Decizia Nr.88 din 26.02.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 224 din 02 aprilie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Irina-Loredana Gulie	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ovidiu Mihai Giurgea şi Claudia Elena Giurgea în Dosarul nr. 2.896/300/2011 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti – Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.153D/2014.2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Ovidiu Mihai Giurgea, personal şi asistat de avocat Valentin Moroeanu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autoarea excepţiei Claudia Elena Giurgea, care este reprezentată de către acelaşi avocat, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, care susţine admiterea acesteia. În acest sens, arată că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece se aplică şi unor acte juridice încheiate anterior intrării lor în vigoare. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, se arată că instituţia prescripţiei dreptului la acţiune are o funcţie sancţionatorie a stării de pasivitate a titularilor acestui drept, însă în speţă titularul dreptului este sancţionat indiferent de starea de pasivitate, deoarece termenul de un an curge de la intrarea în vigoare a legii, iar nu la data când a fost cunoscută cauza de nulitate a actelor de înstrăinare.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii presupune luarea în considerare a tratamentului prevăzut de lege în decursul perioadei în care este în vigoare, care nu poate fi diferit în funcţie de subiectele de drept cărora li se adresează.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 30 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.896/300/2011, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ovidiu Mihai Giurgea şi Claudia Elena Giurgea într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii privind constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare a unui imobil-construcţie, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat stabileşte un termen special de prescripţie al acţiunii în constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare a imobilelor ce intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, încheiate cu nerespectarea legilor în vigoare la data înstrăinării, fără a ţine seama de cauza de nulitate sau de conduita părţilor, respectiv dacă au urmărit sau nu fraudarea intereselor terţilor. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, în acest mod se încalcă principiul egalităţii în faţa legii, fiind instituit un regim juridic discriminatoriu, care favorizează părţile unor astfel de contracte lovite de nulitate absolută.7. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă îşi exprimă opinia în sensul că prevederile legale criticate sunt constituţionale.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.9. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Se arată, în acest sens, că principiul egalităţii în drepturi presupune egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. În realizarea acestui drept, se impune ca statul să asigure un cadru legal menit să permită aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor fizice aflate în situaţii juridice similare, în aşa fel încât acestea să fie egale în drepturi, fără privilegii şi fără discriminări. În aceste condiţii, situaţia generată de prevederile legale criticate nu este de natură a aduce atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât legiuitorul a impus un termen de prescripţie al dreptului la acţiune în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv, diferit de cel general. Mai mult, exercitarea unui drept de către titularul său se realizează într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea unor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea termenelor de prescripţie, la expirarea cărora valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Posibilitatea de valorificare a dreptului titularului la exercitarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv este asigurată, însă, în cadrul unui termen impus de raţiuni sociale majore. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: „(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.“ Termenul de un an prevăzut de textul de lege criticat a fost prelungit de două ori cu câte 3 luni, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2001 pentru prelungirea unor termene prevăzute de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 145/2001 pentru prelungirea unor termene prevăzute de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.13. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi şi la preeminenţa legii.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte invocarea, cu prilejul dezbaterilor în faţa Curţii Constituţionale, şi a încălcării dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, aceasta nu poate fi reţinută, având în vedere că, aşa cum s-a reţinut în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate rezultă din încheierea de sesizare şi din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în faţa Curţii Constituţionale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discuţia părţilor în faţa instanţei de judecată (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, deciziile nr. 517 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 2 iunie 2008, sau nr. 1.165 din 17 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 19 octombrie 2009.)15. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea reţine că prevederile legale criticate au fost supuse în mod constant controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi cu o motivare similară celei formulate în prezenta cauză. Astfel, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, şi a statuat, în esenţă, că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Prevederile art. 45 din Legea nr. 10/2001 recunosc dreptul titularului la exercitarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv şi asigură posibilitatea de valorificare a acestuia în cadrul unui termen impus de raţiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce priveşte raporturile juridice civile, precum şi de asigurarea stabilităţii şi securităţii acestora, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate. Curtea a mai reţinut că imprescriptibilitatea unor drepturi, consfinţită, în anumite cazuri, cu titlu de principiu în legislaţia civilă, nu este consacrată ca atare de Constituţie. Aşa fiind, legiuitorul poate, în considerarea unor raţiuni majore, să deroge de la acest principiu, aşa cum a procedat prin norma dedusă controlului, fără a îndreptăţi calificarea reglementării respective ca fiind neconstituţională. Mai mult, s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale că împrejurarea că persoana interesată, deşi cunoştea sau trebuia să cunoască termenul de introducere a acţiunii în constatarea nulităţii, precum şi consecinţele juridice ale nerespectării acestuia, nu s-a conformat exigenţei legale, lipseşte de îndreptăţire critica reglementării în cauză, potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 296 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, nr. 428 din 13 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 17 octombrie 2005, nr. 430 din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2008, nr. 200 din 10 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 30 martie 2011, nr. 968 din 20 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2013).16. De asemenea, prin Decizia nr. 78 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 22 februarie 2006, Curtea a constatat că textul de lege criticat se aplică în mod egal tuturor persoanelor ce se încadrează în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, astfel încât nu este îndreptăţită calificarea normei legale de referinţă ca fiind neconstituţională. De altfel, înţelesul art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, iar nu şi identitatea de tratament juridic în aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor. Ca atare, este justificată admisibilitatea unui statut juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, cum este situaţia persoanelor îndreptăţite la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv, ce cad sub incidenţa Legii nr. 10/2001.17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele reţinute în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ovidiu Mihai Giurgea şi Claudia Elena Giurgea în Dosarul nr. 2.896/300/2011 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 26 februarie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Irina-Loredana Gulie