DECIZIE Nr. 88
din 26 ianuarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 400 alin. 1, art. 402 alin. 1 si
art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 163 din 15 martie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400 alin. 1, art. 402
alin. 1 şi art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „BT Securities"
- S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 13.340/211/2009 al Judecătoriei
Cluj-Napoca.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse
la dosar de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prin care
solicită acordarea unui termen de judecată în vederea pregătirii
apărării, întrucât apărătorul nu poate fi prezent la acest
termen de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită
respingerea cererii de amânare, întrucât excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată la data de 30 iulie 2009, iar
autorul acesteia a avut suficient timp pentru pregătirea
apărării.
Curtea, deliberând, în temeiul dispoziţiilor art.
14 din Legea nr. 47/1992 coroborate cu cele ale art. 156 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, respinge cererea de amânare a cauzei.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de
neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 11 august 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 13.340/211/2009, Judecătoria
Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400 alin. 1, art. 402
alin. 1 şi art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „BT Securities" - S.A. din
Cluj-Napoca în cadrul soluţionării unei contestaţii la
executare.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate
sunt neconstituţionale, deoarece nu evidenţiază modalitatea de
calcul al cauţiunii şi sunt de natură să pună în
inferioritate persoanele care nu dispun de mijloace financiare suficiente,
accesul acestora la justiţie fiind astfel îngrădit. Pe de altă
parte, susţine că dispoziţiile de lege criticate instituie
judecarea de către aceeaşi instanţă a tuturor procedurilor
legate de executarea silită, excluzându-se prin aceasta exercitarea unui
control judecătoresc veritabil.
Judecătoria Cluj-Napoca şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de
lege criticate sunt constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 400 alin. 1, art. 402 alin. 1 şi art.
403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, modificate ultima
dată prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 42/2009 pentru modificarea Codului de procedură
civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324
din 15 mai 2009, având următorul cuprins:
- Art. 400 alin. 1: „Contestaţia se introduce
la instanţa de executare.";
- Art. 402 alin. 1: „Contestaţia la executare
se judecă cu procedura prevăzută pentru judecata în primă
instanţă, care se aplică în mod corespunzător.
Părţile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea
contestaţiei se face de urgenţă şi cu
precădere.";
- Art. 403 alin. 1: „Până la soluţionarea
contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea
silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă
se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în
afară de cazul în care legea dispune altfel."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
consideră că aceste dispoziţii contravin prevederilor
constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art.
16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 21 alin. (1) şi
(2) privind accesul liber la justiţie, art. 53 privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art.
124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea
pentru toţi a justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată următoarele:
Astfel, prin Decizia nr. 902 din 5 decembrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 23
ianuarie 2007, Curtea a reţinut că instituirea obligaţiei de
plată a cauţiunii ca o condiţie a suspendării
executării are o dublă finalitate, şi anume, pe de o parte,
aceea de a constitui o garanţie pentru creditor, în ceea ce priveşte
acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării
silite, prin efectul suspendării acesteia, şi, pe de altă parte,
de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare
drept de către debitorii rău-platnici. Intrucât plata cauţiunii
nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la
executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a
executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi
calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât
soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate sunt valabile
şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte criticile de
neconstituţionalitate ale art. 400 alin. 1 şi art. 402 alin. 1 din
Codul de procedură civilă, Curtea constată că şi
acestea sunt neîntemeiate, deoarece în cadrul procedurii executării silite
se aplică procedura prevăzută pentru judecata în primă
instanţă, părţile beneficiind astfel de toate drepturile
şi garanţiile procesuale pentru realizarea accesului liber la
justiţie. Faptul că soluţionarea contestaţiei la executare
se poate face de către o instanţă de grad inferior celei care a
judecat fondul nu are ca rezultat încălcarea accesului la justiţie
şi excluderea unui control judiciar veritabil, aşa cum susţine
în mod greşit autorul excepţiei, deoarece un astfel de control se
realizează în cadrul soluţionării căilor de atac împotriva
hotărârii instanţei care a judecat fondul cauzei, iar nu în cadrul
soluţionării contestaţiei la executare.
Faţă de cele arătate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege nu contravin nici prevederilor
art. 53 din Constituţie, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza
în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere
care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.
Referitor la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi
ale art. 124 alin. (2) din Constituţie, Curtea observă că
acestea nu au relevanţă în cauza de faţă.
In final, Curtea observă că prevederile
criticate din Codul de procedură civilă sunt norme de procedură
pe care legiuitorul este abilitat să le instituie în temeiul art. 126
alin. (2) din Constituţie, evident, cu condiţia ca acestea să nu
contravină principiilor consacrate de Legea fundamentală şi de
normele internaţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 400 alin. 1, art. 402 alin. 1 şi art. 403 alin. 1
din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „BTSecurities" - S.A. din Cluj-Napoca în
Dosarul nr. 13.340/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din
data de 26 ianuarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean