DECIZIE Nr.
869 din 24 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 591-594 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 536 din 30 iulie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Simona Ricu -
procuror
Mihaela Senia Costinescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 591-594 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Magda Dumitru în Dosarul nr. 869/59/2009 al Curţii
de Apel Timişoara - Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a criticilor formulate, arătând că textele de lege criticate
instituie norme de procedură, a căror reglementare ţine de competenţa exclusivă
a legiuitorului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1.654/R din 15 decembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 869/59/2009, Curtea de Apel Timişoara - Secţia
comercială a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 591-594 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Magda Dumitru în Dosarul nr. 869/59/2009 al
Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că modul în care este redactat art. 591 din Codul
de procedură civilă permite creditorilor îngrădirea exercitării dreptului de
proprietate privată a debitorilor, fără a fi restricţionate eventualele acţiuni
introduse cu rea-credinţă prin instituirea plăţii unei cauţiuni. Mai mult,
pentru a institui sechestrul asigurător asupra bunurilor debitorului nu se
solicită decât depunerea unei cauţiuni în cuantum de jumătate din suma pretinsă
şi dovada că s-a intentat o acţiune în justiţie, fără ca instanţa care se
pronunţă asupra măsurii asigurătorii să aibă cunoştinţă de conţinutul concret
al respectivei acţiuni pentru a putea aprecia dacă într-adevăr sechestrul
asigurător se impune în situaţia respectivă. Procedura de soluţionare a cererii
nu are caracter contradictoriu şi nici nu se citează părţile în vederea
pregătirii apărărilor pe care acestea le consideră necesare. Or, toate aceste
împrejurări aduc atingere atât dreptului de proprietate privată, cât şi
dreptului la un proces echitabil.
Din conţinutul dispoziţiilor art. 594 din Codul de
procedură civilă rezultă că de exercitarea dreptului de proprietate asupra
bunurilor, în urma ridicării măsurii sechestrului asigurător dispus de către
instanţă, beneficiază doar persoanele care dispun de sume de bani, întrucât
doar debitorul care va da garanţii îndestulătoare va putea solicita instanţei
ridicarea sechestrului asupra bunurilor sale.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercială consideră că prevederile legale
criticate sunt constituţionale, asigurând un just echilibru între interesele
creditorului şi cele ale debitorului, fără a aduce atingere drepturilor
garantate constituţional.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 591-594 din Codul de procedură civilă, texte de
lege care au următorul cuprins:
-Art. 591: „Creditorul care nu are titlu executoriu,
dara cărui creanţă este constatată prin act scris şi este exigibilă, poate
solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi
imobile ale debitorului, dacă se dovedeşte că a intentat acţiune. El poate fi
obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă.
Acelaşi drept îl are şi creditorul a cărui creanţă
nu este constatată în scris, dacă dovedeşte că a intentat acţiune şi depune,
odată cu cererea de sechestru, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată.
Instanţa poate încuviinţa sechestrul asigurător
chiar dacă creanţa nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micşorat
prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise
ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau
să-şi ascundă ori să-şi risipească averea. In aceste cazuri, creditorul trebuie
să dovedească îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de alin. 1 şi să
depună o cauţiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanţă.";
- Art. 592: „Cererea de sechestru asigurător se
adresează instanţei care judecă procesul.
Instanţa va decide de urgenţă, în camera de
consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere executorie, fixând totodată,
dacă este cazul, cuantumul cauţiunii şi termenul înăuntrul căruia urmează să
fie depusă aceasta. Incheierea este supusă numai recursului, în termen de 5
zile de la comunicare. Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu
citarea în termen scurt a părţilor.
Dispoziţiilor art. 581 alin. 3 privitoare la
pronunţarea şi redactarea hotărârii se aplică atât la soluţionarea cererii, cât
şi la judecarea recursului.
Nedepunerea cauţiunii în termenul fixat de instanţa
atrage desfiinţarea de drept a sechestrului. Aceasta se constată prin încheiere
irevocabilă, dată fără citarea părţilor.";
- Art. 593: „Măsura sechestrului asigurător se aduce
la îndeplinire de către executorul judecătoresc, potrivit regulilor privitoare
la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.
In cazul bunurilor mobile, executorul va aplica
sechestrul asupra bunurilor urmăribile numai în măsura necesară realizării
creanţei.
Sechestrul asigurător pus asupra unui imobil se va
înscrie de îndată în cartea funciară. Inscrierea face opozabil sechestrul
tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului
respectiv.
Impotriva modului de aducere la îndeplinire a
măsurii sechestrului cel interesat va putea face contestaţie.";
-Art. 594: „Dacă debitorul va da, în toate cazurile,
garanţie îndestulătoare, instanţa va putea ridica, la cererea debitorului,
sechestrul asigurător. Cererea se soluţionează în camera de consiliu, de
urgenţă şi cu citarea în termen scurt a părţilor, prin încheiere supusă numai
recursului în termen de 5 zile de la pronunţare. Recursul se judecă de urgenţă
şi cu precădere. Dispoziţiile art. 592 alin. 3 se aplică în mod
corespunzător."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 44 alin. (2) şi art. 124 alin.
(1) şi (2), precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Primul
Protocol adiţional la Convenţie şi art. 1 paragraful 1 din Protocolul 12 la
Convenţie.
Examinând dispoziţiile care fac obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unor critici
asemănătoare, de exemplu prin Decizia nr. 166 din 22 martie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 3 mai 2005, sau Decizia
nr. 597 din 20 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 437 din 11 iunie 2008. Cu acele prilejuri, instanţa constituţională a
constatat că excepţia este neîntemeiată, reţinând că procedura măsurilor
asigurătorii nu soluţionează fondul dreptului, ci are o finalitate subsecventă,
prin care se urmăreşte valorificarea acestuia. Raţiunea legiuitorului a fost
aceea de a preîntâmpina riscul la care este expus titularul dreptului, şi anume
situaţia în care, deşi dreptul i-a fost recunoscut printr-o hotărâre definitivă
sau irevocabilă, aşadar susceptibilă de punere în executare, să se vadă pus în
imposibilitatea de a-l realiza ca urmare a manoperelor dolosive ale
debitorului.
Imprejurarea că, pentru raţiunile înfăţişate,
legiuitorul a reglementat, prin dispoziţiile art. 591 din Codul de procedură
civilă, instituţia sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile
ale debitorului nu are semnificaţia încălcării dreptului acestuia la un proces
echitabil, întrucât el are posibilitatea de a se adresa justiţiei şi, în acest
cadru, beneficiind de toate garanţiile procesuale, poate învedera instanţei
împrejurările care justifică sau nu luarea acestei măsuri.
Tot astfel, nu se încalcă nici dreptul de proprietate,
atâta vreme cât măsura reglementată de textul de lege criticat are caracter
provizoriu şi nu soluţionează fondul dreptului. In plus, potrivit art. 44 alin.
(1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de
proprietate sunt stabilite prin lege, ceea ce conferă legiuitorului competenţa
de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de
proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel
încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele
particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte
limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
Argumentele reţinute de Curte în deciziile menţionate
sunt valabile şi în prezenta cauză, astfel încât soluţia pronunţată anterior se
impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 591-594 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Magda Dumitru în Dosarul nr. 869/59/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia
comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu