Decizia Nr.863 din 23.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 4 şi 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/2009 pentru modificarea şi completarea Legii învăţământului nr. 84/1995 şi a Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicată de Ion Criveanu în Dosarul nr. 8.137/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă ca urmare a abrogării textelor criticate prin Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.137/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 4 şi 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/2009 pentru modificarea şi completarea Legii învăţământului nr. 84/1995 şi a Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicată de Ion Criveanu într-o cauză având ca obiect anularea unei decizii de pretransfer la cerere, emisă de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, precum şi anularea Ordinului ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 5.743/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind mişcarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar, ce reglementează posibilitatea transferării, respectiv pretransferării unei persoane, titulară în învăţământ, din funcţia/postul de învăţător/institutor în cea de profesor, după absolvirea unei instituţii de învăţământ superior, fără a fi susţinut concurs de titularizare pentru funcţia/postul de profesor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, referitor la neconstituţionalitatea extrinsecă a textelor criticate, autorul susţine că emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/2009 s-a făcut cu încălcarea de către puterea executivă a dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, neexistând o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată, care să justifice emiterea acesteia, şi a celor ale art. 115 alin. (6) din Constituţie, conform cărora ordonanţele de urgenţă nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie.De asemenea, criticând constituţionalitatea extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/2009, se susţine şi că aceasta este lovită de nulitate, nefiind contrasemnată de către toţi miniştrii care au obligaţia punerii ei în executare, aşa cum prevede art. 108 alin. (4) din Constituţie. În acest sens, autorul arată că ordonanţa de urgenţă în cauză nu a fost contrasemnată de ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale, ci de un secretar de stat care nu are calitatea de membru al Guvernului.Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituţie, se arată că aplicarea textelor criticate creează discriminare între persoane aflate în situaţii identice, permiţând unor cadre didactice să acceadă la posturi dintr-o treaptă superioară de învăţământ, fără susţinerea unui concurs, potrivit prevederilor legale. Totodată, se afirmă că aceleaşi prevederi legale permit exercitarea unor drepturi şi a unor libertăţi prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor altor persoane, contravenind în acest fel dispoziţiilor constituţionale ale art. 53 şi 57, precum şi prevederilor art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi arată că textele legale criticate nu contravin normelor constituţionale invocate.Astfel, se apreciază că dispoziţiile art. II pct. 4 şi 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/2009 nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 16, întrucât legea prevede condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru realizarea pretransferului şi toate persoanele care îndeplinesc aceste condiţii au dreptul de a-l solicita, conform prevederilor Legii nr. 128/1997.De asemenea, instanţa arată că textele de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 53 din Constituţie, deoarece stabilirea condiţiilor de pretransfer şi de transfer nu are drept consecinţă restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Referitor la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 57, se susţine că normele legale criticate nu contravin principiului potrivit căruia drepturile şi libertăţile constituţionale se exercită cu bună-credinţă, fără încălcarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi, atât timp cât toate persoanele angajate în învăţământ, care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, pot beneficia de dreptul de transfer sau de pretransfer, aşa cum a fost reglementat prin dispoziţiile art. II pct. 4 şi 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/2009.Instanţa consideră că emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/2009 nu s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, fiind motivate atât urgenţa adoptării, cât şi existenţa situaţiei extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată. Totodată, se arată că prin dispoziţiile legale criticate nu sunt încălcate nici prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece aplicarea lor nu afectează instituţiile fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât dispoziţiile criticate au fost abrogate prin Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. II pct. 4 şi 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/2009 pentru modificarea şi completarea Legii învăţământului nr. 84/1995 şi a Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 30 aprilie 2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 387/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 22 decembrie 2009.Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea reţine însă că, în realitate, autorul critică numai dispoziţiile art. II pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/2009.Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, modificările şi completările actelor normative se încorporează în actele de bază, identificându-se cu acestea, de la data intrării lor în vigoare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. b¹) şi b²) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii introduse prin art. II pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/2009.Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins: „(1) Ordinea ocupării posturilor didactice din învăţământul de stat este: [...]b¹) pretransferarea la cerere şi transferarea personalului didactic disponibilizat prin restrângere de activitate sau prin desfiinţarea unor unităţi şcolare se realizează şi din mediul rural în cel urban, dacă persoana respectivă a obţinut media minim 7 la concursul de titularizare sau dacă avea media minim 7 la repartiţia guvernamentală;b²) pretransferarea la cerere şi transferarea personalului didactic disponibilizat prin restrângere de activitate sau prin desfiinţarea unor unităţi şcolare se realizează şi între nivelurile de învăţământ, cu condiţia suplimentară a parcurgerii unui program de perfecţionare/formare continuă în ultimii 5 ani;“.În opinia autorului excepţiei se susţine că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 57 - Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, ale art. 108 alin. (4) referitor la actele Guvernului, ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind delegarea legislativă, precum şi dispoziţiile art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului cu privire la egalitatea în drepturi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate au fost abrogate prin prevederile art. 361 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011. Potrivit celor statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011*⁾, nepublicată încă la data pronunţării prezentei decizii, Curtea Constituţională este competentă să se pronunţe cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate având ca obiect norme juridice abrogate la data pronunţării, în măsura în care acestea produc efecte juridice în cauzele în care au fost invocate.Aşa fiind, Curtea constată că textele de lege criticate continuă să producă efecte juridice în cauza dedusă judecăţii, întrucât Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 5.743/2008 a fost emis pe baza acestora, iar decizia de pretransfer atacată de autorul excepţiei la instanţa de contencios administrativ, emisă potrivit acestui ordin, a rămas aplicabilă şi în urma abrogării exprese a Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic prin Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011.Prin urmare, Curtea are competenţa de a controla constituţionalitatea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. b¹) şi b²) din Legea nr. 128/1997 chiar dacă ele nu mai sunt în vigoare la data pronunţării acestei decizii.Referitor la critica privind neconstituţionalitatea extrinsecă a textelor criticate, Curtea constată că dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. b¹) şi b²) din Legea nr. 128/1997, introduse prin prevederile art. II pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/2009, nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 108 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 115.Curtea reţine în acest sens că atât existenţa situaţiei extraordinare, cât şi urgenţa adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/2009 au fost motivate de legiuitor în preambulul ordonanţei de urgenţă. Astfel, reglementarea măsurilor în cauză a fost impusă de nevoia asigurării condiţiilor de acces egal pe piaţa muncii şi a identificării unor soluţii optime de combatere a efectelor crizei economice, de necesitatea eliminării situaţiilor discriminatorii apărute prin aplicarea prevederilor art. 10 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare, în contextul în care, potrivit Calendarului mişcării personalului didactic din învăţământul preuniversitar pentru anul şcolar 2009-2010, aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 5.742/2008, cu modificările ulterioare, erau deja în curs de derulare activităţile privind constituirea catedrelor, încadrarea personalului didactic titular şi vacantarea posturilor didactice/catedrelor pentru sesiunea de pretransferare şi transferare pentru restrângere de activitate. Totodată, Curtea a avut în vedere şi faptul că adoptarea acestor măsuri se impunea până la finalizarea anului şcolar 2008-2009, pentru a fi asigurat un timp suficient în vederea punerii lor în aplicare începând cu anul şcolar 2009-2010. Aşadar, măsurile legale criticate trebuiau adoptate cu maximă celeritate, astfel încât emiterea ordonanţei de urgenţă a fost pe deplin justificată.Cu privire la critica privind neconstituţionalitatea intrinsecă a textelor criticate, prin Decizia nr. 76 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 22 februarie 2006, Curtea a reţinut că, de regulă, ocuparea posturilor din învăţământul de stat se face prin concurs organizat anual, cu anunţarea posturilor neocupate de titulari la unităţile de învăţământ. În funcţie de rezultatele obţinute la concurs, personalul didactic poate opta, dintre posturile scoase la concurs, pentru posturi la diferite cicluri de învăţământ, respectiv pentru unităţi şcolare din mediul urban sau rural.Dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. b¹) şi b²) din Legea nr. 128/1997, criticate ca fiind neconstituţionale, prevăd o altă modalitate de ocupare a posturilor din învăţământul de stat, respectiv prin pretransferare la cerere şi transferare pe un post devenit vacant la o altă unitate de învăţământ şi din mediul rural în cel urban, dacă persoana respectivă a obţinut media minim 7 la concursul de titularizare sau dacă avea media minim 7 la repartiţia guvernamentală, respectiv şi între nivelurile de învăţământ, cu condiţia suplimentară a parcurgerii unui program de perfecţionare/formare continuă în ultimii 5 ani.Curtea constată că textele criticate nu conţin nicio dispoziţie de natură să creeze privilegii ori discriminări, aplicându-se tuturor persoanelor aflate în situaţiile prevăzute de cele două ipoteze legale şi care solicită să fie transferate sau pretransferate.Curtea reţine, de asemenea, că stabilirea condiţiilor de pretransfer şi de transfer al personalului didactic în unităţi de învăţământ de acelaşi nivel sau de niveluri diferite ori în cadrul aceluiaşi mediu sau dintr-un mediu în altul este opţiunea legiuitorului, aceasta fiind, la rândul său, expresia nevoilor sociale, economice sau de altă natură existente în anumite perioade de timp şi având ca finalitate adaptarea legislaţiei în vigoare la aceste realităţi. De altfel, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/2009 legiuitorul specifică faptul că măsurile prevăzute în textele acesteia au ca scop preîntâmpinarea blocajelor ce pot apărea pe piaţa muncii ca urmare a efectelor crizei economice.*) Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. b¹) şi b²) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicată de Ion Criveanu în Dosarul nr. 8.137/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop