DECIZIE Nr.
890 din 10 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 237 alin. (3), (4) si (7) din Legea
nr. 31/1990 privind societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 600 din 12 august 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia Miu -
prim-magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 237 alin. (3), (4) şi' (7) din Legea
nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Direcţia
Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Dolj în Dosarul nr. 169/54/2008 al
Curţii de Apel Craiova - Secţia comercială, cauză înregistrată la Curtea
Constituţională sub nr. 1.081 D/2008.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele
nr. 1.082D/2008-1.132D/2008, având ca obiect o excepţie de
neconstituţionalitate identică cu cea ridicată în Dosarul nr. 1.081 D/2007.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.081 D/2008- 1.132D/2008, pune în discuţie, din
oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
măsura conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.082D/2008- 1.132D/2008 la
Dosarul nr. 1.081 D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Luând cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile pronunţate în dosarele nr.
169/54/2008, 376/54/2008, 377/54/2008, 378/54/2008, 379/54/2008, 382/54/2008,
383/54/2008, 385/54/2008, 386/54/2008, 388/54/2008, 389/54/2008, 393/54/2008,
394/54/2008, 395/54/2008, 399/54/2008, 401/54/2008,
402/54/2008, 411/54/2008, 413/54/2008, 424/54/2008, 425/54/2008, 429/54/2008,
433/54/2008, 435/54/2008, 436/54/2008, 442/54/2008, 443/54/2008, 444/54/2008,
447/54/2008, 448/54/2008, 449/54/2008, 451/54/2008, 452/54/2008, 455/54/2008,
457/54/2008, 458/54/2008, 460/54/2008, 461/54/2008, 463/54/2008, 464/54/2008,
465/54/2008, 466/54/2008, 470/54/2008, 471/54/2008, 477/54/2008, 478/54/2008,
483/54/2008, 484/54/2008, 486/54/2008, 487/54/2008,
488/54/2008 şi nr. 489/54/2008, Curtea de Apel Craiova - Secţia comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 237 alin. (3), (4) şi (7) din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale.
Excepţia a fost ridicată de Direcţia Generală a
Finanţelor Publice a Judeţului Dolj cu ocazia soluţionării unor recursuri
declarate împotriva unor încheieri ale judecătorului delegat la Oficiul
Registrului Comerţului Dolj.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele criticate contravin
dispoziţiilor art. 21, art. 24 alin. (1) şi art. 129 din Constituţie, deoarece
împiedică liberul acces la justiţie, întrucât nu prevăd reguli de procedură
clare cu privire la condiţiile şi termenele în care justiţiabilii să îşi poată
exercita drepturile lor procesuale. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
statuat în jurisprudenţa sa că o normă este previzibilă atunci când este
redactată cu suficientă precizie, astfel încât cetăţeanul să dispună de
informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-o anumită
situaţie, care să-i permită acestuia să prevadă, într-o măsură rezonabilă,
consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat. In acelaşi timp, norma
juridică trebuie să fie accesibilă. Or, dispoziţiile alin. (2) şi (3) ale
textului criticat nu prevăd în ce termen se publică hotărârile de dizolvare în
Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Totodată, este limitat accesul
părţilor la monitor pentru că nu există, în mod obiectiv, posibilitatea de a
obţine pe cale electronică informaţii de pe pagina de internet a Regiei Autonome
„Monitorul Oficial", iar volumul de informaţii referitoare la societăţile
comerciale este foarte mare. Se arată că nu există un cuprins al actelor
publicate, cu toate că se editează „30 de monitoare zilnic", ceea ce face
imposibilă identificarea datei la care a fost publicată o anumită informaţie în
vederea exercitării drepturilor prevăzute de lege. Autorul excepţiei mai
susţine că nici dispoziţiile alin. (7) nu sunt previzibile şi accesibile,
deoarece data de la care începe să curgă termenul de formulare a cererii de
numire a lichidatorului este incertă, întrucât hotărârea devine irevocabilă fie
prin expirarea termenului de recurs, fie prin soluţionarea recursului.
Curtea de Apel Craiova - Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale
invocate.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate al cărei obiect îl constituie dispoziţiile art. 237
alin. (3), (4) şi (7) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17
noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au
următoarea redactare:
„(3) Hotărârea tribunalului prin care s-a pronunţat
dizolvarea se înregistrează în registrul comerţului, se comunică direcţiei
generale a finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi
se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala
titularului cererii de dizolvare, acesta putând să se îndrepte împotriva
societăţii.
(4) In cazul mai multor hotărâri judecătoreşti de
dizolvare, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1), publicitatea se va putea
efectua în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în forma unui tabel
cuprinzând: codul unic de înregistrare, denumirea, forma juridică şi sediul
societăţii dizolvate, instanţa care a dispus dizolvarea, numărul dosarului,
numărul şi data hotărârii de dizolvare. In aceste cazuri, tarifele de publicare
în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, se reduc cu 50 %. [...]
(7) Dacă în termen de 3 luni de la data rămânerii
irevocabile a hotărârii judecătoreşti de dizolvare nu se procedează la numirea
lichidatorului, judecătorul delegat, la cererea oricărei persoane interesate,
numeşte un lichidator de pe Lista practicienilor în reorganizare şi lichidare,
remunerarea acestuia urmând a fi făcută din averea persoanei juridice dizolvate
sau, în cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit în temeiul
Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare."
Autorul excepţiei susţine că prevederile criticate
contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul
liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1)
referitoare la dreptul la apărare şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, întrucât
ele nu sunt previzibile şi accesibile, deoarece nu prescriu reguli de procedură
clare cu privire la condiţiile şi termenele în care justiţiabilii să îşi poată
exercita drepturile procesuale.
Curtea reţine că, potrivit alin. (1) al textului
criticat, tribunalul va putea pronunţa o hotărâre de dizolvare a societăţii
comerciale în cazurile în care societatea nu mai îndeplineşte condiţiile legale
de funcţionare ca urmare a unor împrejurări care se datorează propriei sale
lipse de diligentă. Dispoziţiile alin. (2) şi (3) ale art. 237 din Legea nr.
31/1990 se aplică numai acestei categorii de societăţi, aşa cum rezultă din chiar alin. (2), care
stabileşte că nu se aplică prevederile alin. (1) lit.
c) „în cazul în care societatea a fost în
inactivitate temporară, anunţată organelor fiscale şi înscrisă în registrul
comerţului". De asemenea, Curtea reţine că în
materie civilă şi comercială lipsa de diligentă este un element al
relei-credinţe, or, într-un stat de drept, toate subiectele de drept trebuie să
îşi exercite drepturile şi obligaţiile cu bună-credinţă. De aceea, în
cazul unui dezinteres evident al societăţilor comerciale, legiuitorul are
legitimare constituţională să reglementeze dizolvarea acestora prin hotărâre a
tribunalului, a cărei publicitate se face nu potrivit Codului de procedură
civilă, ci prin comunicarea hotărârii către direcţia generală a finanţelor
publice judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, şi prin publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea IV-a.
Curtea constată că prin reglementarea unor reguli
speciale de procedură în materia dizolvării persoanelor juridice ce desfăşoară
acte de comerţ, legiuitorul nu a obstrucţionat accesul la justiţie al societăţilor comerciale şi nici nu a
încălcat dreptul la apărare, garantate de art. 21 şi art. 24 din
Constituţie, ci, aşa cum rezultă din dispoziţiile alin. (5) al art. 237, orice
persoană interesată poate face recurs împotriva hotărârii de dizolvare în
termen de 30 de zile de la efectuarea publicităţii. Astfel, nu se înlătură
posibilitatea persoanelor care dovedesc un interes de a se adresa justiţiei şi
de a se prevala de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil,
de a produce probe în apărare, inclusiv de a dovedi netemeinicia hotărârii
tribunalului prin care s-a pronunţat dizolvarea societăţii comerciale. Această
măsură legislativă este o expresie a obligaţiei statului, prevăzută la art. 135
din Constituţie, de a elimina din viaţa economică societăţile comerciale
neviabile, pentru a conferi dinamismul necesar unei economii de piaţă.
Curtea Constituţională constată că este nefondată şi
critica ce vizează încălcarea exigenţelor de elaborare a normelor juridice.
Astfel, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă
pentru elaborarea actelor normative,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 777 din 25 august 2004, textul legislativ trebuie
să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, pentru a asigura precizia şi
claritatea dispoziţiilor.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în
jurisprudenţa sa că norma legală trebuie să fie suficient de accesibilă şi de
previzibilă, astfel încât să permită cetăţeanului să dispună de informaţii
suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie
capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea.
Astfel, în Cauza „Hertel contra Elveţiei"- 1998,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că
previzibilitatea legii nu trebuie neapărat să fie însoţită de certitudini
absolute. Certitudinea, chiar dacă este de dorit, este dublată uneori de o
rigiditate excesivă, or, dreptul trebuie să ştie să se adapteze schimbărilor de
situaţie. Există multe legi care se servesc, prin forţa lucrurilor, de formule
mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare depinde de practică, aşa cum
se întâmplă şi în cazul judecătorului român.
Şi în Cauza „Wingrove contra
Marii Britanii"- 1996, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că legea internă
pertinentă, care înglobează atât dreptul scris, cât şi pe cel nescris, trebuie
să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor
interesate, care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist, să prevadă într-o
măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta
dintr-un act determinat. Aşa fiind, o lege care atribuie o putere de apreciere
(cum este, în speţă, cazul judecătorului român) nu contravine, în principiu,
acestei exigenţe.
Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate sunt
suficient de clare şi accesibile, însă punerea lor în aplicare depinde de
diligenta societăţilor comerciale ce sunt vizate de aceste dispoziţii. Potrivit
art. 129 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv
de a stabili normele de procedură, putând să instituie prevederi speciale,
derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situaţii specifice.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 146 lit. d)
şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 237 alin. (3), (4) şi (7) din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, excepţie ridicată de Direcţia Generală a Finanţelor
Publice a Judeţului Dolj în dosarele nr. 169/54/2008, 376/54/2008, 377/54/2008,
378/54/2008, 379/54/2008, 382/54/2008, 383/54/2008, 385/54/2008, 386/54/2008, 388/54/2008, 389/54/2008, 393/54/2008, 394/54/2008,
395/54/2008, 399/54/2008, 401/54/2008, 402/54/2008, 411/54/2008, 413/54/2008,
424/54/2008, 425/54/2008, 429/54/2008, 433/54/2008, 435/54/2008, 436/54/2008,
442/54/2008, 443/54/2008, 444/54/2008, 447/54/2008, 448/54/2008, 449/54/2008,
451/54/2008, 452/54/2008, 455/54/2008, 457/54/2008, 458/54/2008, 460/54/2008,
461/54/2008, 463/54/2008, 464/54/2008, 465/54/2008, 466/54/2008, 470/54/2008,
471/54/2008, 477/54/2008, 478/54/2008, 483/54/2008, 484/54/2008, 486/54/2008, 487/54/2008, 488/54/2008 şi nr. 489/54/2008 ale
Curţii de Apel Craiova - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iulie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu