată, Curtea nu poate reţine, în prezenta cauză, nicio contradicţie între
textul de lege criticat şi dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală.
Referitor la susţinerile
privind încălcarea principiul constituţional al egalităţii în drepturi, Curtea
constată că acestea nu sunt întemeiate, deoarece prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă
se aplică în mod egal tuturor persoanelor care se regăsesc în ipoteza normei
legale în cauză, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.
Dispoziţiile art. 52 alin. (1),
referitoare la dreptul persoanei vătămate de o
autoritate publică, şi ale art. 124 alin. (2), privind caracterul unitar, imparţial şi egalitar al justiţiei, nu
au relevanţă în soluţionarea prezentei cauze.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 403 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare
Agricolă din Brăila în Dosarul nr. 6.509/2006 al Judecătoriei Brăila.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 decembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Irina Loredana Gulie