DECIZIE Nr.
883 din 16 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 782 din 19 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Pet-Co" - S.R.L. din
Oneşti în Dosarul nr. 7.010/270/2006 al Judecătoriei Oneşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
La dosarul Curţii Constituţionale, autorul excepţiei a
depus o cerere prin care solicită acordarea unui termen în vederea pregătirii
apărării.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii,
apreciind că, întrucât încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale datează
din 15 martie 2007, partea a avut suficient timp să angajeze un apărător până
la termenul fixat de instanţă.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a
judecăţii, deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 156 alin. 1
din Codul de procedură civilă.
Pe fondul cauzei, reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 15 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
7.010/270/2006, Judecătoria Oneşti a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Pet-Co"
- S.R.L. din Oneşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, prin aplicarea dispoziţiilor
criticate, creditorul este lezat în dreptul său legitim de a-şi realiza creanţa
recunoscută printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. Astfel, acţiunile
şicanatorii ale debitorului de rea-credinţă, care refuză să efectueze plata
formulând contestaţia la executare, paralizează substanţa dreptului
creditorului de a-şi recupera creanţa, ceea ce este de natură a aduce atingere
drepturilor acestuia consacrate constituţional.
Judecătoria Oneşti apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 399 alin. 1 din Codul de
procedură civilă este neîntemeiată. In acest sens, se arată că dispoziţiile
criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea
respingând criticile formulate prin numeroase decizii (cu titlu de exemplu,
Decizia nr. 225 din 3 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 459 din 27 iunie
2003, şi Decizia nr. 249 din 12 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 542 din 29 iulie 2003).
Avocatul Poporului consideră
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, textele de lege criticate fiind
în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
potrivit cărora „Impotriva
executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se
poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin
executare."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) care
consacră statul de drept şi ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi a
cetăţenilor. De asemenea, se mai susţine nesocotirea prevederilor referitoare
la dreptul la un proces echitabil, cuprinse în art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate s-a mai
pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 249/2003, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 542
din 29 iulie 2003, respingând critica cu un atare obiect. Cu acel prilej,
Curtea a reţinut că „este de principiu că orice cerere adresată justiţiei -
acţiune, cerere reconvenţională, cale de atac, în sens larg, orice act
procesual - este subsecventă existenţei unui drept sau unui interes legitim,
contestat sau susceptibil de a fi contestat de un terţ, la a cărui apărare se
tinde pe această cale. Altfel spus, dreptul sau interesul persoanei sunt cele
care legitimează o astfel de acţiune, delimitând-o de actele abuzive".
In ceea ce priveşte pretinsa nesocotire a art. 16 alin.
(1) din Legea fundamentală, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu
creează nicio discriminare între părţile raportului
juridic, întrucât nu se poate reţine o similitudine
între situaţia juridică a debitorilor şi cea a creditorilor, de natură să
permită caracterizarea regimului juridic diferenţiat ce le este aplicabil ca
fiind discriminatoriu.
Intrucât dreptul la un proces
echitabil, ca de altfel orice drept fundamental consacrat ca atare de
Constituţie, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu
bună-credinţă, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor
în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, Curtea consideră că
stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire
dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în
concordanţă cu exigenţele generale proprii unui stat de drept (Decizia Curţii
Constituţionale nr. 454 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 926 din 23 decembrie 2003).
De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie,
stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată constituie
atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut, desigur, ca în
procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituţional. Or, Curtea
constată că reglementarea dedusă controlului satisface exigenţa impusă de norma
constituţională, fiind în deplină concordanţă cu prevederile din Legea
fundamentală invocate de autorul excepţiei.
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Pet-Co" - S.R.L. din Oneşti în Dosarul nr.
7.010/270/2006 al Judecătoriei Oneşti.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu