DECIZIE Nr.
896 din 16 septembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998
privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 713 din 21 octombrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia Miu -
prim-magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998
privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, excepţie ridicată
de Dan Constantin Popescu în Dosarul nr. 2.650/91/2007 al Tribunalului Vrancea
- Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Prim-magistratul-asistent referă asupra cererii,
existente în dosarul cauzei, de acordare a unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător,
formulată de autorul excepţiei Dan Constantin Popescu.
Reprezentantul Ministerului
Public consideră că cererea nu este temeinic motivată, faţă de care Curtea o
respinge.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 20 decembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 2.650/91/2007, Tribunalul Vrancea - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6
alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul
juridic al acesteia, excepţie ridicată de Dan Constantin Popescu într-o cauză
având ca obiect o acţiune în revendicare a unui imobil.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 6 alin. (2) din Legea
nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia sunt contrare dispoziţiilor art.
21 şi 44 din Constituţie, ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art.
17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deoarece din aceste texte
rezultă că dreptul de proprietate este ocrotit şi garantat de lege şi că
restricţionarea redobândirii dreptului de proprietate reprezintă o atingere a dreptului
de proprietate şi a dreptului de acces la justiţie.
Tribunalul Vrancea - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind
proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, care au următorul cuprins: „(2)
Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin
vicierea consimţământului, pot fi revendicate de foşti proprietari sau de
succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de
reparaţie."
Textul criticat contravine, în opinia autorului
excepţiei, dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul
liber la justiţie, ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, precum
şi celor cuprinse la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, la art. 6
paragraful 1 din aceeaşi Convenţie şi la art. 17 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului.
Curtea reţine că, prin dispoziţiile alin. (2) al art. 6
din legea criticată, se stabileşte că bunurile preluate de stat fără un titlu
valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului, pot fi
revendicate de foştii proprietari sau de moştenitorii acestora, dacă nu fac
obiectul unor legi speciale cu caracter reparatoriu, iar, în aceste cazuri,
instanţele de judecată sunt competente să stabilească valabilitatea titlurilor.
Faţă de această situaţie, este neîntemeiată critica privind îngrădirea
liberului acces la justiţie.
De asemenea, Curtea constată că este neîntemeiată şi
critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea dispoziţiilor art.
44 din Constituţie. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că „trebuie
să se recunoască statului dreptul de a hotărî neîngrădit asupra regimului
juridic al bunurilor intrate în proprietatea sa în baza unor titluri conforme
cu legislaţia existentă în momentul dobândirii dreptului său de proprietate,
precum şi de a stabili modul în care - prin restituire în natură, prin plata
unor despăgubiri sau în orice altă modalitate - foştii proprietari sau
moştenitorii acestora vor beneficia de reparaţii pentru prejudiciile suferite
prin aplicarea unor prevederi legislative în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989".
In ceea ce priveşte contrarietatea faţă de dispoziţiile
art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 6 paragraful 1 din aceeaşi
Convenţie, Curtea constată că prevederile criticate asigură dreptul persoanei
de a se plânge unui tribunal în legătură cu încălcarea drepturilor sale. Prin
textul criticat statul român a oferit posibilitatea celor ce şi-au pierdut
proprietăţile, pe calea trecerii acestora în proprietatea statului, de a şi-o
recupera prin exercitarea dreptului la reconstituirea proprietăţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea
publică şi regimul juridic al acesteia, excepţie ridicată de Dan Constantin
Popescu în Dosarul nr. 2.650/91/2007 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu