DECIZIE Nr.
886 din 16 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 591 alin. 2 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 785 din 20 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 591 alin. 2 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Tudor si Elena Hâncu în Dosarul nr. 667/300/2007 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţa de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 23 aprilie
2007, pronunţată în Dosarul nr. 667/300/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia
a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 591 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Tudor şi Elena Hâncu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat creează o
evidentă discriminare tntre creditori, prin obligarea la plata anticipată a
unei cauţiuni excesive a creditorului care nu posedă un înscris constatator al
creanţei sale, dar care a intentat o acţiune legal timbrată prin care a
solicitat înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi
imobile ale debitorului. Stabilirea cauţiunii nu este neconstituţională în
sine, însă plata anticipată, anterioară luării măsurii asigurătorii, converteşte
regimul juridic al cauţiunii, care, dintr-o garanţie a creditorului,'devine o
condiţie esenţială de soluţionare a cererii de instituire a sechestrului. In
plus, cuantumul ele 50% din valoarea reclamată reprezintă o sumă prohibitivă,
care, în majoritatea cazurilor, se dovedeşte a fi o piedică reală şi concretă
în realizarea creanţei. Aşadar, plata anticipată şi valoarea excesivă a
cauţiunii ' constituie impedimente importante în calea accesului liber la
justiţie şi la un proces echitabil în vederea apărării drepturilor şi
intereselor legitime ale creditorilor.
Autorul excepţiei invocă şi dispoziţiile art. 44 alin.
(7) din Constituţie, întrucât a dobândit calitatea de creditor în litigiul
pendinte'ca urmare a vătămării suferite prin conduita ilicită a proprietarului
vecin, devenit astfel debitor. Sub acest aspect, consideră că este inadmisibil
ca asigurarea realizării şi conservării drepturilor corelative unor obligaţii
constituţionale, precum asigurarea bunei vecinătăţi şi respectarea sarcinilor
care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului, să fie condiţionată
de plata anticipată a unei cauţiuni.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă consideră excepţia de neconstituţionalitate
ca fiind neîntemeiată. Astfel, se arată că
nedepunerea'cauţiunii odată cu cererea de sechestru nu constituie un veritabil
fine de neprimire al acţiunii în justiţie, întrucât instanţa este obligată să
se pronunţe asupra cererii şi să stabilească, în cazul admiterii, un termen pentru achitarea
cauţiunii, potrivit art. 592 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Pe de altă parte, având în vedere
incertitudinea creanţei pentru care se formulează cerere de sechestru în
temeiul art. 591 alin. 2 din Codul de procedură civilă, cât şi consecinţa
indisponibilizării bunurilor prin instituirea acestei măsuri, se apreciază că
stabilirea cauţiunii într-un cuantum fix nu este de natură a leza accesul liber la justiţie sau egalitatea părţilor în
faţa legii.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de
sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
instituirea unei reglementări juridice diferite cu privire la drepturile
procesuale al unor categorii de cetăţeni care se află în situaţii diferite, şi
anume situaţia în care creditorul are act scris prin care este constatată
creanţa şi situaţia în care creditorul nu are acest act, nu constituie o
încălcare a dispoziţiilor art. 16 şi 21 din Constituţie.
Avocatul Poporului consideră
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Astfel, textul de lege
criticat creează o posibilitate în plus creditorului a cărui creanţă nu este
constatată în scris de a se adresa justiţiei, prin cerere de sechestru
asigurător, cu respectarea anumitor condiţii. Instituirea obligaţiei de a plăti
cauţiune nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la
justiţie şi nici ca o măsură discriminatorie care ar contraveni principiului
egalităţii cetăţenilor în faţa legii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitatea îl
constituie dispoziţiile art. 591 alin. 2 din Codul de'procedură civilă, care au
următorul conţinut: „Acelaşi drept [de a solicita înfiinţarea unui
sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului] // are
şi creditorul a cărui creanţă nu este constatată în scris, dacă dovedeşte că a
intentat acţiune şi depune, o dată cu cererea de sechestru, o cauţiune de
jumătate din valoarea reclamată."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că
dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în
art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art.
21 alin. (1), (2) şi (3) care consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la
un proces echitabil şi ale art. 44 alin. (7) privitoare la sarcinile care incumbă titularului
dreptului de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că susţinerile autorului sunt neîntemeiate.
Astfel, dispoziţiile art. 591 alin. 2 din Codul de
procedură civilă, care instituie obligaţia de plată a unei cauţiuni, au ca scop
ocrotirea intereselor debitorului împotriva exercitării cu rea-credinţă de
către creditor a drepturilor sale procesuale. Plata cauţiunii nu constituie o
condiţie de admisibilitate a acţiunii prin care creditorul urmăreşte realizarea
dreptului său, ci exclusiv o condiţie pentru înfiinţarea sechestrului
asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, în condiţiile în
care creanţa nu este constatată în scris şi creditorul dovedeşte că a intentat
acţiunea civilă. Prin urmare, garanţia acordată debitorului obligaţiei,
justificată de prevenirea exercitării abuzive a unor drepturi procesuale de
către creditor, nu poate fi calificată ca o modalitate de împiedicare a accesului
liber la justiţie.
In ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 16
alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că, în măsura în care reglementarea
dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio
discriminare, pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este
întemeiată.
De asemenea, Curtea nu poate reţine nici critica
potrivit căreia dispoziţiile art. 591 alin. 2 din Codul de procedură civilă ar
contraveni principiului garantării proprietăţii private, atât timp cât, conform
prevederilor art. 7231 alin. 3 din acelaşi cod, „Cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care
asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata
despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data
la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 591 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Tudor şi Elena Hâncu în Dosarul nr. 667/300/2007 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a III-a civilă.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu