DECIZIE Nr.
891 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 582 din 17 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Tinioris Mar" - S.R.L, din Constanţa în Dosarul nr.
499/212/2009 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.
La apelul nominal răspunde, pentru partea Serviciul
public de impozite, taxe şi alte venituri ale bugetului local din Constanţa,
avocat Constantin Cojocaru, cu delegaţie la dosar, lipsind autorul excepţiei,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Serviciului public de impozite, taxe şi alte venituri
ale bugetului local din Constanţa, care solicită respingerea ca neîntemeiată a
excepţiei de neconstituţionalitate ridicată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens,
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 3 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 499/212/2009, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 44 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedura fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tinioris
Mar" - S.R.L, din Constanţa într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei
contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât
încunoştinţarea contribuabilului de existenţa unei decizii de impunere se face
prin internet sau prin afişare la sediul organului fiscal. Or, nu orice
persoană are acces la internet, iar contribuabilul nu este obligat să se
prezinte la sediul organului fiscal pentru a vedea dacă s-a publicat sau nu
vreo decizie de impunere împotriva sa. Neluând la cunoştinţă despre existenţa
unei decizii de impunere, prin executarea acesteia, se ajunge la îngrădirea
dreptului de proprietate al contribuabilului.
Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată,
întrucât termenul de contestare al actului fiscal curge de la momentul
comunicării actelor de drept fiscal; or, dacă această comunicare se realizează
prin afişare, contribuabilul nu poate lua la cunoştinţă în mod efectiv de actul
administrativ fiscal în cauză, astfel încât contestaţia formulată împotriva
acestuia este formală, aceasta urmând să fie respinsă ca tardiv introdusă.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au următorul cuprins:
„(3) Comunicarea prin publicitate se face prin
afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet
a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a unui anunţ în care se
menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele
contribuabilului. In cazul actelor administrative emise de organele fiscale
prevăzute la art. 35, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe
pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective. In
lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a
consiliului judeţean. In toate cazurile, actul administrativ fiscal se
consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului".
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (4)
privind accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 136 alin. (5) privind
proprietatea.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi
dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale
invocate, Curtea constată următoarele:
Textul legal criticat a mai format obiect al unei
critici identice de neconstituţionalitate. Curtea, prin Decizia nr. 667 din 30
aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din
26 iunie 2009, a statuat că, în sine, textul în cauză nu contravine niciunei
dispoziţii constituţionale invocate, reglementând doar o modalitate ultimă şi
subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în
cazul în care celelalte modalităţi de comunicare nu au putut fi îndeplinite din
motive obiective. Constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a
actelor administrative este apanajul exclusiv al instanţelor judecătoreşti,
însă deja acest aspect ţine de aplicarea şi interpretarea legii. Numai instanţa
de judecată este cea competentă să stabilească dacă comunicarea prin
publicitate a actului administrativ fiscal a fost efectuată în condiţiile
Codului de procedură fiscală.
Neintervenind elemente noi de natură a determina
reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei
menţionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de faţă.
Distinct de cele de mai sus, Curtea observă că instanţa
de judecată, pentru a aprecia dacă acţiunea formulată împotriva actului
administrativ fiscal a fost tardiv introdusă, va trebui să verifice, chiar şi
în faza contestaţiei la executare, corectitudinea comunicării acestuia în
condiţiile art. 44 alin. (3) din cod, pentru că, în cazul în care o atare
modalitate de comunicare a fost folosită în mod abuziv, înseamnă că, de fapt,
actul administrativ fiscal nu a fost comunicat, în condiţiile legii, persoanei
vizate, ceea ce are efecte directe cu privire la executarea actului respectiv.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Tinioris Mar" - S.R.L, din Constanţa în Dosarul nr.
499/212/2009 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly