Decizia Nr.88 din 16.02.2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Ilie Victor Radu Şerban, prin reprezentat Ilie Daniel, în Dosarul nr. 7.400/4/2017/a3 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 234D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, deoarece critica formulată vizează probleme ce ţin de modalitatea de interpretare şi aplicare a normelor criticate la speţa dedusă judecăţii, şi, în subsidiar, ca neîntemeiată, având în vedere că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale în materie în raport cu aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în cauza de faţă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 25 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 7.400/4/2017/a3, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Ilie Victor Radu Şerban, prin reprezentat Ilie Daniel, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor cereri în legătură cu executarea silită şi cu reexaminarea ajutorului public judiciar.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se învederează, în esenţă, faptul că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, prevederile legale trebuie să fie clare şi precise şi să nu lase loc unor interpretări contradictorii. Or, dispoziţiile criticate în speţa de faţă sunt interpretate în mod greşit de mai multe instanţe judecătoreşti, deoarece acestea consideră inadmisibilă cererea de reexaminare îndreptată împotriva unei încheieri prin care în mod aparent s-a admis cererea de ajutor public judiciar, când, în realitate, aceasta a fost respinsă. În acest context, susţine că se încalcă actul de dispoziţie al părţii prin prisma faptului că în cererea de ajutor public judiciar s-a menţionat în mod clar solicitarea „fără a putea fi reprezentat de către avocatul din oficiu", or în speţă s-a dispus de către instanţă reprezentarea prin avocat numit, context în care s-a admis acordarea ajutorului public judiciar sub forma plăţii onorariului pentru acest avocat numit în vederea asigurării asistenţei juridice.6. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, care au următorul cuprins: „(2) Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii.
(3) Cererea de reexaminare se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, instanţa pronunţându-se prin încheiere irevocabilă."12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind criteriile de calitate a legii, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 57 - Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor şi art. 124 - Înfăptuirea justiţiei. De asemenea, sunt menţionate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 14 - Interzicerea discriminării, art. 17 - Interzicerea abuzului de drept şi art. 53 - Apărarea drepturilor omului recunoscute din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, pentru asigurarea efectivităţii dreptului de acces la justiţie, legiuitorul a stabilit şi anumite facilităţi, concretizate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, act normativ care reprezintă transpunerea în legislaţia internă a Directivei Consiliului Uniunii Europene 2.003/8/CE privind îmbunătăţirea accesului la justiţie în cazul litigiilor transfrontaliere, prin stabilirea de reguli minimale comune referitoare la asistenţa judiciară acordată în cadrul acestor categorii de cauze. Scopul acestei reglementări este prevăzut la art. 1 şi constă în asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii. 14. Legiuitorul a reglementat ajutorul public judiciar ca formă de asistenţă acordată de stat, în condiţiile legii, oricărei persoane fizice, în situaţia în care aceasta nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale, stabilind, totodată, şi formele ajutorului public judiciar, condiţiile de acordare, competenţa şi procedura de acordare. Astfel, potrivit art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, se prevede că ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare dintre următoarele forme prevăzute la art. 6 din acelaşi act normativ: a) plata onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenţei juridice şi, după caz, a apărării, printr-un avocat numit sau ales, pentru realizarea sau ocrotirea unui drept ori interes legitim în justiţie sau pentru prevenirea unui litigiu, denumită asistenţă prin avocat; b) plata expertului, traducătorului sau interpretului folosit în cursul procesului, cu încuviinţarea instanţei sau a autorităţii cu atribuţii jurisdicţionale, dacă această plată incumbă, potrivit legii, celui ce solicită ajutorul public judiciar; c) plata onorariului executorului judecătoresc; d) scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită. 15. Curtea, din analiza criticii formulate, reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit de modul de interpretare şi aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 de către instanţa judecătorească în cauza aflată pe rolul acesteia, context în care urmăreşte ca normele supuse controlului de constituţionalitate să primească o anumită interpretare, pe care să o realizeze instanţa de contencios constituţional şi prin care practic să legifereze o cale de atac, respectiv posibilitatea formulării unei cereri de reexaminare şi împotriva încheierii prin care instanţa de judecată aprobă cererea de acordare a ajutorului public judiciar, dar nu în modalitatea solicitată de către parte. 16. Cu privire la conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituţională a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), în virtutea rolului său activ şi a plenitudinii de jurisdicţie. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege", iar, cât priveşte modalitatea concretă de realizare a justiţiei, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, aceasta este circumscrisă legilor care stabilesc atât competenţa instanţelor judecătoreşti, cât şi procedura de judecată. Astfel, înfăptuirea justiţiei, în numele legii, are semnificaţia că actul de justiţie izvorăşte din normele legale, iar forţa lui executorie derivă tot din lege (a se vedea Decizia nr. 972 din 21 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2012). 17. Faţă de această împrejurare, Curtea observă că aspectele învederate de autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate excedează competenţei instanţei de contencios constituţional, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, se pronunţă „numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", iar excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Ilie Victor Radu Şerban, prin reprezentant Ilie Daniel, în Dosarul nr. 7.400/4/2017/a3 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 februarie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu