DECIZIE
Nr. 89 din 7 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. a), art. 16, 26,
33, 34 si 36 din Legea concurentei nr. 21/1996
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 190 din 28 februarie 2006
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru -
judecător
Constantin Doldur
- judecător
Acsinte Gaspar
- judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Petre
Ninosu - judecător
Ion
Predescu - judecător
Şerban
Viorel Stănoiu -
judecător
Ion Tiucă - procuror
Ingrid Alina Tudora
- magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei
de neconsti-tutionalitate a dispoziţiilor Legii concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de
Compania Naţională „Administraţia Canalelor Navigabile" - S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 2.243/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
Vlll-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Concurenţei, Loredana Criveanu, inspector de
concurenţă, lipsă fiind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul părţii prezente consideră că susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia Consiliul Concurenţei exercită anumite
atribuţii care atrag
calificarea sa drept autoritate jurisdicţională, nu este
întemeiată. Astfel, arată că, deşi prin lege
s-a instituit o procedură
specială care are la bază respectarea dreptului la apărare şi principiul contradictorialităţii, nu înseamnă că ne aflăm în prezenţa unei
proceduri jurisdicţionale. In
acest sens arată că Legea concurenţei nr. 21/1996 prevede că deciziile emise de autoritatea de concurenţă se atacă direct la
Curtea de Apel Bucureşti, fără a prevedea, alternativ, şi o procedură jurisdicţională de contestare a acestora. In continuare, apreciază că nu există nici o
ingerinţă a statului care să aducă atingere dreptului de acces liber la justiţie, Consiliul Concurenţei fiind o autoritate administrativă autonomă,
nesubordonată guvernamental.
De asemenea, arată că Legea concurenţei nr. 21/1996 nu îngrădeşte dreptul la
liberă asociere a cetăţenilor şi libertatea comerţului,
ci, dimpotrivă creează cadrul legal pentru ocrotirea interesului
public şi celui al
consumatorilor faţă de un
eventual comportament anticoncurenţial al agenţilor
economici. In final, solicită
respingerea excepţiei ca
neîntemeiată şi depune note scrise la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate
ca neîntemeiată, apreciind că actul normativ criticat nu contravine
prevederilor constituţionale
invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 4 octombrie
2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.243/2005, Curtea de
Apel Bucureşti -
Secţia a Vlll-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii concurenţei nr. 21/1996.
Excepţia a fost ridicată
de Compania Naţională „Administraţia Canalelor Navigabile" - S.A. din Constanţa cu ocazia soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ având ca
obiect anularea în parte a Deciziei Consiliului Concurenţei nr. 95 din 26 mai 2005.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul excepţiei
susţine că reglementarea criticată încalcă principiul constituţional al separaţiei
puterilor în stat, consacrat prin art. 1 alin. (4) din Constituţie, prevederile constituţionale ale art. 21, ale art. 53 coroborate
cu cele ale art. 40 şi 45,
precum şi cele ale art. 126 şi 135. Astfel, consideră că prin Legea concurenţei nr. 21/1996 se reglementează o activitate jurisdicţională obligatorie
pentru Consiliul Concurenţei,
care se suprapune în mod neconstituţional puterii judecătoreşti. Totodată, apreciază că prin atribuirea
în sarcina Consiliului Concurenţei a prerogativei de a decide asupra caracterului unor practici ale
comercianţilor se încalcă „principiul constituţional al liberei asocieri, al liberei iniţiative, al comerţului şi al exercitării drepturilor fundamentale" care,
potrivit art. 53 din Constituţie,
nu pot fi restrânse decât în cazuri excepţionale, In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile
Legii nr. 21/1996 încalcă şi textul constituţional care consacră
obligaţia statului de a
asigura libertatea comerţului,
protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor
de producţie, prin „imixtiunea
Consiliului Concurenţei în
activitatea comercianţilor, în
discuţiile dintre părţi şi în modalitatea
de realizare a scopului comercial".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vlll-a contencios
administrativ şi
fiscal apreciază că prevederile
Legii concurenţei nr. 21/1996
sunt constituţionale. In acest
sens arată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin sub nici un aspect prevederilor
constituţionale invocate,
deoarece activitatea jurisdicţională a Consiliului Concurenţei nu poate fi considerată ca „o suprapunere" cu puterea judecătorească, aşa cum este
aceasta reglementată prin
prevederile art. 126 din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin.
(1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
invocată este neîntemeiată. Astfel, arată că reglementarea
criticată nu contravine
textelor constituţionale
invocate în susţinerea excepţiei, întrucât prin înfiinţarea Consiliului Concurenţei nu se aduce atingere principiului
separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.
Consideră că dispoziţiile de lege criticate nu îngrădesc dreptul părţilor interesate
de a se adresa justiţiei
pentru apărarea drepturilor,
libertăţilor şi intereselor lor legitime, nu conţin norme contrare libertăţii economice şi posibilităţii
oricărei persoane de a iniţia şi întreprinde o activitate cu scop lucrativ şi nici nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate
ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,
10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum
reiese din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile Legii concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 742 din 16 august 2005.
Din examinarea motivelor invocate
de autorul excepţiei de neconstituţionalitate în susţinerea acesteia şi
a opiniei instanţei de judecată, Curtea constată că, în realitate,
constituie obiect al excepţiei
de neconstituţionalitate numai
dispoziţiile art. 5 alin. (1)
lit. a), art. 16, 26, 33, 34 şi
36 din Legea concurenţei nr.
21/1996.
In aceste condiţii, Curtea urmează a se pronunţa
numai asupra constituţionalităţii acestor texte de lege, care au următorul conţinut:
- Art. 5 alin. (1) lit. a): „(1)
Sunt interzise orice înţelegeri exprese sau tacite între agenţii economici ori asociaţiile de agenţi economici, orice decizii luate de
asociaţiile de
agenţi economici
şi orice
practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrângerea,
împiedicarea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc:
a) fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor, a
adaosurilor, precum şi a oricăror alte condiţii comerciale;";
- Art.
16: „(1) Se înfiinţează
Consiliul Concurenţei, autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenţei, cu personalitate juridică, care îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor prezentei legi. Sediul Consiliului
Concurenţei este
în municipiul Bucureşti.
(2) Structura organizatorică şi de personal a Consiliului Concurenţei, atribuţiile de conducere şi de execuţie ale personalului său se stabilesc prin regulamentele interioare adoptate de acesta.
";
- Art.
26: „Consiliul Concurenţei are următoarele atribuţii:
a) efectuează, la iniţiativa sa sau în urma unei
plângeri, sesizări
sau notificări,
investigaţiile
privind aplicarea art. 5, 6, 12 şi 15;
b) ia deciziile prevăzute de prezenta lege pentru
cazurile de încălcare
a dispoziţiilor
art. 5, 6, 9, 12 şi 15, constatate în urma investigaţiilor efectuate de către inspectorii de concurenţă, în baza prevederilor legii şi abilitării cu puteri de inspecţie prin ordin al preşedintelui; o copie a acestui ordin va fi înmânată de inspectorii de concurenţă abilitaţi agentului economic sau asociaţiei de agenţi economici supuşi investigaţiei;
c) certifică, la cererea agenţilor economici sau a asociaţiilor de agenţi economici şi, atunci când consideră necesar, în urma declanşării unei investigaţii, pe baza dovezilor prezentate, că nu există temei pentru intervenţia sa în baza art. 5 alin. (1) sau
a art. 6;
d) ia decizii de acordare a
dispenselor în cazurile de exceptări individuale de înţelegeri, decizii luate de asociaţiile de agenţi economici sau practici concertate, care se încadrează în prevederile art. 5 alin. (2),
precum şi
decizii în cazurile de concentrări economice;
e) ia decizii de retragere a
beneficiului exceptării de la prevederile art. 5 alin (1), stabilit prin regulament al
Consiliului Concurenţei pentru unele categorii de înţelegeri, decizii luate de asociaţiile de agenţi economici sau practici concertate, atunci când constată că acestea nu mai îndeplinesc prevederile art. 5 alin. (2);
f) asigură aplicarea efectivă a deciziilor proprii;
g) efectuează, din proprie iniţiativă, investigaţii utile pentru cunoaşterea pieţei;
h) sesizează Guvernul asupra existenţei unei situaţii de monopol sau a altor cazuri,
asemenea celor prevăzute la art. 4 alin. (2) şi (3), şi propune acestuia adoptarea măsurilor necesare pentru remedierea disfuncţionalităţilor constatate;
i) sesizează instanţele judecătoreşti asupra cazurilor în care acestea
sunt competente;
j) urmăreşte aplicarea dispoziţiilor legale şi a altor acte normative incidente în domeniul de reglementare al
prezentei legi;
k) sesizează Guvernului cazurile de imixtiune a
organelor administraţiei publice centrale şi locale în aplicarea prezentei legi;
l) emite aviz conform pentru
proiectele de acte normative care pot avea impact anticoncurenţial şi propune modificarea acelora care
au un asemenea efect;
m) face recomandări Guvernului şi organelor administraţiei publice locale pentru adoptarea
de măsuri care să faciliteze dezvoltarea pieţei şi a concurenţei;
n) propune Guvernului sau
organelor administraţiei publice locale luarea de măsuri disciplinare împotriva personalului din subordinea acestora, în
cazul în care acesta nu respectă dispoziţiile obligatorii ale Consiliului Concurenţei;
o) realizează studii şi întocmeşte rapoarte privind domeniul său de activitate şi furnizează Guvernului, publicului şi organizaţiilor internaţionale specializate informaţii privind această activitate;
p) reprezintă România şi promovează schimbul de informaţii şi de experienţă în relaţiile cu organizaţiile şi instituţiile internaţionale de profil şi cooperează cu autorităţile de concurenţă străine
şi comunitare;
r) stabileşte şi aprobă misiunea, strategia generală şi
programele de activitate ale autorităţii de concurenţă;
s) ia orice alte decizii în
îndeplinirea atribuţiilor ce decurg din prezenta lege.";
- Art.
33: „(1) Descoperirea şi investigarea încălcărilor
prevederilor prezentei legi incumbă Consiliului Concurenţei care acţionează prin inspectorii de concurenţă.
(2) In cazul infracţiunii prevăzute la art. 60 alin. (1) din
prezenta lege, personalul desemnat în condiţiile alin. (1) va putea efectua numai actele stabilite prin art. 214
din Codul de procedură penală. ";
- Art.
34: „Consiliul Concurenţei dispune efectuarea de investigaţii, potrivit atribuţiilor sale, în condiţiile art. 40:
a) din oficiu;
b) la plângerea unei persoane
fizice sau juridice afectate în mod real şi direct prin încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1), art. 6, 12 şi 15;
c) la cererea agenţilor economici sau a asociaţiilor de agenţi economici interesaţi, conform prevederilor art. 5
alin. (2) sau ale art. 13 alin. (2);
d) la cererea oricăreia dintre autorităţile, instituţiile, organizaţiile sau a oricăruia dintre organele menţionate la art. 29 Iiia)-f).";
- Art.
36: „(1) Pentru investigarea încălcării
prevederilor prezentei legi, inspectorii de concurenţă sunt abilitaţi cu puteri de inspecţie, cu excepţia debutanţilor, şi au următoarele puteri de inspecţie:
a) să intre în spaţiile, terenurile sau mijloacele de
transport pe care agenţii economici ori asociaţiile de agenţi economici le deţin legal;
b) să examineze orice documente,
registre, acte financiar-contabile şi comerciale sau alte evidenţe legate de activitatea agenţilor economici sau asociaţiilor de agenţi economici, indiferent de locul în care sunt depozitate;
c) să ia declaraţii reprezentanţilor şi angajaţilor agentului economic sau asociaţiei de agenţi economici referitoare la fapte
sau documente considerate relevante;
d) să ridice sau să obţină
în orice formă
copii ori extrase din orice documente, registre, acte financiar-contabile şi comerciale sau din alte evidenţe legate de activitatea agentului
economic sau asociaţiei de agenţi economici;
e) să sigileze orice amplasament
destinat activităţilor agentului economic sau asociaţiei de agenţi economici şi orice documente, registre, acte financiar-contabile şi comerciale sau alte evidenţe legate de activitatea agentului
economic sau asociaţiei de agenţi economici, pe durata şi în măsura necesară inspecţiei.
(2) Inspectorii de concurenţă cu puteri de inspecţie, prevăzuţi la alin. (1), vor proceda la actele prevăzute la alin. (1) numai dacă există indicii că pot fi găsite documente sau pot fi obţinute informaţii considerate necesare pentru
îndeplinirea misiunii lor, iar rezultatul acestora va fi consemnat într-un
proces-verbal de constatare şi inventariere.
(3) Inspectorii de concurenţă cu puteri de inspecţie pot face inspecţii inopinate şi pot solicita orice fel de informaţii sau justificări legate de îndeplinirea misiunii,
atât la faţa
locului, cât şi
la convocare la sediul Consiliului Concurenţei.
(4) Exercitarea puterilor de
inspecţie se
face în conformitate cu regulamentul privind organizarea, funcţionarea şi procedura Consiliului Concurenţei."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la
principiul separaţiei
puterilor în cadrul democraţiei
constituţionale, ale art. 21
privind accesul liber la justiţie, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, coroborate cu art. 40 privind dreptul
de asociere şi art. 45 privind
libertatea economică, precum şi cele ale art. 126 referitoare la instanţele judecătoreşti şi art. 135 privind economia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nici una dintre
reglementările criticate nu
îndreptăţesc susţinerea autorului excepţiei în sensul că, potrivit acestora, Consiliul Concurenţei ar avea atât atribuţii administrative, cât şi jurisdicţionale.
Consiliul Concurenţei a fost înfiinţat ca autoritate administrativă autonomă în
domeniul concurenţei, şi nu „ca un organ aparţinând puterii executive, în raporturi de
subordonare guvernamentală",
aşa cum susţine autorul excepţiei. Măsurile dispuse
de Consiliu şi sancţiunile aplicate de acesta pe baza dispoziţiilor legale atacate sunt de natură administrativă, şi nu
jurisdictionala. Procedura prin care Consiliul Concurenţei îşi îndeplineşte
atribuţiile stabilite de lege,
în principal de a constata şi
sancţiona practicile
anticoncurenţiale, prezintă anumite similitudini cu procedurile
jurisdicţionale, fără a se identifica însă cu acestea.
Astfel, împrejurarea că faptele semnalate Consiliului sunt supuse
investigaţiei pentru stabilirea
adevărului, iar raportul de
investigaţie este examinat în
plen, nu impune caracterizarea activităţii Consiliului ca o activitate jurisdictionala, căci prin aceasta Consiliul nu soluţionează un litigiu privind existenţa, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective ale unei
persoane - atribuţii de esenţa activităţii jurisdicţionale
- şi nici nu adoptă măsuri de tragere la răspundere juridică
de competenţa instanţelor judiciare, ci efectuează operaţii tehnico-juridice de cercetare, deliberare şi decizie, specifice iniţierii şi adoptării oricărui act administrativ.
Curtea constată că nu se poate reţine
nici critica privind încălcarea
dreptului la un proces echitabil, atâta timp cât deciziile adoptate de Plenul
Consiliului Concurenţei pot fi
atacate în faţa unei instanţe judecătoreşti, în
procedura de contencios administrativ, la Curtea de Apel Bucureşti.
Impotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti,
atât Consiliul Concurenţei,
cât şi agenţii economici supuşi măsurilor dispuse
de instanţă pot introduce
recurs la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
In ceea ce priveşte susţinerea privind înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 53 coroborate cu art. 40 şi 45, Curtea constată că într-o economie de piaţă, guvernată de
regulile concurenţei, ale
liberului acces la activitatea economică şi ale liberei
iniţiative, potrivit art. 135
alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală, „Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de producţie". Or, libertatea comerţului nu poate fi asigurată decât prin impunerea unui climat de
disciplină economică la care agenţii economici trebuie să se conformeze şi,
în consecinţă, legiuitorul are
competenţa de a stabili sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea regulilor stabilite.
Ca atare, prin instituirea sancţiunii nulităţii actelor referitoare la o practică anticoncurenţială, interzisă de Legea nr. 21/1996, nu se aduce vreo atingere valorilor apărate de Constituţie, ci, dimpotrivă,
se descurajează comportamentul
contrar normelor adoptate în activitatea economică şi financiară şi se asigură mediul
necesar desfăşurării acestora. De asemenea, Curtea reţine că instituirea prin lege a unor restricţii nu constituie o încălcare a art. 53 din Constituţie, ci, dimpotrivă,
dă expresie concretă obligaţiei statului de a asigura protecţia concurenţei
loiale, conform art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în
temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a), art. 16, 26, 33, 34 şi 36 din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Compania Naţională „Administraţia Canalelor Navigabile" - S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 2.243/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
Vlll-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data
de 7 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora